duminică, 6 mai 2012

Isprăvniceasa

Coana Chiriţa ot Bârzoieni era mistuită de trei mari şi tari dorinţe: să ajungă la Paris, să-l însoare pe  Guliţă cu Luluţa şi, mai fierbinte, să ajungă nătângul consort, Grigore Bârzoi, ispravnic la Ieşi, iar ea, un zdrahon de isprăvniceasă. Dintre toate năzuiţele-i, numai pe aceea cu mariajul lui Guliţă a ratat-o, sforţările, plocoanele şi peşcheşurile aburcându-i coţcarul soţ în dregătoria aducătoare de chiverniseală şi  Chiriţei  făloşenia mult-visată. Pe atunci, visele se îndeplineau mult mai lesne, aspiranţii la vreun jilţ important şi aducător de faimă sau agoniseală nu trebuiau, ca în zilele noastre, să-şi tocească nervii şi coatele, chiar fantomatic, pe băncile vreunei şcoli de prin Stanford ori Hoover sau să ticluiască pomelnice autobiografice în care simbriaşii din dotare să treacă, mai şchiopătat gramatical, o sumă de îndeletniciri şi patalamale, prilej pentru norod să ia, apoi, la puricat toate cotloanele unei vieţi închinate naţiei.Era destul un hatâr de viţă boierească şi un de-al de Grigore  ajungea, peste noapte, din ograda sa din Bârzoieni, în fruntea bucatelor din Ieşi. Unde mai pui că, în piele de isprăvnicească fiind,o Chiriţă de atunci nu mai trebuia să bată atâta amar de drum, până prin America, să deprindă oarece limbi străine, un monsiu Şarl fiindu-i arhi suficient. Dar, cum vremurile s-au schimbat şi moda a luat-o razna aşa încât, numai pentru a ajunge un "modest" ispravnic sau o isprăvniceasă printr-un minister ori vreo altă dregătorie, pretendentul are nevoie, pe lângă doi amici (pot fi şi baroni pesedişti), unul să-l propună şi altul să-l susţină, de nervi de oţel şi răbdare de fier. Başca, de un CV pe cât de stufos, pe atât de hazliu şi plin de contradicţii menite a pune la treabă perspicacitatea cârcotaşilor şi curioşilor care, în loc să fie fericiţi şi mulţumiţi că au un păstor ministerial care să-i vegheze, despică firul în patru şi se scandalizează pentru nişte litere ori cursuri puse în plus sau anapoda.Bineânţeles că, în faţa unui asemenea  travaliu intelectual şi a unui afront adus maldărului de hrisoave şcolare şi merite gospodăreşti, orice isprăvniceasă cu ştaif şi cu pensionul de bune maniere făcut la seral nu poate decât să-i trateze pe toţi "cârtitorii" cu tot dispreţul din dotare şi aruncând, arar şi din vârful buzelor, câte o frântură de adevăr. Însă, cum pe la noi, potrivit specialiştilor, malaria şi Chiriţele s-au eradicat de mult, şi specimenul amintit de isprăvniceasă a apus, personajele zilei care , în dorinţa nestăvilită de a fi posesoarele vreunui portofoliu ministerial, îşi mai bâlbâie "viaţa şi opera" par a fi doar nişte ficţiuni, dar cu pretenţii reale. Oricum, în ceea ce înseamnă noua şi prezumtiva conducere a Educaţiei naţionale, tot s-a făcut un pas uriaş, de la un obscur inginer căruia îi ies mereu mai puţine steluţe, la o doamnă strângătoare şi mare "înnotătoare" printre meandrele politichiei.

PS: În vremea în care gerul îţi îngheta şi saliva de sub limbă şi viscolul biciuia nemilos, timp de mai multe zile şi în mai multe oraşe, cu osebire în Piaţa Universităţii din Capitală, mulţimi de cetăţeni, printre care şi cei doi şefi ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu,  protestau cu vehemenţă împotriva guvernanţilor şi a preşedintelui Băsescu pentru gestul unilateral de voinţă al secretarului de stat, Raed Arafat, de a demisiona. Potrivit afirmaţiilor recente, premierul desemnat a anunţat demiterea tuturor secretarilor de stat de pe la ministere ceea ce însemnă, dacă îşi respectă cuvântul, şi nu ar exista motive să nu credem pe cuvânt un june premier în devenire, că, de astă dată, Raed Arafat nu va demisiona, ci va fi demis. În toată ţara e cald şi bine şi se pare că, de astă dată, canicula a moleşit, până la lichefiere, spiritul civico-revoluţionar al revoluţionarilor hibernali. Or, şi de astă dată, maurul şi-a făcut datoria ?            

Niciun comentariu: