Apostolii absurdului

Aruncat la înaintare, "greii" alianţei fiind ocupaţi cu emiterea unor gogomănii cu ştaif şi pretenţii de genialitate ideologică, liberalul Mihai Voicu, unul dintre responsabilii cu fasonarea enunţurilor lemnoase, a reiterat noua linie ideologică pesedisto-penelistă ce va fi zămislită şi servită poporului votant cu prilejul proximului congres al USL-ului. Cum era de aşteptat, dat fiind îndârjirea celor două grupări politice în respingerea oricăror forme de toleranţă, decenţă şi inteligenţă politică, principalul şi cam singurul punct forte al viitoarei reuniuni urmează a fi impunerea unei directive cu putere statutară de interzicere a oricărei colaborări cu PDL şi actualul preşedinte al ţării, Traian Băsescu. Spre marea deziluzie şi uimire, faţă de orbirea veninoasă a liderilor celor două partide aliate şi a soldăţeilor încolonaţi în spatele respectivilor, a purtătorilor de materie cenuşie, sunt şanse foarte serioase ca o asemenea decizie, duhnind a intoleranţă proprie anilor 50, să fie votată într-un elan revolut de majoritatea celor chemaţi la anunţatul congres. După cum, fiind vorba de bucătăria internă a unei mezalianţe politice, fiecare este liber să-şi croiască destinul după cum îl taie capul şi să nască orice hilaritate absurdă fără a se deranja a argumenta "chibiţilor" raţiunea şi logica strategiilor adoptate.Dar, în condiţiile în care, pe toate căile şi pe toate tonurile, în frunte cu liderii de vază pesedişti şi penelişti, ambele tabere ale alianţei îşi tot anunţă iminenta accedere la butoanele ţării, o decizie de genul  celei ce se pregăteşte a fi pusă în operă, referitoare la interdicţia de a colabora cu PDL-ul şi, mai ales, cu preşedintele Băsescu, poate bloca taman accesul ambelor partide la dregătoriile mult-dorite, iar micul Titulescu va fi condamnat a rămâne un etern candidat la postul de premier. Mai pe româneşte şi tradus din limbajul încrâncenat şi lemnos al vornicelului  ce l-a clamat, cu tot patosul liberal din dotare, arzătorul ucaz pregătit a fi votat la congresul USL îi cam barează calea nerăbdătorului Ponta la şefia Guvernului, indiferent culoarea acestuia, pentru simplul, banalul şi contituţionalul motiv că, potrivit legii de căpătâi a naţiei, pe care, teoretic şi obligatoriu, un absolvent al facultăţii de Drept trebuie să o cunoască, numirea candidatului la postul de prim-ministru este atributul şi prerogativa preşedintelui. Care preşedinte, prin luna noiembrie a acestui an, după ce se va fi tras linie şi se vor fi numărat bobii şi voturile rezultate din alegerile parlamentare programate, va fi tot actualul şi "nefrecventabilul", statuat şi prin amintita rezoluţie a congresului USl, preşedinte Băsescu. Or, în situţia în care votul popular va decide necesitatea propulsării USL-ului în ţâmbra naţiunii, "catindatul" Ponta va fi în dilema de a încălca programatul decret de necolaborare cu Traian Băsescu şi va aştepta nominalizarea prezidenţială la funcţia de premier sau va fi soldat credincios partidului şi documentelor votate în forul suprem al concubinajului USL-ist şi va aştepta, într-un obositor  joc de glezne, alegerile prezidenţiale din anul 2014. Doar dacă, imprevizibili şi intransigenţi cum sunt, pesediştii şi peneliştii nu vor mai plăsmui vreo directivă prin care să fie îmbogăţită cu nume noi lista personajelor neagreate de puritanii din USL. Cât priveşte impunerea necolaborării viitoare a celor două partide din alianţă cu PDL, după ce, pe rând, atât PSD-ul, cât şi PNL-ul, au împărţit fructele şi deliciile guvernării cu "inamicii portocalii", şi de aici hazul este la el acasă deoarece, niciun sondaj, oricât de optimist a fost pritocit prin laboratoarele prietene, nu a dat certitudinea că USL va dobândi un scor electoral îndestulător pentru o guvernare fără alţi aliaţi.Şi, cum pentru scrutinul din toamnă se întrevede adoparea unui sistem de vot uninominal mixt, în urma căruia vor avea de suferit partidele mici,sunt destule semne că scena politică autohtonă va beneficia, în linii mari, cam tot de aceiaşi actori politici, marja de lucru şi alianţe fiind foarte limitată. Este drept că, asemenea unor veritabili adversari ai trădătorilor şi traseiştilor,căpeteniile Ponta şi Antonescu evită a se înfrupta din tot zaţul ce se scurge acum din plăcinta pedelistă  răsfăţându-se cu mucul şi sfârcul orientate, oportunist şi oportun, spre alţi stăpâni. Totuşi, la caz de nevoie, nu ar fi imposibil ca, pe la sfârşit de noiembrie şi în lipsă de aliaţi, sclivisiţii uslişti să se pupe cu foc şi spor cu geniul caracalean, idolul elodiilor şi ogicilor movalii.