Revoluţia Caţavencilor

Prin anii când se ridicase,copăcel, până la nivelul de tânără speranţă aspirantă la statutul de sparing-partener prezidenţial, iar viitorul său coleg de Opoziţie se fălea cu dregătoria de purtător de vorbe pentru şeful său de partid şi preşedinte de-o noapte, domnul Antonescu se dorea a fi seducătorul port-drapel al revoluţiei bunului simţ. Livrat publicului, mai ales tânăr, ca imagine a juneţii politice, deşi, în acte, destul de tomnatic, amintitul domn din fruntea liberalilor a reuşit să-şi estompeze  trecutele şi insignifiantele fapte de arme post-decembriste şi să-şi atragă destule simpatii în măsură să se considere,în prezent, unicul şi primul dintre aleşi la fotoliul de preşedinte al ţării. La pachet cu amicul şi aliatul său, domnul Ponta, care, la rândul său, după un mic şi obişnuit puci de partid, a fost aburcat în primul jilţ al social-democraţilor şi programat să fie uns premierul viitorului şi visătorului Guvern USL. Trecut-au anii arizi şi obidiţi ai Opoziţiei şi presiunea cămărilor şi buzunarelor goale îi cam frig la tălpi pe cei doi ante-mergători ai înfometatelor şi nerăbdătoarelor armii social-liberale. Mai ales că, pe la porţile pesediste au început să bată portăreii, iar din "lovituri de presă" cu fese nude ori "manevre geniale" de genul detronării lui Geoană, nu se prea poate trăi decent. Nici dacă, inimosul Capatos se mai sacrifică şi dă un alt filmuleţ porno cu nea Nelu fără bască sau cu Năstase numărându-şi ouăle nesparte de Trofeul Calităţii.De aceea, la indicaţiile preţioase ale sfătuitorilor, domnul Antonescu a lăsat baltă orice revoluţie a bunului simţ, peste care s-a pus colbul uitării, şi a trecut, dezinvolt şi cu voioşia şcolarului scăpat în recreaţie, la o altă formă revoluţionară, a grobianismului verbal, mişcare strategică de pe urma căreia a adunat mai mult bile negre. Spre deosebire de colegul său de Uniune care, cel puţin aparent, a abordat atitudinea mai sobră şi mai cizelată, proprie unei tradiţii pesediste ce nu prea digeră malagambismul politic.Cum vicisitudinile iernii au cam dat peste cap programatele "mişcări spontane" ce au animat pieţele unor localităţi, iar mult-trâmbiţata grevă parlamentară cu banii la teşcherea dă să eşueze într-un ridicol sublim, cei doi lideri ai USL au scos din arsenalul, destul de sărăcăcios, "de criză", al bătăliei anti-tot, textul gavroche-ului politic, ăla cu "mamelor din lumea-ntreagă" , unica idee iţită şi vehiculată până la saţietate fiind că mândra floare a Opoziţiei nu este ascultată, mângâiată pe creştet,ci, doar pusă de către "nemernica Putere" să stea ca mutele asistente din multiplele tele-divertismente ce au invadat piaţa media.Şi, poate că s-ar mai găsi ceva bocete şi lacrimi pentru starea jalnică a celor trei floricele de partid, PSD,PNL,PC, numai că, odată invitate pe la Cotroceni, prin Parlament, să-şi spună părerea, să voteze după cum le dictează ideologia sau gramatica, 'nmealor scot ţâfna la înaintare şi tratează cu refuz orice tentativă de dialog. Ori, când mai consimt la a coborâ din înaltul fuduliei cu ştaif, impun condiţii ce frizează, în cel mai bun caz, infantilism, dar pe care le consideră destul de întemeiate pentru o excursie pârâcioasă până la Bruxelles sau pentru caţavelnice filipice recitate de cei doi lideri ai Opoziţiei şi de trâmbiţaşii de partid. Mai nou, uitând că, de bună voie şi într-o veselie, au boicotat lucrările comisiilor parlamentare ce au audiat membrii actualului Cabinet Ungureanu şi care urmau să acorde un aviz consultativ ,după care şi-au refuzat dreptul de a-şi exprima, prin vot, opinia proprie sau a electoratului care i-a trimis în Parlament,  liderii Opoziţiei, pentru a nu-şi ieşi din mână, s-au dus cu jalba la Curtea Constituţională să reclame legitimitatea actualului Guvern.O nouă manieră "originală", pritocită prin laboratoarele din Kiseleff sau Grivco, de a-şi plânge, ipocrit, de milă şi de a se auto-victimiza, invocând, în hohote de plâns cu lacrimi de crocodil, "boborul". Asta, în condiţiile în care, inclusiv eminenţii cititori în legi, care i-au pus, "doct", pe pesedişti să-l debarce pe Geoană din fruntea Senatului, ştiu "amănuntul" că, potrivit Constituţiei, unicul şi decisivul cuvânt în legitimarea unui Guvern îl are votul plenului parlamentar. Dar,din nefericire, pentru naivii care mai cred în defuncta revoluţie a bunului simţ,
 şefii Opoziţiei şi amicii lor de partid se închină numai la "statua" lui Caţavencu.