Până mai ieri, graţie "meritelor" unor "iluştri" emisari ai neamului, prin capitala belgiană ni se dusese buhu de conştiincioşi frecători de mentă bruxelleză, în special pe punga şi pe nervii contribuabililor europeni. Până la confiscarea medaliilor de aur şi argint de către domniţele de la curtea gimnasticii, poza românilor era maculată de coţcăriile cu ştaif ale stilatului Severin, de ilustrele şi repetatele absenţe ale unor europarlamentari năbădăioşi şi pleznind de infatuare, precum pitoreştii Jiji şi Vadim, ori desantul cuplului pârâcios,Crin şi Victor, ce s-a dorit a fi o lecţie de supărare mioritică. Din fericire, în vreme ce, pe la noi, prin ograda dâmboviţeană, cam colbăită şi plină de tot soiul de gunoaie, cocoşeii politici, cocoţaţi de grămăjioara de grăunţe de câţiva găinari cu pretenţii de negustori cinstiţi, se înfoaie belicos şi dau cu guşa de pământ, pe la Bruxelles, veritabilii ambasadori şi europarlamentari ai românilor, domniţele gimnasticii, alături de cuplul, devenit patrimoniu naţional, Bellu-Bitang, au şters cu medaliilor lor fotografia schimonosită a ţării. S-ar putea ca, dintr-un colţişor roşu, de partid, vreun vornicel să mă acuze de limbaj patriotard, un limbaj aflat, de altfel, în straiţa majorităţii politicienilor ce proclamă, pe toate drumurile şi cu toate prilejurile, frământarea lor cotidiană faţă de necazurile norodului gândind, predilect şi aproape exclusiv, doar la obţinerea unei cât mai mănoase răsplate a jertfei sale patriotice.Să le fie de bine şi să-şi vadă, în continuare, de nesfârşitele şi, de multe ori, false şi fade bătălii ridicate la rang de "nestemate ideologice". Spre deosebire de mulţi dintre gălăgioşii şi "principialii" actori, cam anonimi şi de duzină, ce populează lumea politică băştinaşă, domniţele lui Bell şi Bitang ,care au făcut din imnul naţional şlagărul europenelor bruxelleze, nu au făcut "grevă parlamentară", nu au chiulit cu lunile de la antrenamente, alergând, apoi, nerăbdătoare să-şi încaseze tainul, nu au urlat, în gura mare, "nu sunt gimnasta lui Bellu!" ori "jos dictatorii Bellu şi Bitang!", ştiindu-se, cel puţin din auzite, câte privaţiuni şi câtă sudoare stau în spatele celor câteva minute de fericire, când le cântă imnul naţional. După cum, învăţate să-şi câştige meritele, stima şi respectul numai de pe urma trudei proprii, domniţele gimnasticii nu au dat "copy- paste" după caietele vreunui gimnast mai de soi şi nu s-au împopoţonat cu vreun merit sau titlu plagiind, chiar şi cu greşeli, "din clasici", precum mulţi din pleiada "doctorilor" şi altor intelighenţii ce mişună, fuduli nevoie mare, prin tagma politică. Asta, chiar dacă, femininul de la Mang (substantiv,nu ministru) e mangleală. Domniţele de la curtea voievodală a gimnasticii au tras ca la galere, au strâns sute de ore de dureri şi de sudoare, au înghiţit în sec pe lângă mâncarea "neortodoxă", au aflat din povestirile altora despre liota "vipelor" şi altor siliconate ce bântuie televiziunile şi cluburile de fiţe în căutarea unei aşa-zise glorii şi i-au privit ca pe nişte ciudăţenii pe dregătorii neamului încălecaţi pe mârţoaga Puterii. Desigur, după cum e obiceiul post-decembrist, dregătorii şi chibiţii naţiei se vor agăţa de gloria domniţelor gimnasticii mai ceva decât scaiul de oaie şi, în ordinea organigramei guvernamentale şi de partid, vor urma avalanşele felicitărilor, a primirilor protocolare, începând cu aceea de la aeroportul Otopeni unde, ministrul Educaţiei şi Sportului, emoţionat ca la primul plagiat, şi doamna alergătoare pripăşită în cuibul calduţ al Puterii, se vor iţi la poză, discursurile sforăitoare şi, mai ales, fiind şi campanie electorală, cavalcada promisiunilor mustind de populism. Doar, tânărul premier şi vitejii săi a dat cep la butoiul cu miere al guvernării din care, până acum, au curs doar promisiuni. Din fericire, pentru domniţele medaliate, pe la noi, orice minune ţine numai trei zile şi elanul politicienilor se ofileşte destul de repede aşa încât, spre deosebire de aleşii neamului care îşi caută legitimitatea prin urne, unica şi imprescriptibila legitimaţie a lor este palma: aspră, arsă de magneziu şi plină de bătături. Băieţi, înainte de a deschide gura şi a slobozi vreo platitudine cu pretenţie de înţelepciune, priviţi palmele domniţelor şi sărutaţi-le. Merită, din plin, efortul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu