marți, 12 iunie 2012

Perenitatea mineriadelor



Înfiebântaţi de marea victorie a noii "armate roşii", foştii grevişti usl-işti ai Parlamentului, asezonaţi cu noul damf oportunist al uneperiştilor, udemeriştilor, minorităţilor şi ceva pedelişti bântuiţi de gânduri eretice şi erotice, şi-au sumecat poalele preţioaselor veştinte de firmă şi zestrea propriilor neuroni din dotare şi au dansat după cum le-a cântat rapsodul neamului, prenierul Ponta, plăsmuind o nouă aberaţie cu ifose de genialitate. În fapt, ipochimenii din aula Casei Poporului au încercat, nătâng de inabil, să-i ofere nevricosului domn Goe din fruntea partidului ultra-majoritar şi al Guvernului un "belet" pentru trenul de plăcere de Bruxelles. Dacă ar fi fost vorba de împlinirea unui nou moft, gen maşină eco, ori un jilţ călduţ pentru vreun trepăduş de partid, ar fi constituit o problemă de-a noastră, din ograda proprie. Însă, fiind în discuţie oportunitatea reprezentării ţării la nivelul maxim al standardului european, noua toană a junelui Victoraş are darul de a naşte pe la curtea Uniunii Europene, cel puţin zâmbete mirat-ironice, dacă nu şi o uşoară undă de iritare faţă de ţopismul românesc în interpretarea unor paragrafe de legi foarte clare, într-o interpretare normală. Doar că, naivilor şi ignoranţilor fruntaşi europeni nu le trece prin minte că, pe meleagurile noastre, mustind de doctori, doctoranzi, calfe, învăţăcei şi alte specimene din tagma "caţavencilor", mulţi cu studii aprofundate pe la liota fabricilor de diplome, textul unei legi, fie şi Constituţia, este trecut, mai întâi, prin filtrul politic, tăvălit prin mălaiul intereselor, şi, în final, prin glagoria, mult-puţină, a vreunui grămătic de partid. De aceea, aburcaţi călare pe marele ciolan naţional, noii "scatii" şi "păturici" ai poporului, prin pixul premierul şi votul majoritar al actorilor din super-producţia USL, "Marele mut parlamentar" , pot transforma în realitate tot ce le trece prin scăfârlie. Mai pe româneşte, după ce tătuca "distinşilor", Iliescu, a spart gheaţa mineriadelor, timp de două decenii, am avut parte de tot soiul de "mineriade", cele mai recente fiind aceea a "costumaţilor" de ieri, iar o alta, a magistraţilor, pregătindu-se, după absolvirea de orice păcate a simpaticului domn Şerban Mihăilescu, să mai facă "o victimă", prin cosmetizarea finuţului obraz de ales mizilian a altui "celewbru" al neamului, Adrian Năsatase, mentorul politic  şi dascălul,  în ale Dreptului, al năvalnicului nostalgic de ghiduşii revoluţionare "che guevarriste" şi mineriade de tip "armani". De altfel, pe 13 iunie se împlinesc 22 de ani de la "marea revoluţie agrară" a minerilor, act din pântecele căruia şi azi se iţeşte eternul zâmbet sfidător al părintelui ortacilor, Ion Iliescu, din seva căruia s-au adăpat, mai ales cu tupeu şi aroganţă, generaţiile actuale de guvernanţi. Astfel, doar pentru a reaminti înfierbântaţilor zilei ce bolovan ne-a atârnat de gât mineriada din 13-15 iunie 90, mi-am permis să ataşez, alături de fotografie troicei sindicale minereşti ,Cozma-Condescu-Popescu, un articol publicat se subsemnatul în anul 1992, într-unul dintre ziarele despre care mulţi dintre actualii "liberali veritabili" nu prea au habar.               


































Niciun comentariu: