De când fostul lider al partidului , Sorin Frunzăverde, a dat cep corabiei prin care a prins a se buluci, spre alte zări mai mănoase şi mai mămoase politic, o liotă de primari, consilieri şi parlamentari aflaţi la expirarea mandatelor obţinute în calitate de bravi şi eterni oşteni "portocalii", partidul din Modrogan a intrat într-o stare de nedumerire panicoasă, stare asemănătoare unei gospodine căreia i-a explodat "oala minune" pe aragaz.Mai obişnuiţi cu turismul de partid post-decembrist, primii loviţi de strechea dezertărilor au fost câţiva dintre cei peste o mie de actuali edili ai PDL, preponderent din mediul rural, barca salvatoare a respectivilor vânători de voturi populare la proximile alegeri locale fiind a argonauţilor pesedisto-liberali sau, în cazurile cele mai disperate, a otevismului noctambul. Însă, toată această brambureală pedelistă, ce ar părea a fi calea sigură spre un răsunător eşec, ar putea fi, urmare unei chirurgii politice urgente şi, mai ales, eficiente, răul benefic de care avea nevoie acest partid pentru a se reâncarna în vechea grupare obişnuită cu bătăliile la baionetă şi mai puţin cu fastul şi opulenţa de la masa bogaţilor. Mai concret, dacă în acest moment armata lui Emil Boc suferă pierderi la care nici nu visau adversarii politici, principala vină constă în mahmureala liderilor şi sfetnicilor de taină a acestora , precum şi pierderea spiritului băsescian care i-a propulsat în fruntea bucatelor, dar i-a şi ţinut în stare de veghe. Beatitudinea jilţului, beţia cuvintelor ori lejeritatea selecţiei camarazilor aruncaţi prin diverse dregătorii au adus un aer cenaclist în partidul care, în diverse formule, a avut aproape opt ani, dintre care ultimii patru infernali, de guvernare centrală şi locală, încât la ora decontului, sterilitatea oratoriei a cam învins pragmatismul acţiunilor reactive la mioriticul şi ciclicul traseism. De aceea, în pofida ironiilor şi privirilor piezişe,blonda de la Capitală, Elena Udrea, a fost, până în prezent, cam singura "bărbată", reuşind să despartă apele electorale bucureştene, tulburate şi de tangajul politic piedonal,renunţând la o mezalianţă cu un partid care ar fi adus PDL-ului doar câştigarea unui sector. S-ar putea ca, la finalul alegerilor locale, mişcarea Elenei Udrea să fie greşită şi câştigul să nu fie pe măsura aşteptărilor, dar, pentru un partid cu ştaif, nominalizarea unor candidaţi proprii costituie un test de soliditate şi o obligaţie faţă de propriul electorat.Or, daca acelaşi tratament inflexibil, al pragmatismului electoral, va fi aplicat şi de alţi lideri pedelişti, iar oratoriile corozivo-filosofice vor fi amânate până spre sfârşitul anului, ar fi destule şanse de diminuare a pierderilor şi de revigorare a fibrei unui trup care predispus la obezitate politică. În fond, în decursul anilor, partidul din Modrogan tot a fost confruntat cu hemoragii, începând cu el lider maximus, actualul penelist fruntaş, Petre Roman, continuând cu gruparea, Severin-Duvăz-Sassu, şi terminând cu alt proaspăt penelist de frunte, Frunzăverde şi a lui ceată. Normal, aflat, după puteri, într-un perpetuu război cu partea feminină a PDL-ului, şeful pesediştilor şi auto-proclamatul viitor premier, Ponta, jubilează calculând, precum Trahanache, voturile şi anunţă prin târg că, după ce-şi va fi făcut siesta pascală, ortacii săi parlamentari vor da cu greva de pământ şi vor pune la cale o moţiune de cenzură.Motivul moţiunii, enunţat de liderul Ponta şi tocat media de trâmbiţaşii săi, i-ar face mândri pe înaintaşii paukerişti ai starostelui ideologic al PSD-ului,eternul Ion Iliescu, aflat într-o nesfâşită şi păguboasă, pentru naţie, luptă de clasă cu " nemiloşii imperialişti" care vor să sugă bogăţiile poporului. Pentru un june ce se ţine citit, stilat şi cu şcoala la timp şi în timp, ce se vrea a conduce, în anul 2012, în calitate de premier, o ţară europeană,de un puseu de inteligenţă precum cel despre raţiunile preconizatei moţiuni de cenzură ar putea fi foarte fudul un alde Bokasa sau vreun şef de trib. Cât despre emigranţii politici portocalii, galbeni, roşii ori de vreo altă culoare, liderii ar trebui să-şi reamintească faptul că, pe prieteni îi cunoşti la bani şi la drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu