Parlamentul GRIVCO

Venerabilul Dan Voiculescu, stâlpul care susţine întreaga mega-structură a triplei alianţe anti-băsesciene, s-a dovedit a fi un soi de spărgător de grevă parlamentară, însă, netreziţi din uluială sau poate dintr-un prea-plin de recunoştinţă şi feciorelnică sfioşenie, niciunul dintre cei doi lideri majori ai USL nu au tresărit de emoţie ori de indignare.În plină ţâfnă a Opoziţiei, când toţi cei peste 200 de parlamentari ai celor două partide aliate, PNL şi PSD, şi-au sacrificat până şi plimbările electorale printre nămeţii propriilor colegii de hatârul grevei, distinsul vice-preşedinte al Senatului şi omnipotent patron al umbrelor pe sticlă a dat sfară-n ţară că a muncit pentru binele naţiei alegătoare.Mai concret, prin miezul zilei, profitând, probabil, de neatenţia junelui şef al PSD, Victor Ponta, ocupat, pare-se cu făcutul bagajelor pentru memorabila întâlnire cu o seamă de iluştri purtători de mape ale politicienilor de vază ai SUA, sau de starea uşor somnolent-creativă a liderului liberal, părintele conservatorilor mioritici a anunţat că, încă de pe la începutul lunii, cam pe când se pornea protrestul camarazilor usl-işti, s-a ostenit să depună la Senat un proiect de lege de maximă importanţă pentru ţară.Un gest uluitor care ascunde în pântecele său dolofan o serie de uimiri şi nelămuriri. În primul rând, faptul că, după atâtea zile de la depunere, niciun parlamentar al USL nu a catadixit să-şi rupă de gură o fărâmă din preţioasa-i grevă pentru a se apleca, zelos, asupra opului voiculescian, denotă o gravă desconsiderare a muncii intelectuale depusă de eminentul autor al proiectului cu pricina ceea ce constituie un semn al fisurării monolitului USL. Motiv mai mult decât întemeiat pentru ca şefii politici ai parlamentarilor indisciplinaţi,domnii Ponta şi Antonescu, să fie chemaţi de urgenţă la sediul Grivco pentru "discuţii calde,tovărăşeşti" şi, în caz de nesupunere, prezentaţi în nudul gol la Capatos. Totuşi, lăsarea la dospit, până la momentul în care se va ordona încetarea protestului, a fructului gândirii legislative de vârf a conservatorismului autohton poate fi şi un test al autorului prin care  să verifice loialitatea şi hotărârea colegilor săi de a se eterniza în această mişcare de frondă la adresa muncii şi a votanţilor care i-au propulsat pe respectivii protestatari  în confortabilele şi beneficele jilţuri. De altfel, făcând o paranteză referitoare la această bosumflare parlamentară pe banii contribuabililor, ar trebuii să ne reamintim cum, în diverse momente, când unele sindicate intrau, motivat ori ba, în grevă, administraţiile sau patronatele apelau la Instanţele judecătoreşti şi, într-o majoritate covârşitoare, protrstele erau declarate ilegale, iar greviştii puşi să plătească pagubele. De astă dată, angajatorii şi patronii celor peste 200 de parlamentari grevişti fiind, potrivit votului acordat, electoratul, poate se va găsi o porţită prin stufoasa noastră legislaţie care să permită patronilor votanţi acţionarea în judecată a angajaţilor parlamentari aflaţi în grevă, plata pagubelor aduse de acest protest şi restituirea tuturor sumelor încasate fără muncă de împicinaţii revoltaţi. Revenind la măreţul gest al părintelui conservatorilor de a munci rin depunerea unui proiect de lege la Senat, o altă raţiune a acestuia ar fi deturnarea atenţiei generale de pe caricaturalul protest parlamentar şi punerea reflectoarelor pe unicul muncitor şi depozitar al intelighenţiei  Opoziţiei. În ceea ce-i priveşte pe colegii săi de social-liberalism, au cam început să facă pe găinile fugărite de cocoş fiind încă nehotărâţi când "să se împidice" şi să iasă din acest protest care, pe zi ce trece, îi afundă în ridicol, ultimul prilej când ar fi avut şansa să-şi "repereze onoarea" şi să-şi demonstreze maturitatea politică fiind ratat prin absenţa de la semnarea protocolului privind acordul de garantare fiscală, un document cu o simbolistică şi o încărcătură cu mult peste scrâşnita şi unica ideologie, "jos, orice!" De altfel, când te fofilezi după fustele, duhnind a mahorhă, vodcă şi cizmă căzăcească, ale unor "înţelepţi" uitaţi între buchiile materialismului dialectic, este cam anevoios să pricepi că, în politica actuală, a bunului simţ, adversarii politici au murit de mult, dar există şi sunt respectaţi, contracandidaţii şi combatanţii ideologici, "alinturile" verbale fiind, de mult, doar apanajul mahalagiilor politici, aflaţi, şi ei, pe cale de dispariţie. Cât priveşte anunţatul proiect de lege al onorabilului Dan Voiculescu, cel mai util ar fi, pentru urgentarea materializării sale într-o lege, ca Grivco să fie declarat Parlamentul greviştilor, iar sediul antenei, un Cotroceni în exil.