joi, 31 mai 2012

"La şliţul liber(al)"

Duduie lumea mioritică a zvonurilor, mai ceva decât economia tăriceană, că eminentul conducător al armiilor peneliste a decis să demisioneze din funcţia de etern candidat prezidenţial şi să se dedice, în totalitate, unei ocupaţii mai prozaice, practicată, de altfel, de personaje cu mult mai ilustre, şi asupra căreia sunt semne că ar avea ceva mai multe aptitudini, aceea de cârciumar. Ar fi o îndeletnicire onorabilă, plină de savoare şi în care distinsul domn Antonescu ar avea un contact zilnic, nemijlocit şi nefardat cu realitatea caldarâmului, cu pulsul real al naţiei. Iar, de-ar fi să poarte un nume, tavernei antonesciene i s-ar potrivi, ca marca de scrisoare şi luând ca izvor de inspiraţie ultimile prezentări de pe podiumurile electorale ale patronului,  numele  "La  şliţul liber(al)". Amplasarea sediului, impozant, desigur, al cârciumei preconizate nu poate întâmpina nicio piedică, locaţiile oferindu-se vraişte, precum şliţul prezidenţial, falnicului personaj liberal.Însă, în ceea ce priveşte amenajarea interiorului viitorului aşezământ de regrupare şi regenerare a spiritelor penelisto-conservatoare, totul trebuie, plecând de la prima şi unica specializare a patronului, să fie compartimentat şi urmeze liniile principale ale unui muzeu. În acest sens, principala sală a locantei-muzeu, locul unde va adăsta cea mai mare parte a timpului ilustrul şef liberal, va fi, obligatoriu, o copie fidelă a cabinetului prezidenţial de la Cotroceni, pentru veridicitate, salonul urmând a fi populat cu activiştii cei mai fideli, dar mai puţin norocoşi, aflaţi în joc de glezne pentru obţinerea vreunei dregătorii. Aici, în contul unor temenele şi alte cuvinte laudative, clienţii vor fi îndopaţi cu promisiuni la tavă şi răbdări prăjite. Un alt spaţiu al minunatului aşezământ va reda, în cele mai mici detalii şi pentru a spulbera şi cele mai neânsemnate aluzii răutăcioase, sala de plen a Senatului, loc prin care, cel puţin o dată pe trimestru, domnul Crin va trece şi îşi va exersa, în faţa unui auditoriu atent şi riguros selecţionat, talentul oratoric. Fiind vorba de o odaie care urmează să respire prin tot porii săi caznele muncii de politician, clienţii vor avea parte de un meniu mai proletar, fiind şi în plină criză economică, format doar din gogoşi simple. Doar în cazuri excepţionale şi numai printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de amicul Ponta, un pâlc de simpatizanţi loiali vor primi, după un test infinit mai dificil decât un examen de admitere la "Cantemir" privind discursurile din apariţiile televizate din ultimii cinci ani ai domnului Crin, câte o gogoaşă cu gem de cireşe amare. Bineânţeles că, respectând istoria, valorile şi tradiţiile liberale, omenosul şi recunoscătorul domn Antonescu va croi şi un salon, "al antichităţii", va fi rezervat celor doi ultimi supravieţuitori ai liberalismului interbelic, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus, cărora le vor fi oferite, la discreţie, ceaiuri de plante şi poveşti cu întâmplările a doi flăcăi, Păcală  şi Tândală. Ca bonus, între două aroganţe faţă de "infamii" procurori, artistul şi ministrul poporului,Mircea Diaconu,  va interpreta pentru cei doi venerabi corifei liberali, până când ambii vor aţipi, scena balconului CC şi monologul "revoluţionarului". Desigur, fiind o cârciumă cu ştaif, aceasta va avea şi un salon de jocuri, unde accesul se va face numai pe bază unei legitimaţii semnată cu propria-i mânuţă de patron, fericiţii posesori ai unei asemenea legitimaţii fiind recrutaţi numai din rândul celor mai devotaţi dintre devotaţii crinului. Evident,pentru a nu întina valorile liberalismului băştinaş, ale revoluţiei bunului simţ şi a nu fi acuzaţi de pactizare cu "duşmanii" portocalii, şi, mai ales, pentru a nu rida chipul luminos al domnului Crin, suprema dovadă de stimă şi respect a consumatorilor de elită din acest separeu select faţă de liderul maxim o va reprezenta inabilitatea respectivilor în a ieşi învingători în faţa şefului de la masa de joc. În sfârşit, în mărinimia sa, patronul prezumtivului stabiliment se va gândi şi la mulţimea votantă pentru aceasta fiind rezervate,pe o latură,   într-un colţ de trotuar,  câteva mese de tablă  pe care vor  avea "onoarea" de a morfoli, în aşteptarea ivirii patronului în pragul crâşmei, câte un mic electoral şi un ţoi de matrafox. Iar, în semn de preţuire, la ieşirea din local, pe la ceasul în care colegul său de alianţă, matinalul Adrian Năstase face pe telefonista, stimabilul domn Crin le oferă admiratorilor adunaţi în faţa crâşmei sale priveliştea unor miraculoase orizonturi deschise...la şliţ. Şi, nu e un şliţ de rând, e unul liberal !     

Cocoşu' roşu

Spre marea uşurare a asistenţei, şi de astă dată, alesul mizilenilor şi cel mai proeminent găinar (crescător de găini) cel puţin al Prahovei, deputatul PSD Adrian Năstase, a mai trecut fără avarii de o nouă etapă a luptei sale cu nemiloşii magistraţi care, în frenezia lor, îi răpesc importantului lider de partid participarea, timp de câteva ore, la tumultoasa bătălie electorală pentru jilţurile de primari şi consilieri locali şi judeţeni. De altfel, la bursa pariurilor, numai un naiv ar fi avut curajul să mizeze pe finalizarea, după aproape patru ani, a procesului în care ex-premierul Năstase este acuzat de unele fapte în total dezacord cu legea petrecute pe vremea în care, de la înălţimea funcţiei de prim dregător guvernamental, veghea la buna desfăşurare a "Trofeului Calităţii". Aşa cum ne-am obişnuit, nici această ultimă confruntare a acuzatului Adrian Năstase şi echipa sa de apărători cu magistraţii Înaltei Curţi de Justiţie nu a fost eliptică de surprize şi alte chiţibuşării avocăţeşti, toate menite a lustrui monumentul inocenţei năstăsiene. Iar, din tot acest arsenal de fineţuri juridice etalate în astă ultimă rundă, cel mai eclatant moment a fost scena telefonului matinal, un moment de pe urma căruia se poate concluziona că, în anumite zile, distinsul lider al principalului partid de guvernământ face şi oficiul de deşteptător. Un soi de "ceas CFR", alarmă telefonică, pendulă,  ceas cu cuc ori ruralul cocoş deşteptător. Altfel, dacă ar fi să stai şi cu picioarele în lighenul cu apă rece şi tot nu ai găsi chichirezul gestului de bun samaritean al liderului PSD de a îl suna, în crucea dimineţii, pe la 5, pe un anonim moş Teacă, uns de numai o zi, de către junele premier, Ponta, şef al Inspecţiei de Stat în Construcţii, instituţie care, coincidenţă, pe lângă faptul că este principalul motiv al acuzării demnitarului Năstase, tocmai ce a fost trecută şi în subordinea directă a actualului prim-ministru şi preşedinte al PSD. Pentru a nu fi puşi la zidul infamiei şi a fi lapidaţi şi înfieraţi cu mânie proletară de vajnicii ostaşi ai "armatei roşii" guvernamentale, să încercăm un mic exerciţiu de imaginaţie: aşadar, un rezervist, un membru PSD  căruia, probabil,în decursul vremii, Adrian Năstase nici măcar nu i-a reţinut numele sau figura, un Grăjdan oarecare, la o zi după ce a fost numit şef al Inspectoratului în Construcţii, are marea onoare de a fi sculat din somn, la primul cântat al cocoşilor, pe la ora 5, de suava voce a ditamai starostele pesedist. Potrivit înregistrărilor depuse la dosar şi, bineânţeles, contestate şi infirmate de acuzatul Năstase, discuţia telefonică nu a fost lungă, dar, altă coincidenţă, a picat taman în zorii zilei în care proaspătul demnitar Grăjdan urma să facă eroicul gest reparator, în memoria fondatorului instituţiei pe care o conducea de o zi, A.I.Cuza, şi recunoscător, în beneficiul şefului său de partid, Adrian Năstase, de a depune la dosarul "Trofeul Calităţii" hârtiuţa prin care instituţia pe care o conducea a ajuns la concluzia că nu a suferit nicio pagubă materială de pe urma trofeului cu pricina şi, implicit, principalul acuzat este încarnarea purităţii. Desigur, după cum se ştie, după ce şi-a îndeplinit misia, cu riscul devenirii erou de dosar penal, acest Pristanda de duzină a fost rejectat din efemera sa funcţie de către "intransigentul" premier, revenind la statutul său de ilustru figurant în  trupa de amatori a teatrului pesedist. În ceea ce-l priveşte pe matinalul rezident de Cornu şi deputat de Mizil, pare-se că, de-ar fi să luăm în serios precizările şefului CSM, calculele cu termenul de prescripţie a dosarului cam dau cu virgulă şi, spre marea dezamăgire a împricinatului şi a camarazilor săi,  emoţiile se întind încă un an. Doar dacă, în semn de mare respect pentru "valorile democraţiei", actualul premier şi ai săi neânfricaţii "cavaleri ai dreptăţii" nu vor da, în regim de maximă urgenţă, un ucaz prin care toate dosarele cu eroi  din rândurile USL să fie declarate "dosare politice", să fie casate, iar magistraţii implicaţi în cercetarea şi judecarea acestora să fie trimişi la "Cantemir", la reciclare. Iar, pe gardul justiţiei dâmboviţene să stea cocoţat şi să cânte, în admiraţia "moţatelor" din ogradă, numai "cocoşu'  roşu".       

joi, 24 mai 2012

Viitorul roz-bombo(n)

Vă invit la un utopic exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipium cum va arăta spaţiul mioritc peste 30 de ani. Aşadar, stimată asistenţă, suntem în România anului de graţie 2042. E linişte! O mult dorită şi aşteptată linişte în care, şi în spaţiile publice, tot românul vorbeşte în şoaptă, să nu-l audă vigilentul agent al Agenţiei Naţionale a Purităţii şi Bunelor Moravuri patronată de fostul dizident anti-băsescian, vajnicul stâlp al noii democraţii originale, Cătălin Voicu. Pe toate imensele ecrane amplasate la fiecare răspântie orăşenească ori rurală rulează, non-stop, emisiunile educative ale unicului post de televiziune acreditat, Antena Realităţii, de la celebra şi ancestrala "Guriţa mamiţii", până la talk-show-ul, "Somnoterapia" moderat, din patul prezidenţial, chiar de preşedintele statului, Crin Antonescu. De altfel, odată cu modificarea Constituţiei, care acum cuprinde numai două puncte: Ponta are întotdeauna dreptate, când nu are dreptate, se aplică punctul 1, a fost eliminată şi costisitoarea alegere a unui preşedinte, inclusiv numărul de mandate, preşedinţii fiind numiţi de amicii lor politici în baza unui test de rezistenţă la somn. Şi, cum amicul premierului Victoraş, social-liberalul-conservatoro-ecologisto-independentul Crin a reuşit performanţa să treacă testul, dormind 25 din 24 de ore, omul a fost numit preşedinte pe viaţă. În ceea ce-l priveşte pe premirul Ponta, potrivit aceleiaşi Constituţii, alegerile au fost suprimate, fiind inutile şi costisitoare, numirea prim-ministrului fiind făcută odată la 10 ani, în urma unei tombole naţionale transmisă în direct şi la o oră de maximă audienţă, în pauza eternului derby al diviziei naţionale de fotbal care, tot din motive de austeritate, mai cuprinde doar două echipe, Concordia Kiseleff şi Nufărul Tărtăşeşti. Fiind un norocos din naştere, toate tombolele au fost câştigate de către multi-lateralul dezvoltat premier, Ponta, ajuns, şi el, la o vârstă venerabilă aşa încât, porecla tinereţii sale revoluţionare, "micul Titulescu", a fost schimbată, în urma unui referendum naţional la care au participat 5 concetăţeni, în "marele Tituloi". În ceea ce îi priveşte pe cei 455 de membri ai Guvernului, aceştia sunt desemnaţi tot printr-o tombolă naţională, onorabilii aflându-şi denumirea portofoliului pe care îl vor primi după răzuirea lozului tras la tombolă.Pentrru a fi evitate situaţiile jenante, în care un participant să nu se aleagă cu vreun loz câştigător, s-a decis, prin decret guvernamental, ca participanţii să fie numai cei ce au o vechime minimă, în funcţia de ministru, de 20 de ani, precum şi o avere de cel puţin 10 miliarde ruble (în urma unui vot unanim al parlamentarilor,România a aderat la Uniunea Rusiei Europene şi la zona rublei). Nici aleşii neamului nu au fost uitaţi, cei 4555 de parlarlamentari, toţi reprezentanţi ai unicului partid, URA (Uniunea Reformelor Avântate-cârcotaşii,puţinii ilegalişti portocalii, îl blamează spunându-i Uniunea Rataţilor Adormiţi), permis de lege fiind aleşi pe viaţă, iar, în caz de deces, mandatul este moştenit de urmaşii săi. De altfel, dat fiind numărul parlamentarilor, şedinţele de plen, organizate, potrivit legii, numai semestrial, se desfăşoară în incinta Arenei Naţionale. Oricum, fostul sediu parlamentar, folosit pe vremea "odiosului Băsescu" şi "sinistrei Roberta", a fost transformat în sediul Guvernului, în vreme ce Palatul Victoria a devenit garaj guvernamental, locul unde îşi ţine pilotul-premier flota sa de automobile de lux şi de raliuri. Fiind, pe lângă un mare vizionar, şi un sensibil şi recunoscător părinţilor săi spirituali, premirul a decretat construirea în curtea Palatului Cotroceni, retrocedat unicei urmaşe a ciobanului Bucur, Oana Mizil, un impunător monument dedicat eroilor luptei pentru stârpirea ultimilor rămăşiţe ale imperialismului euro-atlantico-băsescian şi implementarea perestrokismului învingător, singurii eroi ale căror oseminte vor avea parte în acest lăcaş sfânt de câte un sicriu din termopan fiind "marii învăţători ai neamului", Iliescu şi Voiculescu. În privinţa soartei pensionarilor, Guvernul condus de Ponta a scăpat de orice grijă, din "odioasa moştenire" de peste 6 milioane de pensionari, în anul 2042,  singurii supravieţuitori fiind numai câteva mii de pensionari magistraţi şi din "servicii", pensiile respectivilor, precum şi salariile celor 5 milioane de bugetari, categorie din care, urmare a suprimării şcolilor, au dispărut cadrele didactice, fiind asigurate de redevenţa obţinută din concesionarea către "marile multinaţionale pan-ruseşti" a majorităţii teritoriului naţional. Referitor la sistemul educaţional, şi în acest domeniu vizionarul premier şi-a demonstrat talentul, sistemul şcolar fiind înlocuit cu dotarea copiilor cu tablete, obţinerea diplomelor de absolvire a şcolii sau a facultăţii, ambele făcute prin skype şi google, fiind urmare a unui test de inteligenţă susţinut în faţa unei comisii a Institutului Naţional Bamboo. Tăvălugul reformist a atins şi zona culturală,în rafturile Bibliotecii Naţionale "Marian Vanghelie" regăsindu-se numai "opere" ale autorilor "de căpătâi" ale naţiei, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Vadim Tudor, Marius Tucă sau  Toni Greblă, până la Mihaela Rădulescu Ţiganu, Bianca lui Bote, Andreea Marin, Oana Zăvoranu  sau Petrişor-bucătarul, tot prin voinţa unanimă a parlamentarilor fiind votată o lege prin care Caragiale, Noica, Cioran, Muşatescu ori Nichita au fost declaraţi "indezirabili" , iar volumele acestora trecute la index.Cum viaţa politică, în anul 2042, este mai liniştită şiu mai senină chiar şi decât dimineţile coreene, Opoziţia fiind declarată, prin decret prezidenţial, inutilă şi ilegitimă, unica distraţie a clasei conducătoare o constituie joaca de-a Opoziţia, în fiecare iarnă,câte două zile, prin ianuarie,un grup de activişti şi lideri sindicali atent selecţionaţi organizând câte un miting de protest, mişcarea stradală fiind transmisă in extenso de unica televiziune naţională, relatată în paginile unicului ziar admis, "Pravda Naţională",  şi înfierată, în cotidianul său talk-shaw, de către preşedintele Crin care nu uită să le reamintească puţinilor concetăţeni rămaşi (majoritatea emigrând de mult în civilizaţie şi normalitate) că "unicul vinovat" de toate relele abătute asupra planetei este eternul Traian Băsescu. Spre marea satisfacţie a bunelului Năstase care, retras în judeţul Cornu, din an în an, îşi mai controlează email-ul să vadă la a câta amânare au ajuns ancestralele sale procese. Stimabililor,din fericire, de astă dată, naraţiunea de faţă, cu toate neajunsurile ei, a fost un exerciţiu de imaginaţie !  

miercuri, 23 mai 2012

Preţul slugărniciei

Încă de la naşterea sa, din coastă pesedistă, UNPR, gruparea ce flutură flamura progresiştilor mioritici, s-a proptit într-o singură cârjă ideologică, aceea a impozitării averilor castei îmbogăţiţilor, adică a majorităţii clientelei transpartinice şi a "băieţilor deştepţi" ai naţiei. Mai pe un plan subţire, silirea,prin lege, a mogulilor şi baronilor, a acestor exponate de vază din muzeul opulenţei naţionale, de a vărsa o parte însemnată din avere în visteria statului. Probabil, în momentul creaţiei, şeful progresiştilor, nici dârzul şi neânfricatul general Oprea şi, cu atât mai puţin, oştenii săi nu credeau o iotă din utopia legislativă pe care au ridicat-o la rang de crez politic şi virtute de partid, damful populist al proiectului cu pricina fiind mai puternic decât al unui ou clocit. Ar fi trebuit să fii căzut din stele ori întruparea naivităţii să crezi în succesul unei legi care, în cazul  în care, prin absurd, ar fi trecut de votul majorităţii hămesite din Parlament, ar fi atins conturile dodoloanţe ale vreunui Patriciu, Vântu, Năstase, Tăriceanu,Voiculescu ori a altui capitalist de viţă nouă de care atârnă fericirea şi prosperitatea de partid.Or, poate, bântuit de idealism, vreun trăitor pe aceste meleaguri ar fi gândit că, dintr-un elan revoluţionar, liderul şi părintele UNPR, Gabriel Oprea, ar fi atentat, prin materializarea acestui proiect de lege, la liniştea sufletească a cumătrului său, junele premier Ponta, şi, prin extensie, a amicului şi aliatului său, penelistul domn Antonescu. Dar, trăind cu impresia, destul de deformată, că toată intelighenţia patriei s-a înghesuit în minţile luminate şi unperiste, la schimbarea macazului puterii, progresiştii s-au bulucit în barca, destul de aglomerată, a noilor majoritari, având în bocceluţa drumeţului de partid tot acest unic bagaj, proiectul legii de taxare a averilor ce depăşesc pragul decenţei. Mai mult, deşi s-au zămislit din aceiaşi plămadă ideologică şi au copilărit împreună, progresiştii generalului Oprea şi a "antrenorului secolului", Puiu Iordănescu, s-au dus precum juniorii după prima fentă şi chiar au crezut în promisiunile pesediste de trecere prin botezul votului parlamentar al unicului şi preţiosului odor, proiectul mult-clamat. Numai că, după ce s-au văzut cu sacii-n căruţă şi cu legea electorală votată după bunul plac şi interesul propriu, "aliaţii" usl-işti au uitat de "cătanele" generalului progresist, de promisiunile şi declaraţiile fierbinţi de iubire veşnică aşa încât, legea de căpătâi a UNPR a căzut, spre disperarea şi durerea părinţilor, cu brio.Ceea ce, în traducere liberă ar însemna că, în vreme ce Ponta şi ai săi i-au aburit pe oamenii cumătrului până au trecut puntea şi desagii pline cu interese, mofluzii progresişti au plătit preţul plătit de slugile devenite inutile după folosire.Totuşi, nu-i un capăt de ţară, deoarece  sângele apă nu se face şi, în mod sigur, se vor mai ivi momente în care cumetria politică va înmuia orgoliile , iar progresiştii se vor mai lăsa păcăliţi şi se vor sacrifica pentru stabilitatea ţării şi întruparea  unei legi moarte înainte de a se naşte. Pe de altă parte, tot răul este spre bine, netrecerea de votul parlamentar a proiectului Oprea oferindu-i partidului său şansa de a avea un scop în viaţă şi o idee pentru care să-şi negocieze traiul politic.     

marți, 22 mai 2012

Referendum siluit

Ieşiţi din nătânga lor grevă parlamentară, aleşii pesedişti şi penelişti par a fi fost într-o nesfârşită grevă a foamei. O foame de putere şi chiverniseală. Mânată din spate de bătrânii păstori cu obrajii tăbăciţi de mulţimea păcatelor şi relelor trecute şi condusă de un  cârlan nărăvaş şi în călduri, turma pesedisto-penelisto-conservatoare, pe lângă care s-au mai lipit şi câteva potăi de pripas, a dat năvală, behăind de zor, în lanul cu lucernă al obştii.Scăpat din ocolul în care, prin voinţa populară, a zăcut o seamă de ani, cârlanul, ajuns fruntaş şi staroste peste turma sa de mioare flămânde datorită câtorva potăi doritoare de un ciolan mai cilibiu, nu mai conteneşte în a împunge şi de a behăi, cu pretenţii de tenor, imens, intens şi fără sens.Astfel, aproape că nu trece zi în care, cu sau fără motiv, căpetenia turmei să nu-şi etaleze talentele sale vocal-belicoase, principala ţintă fiind baciul suprem căruia i-ar cam vrea să-i fure bâta. Însă, din nefericire pentru votanţii români, toată această baladă mioritico-pesedistă, în care, asemenea variantei originale, baciul iliescean şi cel voiculescian pun la cale scoaterea din joc a baciului băsescian, are un tâlc şi o morală cu mult mai adânci şi mai triste. Mai pe româneşte, trecând peste toate nâzbâtiile şi aberaţiile puse în operă de cârlanul-şef şi noua sa echipă guvernamentală, modificarea legii electorale, pusă la cale de oportunista alianţă parlamentară, încleiată în urma ultrimei moţiuni de cenzură, consfiinţeşte, pe lângă eliminarea pragului electoral, şi aruncarea la coş a voinţei exprimată de peste 80% dintre români prin care aceştia au cerut, imperativ, reducerea numărului de parlamentari la 300 de bucăţi şi intituirea unei singure Camere legiuitoare. Dacă prin eliminarea pragului electoral se vor rupe zăgazurile şi în Parlament vor mişuna tot soiul de partide şi partiduleţe de bloc, în pofida aburelii craiului pontos de Kiseleff care a clamat, solemn şi ţeapăn ca un buştean, că, prin modificarea  legii electorale vor rămâne în Parlament numai partide "importante şi responsabile", prin refuzarea aplicării rezultatului unui referendum, "eminentul" jurist Ponta şi ciracii săi în ale hăhăielii politice încalcă în mod conştient şi abuziv taman Constituţia. Scut şi sabie când sunt strânşi cu uşa sau se consideră "victime ale dictaturii", în opinia, în mintea şi în practica gureşilor "cavaleri ai dreptăţii şi purităţii" din ograda USL-istă, mult-invocata Constituţie se transformă într-un banal petic de hârtie igienică în cazurile în care "mama legilor" le cade greu la lingurică "distinşilor". Concret şi pe înţeleasul, chiar şi a unui jurist nepracticant, precum Ponta,în principala lege a naţiei este consemnată obligaţia guvernanţilor (adică,Victoraş, nu trebuie să ceri voie la tăticu) de a pune în aplicare rezultatele unui referendum validat. Ori, în urma referendumului în discuţie, majoritatea covârşitoare a electoratului, în numele căruia se îmbăţoşează toţi aleşii neamului că vorbesc şi transpiră, a decis modificarea structurii parlamentare.E vorba despre o decizie imperativa, nenegociabilă şi nediscutabilă ce trebuia materializată de clasa politică trimisă să-i reprezinte pe români. Doar că, în loc de un minim respect faţă de electoratul căruia îi cerşeşte votul şi pe banii căruia  mai mult fac grevă parlamentară ori somnoterapie, aleşii naţiei au aruncat plebei votante un dizgraţios sictir. Dar, efemerul jurist din fruntea Executivului, pare-se că, pe lângă bun-simţ, a cam rămas repetent şi la aritmetică deoarece, din socotelile de Pristanda ale premierului, întotdeauna, patru, adică numărul voturilor care l-au urcat în jilţul de premier, este mai mare decât 80%, procentul votanţilor care au cerut modificarea structurii parlamentare, sau decât 5 milioane, numărul românilor care l-au votat pe actualul preşedinte ce se încăpăţânează să nu-l ia şi pe Goe de la Palatul Victoria în "trenul de plăcere" de Bruxelles. Aşa încât, voios,nevoie mare, cârlanul nostru cel zburdalnic şi-a găsit de drum şi, cu surle şi trâmbiţe, şi-a anunţat voiajul de Afganistan. Numai că, "răii" clasei au uitat să-i spună iubitorului de drumeţii şi alte expediţii pionereşti că prin Afganistan nu prea e ca la Monte Carlo, pe unde îl mai scoate la promenadă, doar dacă a fost cuminte, şi-a băut lăpticul, şi-a spus gogomănia zilnică şi înjurătura anti-prezidenţială, "bunicuţa" cea iubitoare.





 

vineri, 18 mai 2012

Fandaxii de Pinocchio


Plămădit dintr-un buştean, Pinocchio avea orgoliul de a fi înzestrat cu toate simţurile şi inteligenţa proprii oamenilor. Asemenea simpaticului personaj lemnos, nici marionetele nu se lasă mai prejos şi, cât timp durează spectacolul şi manipularea lor de către păpuşari, se visează a fi însufleţite de pasiunile şi trăirile omeneşti. Săltat în fotoliul de premier doar în urma unei cacealmale politicianiste bazată pe un fragil şi oportunist careu de voturi, făt-frumosul alianţei liberalo-socialisto-conservatoare, junele Ponta, îşi descarcă zilnic traista frustrărilor, ambiţiilor şi fandaxiilor agonisite în anii când era băiat de mingi prin curtea Opoziţiei.Că, una a clamat din toţi plămânii, mai ales în dulcea şi feerica perioada a chiulului parlamentar, şi alta face din jilţul de mare dregător guvernamental, nu miră pe nimeni,  fariseismul şi demagogia fiind materii de bază la "facultatea Kiseleff", colţ cu ambasada ex-URSS, loc drag şi nostalgic multor fruntaşi pesedişti. Din nefericire, mai ales pentru naivii care încă mai cred în Moş Crăciunul USL, toate "relele" ex-guvernanţilor, ce au fost  înfierate cu mânie proletară de cuplul umoristico-muzical, Crin şi Victoraş, de la politizarea structurilor statale, până la "tendinţe dictatorial-discreţionale" în actul guvernamental, sunt puse în practică, rapid şi cu o frenezie proprie "iepuraşului Duracell", de vremelnicul şef al Executivului şi aliaţii săi. În acest sens, deşi aburcat la Putere prin voinţa a patru aleşi ai neamului, şi nefiind rezultatul unui vot popular,ba, potrivit legislaţiei actuale, având un mandat şi un certificat de valabilitate de numai şase luni, Ponta şi trupeţii săi se comportă cu aerul eternizării şi, eventual, mumificării, în jilţurile guvernamentale. Mai mult, dacă ar fi după mintea şi nerăbdarea pontoasă de a ajunge cât mai repede la cufărul cu merindele preţioase şi săţioase ale Puterii, micul Titulescu, încă "încurcat" de unele legi sau instituţii "inutile şi duşmănoase", gen DNA, Parchet General, Constituţie, Curte Constituţională, şi alte asemenea "bagatele" ce îi strică jocurile şi somnul, atât preţiosului premier, cât, în special, "seniorilor" Adrian Năstase, Voiculescu, Cătălin Voicu, Patriciu şi alţi cavaleri ai "revoluţiei bunului simţ", ar da şi mâine un ucaz prin care le-ar emascula, transformându-le într-o butaforie în care să evolueze nestresaţi toţi actorii şi figuranţii circului politic băştinaş. Însă, chiar dacă zâna măseluţă a politichiei l-ar transforma peste noapte  în buricul pământului pe năzdrăvanul premier, născut din oportunismul a patru traseişti, împlinirea sa nu ar fi supremă din cauza cuiului băsescian ce-i stă în talpă şi pe care, din motive de Constituţie, nu-l poate scoate. Mai nou,încă gâlgâindu-i în vinele sale sângele fierbinte de copilot, liderul de moment al Guvernului freamătă de pasiunea călătoriilor, cât mai europene şi mai cu ştaif, auto-invitându-se şi la sindrofiile unde, potrivit tuturor prevederilor legislative autohtone şi europene, premierul român nu prea are ce căuta neinvitat, unicul musafir aşteptat şi agreat fiind preşedintele ţării, indiferent numele. Şi, cum idolul şi tătuca premierului, mult iubitul şi stimatul nea Nelu, preţ de vreo 3 mandate prezidenţiale, nu a fost prea iute de picior în ceea ce priveşte integrarea României în Uniunea Europeană, "urgia" ocărilor pontoase s-a abătut asupra actualului preşedinte care, în opinia juriştilor cenaclului USL , ar trebui să stea pe acasă şi să-l lase pe unicul mintos al naţiei, Ponta, să-şi etaleze pe la curtea UE nurii de primadonă mioritică pradă bufeurilor electorale. Pe de altă parte, din culise şi feriţi de privirile curioşilor, păpuşarii au grijă să le întreţină pupililor de la Palatul Victoria , cel puţin până în toamnă, fandaxiile de Pinocchio.   

miercuri, 16 mai 2012

Tabloidizare electorală

Prin definiţie şi prin tradiţie, campania electorală este perioada de vârf a târgului promisiunilor şi , după caz şi "putirinţă", a etalării ultimilor colecţii de minciuni, invective şi alte asemenea "arme" din dotarea politicianului mioritic.Asta, spre deliciul asistenţei şi nedumerirea puţinilor naivi şi neiniţiaţi în tainele "luptelor electorale". Oameni, altminteri, serioşi şi cu pretenţii de onorabilitate, flancaţi de alaiul unor staff-uri de campanie, pe cât de zgomotoase, pe atât de lipsite de originalitate, se lasă purtaţi pe toate coclaurile, îmbăloşaţi de toate pupăturile electorale şi puşu să recite, până la saţietate, aceleaşi ode sălcii şi,în mare parte, mincinoase ale "marilor promisiuni". Astfel, pe măsură ce un candidat are mai puţine şanse de a se instala în mult-visatul fotoliul de primar sau consilier, se umflă şi gogoaşa promisiunilor, precum şi virulenţa atacurilor, mai ales la persoană, asupra "inamicului". Aproape involuntar, dar şi prin contribuţia "specialiştilor" ce foşgăie prin comandourile electorale ale candidaţilor, odată cu trecerea timpului, în loc să capete un iz "subţire",european, campaniile derulate pe malurile dâmboviţene au prins, tot mai mult, gustul rânced al tabloidizării, fenomen răspândit, mai ales în spaţiul video, din cămara doldora de solduri a otevismului caracalean, un soi de centuristă înfierată în public, dar râvnită în intimitate de către "puritanii neamului". În acest fel, în vremea în care freneticii insomniaci ai "domnului Dan" tele-fabulau pe seama vreunei Elodii sau a altor prezicători ori  vindecători de cartier, "lumea bună" a politichiei noastre strâmba din nas la toate "comicăriile" oteviste însă, pe furiş şi, poate, involuntar, îşi îmbogăţeau zestrea "comicăriilor" cu priză la popor ce urmau a fi livrate votanţilor în viitoarele campanii electorale. Iar trecerea de la fabulaţiile oteviste şi până la promisiunile aberante ale unor candidaţi a fost făcută cu lejeritate, popularele găleţi, umbrele, pungi cu alimente ori alte semne ale "mărinimiei" electorale fiind glumiţe pe lângă promisiuni de genul "împroprietăririi" votanţilor "orientaţi" cu câte 25.000 de euro. De altfel, spre exemplu, în campania trecută, din anul 2008, candidatul PSD la şefia Consiliului Judeţean Prahova promitea fiecărui cetăţean al judeţului câte un salariu minim de 300 de euro. Ţeapa a prins,bineânţeles că nimeni, în afara "famigliei" sale, nu a primit niciun şfanţ din salariul promis, omul nostru a câştigat jilţul de şef al judeţului, iar în actuala campanie, acelaşi candidat, la pachet cu tovarăşul său de partid, unul dintre senatorii traseişti ce s-au odihnit în greva parlamentară, candidat la fotoliul de primar ploieştean, a împânzit căsuţele poştale ale locuitorilor cu formulare prin care îi aburesc pe creduli că,în caz de victorie, fiecare va primi câte o pensie de 200 lei. Aşa, de la naşu, fără număr. Şi, lista "filantropilor" de inspiraţie otevistă este destul de lungă. Dacă, de ceva timp, DD îi abureşte pe naivii patriei că îi va îmbogăţi cu câte 20.000 de euro, iar în capul  bucureştenilor curg repartiţii de case, de aceiaşi boală s-a molipsit şi un alt "stilat", candidatul PSD pentru Sectorul 3 care, prin de valul mărinimiei, plusează tot cu repartiţii ştiinţifico-fantastice. Pare-se că, mania împrăştierii repartiţiilor de case fantomatice este contagioasă prin sediul din Kiseleffdeoarece, în zelul său, şi candidatul pesedist la Primăria Ploieşti se făleşte tot cu aseamenea pomeni virtuale. Din fericire, pentru liniştea naţiei, pe 9 iunie,peste primul act al piesei "Mincinoşii" se va lăsa cortina însă, după un relache de o vară, spectacolul electoral se va relua cu actul al doilea. Şi atunci, doritorii de mandate parlamentare vor deborda, prin toţi porii, de generozitate condiţionată. De numărul voturilor.                 

duminică, 13 mai 2012

Palmele domniţelor

Până mai ieri, graţie "meritelor" unor "iluştri" emisari ai neamului, prin capitala belgiană ni se dusese buhu de conştiincioşi frecători  de mentă bruxelleză, în special pe punga şi pe nervii contribuabililor europeni. Până la confiscarea medaliilor de aur şi argint de către domniţele de la curtea gimnasticii, poza românilor era maculată de coţcăriile cu ştaif ale stilatului Severin, de ilustrele şi repetatele absenţe ale unor europarlamentari năbădăioşi şi pleznind de infatuare, precum pitoreştii Jiji şi Vadim, ori desantul cuplului pârâcios,Crin şi Victor, ce s-a dorit a fi o lecţie de supărare mioritică. Din fericire, în vreme ce, pe la noi, prin ograda dâmboviţeană, cam colbăită şi plină de tot soiul de gunoaie, cocoşeii politici, cocoţaţi de grămăjioara de grăunţe de câţiva găinari cu pretenţii de negustori cinstiţi, se înfoaie belicos şi dau cu guşa de pământ, pe la Bruxelles, veritabilii ambasadori şi europarlamentari ai românilor, domniţele gimnasticii, alături de cuplul, devenit patrimoniu naţional, Bellu-Bitang, au şters cu medaliilor lor fotografia schimonosită a ţării. S-ar putea ca, dintr-un colţişor roşu, de partid, vreun vornicel să mă acuze de limbaj patriotard, un limbaj aflat, de altfel, în straiţa majorităţii politicienilor ce proclamă, pe toate drumurile şi cu toate prilejurile, frământarea lor cotidiană faţă de necazurile norodului gândind, predilect şi aproape exclusiv, doar la obţinerea unei cât mai mănoase răsplate a jertfei sale patriotice.Să le fie de bine şi să-şi vadă, în continuare, de nesfârşitele şi, de multe ori, false şi fade bătălii ridicate la rang de "nestemate ideologice". Spre deosebire de mulţi dintre gălăgioşii şi "principialii" actori, cam anonimi şi de duzină, ce populează lumea politică băştinaşă, domniţele lui Bell şi Bitang ,care au făcut din imnul naţional şlagărul europenelor bruxelleze, nu au făcut "grevă parlamentară", nu au chiulit cu lunile de la antrenamente, alergând, apoi, nerăbdătoare să-şi încaseze tainul, nu au urlat, în gura mare, "nu sunt gimnasta lui Bellu!" ori "jos dictatorii Bellu şi Bitang!", ştiindu-se, cel puţin din auzite, câte privaţiuni şi câtă sudoare stau în spatele celor câteva minute de fericire, când le cântă imnul naţional. După cum, învăţate să-şi câştige meritele, stima şi respectul numai de pe urma trudei proprii, domniţele gimnasticii nu au dat "copy- paste" după caietele vreunui gimnast mai de soi şi nu s-au împopoţonat cu vreun merit sau titlu plagiind, chiar şi cu greşeli, "din clasici", precum mulţi din pleiada "doctorilor" şi altor intelighenţii ce mişună, fuduli nevoie mare, prin tagma politică. Asta, chiar dacă, femininul de la Mang (substantiv,nu ministru) e mangleală. Domniţele de la curtea voievodală a gimnasticii au tras ca la galere, au strâns sute de ore de dureri şi de sudoare, au înghiţit în sec pe lângă mâncarea "neortodoxă", au aflat din povestirile altora despre liota "vipelor" şi altor siliconate ce bântuie televiziunile şi cluburile de fiţe în căutarea unei aşa-zise glorii şi i-au privit ca pe nişte ciudăţenii pe dregătorii neamului încălecaţi pe mârţoaga Puterii. Desigur, după cum e obiceiul post-decembrist, dregătorii şi chibiţii naţiei se vor agăţa de gloria domniţelor gimnasticii mai ceva decât scaiul de oaie şi, în ordinea organigramei guvernamentale şi de partid, vor urma avalanşele felicitărilor, a primirilor protocolare, începând cu aceea de la aeroportul Otopeni unde, ministrul Educaţiei şi Sportului, emoţionat ca la primul plagiat, şi doamna alergătoare pripăşită în cuibul calduţ al Puterii, se vor iţi la poză, discursurile sforăitoare şi, mai ales, fiind şi campanie electorală, cavalcada promisiunilor mustind de populism. Doar, tânărul premier şi vitejii săi a dat cep la butoiul cu miere al guvernării din care, până acum, au curs doar promisiuni. Din fericire, pentru domniţele medaliate, pe la noi, orice minune ţine numai trei zile şi elanul politicienilor se ofileşte destul de repede aşa încât, spre deosebire de aleşii neamului care îşi caută legitimitatea prin urne, unica şi imprescriptibila legitimaţie a lor este palma: aspră, arsă de magneziu şi plină de bătături. Băieţi, înainte de a deschide gura şi a slobozi vreo platitudine cu pretenţie de înţelepciune, priviţi palmele domniţelor şi sărutaţi-le. Merită, din plin, efortul !                    
























vineri, 11 mai 2012

Az e oo !

Deşi pare,titlul articolului de faţă nu este rupt din vreo limbă exotică ori vreo îngrămădeală onomatopeică ilogică. Decodificarea sa este foarte simplă şi vine din anii epocii de aur când, un gestionar de alimentara şi-a scris pe uşă bucuria de a avea ou. Mai pe româneşte, "enigmatica" scriere "az e oo!", care nu este o glumă ori o invenţie, ci a fost reală, însemna, după gramatica precară a fericitului gestionar din comerţul socialist că, după lungi aşteptări, magazinul său fusese aprovizionat cu ouă. Revenind "la cestiune", adică la realităţile vieţii post-decembriste, când epoca gestionarilor a apus, mulţi dintre aceştia fiind înaintaţi la rangul de "om de afaceri" sau de "politician versat", ziua de 10 Mai,a regalităţii şi ziua când, altădată, domnul Goe era scos la plimbare de mamiţica "la bulivard", a fost şi ziua în care, fericit, precum gestionarul ceauşist, mult stimatul şi iubitul lider al principalului partid de guvernământ, deputualul de  Mizil, Adrian Năstase, a putut striga, din toţi rărunchii: az e oo! Desigur, fermierul de Cornu şi ex-premierul Năstase nu-şi poate exterioriza, prin expresia cu pricina, bucuria depăşirii planului la producţia de ouă a găinilor din ferma sa, ci dintr-un motiv mult mai arzător, acela că, a mai obţinut o amânare, din partea miloşilor judecători ai ÎCCJ, în procesul său despre "Trofeul Calităţii", în care este la un pas de o condamnare cu detenţie. Dar, aşa cum aminteam, absenţa unuia dintre avocaţii săi l-a fericit pe potentul proprietar de ouă şi, dacă judecătorii mai au un strop de omenie şi mai dau câteva amânări atunci, "prigonitul" şef pesedist poate răsufla liniştit deoarece fapta pentru care stă cu bocceluţa la uşă, în aşteptarea unui sejur răcoros, se va prescrie, iar alesul mizilenilor se poate considera o Albă ca Zăpada cu ouă. Mai ales că noul ministru al Justiţiei şi pupil al său, stimabilul domn Corlăţean, a pus o vorbă bună şi i-a "încurajat" pe procurorii care au spart liniştea mentorului de la Cornu cu un eventual stagiu la hotelul Jilava.  Însă, ziua de 10 Mai şi purtătorii de robe au mai fost darnice şi pentru un alt "ostracizat" purtător de "oo" şi important stâlp al noului eşafodaj guvernamental, venerabilul domn Voiculescu, pentru că şi dosarul său penal despre ICA Băneasa, în care este erou principal, a avut parte de o nouă amânare, calea cea mai sigură spre fericirea şi propăşirea populaţiei Grivco. Şi, cum nu se poate 2 fără 3, unde a mers mia, a mers şi suta şi, printre cei doi granzi, mai mult sau mai puţin penali, ai naţiei s-a fofilat pe uşa închisorii, prin mila şi graţia judecătorilor, şi fostul miliţian, devenit "general al tunurilor financiare", Dinel Staicu, oltenaşul ce-şi înjghebase pe meleagurile sale doljene un muzeu al prostiei cu ştaif. Desigur, după ziua de ieri,  mai "soprano", şi plutonierul SIF-urilor olteneşti, Dinel, poate striga fericit, la umbra celor doi "titani ai penalelor", Năstase şi Voiculescu, "az e oo!" În ceea ce priveşte cotcodăcelile din politichia dâmboviţeană, iată că, după o tăcere impusă şi o plimbare de documentare şi recalificare, tenorul gafelor pesediste, senatorul Şova, a prins a glăsui. De astă dată, guru juridic al grupării din Kiseleff nu s-a mai rostit despre vreo portiţă legislativă prin care PSD-ul să-l mai ejecteze, fără daune, pe Geoană din fruntea Senatului, ci a aruncat pe piaţă varianta eliminării, prin modificarea legii în Camera Deputaţilor, a pragului electoral. Se prea poate ca, bănuind reacţiile, şeful său, Ponta, să-l pună pe locvacele Şova să scoată acest cartof fierbinte al suprimării pragului electoral din jarul scandalului şi al prostiei. Cu atât mai mult cu cât, taman cu vreo trei zile în urmă, după ce a trecut de votul Senatului modificarea legii electorale prin introducerea votului uninominal pur, dintr-un tur, şi la alegerile parlamentare, liderul PSD şi actualul premier, Ponta, a afirmat cu toată gura că, prin acest mod de vot, se urmăreşte rămânerea în Parlament numai a partidelor responsabile şi importante. Mai concret, după mintea şi calculul lui Ponta şi ai săi camarazi, Parlamentul ar trebui să fie populat, în urma alegerilor, doar de PSD,PNL şi, eventual, aşa, de la naşu', PDL. Or, potrivit celor glăsuite de senatorul Şova, prin eliminarea pragului electoral se vor deschide porţile parlamentare pentru o sumedenie de partiduleţe de sufragerie, multe uitate prin ungherele prăfuite ale pieţii politice autohtone, revenindu-se, în fapt, la bâlciul parlamentar de pe vremea CPUN-ului, în care foşgăiau alde Brătianu Cartof, contele Zambra Iosifescu şi alte asemenea caricaturi. Analizând în profunzime, năzbâtia eliminării pragului electoral, scoasă pe gură de Şova, se bazează pe "lecţia Iliescu" adaptată nevoilor actuale ale USL, calculul iniţiatorilor acestei modificări fiind foarte simplu: prin eliminarea pragului electoral şi introducerea votului uninominal dintr-un singur tur, cele două mari partide componente ale USL, PSD şi PNL, mai ales PSD, vor obţine un procentaj zdrobitor, prin care va domina Parlamentul cu peste 70%, în timp ce, minorităţile şi celelalte partiduleţe ce se vor pripăşi prin Parlament, inclusiv UNPR-ul naşului Oprea, vor juca după cum le va cânta "bardul "Ponta. Să ne amintim că, în anii 90, în CPUN-ul patronat de Iliescu, FSN-ul avea, pe hârtie, 50% din numărul locurilor, în vreme ce mulţimea partidelor de bloc, înfiinţate cu numai 250 de adepţi, mulţi "recrutaţi" de prin Străuleşti sau Bellu,se înghesuia pe cealaltă jumătate de locuri şi,invariabil, se aliniau la "sfaturile" feseniste. Cam aşa se preconizează a arăta, în viziunea USL şi în cazul votării de către deputaţi a modificărilor dorite, şi Parlamentul rezultat din votul toamnei. Cât despre obligaţia, imperativă şi statuată prin Constituţie, de a se aplica rezultatul referendumului şi voinţa a peste 80% din electorat, care a impus constituirea unui Parlamant unicameral şi reducerea la cel mult 300 a numărului de parlamentari, atât actualul premier, Ponta, câti pretinsul viitor preşedinte, Antonescu,strălucesc printr-o muţenie specifică demagogiei proprie revoluţiei de bun simţ. Din nefericire, doar noi, votanţii, nu putem striga, precum potenţii naţiei: az e oo!            

marți, 8 mai 2012

Cu mamiţa, la atac!

Pe vremea când şcoala era populată mai mult de elevi şi profesori, iar piţipoancele, "vipele", asistentele şi alte specii bambooiste erau în stare de proiect, elevii mai mămoşi, de regulă tocilarii şi ochelariştii, pentru a fi protejaţi de "răii clasei", erau aduşi la şcoală, de mânuţă, de vreo bunicuţă, mătuşă ori mămică. De multe ori, în pauza mare, gardienii feminini ai micuţului îl mai "vitaminizau" cu câte un bol cu orez cu lapte sau câteva tartine, veghiind vultureşte ca "găşcarii" să nu-i tulbure digestia. Se prea poate ca, în copilăria sa, noul prewmier să fi fost unul dintre rebelii ce nu aveau nevoie de protecţia fustelor pentru a parcurge, teafăr şi nejefuit de banii pentru covrigi, drumul dintre casă şi şcoală. Numai că, fără a fi acuzat de "răutăcisme", involuntar, imaginea de la jurământul lui Ponta aduce, izbitor, cu aceea a unui domn Goe, însoţit de vigilentele mamiţa, tanti Miţa şi mam'mare de grijă ca, nu cumva, îngeraşul să rămână închis, spre disperarea amicului Crin, în closetul "lu' Traian cel Rău", de la Cotroceni. Probabil, junele premier, prin convocarea la jurământ a întregului său alai de rude şi prieteni politici a vrut să dea un semnal despre concordia ce-l înconjoară şi-l susţine în cruciada sa, pe termen redus, împotriva vicisitudinilor unei crize ce se încăpăţânează să existe. După cum, este foarte normal ca, la un moment de o asemenea importanţă, marii oameni politici, fie ei chiar şi mici tituleşti, să fie însoţiţi de toţi greii partidului şi de toţi aliaţii care l-au propulsat într-unul dintre cele mai importante şi benefice dregătorii ale neamului. Însă,de astă dată, parcă sună a premieră ca, în loc să vină însoţit de "bunicuţa" Iliescu, "maştera" tuturor pesediştilor adunaţi la Cotroceni, şeful de la Palatul Victoria să se înfăţişeze, la ungerea sa, flancat de mamă, soaţă şi socru.Ba, mai mult, dorind să dea un semnal de continuitate faţă de politica de reformare a Statului demarată de fosta echipă, preponderent pedelistă, consoarta liderului social-democrat s-a drapat într-un portocaliu ţipător şi născător de zâmbete strepezite. În ceea ce priveşte viitoarea stategie a Cabinetului Ponta, învestit, coincidenţă, în aceiaşi zi cu idolul majorităţii sale, preşedintele Putin, se aude că unii optimişti au şi început să-şi caute, prin cufere sau servietele din vremea "muncilor de răspundere", vechile maculatoare şi manuale de limba rusă.Oricum, pentru fostul dascăl de marxism şi actual ministru de externe, lucrurile sunt mult mai simple, venerabilul pensionabil amintindu-şi, la învestitură, că are un "druzia" fost ministru şi apropiat cu Putin şi, dacă îşi mai stoarce memoria, singur îşi mai regăseşte antice amiciţii de o un şpriţi cu vreun fost ospătar din anturajul lui Elţin. În fapt, după cum şi-a etalat liberalul, ex-pedeserist, ministru de externe vastele sale cunoştinţe diplomatice, pare scos dintr-o celebră anecdotă în care colhoznica Maşa,aflată în audienţă la Stalin, pentru a primi o locuinţă, a afirmat,ca suprem argument că, în tinereţe, cei doi au dormit în aceiaşi încăpere, la Congresul XV al PCUS : tovarăşul Stalin la prezidiu, iar Maşa, în sală. În ceea ce-l priveşte pe candidatul de serviciu, domnul Antonescu, în vreme ce tovarăşii săi de alianţă, Ponta şi Constantin, au venit la Cotroceni cu treabă, el a venit, şi de astă dată, tot ca vizitator, să se afle-n treabă. Dar, pot striga, împreună şi cu tot elanul :Pobeda!             

luni, 7 mai 2012

Timeo danaos !

Cu ochii zgâiţi pe rezultatul previzibil al alegerilor prezidenţiale francofone, mulţi dintre pricepuţii lumii politicii au lăsat mai la periferie scrutinul elen. Entuziasmat, până la extaz, de victoria tovarăşului său de ideologie, întâiul concubin al Franţei, fadul Hollande, noul premier român care, mai an şi prin televiziile prietene, clama "Grecie,venim!" s-a cam trezit, după închiderea urnelor greceşti, în faţa unor "mutanţi" electorali de tipul extremelor de stânga şi de dreapta, în vreme ce partidul de suflet al social-democraţilor mioritici, PASOK, precum şi steaua conservatorilor, Noua Democraţie, au fost aruncate de votul elen în ungherele eşicheirului politic. Mai alarmant, în special pentru principalii creditori ai bolnavului economic balcanic, nu ar fi continuarea stării de incertitudine politică, formarea unei alianţe de guvernare viabilă fiind infime, cât ascensiunea celor două grupări extremiste care, împreună cu partidul comuniştilor, exclud orice formă de raliere la măsurile de austeritate asumate de foştii guvernanţi şi care au constituit o minimă garanţie pentru creditorii dispuşi la injecţii financiare într-un organism aflat cam în moarte clinică. Se prea poate ca, în discursul anti-privaţiuni al liderilor celor două extreme sau în votul grecilor să se regăsească şi un sâmbure de dreptate numai că, asemenea şi altor "baloane ale bunăstrării", gen Spania, Portugalia sau Irlanda, aflate tot pe marginea prăpastiei, Grecia a trăit într-o butaforie economico-financiară care,  la un prim vânt al crizei, s-a prăvălit precum căsuţele din povestea celor trei purceluşi. Exprimându-şi o opţiune categorică împotriva suprimării unui confort economico-social şi aruncându-i în derizoriu pe cei doi monştri sacri ai politicii băştinaşe, PASOK şi Noua Democraţie, electoratul elen, cu o puternică fibră stângistă, s-a cam pus cu spatele la zid, asemenea spartanilor la Termopile, dar, în aceiaşi măsură, a dat un vot de blam şi unei îndelungate politici "mămoase", în schimbul unui vot, practicate de cei doi mari pierzători. S-ar putea ca, în pofida creşterii popularităţii celor trei partide cu discurs anti-european şi anti-austeritate şi accederea lor în Parlament, electoratul elen, care mai păstrează amprenta unei dictaturi militare,  să accepte, într-un final, durerile unor măsuri menite a atenua din haosul economic spre care s-ar îndrepta o ţară guvernată de o troică formată dintr-o sângă extremă, comunişti şi o extremă dreaptă agresivă doar că, deşi  vor consimţi la un astfel de efort, pilda unei revolte prin vot, anti-sistem,  a fost dată şi altor naţii care au trăit, efemer, pe picior mare şi acum se găsesc la fundul sacului. De aceea, şi de astă dată, e bine să te fereşti de greci, mai ales când votează . Aşa încât, potrivit scorului recentului scrutin, chemarea "Grecie, venim"! ar sta mult mai bine pe buzele vreunui CVT sau DD, decât ale unui premier cu pretenţii europene, fie el şi social-democrat.        

duminică, 6 mai 2012

Şarpele Roşu, redivivus!

Nu vă îmbulziţi, dragi nostalgici şi iubitori ai crâşmei legendare! Dan "Şarpe", părintele teribilului şi duiosului loc de pierzanie, dar nu de pierdere a timpului, mai voluminos şi la fel de hazos, a fost depistat şi, inspirat repus în actualitate de amicul jurnalist Mihnea Pârvu. Din nefericire, pentru degustătorii de frumos, nu despre acel "şarpe roşu" vor fi următoarele rânduri, ci despre un alt "şarpe roşu", o reptilă mult mai alunecoasă şi mai veninoasă, ce a prins a se demorţi după o hibernare de ceva ani şi care luni, în prag de amiază, se va înfăţişa aleşilor neamului pentru a primi  o binecuvântare pe termen redus. Zămislit din voinţa "activelor de bază" ale parlamentarilor penelişti şi pesedişti şi a unor oşteni de strânsură, metamorfozaţi în cavaleri ai dreptăţii, mlădiosul specimen, aflat în traista de premier a tânărului dresor pesedist, Ponta, pare clonat după vreun exponat al muzeului Antipa, edificiu vecin al sediului alchimiştilor politici din Kisefeff. Pe vremea în care iminentul şef al Guvernului, mini-titulescu Ponta, învăţa să-şi atârne la gât tot o cravată roşie, dar de pionier, prin mediile mai neortodoxe, nefrecventate de nea Nelu&Co, era fredonat referenul: " uteciştii de azi, refegiştii de mâne!" De astă dată, prin cămările prin care roboteşte, în calitate de şef de partid, viitorul premier se pare că răsună varianta remixată a vechiului refren : " uitaţii de ieri, dregătorii de azi!" Şi, pentru a nu fi puşi la zidul infamiei şi lapidat, cel puţin verbal, de un alt "viitor", mai penelist şi mai nevricos, îndrăznim să punem în valoare câteva dintre piesele acestui puzzle care, odată asamblat, a cam dat un "şarpe roşu" şi guvernamental.
-Corina Dumitrescu- o damă bine, "înnotătoare" prin tulburele ape ale politicii şi ale educaţiei în familie;
- Dan Nica -un personaj pe seama căruia "cârcotaşii" gălăţeni îi pun tot felul de "inginerii" născătoare de vile şi alte acareturi şi un "fost" într-un Cabinet, Adrian Năstase, rejectat după votul popular din 2004;
- Florin Georgescu- o "somitate" financiară a guvernării 92-96, crescută la umbra altui "titan", nea Nicu Văcăroiu, când inflaţia creştea mai ceva decât cozonacul, "băieţii deştepţi" prindeau grai, Bancorex-ul era "mama răniţilor", iar "căpuşile financiare" huzureau pe trupurile regiilor şi altor societăţi de stat;
- Rovana Plumb- o altă damă bine despre care, bârfele vremii susurau că ar fi râvnit la farmecele şoferului din dotare;
-Ioan Rus- un domn serios, tot "fost" în Cabinetul Năstase, despre care, "nimfa" Laura Andrăşan mărturisea (fără probe) că avea un apetit straşnic la plăcintele ardeleneşti făcute de mânuţile divei;
- Mariana Câmpeanu- o gospodină serioasă, despre care foştii săi colegi din ograda pensiilor ilfovene pe unde a robotit cu spor zvoneau că nu rata niciun fir de praf şi fostă colegă de Guvern cu ex-liderul PNL şi premier, Călin Popescu Tăriceanu;
-Mircea Diaconu - un actor grăbit ca, după scena balconului CC din 22 decembrie, să prindă toate "rolurile" bănoase,motiv pentru care s-a cam încurcat în texte ;
-Titus Corlăţean- un alt fost demnitar din oastea guvernamentală a mentorului său, Adrian Năstase, pentru liniştea căruia, potrivit propriilor afirmaţii recente, la caz de, procurorii "neorientaţi" ar cam trebui împuşcaţi;
-Corneliu Dobriţoiu- un vaşnic şi disciplinat oştean care, potrivit  bârfelor "răutăcioase", pe vremea când împărţea bucatele prin Armată, în calitate de şef, a cam dat iama prin cămările popotei înzestrându-şi rudele;
- Victor Alistar- un etern propus prin diverse variante de guvernări pesedisto-peneliste, fost "băiat bun" pe lângă "greii" Cozmâncă şi Vedinaş, dar lăsat la reveneală până îi trece "buba" ANI;
-Andrei Marga- un alt antic "fost", de pe urma căruia, şi acum, Educaţia are migrene;
- Daniel Constantin- un "pitic" din grădina voiculesciană;
- Victor Paul Roşca- un alt "fost", în Cabinetul Tăriceanu şi căzut la examentul sufragiului;
- Victor Ponta- ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, un june ex-procuror cu o operă "mai subţire" decât a colegei de la Educaţie, dar trecut, precum o adiere, prin diverse portofolii ministeriale.
Desigur, fiind vorba de un Guvern pe termen scurt, predispus la erodări de imagine, pentru cine mai este cazul, "greii" au ales să stea pe margine şi să chibiţeze.Cam ca la boncănitul cerbilor unde "cârlanii" se bat pentru nurii vreunei ciute, iar cerbii bătrâni stau pe margine şi, la final, înhaţă trofeul şi graţiile, în timp ce fraierilor combatanţi le mai rămâne să-şi lingă rănile.Dacă ar fi ţinut cu adevărat la el, nici bătrânii cerbi din Kiseleff nu ar fi trimis "cârlanul" cel dintâi la bătălie.            

Isprăvniceasa

Coana Chiriţa ot Bârzoieni era mistuită de trei mari şi tari dorinţe: să ajungă la Paris, să-l însoare pe  Guliţă cu Luluţa şi, mai fierbinte, să ajungă nătângul consort, Grigore Bârzoi, ispravnic la Ieşi, iar ea, un zdrahon de isprăvniceasă. Dintre toate năzuiţele-i, numai pe aceea cu mariajul lui Guliţă a ratat-o, sforţările, plocoanele şi peşcheşurile aburcându-i coţcarul soţ în dregătoria aducătoare de chiverniseală şi  Chiriţei  făloşenia mult-visată. Pe atunci, visele se îndeplineau mult mai lesne, aspiranţii la vreun jilţ important şi aducător de faimă sau agoniseală nu trebuiau, ca în zilele noastre, să-şi tocească nervii şi coatele, chiar fantomatic, pe băncile vreunei şcoli de prin Stanford ori Hoover sau să ticluiască pomelnice autobiografice în care simbriaşii din dotare să treacă, mai şchiopătat gramatical, o sumă de îndeletniciri şi patalamale, prilej pentru norod să ia, apoi, la puricat toate cotloanele unei vieţi închinate naţiei.Era destul un hatâr de viţă boierească şi un de-al de Grigore  ajungea, peste noapte, din ograda sa din Bârzoieni, în fruntea bucatelor din Ieşi. Unde mai pui că, în piele de isprăvnicească fiind,o Chiriţă de atunci nu mai trebuia să bată atâta amar de drum, până prin America, să deprindă oarece limbi străine, un monsiu Şarl fiindu-i arhi suficient. Dar, cum vremurile s-au schimbat şi moda a luat-o razna aşa încât, numai pentru a ajunge un "modest" ispravnic sau o isprăvniceasă printr-un minister ori vreo altă dregătorie, pretendentul are nevoie, pe lângă doi amici (pot fi şi baroni pesedişti), unul să-l propună şi altul să-l susţină, de nervi de oţel şi răbdare de fier. Başca, de un CV pe cât de stufos, pe atât de hazliu şi plin de contradicţii menite a pune la treabă perspicacitatea cârcotaşilor şi curioşilor care, în loc să fie fericiţi şi mulţumiţi că au un păstor ministerial care să-i vegheze, despică firul în patru şi se scandalizează pentru nişte litere ori cursuri puse în plus sau anapoda.Bineânţeles că, în faţa unui asemenea  travaliu intelectual şi a unui afront adus maldărului de hrisoave şcolare şi merite gospodăreşti, orice isprăvniceasă cu ştaif şi cu pensionul de bune maniere făcut la seral nu poate decât să-i trateze pe toţi "cârtitorii" cu tot dispreţul din dotare şi aruncând, arar şi din vârful buzelor, câte o frântură de adevăr. Însă, cum pe la noi, potrivit specialiştilor, malaria şi Chiriţele s-au eradicat de mult, şi specimenul amintit de isprăvniceasă a apus, personajele zilei care , în dorinţa nestăvilită de a fi posesoarele vreunui portofoliu ministerial, îşi mai bâlbâie "viaţa şi opera" par a fi doar nişte ficţiuni, dar cu pretenţii reale. Oricum, în ceea ce înseamnă noua şi prezumtiva conducere a Educaţiei naţionale, tot s-a făcut un pas uriaş, de la un obscur inginer căruia îi ies mereu mai puţine steluţe, la o doamnă strângătoare şi mare "înnotătoare" printre meandrele politichiei.

PS: În vremea în care gerul îţi îngheta şi saliva de sub limbă şi viscolul biciuia nemilos, timp de mai multe zile şi în mai multe oraşe, cu osebire în Piaţa Universităţii din Capitală, mulţimi de cetăţeni, printre care şi cei doi şefi ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu,  protestau cu vehemenţă împotriva guvernanţilor şi a preşedintelui Băsescu pentru gestul unilateral de voinţă al secretarului de stat, Raed Arafat, de a demisiona. Potrivit afirmaţiilor recente, premierul desemnat a anunţat demiterea tuturor secretarilor de stat de pe la ministere ceea ce însemnă, dacă îşi respectă cuvântul, şi nu ar exista motive să nu credem pe cuvânt un june premier în devenire, că, de astă dată, Raed Arafat nu va demisiona, ci va fi demis. În toată ţara e cald şi bine şi se pare că, de astă dată, canicula a moleşit, până la lichefiere, spiritul civico-revoluţionar al revoluţionarilor hibernali. Or, şi de astă dată, maurul şi-a făcut datoria ?            

joi, 3 mai 2012

Ghiveci pontos

Şi a venit şi ziua cea mare în care, asemenea unui elev silitor, veghet de privirea vigilentă, de domn Trandafir rural, a colegului său de alianţă, premierul desemnat, Victor Ponta, a rostit, cu dicţie şi intonaţie, lista primei echipe de guvernanţi "competenţi şi cinstiţi" pe care i-a văzut naţia în toată perioada post-decembristă. De acum, trecând primele momente de uluială şi de surprindere, toată asistenţa ce a aşteptat cu sufletul la gură mărgica guvernamentală ouată cu rapiditatea unui pasionat vitezoman propus a prelua frânele şi volanul automobilului din care a fost debarcat MRU a cam rămas cu un gust sălciu şi o uşoară deziluzie. Asta, pentru că, luând în serios toate filipicile şi acuzele contondente emise de-a lungul ultimilor ani de viitorul premier, Ponta, precum şi de toate promisiunile şi angajamentele de purificare a mediului politic  poluat de Puterea pedelistă, optimiştii s-ar fi aşteptat ca junele câştigător al lozului cel mare şi al jilţului de şef al Executivului să se înfăţişeze publicului, mai ales cel votant, cu o trupă de candidaţi la portofoliile ministeriale neprihăniţi, eliptici de orice suspiciuni adică, numai "muc şi sfârc". Mai ales că, din proprie iniţiativă şi cu propriile-i vorbe, desemnatul Ponta a asigurat electoratul, destul de imprudent, neorientat politic şi hazardat, că va etala pe taraba, destul de prăfuită şi mâncată de carii, a politichiei mioritice un detaşament ministerial care se constitui cel mai competent şi cinstit Guvern. Din nefericire, mai ales pentru mulţimea dezamăgiţilor, şi de astă dată, vorbele,poate şi intenţiile, frumoase au pălit în detrimentul tărguielilor de partid şi a "enteresului" transpartinic, produsul finit plămădit de "master chef"-ul Ponta fiind, în locul unei rafinate mâncări, un banal ghiveci politic. Aşa se face de, printre ingredientele  ghiveciului propus a fi înghiţit de parlamentari şi, mai ales, de naivii şi înfometaţii alegători, se regăsesc legume refolosite şi scoase din cămările guvernărilor Văcăroiu, Năstase, Tăriceanu sau Boc, de genul Florin Georgescu, Dan Nica, Andrei Marga, Victor Paul Dobre, Mariana Câmpeanu sau Leonard Orban, foşti miniştri a căror competenţă a fost sancţionată prin votul românilor, iar Guvernele cu pricina au intrat în istorie. După cum, tot prin mâncăricăi pontoase, servită naţiei de către bucătarul-şef al PSD-ului, îi mai dă gust şi savoare şi mănunchiul zarzavaturilor ministeriale ofilite de multiplele expuneri prin diferite dosare, alte litigii juridice ori incompatibilităţi prezumtive, din soiul Mircea Diaconu, Victor Alistar, Cornel Dobriţoiu sau doamna "înnotătoare" Dumitrescu. În rest, vorba viitorului premier, ţara va avea în fruntea sa "cel mai competent şi cinstit Guvern" ceea ce nu-i prea departe de adevăr dacă punem în ecuaţie faptul că, în fond, pe lista "competenţilor şi cinstiţilor" ar fi avut un loc la fel de meritat şi un Cătălin Voicu, un Constantin Nicolescu, un Adomniţei (cu "Iaşul" său cu tot), un Mischie(reşapat) ori un alt demn reprezentant al cretacicului politic autohton.În ceea ce-l priveşte pe bravul reprezentant al tele-conservatorilor în "brigada diverse" a premierului desemnat şi, potrivit ultimilor trocuri, înscăunat, viitorul prim-agricultor al neamului, efebul Daniel Constantin, omul este un soi de "erou fără voie", unica sa misie fiind de a îndeplini, întocmai şi la timp, toate pohtele, chiar şi cele nespuse, dar bănuite, ale mentorului şi îndrumătorului său, "venerabilul şi stimabilul" neica Trahanache, omul fără de care micul Dănuţ ar fi rămas doctorand la coada vacii, iar Grivco şi actualul Guvern n-ar fi existat. "Acest Guvern nu va fi condus nici de la Cotroceni,nici de la Kiseleff sau Aviatorilor, nici de la Grivco, ci de la palatul Victoria", dixit Ponta. Parol, ţaţo? Pe ochii tăi?