joi, 12 aprilie 2012

Chilimăneală liberală

 Este foarte posibil ca, rupându-şi o halcă uriaşă din orgoliul său de vechi şi veritabil  liberal, detronatul Andrei Chiliman să nu părăsească gruparea în care a intrat încă din vremurile în care actualul şi nervosul său şef de partid încă mai hălăduia pe alte coclauri politice. Tot la fel, se prea poate ca sfaturile celor doi corifei ai liberalismului de partid,( venerabilul nonagenar Neagu Djuvara fiind rejectat de mult din sfatul înţelepţilor de "gaşca nebună" a crinilor târzii) Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus,să fie reuşit să mai îndulcească gustul amar al deziluziei edilului penelist faţă de ieşirile malagambiste ale copilului bătrân ajuns fruntaş penelist. În fond, trecând peste normalul ataşament la partid şi la valorile liberale, rămânerea în siajul antonescian a mazilitului Chiliman ar da şi un aer de "pupat, Piaţa Independenţii" întregii poveşti de semi-divorţ iscată din hachiţele şi umorile, labil controlate şi controlabile, ale celui ce se chinuie, de vreo trei ani, să arate românilor cum se poate face o "revoluţie a bunului simţ" cu bâta şi mitocănia. După cum, nu ar fi niciun capăt de ţară şi nu ar arunca în aer cine ştie ce savante contrucţii politice, nici retragerea liberalului Andrei Chiliman dintr-un partid în care tonul la cântec îl dau personaje alipite şi coborâte din alte trenuri politice pe care, la momentul zero al penelismului post-decembrist, nu prea le-a regăsit prin odăile cotropite de imeghebişti şi mineri, şi în care emblemele emasculate politic şi decizional, Câmpeanu şi Quitus, sunt ţinute  în pervaz, precum bunicii lui Bulă în ziua de plată a pensiei, de către istericii nepoţei crinuţi.În ambele situaţii, în opinia şi în calculele echipei antonesciene, bătrânul stâlp al liberalilor dâmboviţeni,  Andrei Chiliman, este trecut în categoria expiraţilor, a persoanelor ce o încurcă în materializarea strategiei de a transforma un partid-matcă a diversităţii şi libertăţii în gândire, într-o gaşcă de cartier politic, un soi de PFA cu ifose de multinaţională. Pentru un lider mistuit de orgoliile şi nevrozele accederii, tot mai improbabile, la suprema dregătorie a naţiei, alde Chiliman, Patriciu, Djuvara, Cioloş, Ungureanu, chiar şi Tăriceanu, au fost doar nişte ascensoare spre o măreţie indefinită, nişte legitimări de "băiat bun, de perspectivă", însă, pe măsură ce sirenele din Kiseleff  şi Grivco îi susurau în urechi aria grandomaniei, oamenii respectivi au devenit incomozi precum o piatră în pantof. Aşa încât, aburcat pe un catâr cu pretenţii de Ducipal de către noii săi camarazi de drum, şeful grupării peneliste a confirmat morala fabulei "Boul şi viţelul" sau a teoriei, mai "provincială", că "funcţia schimbă organul" şi, în buna tradiţie mioritico-minoritară, şi-a decapitat părinţii politici. Însă, la actuala schimbare la faţă a taberei peneliste şi la "noua orientare" a doctrinei şi discursului liberal, precum şi la cumetriile ideologice, păstorite de fostul copil de trupă ajuns general cu aspiraţii de mareşal, câte o cărămidă au pus, într-o măsură mai mică sau mai mare, şi unii dintre actualii "mari rejectaţi" ai partidului care, orbiţi de oratoria şi bretonul adolestentului întârziat, nu i-au ghicit pohtele, năravurile şi, mai ales, "manerele" de arendaş politic.Acum, a venit rândul garării în triajul liberal lui Andrei Chiliman. Din fericire, pentru "reformatorul" domn Antonescu, lista este foarte, foarte scurtă !   
Trimiteți un comentariu