marți, 7 februarie 2012

Nevrozele înzăpeziţilor

În sfârşit, spre mare uimire şi uşoara iritare a protestatarilor  ce mai dârdâie conştiincios prin Piaţa Universităţii ori prin alte locuri centrale ale patriei, precum şi a vocalilor lideri ai Opoziţiei, premierul Emil Boc  a devenit istorie. A fost,încă din primul minut al mandatului său, cel mai târnosit prin băşcălia hăhăită şi ironiile de cartier emise cu ifos de "umor subţire" de cohortele de politicieni, dătători cu părerea ori simpli poporeni amăgiţi de vorbe şi îndemnuri poleite,  dar s-a ţinut băţos şi a dovedit,totuşi, o rezistenţă la grobianism invers proporţională cu fizicul său.Mai mult nemeritat, Boc a fost pus la zid şi lapidat cu sudălmi şi alte "vorbe de alint", în condiţiile în care, spre deosebire de alţi predecesori, în mandatul său nu s-au devalizat bănci, nu au fost privatizări gen Petrom sau Romtelecom,iar minerii n-au făcut "turism cu bâta", dar a trecut prin zece moţiuni de cenzură şi printr-o criză economică fără precedent. acum, rămaşi fără un cal de bătaie convenabil, care ştia să încaseze, liderii Opoziţiei şi-au focalizat toată energia pe demiterea preşedintelui Băsescu, în fapt, unicul şi cel mai important inamic al celor doi lideri opozanţi, domnii Ponta şi Antonescu, şi armiile lor setate pe un program electoral care cuprinde numai două idei: "jos Băsescu!" şi alegeri parlamentare anticipate. De altfel, nici la consultările de ieri de la Cotroceni, unde au fost invitaţi în calitate de lideri ai celor trei partide ce constituie Opoziţia parlamentară a naţiei-PSD,PNL,PC- tripleta Ponta-Antonescu-Constantin,   "a reuşit" să rostească tot aceleaşi două deziderate,liderul liberal, domnul Antonescu, aflat cam în război, cauzat, probabil, de importanţa momentului, cu acordurile gramaticale, reiterând cu fermitate decizia celor peste 200 de parlamentari USL de a continua, şi mai abitir, rentabilul sejur pe holurile Casei Poporului. Dar, spre mirarea chiar şi a colegului său de Uniune, Victor Ponta, furia căpeteniei liberale, domnul Antonescu, a atins codul roşu după desemnarea de către preşedintele Băsescu, a fostului ministru de externe liberal , Mihai Răzvan Ungureanu, în calitatea de candidat la fotoliu de prim-ministru, fostul său coleg de partid fiind înfierat cu o mânie proletară de care,poate, n-ar fi fost capabil, în anii săi de glorie comunistă, nici Ion Iliescu.Iar, după acea tiradă liberalo-nevrotică, Ponta a pus bomboana pe colivă şi, cu o uşoară resemnare, a emis ipoteza că, în cazul în care nu reuşesc să provoace alegeri parlamentare anticipate, acceptă fatalitatea şi aşteaptă bătălia din noiembrie pentru ocuparea a cât mai multe jilţuri de deputaţi şi senatori.Ba, spre deosebire de camaradul său din fruntea USL, şeful PSD a menţionat şi disponibilitatea de a discuta cu premierul desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu. Chiar dacă au părut iscaţi din senin, totuşi, nervii domnului Antonescu ar putea avea un temei, numai şi din perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale, din anul 2014, fostul ministru din Cabinetul liberalului Călin Popescu Tăriceanu şi actualul pretendent la fotoliul de şef al Guvernului, Mihai Răzvan Ungureanu, fiind, nu numai în opinia domnului Antonescu, un candidat demn de luat în considerare. Cât priveşte mult trâmbiţata doleanţă a celor doi şefi USL de a provoca alegeri parlamentare anticipate, şansele sunt destul de firave mai ales că, legislaţia în cazul anticipatelor parlamentare, respectiv Legea 35/2008 art.7-(1), este destul de explicită şi menţionează că, după epuizarea perioadei maxime de 60 de zile în care ar trebui să fie invalidate de către parlamentari două propuneri de premieri, aducerea la cunoştinţă a datei alegerilor parlamentare trebuie făcută publică printr-o hotărâre de Guvern publicată în Monitorul Oficial cu cel puţin 90 de zile înaintea desfăşurării lor. Amănunt cunoscut foarte bine şi de domnul Antonescu mai ales că, potrivit datelor Camerei Deputaţilor, legea cu pricina a fost votată şi de domnia sa. Mai concret, după o aritmetică simplă, în cel mai rapid şi fericit caz, respectându-se legea, cel mai scurt termen pentru alegerile anticipate parlamentare poate fi după 6 luni, adică pe la sfârşitul lunii august. Or, conform graficului, amintitele alegeri parlamentare sunt programate a se desfăşura în luna noiembrie, "câştigul" minim al anticipatelor visate şi vizate de Opoziţie fiind de aproape 2 luni. Asta, ca să nu mai luăm în calcul şi faptul că, în condiţiile declanşării unor anticipate pompieristice, la voinţa domnilor Ponta şi, mai ales, Antonescu, tot în conformitate cu prevederile legislative, cu şase luni înaintea alegerilor Guvernul nu poate aplica majorări salariale ceea ce ar văduvi un segment important de salariaţi, cu predilecţie din zona bugetară, de a beneficia de o dorită şi preconizată îmbunătăţire a nivelului salarial. Aşa încât, cu tot respectul pentru ambiţiile şi calculele liderilor Opoziţiei înzăpeziţi în nişte strategii şi proiecte cu şanse destul de mici de reuşită, poate ar fi mai util să-şi facă milă de adevătatele necazuri ale celor ce dârdâie  prin pieţe. Nu de alta, dar timpul zboară şi cam peste 3 luni vine campania pentru alegerile locale. Un test pentru care, dat fiind arderea etapelor etalată de către liderii USL în dorinţa de a se instala în Parlament, se pare că au cam rămas cu temele în urmă şi, citând dintr-un personaj drag celor doi lideri, "iarna nu-i ca vara!"        
Trimiteți un comentariu