marți, 25 septembrie 2012

Mineriada trăită


 
 
Prin ultima sa evocare jurnalistică, frenetica mea colegă de breaslă,Simona Ionescu, mi-a trezit din reverie amintirile desantului mineresc din sfârşitul de septembrie al anului 91 şi, cu tot riscul stârnirii unor eventuale reacţii de lehamite( s-a trezit şi expiratul ăsta să se dea mare) ale asistenţei, am purces la rememorarea evenimentelor trăite şi privite prin ochii unui jurnalist aflat "faţă cu reacţiunea". În acele vremuri roboteam la unul dintre multiplele cotidiene ajunse istorie, "Viitorul Românesc", ziar cu un ştaif la care ţineam şi cu semnături pe măsură, sediul redacţiei conduse de Vladimir Simon "Dimi" şi în care se regăseau Alex Stoenescu sau Daniela Zeca fiind la etajul 5 al defunctei clădiri a fostului MICM. Primele ore ale zilei de 25 septembrie nu anunţau clocotul ce va fi urmat. Pe atunci, mişcarea sindicală minerească era împărţită în două mari tabere: Liga Sindicatelor Miniere " Valea Jiului" unde erau afiliaţi numai ortacii Văii conduşi de Miron Cozma şi Federaţia Sindicatelor Miniere, actuala grupare ghidonată de Marin Condescu, aflată, pe atunci, sub conducerea unui lider uitat, Eugen Tămaş, şi pigmentată de prezenţa exotică şi vocală a unui lider de culoare, cubaneza Lazara Popescu. În ceea ce-l priveşte pe actualul mogul al sindicalismului şi fotbalului mineresc, Marin Condescu, respectabilul "pandur" al zilelor noastre era un ilustru necunoscut ce bântuia coclaurii sindicali ai Rovinarilor. Această paranteză a fost necesară deoarece, în ziua întâi a mineriadei Cozma, sindicaliştii Federaţiei îşi programaseră, într-un dintre încăperile de la subsolul Sălii Palatului, o întâlnire de dumirire cu unii dintre cei mai importanţi membri ai Cabinetului Petre Roman, invitaţii minerilor fiind miniştrii Mugur Isărescu, Florin Bercea şi generalul Victor Stănculescu, ministrul economiei. ERa un duplex destul de bizar. În timp ce Palatul Victoria era luat cu asalt, spre exaltarea majorităţii bucureştenilor, de "armata neagră" condusă de Miron Cozma, simpozionul de la Sala Palatului curgea într-o lâncezeală cleioasă şi plictisitoare, cu pauze destul de dese.Venit în fuga calului de pe "frontul" din Piaţa Victoriei, "celularul", ori pagerul nefiind inventate, într-una dintre pauze l-am abordat pe relaxatul general şi ministru,Victor Stănculescu, cu dorinţa de a confirma zvonul potrivit căruia sediul Guvernului era sub asediu: "acum am vorbit la cabinetul meu şi nu se confirmă", mi-a replicat, elegant, surâzător şi sigur pe situaţie generalul. Din nefericire, mai ales pentru colegii săi de Cabinet, mareea minerească a reuşit să se reverse pe Calea Victoriei moment în care, uşor nedumeriţi, sindicaliştii lui Tămaş au pus capăt somnoterapiei economice de la Sala Palatului. Între timp, în redacţie, Dimi a decis trimiterea lui Vali Boeru la Petroşani, în vreme ce subsemnatul, împreună  cu Dinu Petrescu, actualul purtător de cuvânt al Primăriei Chiajna,eram pe post de "trimis special " la mineriadă, trupa lui Cozma reuşit să ajungă în Dealul Patriarhiei, la Parlament, unde cereau vehement demisia lui Iliescu, capitolul Petre Roman fiind bifat de organizatorii "excursiei". Sub presiune şi la fluturatul furtunelor, topoarelor şi altor "metode de convingere", într-un glas, o unanimitate nicând regăsită, toţi parlamentarii au strigat, la îndemnul mineresc, "Jos, Iliescu!" Şi, poate ar mai fi strigat aleşii neamului mult şi bine de nu se ridica glasul lui Ion Raţiu care i-a scos pe revoltaţi din Parlament.Expulzaţi şi clădire şi ajunşi în curtea Patriarhiei, ortacii păreau destul de confuzi, unii încercând o mobilizare pentru un marş voinicesc spre Cotroceni, în timp ce o altă parte, amorsată de sloganul "aţi kminţit poporul cu televizorul!" trăgea spre sediul TVR. În final şi potrivit "scriptului", a învins gruparea hotărâtă să demoleze "demonul TVR", toată cohorta minerească pornindu-se spre Dorobanţi. Pe traseu, destul de "ciudat", pe măsură ce ne apropiam de sediul TVR, se insensifica şi mirosul iritant ce răzbătea, mai ales, prin gurile de canal, de parcă nişte "Hansel şi Graetel" cu ochi albaştri au presărat "firimituri" pe traseu pentru a nu se rătăci ortacii. Oricum, minerii au ajuns la poarta Televiziunii odată cu lăsarea întunericului , moment ce a coincis şi cu declanşarea ostilităţilor.În zonă, dat fiind existenţa depozitului de ambalaje aferent magazinului alimentar din poarta Televiziunii, "molotoave" se găseau din belşug, eu şi Dinu fiind îmbiaţi  de "gavroşii" de ocazie,să ne servim cu "marfă explozivă" . De altfel, între poarta TVR-ului şi Arcul de Triumf, unde îşi făcuseră tabără oamenii lui Cozma, golirea rezervoarelor autoturismelor ce treceau prin zonă, în multe situaţii la iniţiativa proprietarilor, era ceva firesc. Norocoşi, minerii au găsit şi un excavator uitat şi au pornit la demolarea gardului TVr, fapt anunţat pe post drept incendierea troiţei. Spre dimineaţă s-au potolit şi spiritele, a doua zi fiind dedicată marşului spre Cotroceni. Mai mult, în vreme ce ortacii erau înşiraţi pe tot traseul şi îi cântau serenade mentorului Iliescu, în faţa Senatului, un grup de "societate civilă", galvanizat oratoric de Bogdan Hossu şi Horia Moculescu, încerca o coagulare a unei alte coloane mărşăluitore spre sediul preşedintelui se se dorea a fi demis. Umăr la umăr cu poetul Lucian Avramescu am ajuns până la Grădina Botanică, moment în care a început o asurzitoare replică a trupelor din curtea Cotrocenilor, prilej pentru coloana cu pricina de a se destrăma, regruparea fiind făcută în vale, pe la cinematograful Cotroceni. Seara a fost momentul Pieţii Universităţii, mulţimea minerilor campând într-o zonă binecunoscută lor. De altfel, la un moment dat, spre uimirea noastră, a mea şi a lui Dinu Petrescu, în mijlocul  lămpaşelor şi a cozilor de topor a apărut Marian Munteanu, fostul imamic public al minerilor fiind primit, de astă dată, cu urale şi înzestrat cu o cască şi un lămpaş. Omul era în drum spre şedinţa Congresului PNŢ-CD-ului ce era în plină desfăşurare în sala Teatrului Naţional şi unde, invitat cu mare pompă şi primit cu ovaţii a fost şi fostul asupritor, din iunie 90, al ţărăniştilor şi liberalilor actualul demolator al premierului Roman, Miron Cozma. În sfârşit, în dimineaţa celei de-a treia zi a desantului victorios în Capitală, armata Văii a mai tras "un pluguşor" pe la ferestrele Cotrocenilor, prilej pentru Cozma de a obţine de la preşedintele Iliescu o ţidulă "de bună purtare" . Dar, pentru subsemnatul, mineriada nu s-a sfârşit odată cu îmbarcarea şi plecarea minerilor, fiind trimis să-i însoţesc pe "vizitatori" până la destinaţie. A doua zi, pe la 10 dimineaţa, Cozma a pus de o conferinţă de presă, la Casa Sindicatelor din Petroşani, locul de unde a pornit mineriada septembrie 91. Şifonat după cele trei zile de stat pe străzi, în vâltoarea evenimentelor şi o călătorie de noapte, am întârziat cam un sfert de oră de la conferinţa de presă. Am intrat în sală, furişat şi sfios, ca omul care se simte cu musca pe căciulă, taman în clipele în care "el lider maximo" se aruncase, cu toate vocalizele şi "alinturile" din dotare, asupra lui Florin Corcoz, corespondentul de atunci ai "României Libere". M-am aşezat pe primul scaun găsit în faţa ochilor şi, uitându-mă în dreapta mea, am dat cu privirea peste un vecin şi un chip cunoscut: domnul consilier prezidenţial, Iosif Boda. Atunci m-am liniştit ! Au câştigat ai noştri!   

duminică, 23 septembrie 2012

Bolovanul caracalean

"Un cetăţean din Tecuci avea un motor/dar nu-i folosea la nimic!" suna una dintre cele mai cu tâlc poezii ale nedrept ocolitul poet ieşean, Mihai Ursachi. De altfel, de-a lungul anilor, chiar fără să dibuie autorul, mulţi au enunţat sau parafrazat versurile cu pricina. Iată că, în opinia mea,de astă dată, aceste stihuri se lipesc precum marca de scrisoare de "marea lovitură" dată, în direct, la oră de maximă audienţă şi în reluare, de otevistul naţiei şi întâiul caracalean cu yaht şi "cioacă", imens şi intens băgatul în seamă, "domnu Dan". De altfel, cu o investiţie minimă, spre zero, viitorul auto-visat locuitor al Palatului Cotroceni, DD şi partidul său, şi-au atins scopul său primordial, acela de a fi pe buzele tuturor televizioniştilor mai abitir decât banalul "strugurel", halimaua participării pasagerului din căruţa caracaleană la vodevilul de licitaţiew pus în operă de amploiaţii ministrului Chiţoiu fiind tele-disecată de cohortele specialiştilor şi nespecialiştilor cu mult peste măsura faptei în sine. Normal, simţindu-se important şi jucându-şi cu brio rolul de "lotru" ce ia de la "ciocoi" şi redă "poporului", mogulaşul fără arginţi, dar cu idei de îmbogăţire, zâmbea  ştirb şi tâmp rupându-şi fălcile în nesfârşite şi sterpe logorei populisto-electorale, spre extazul naivilor care cred în trănăile acestui  Petrache Lupu al vremurilor noi. În ceea ce priveşte licitaţia propriu-zisă, nefiind un specialist în călătoria prin labirintul procedural, ar rămâne de discutat lejeritatea acceptării la masă a unui participat ce, potrivit datelor financiare, are un noian de datorii către bugetul statului asta, în condiţiile în care, de regulă, pentru licitaţii cu mult mai neânsemnate, participanţilor, pe lângă bonitate şi istoric financiar, le mai trebuie şi o "curăţenie" fiscală, făr de care oferta nu este luată în seamă de comisie. Dar, lăsând toate aceste chiţibuşuri procedurale pe seama analiştilor de specialitate şi revenind la aspecte mai pământene ale tranzacţie cu pricina, ar fi de luat în calcul faptul că, involuntar ori ba, rivalii politici ai recentului "petrochimist",Dan Diaconescu, "amicii" din USL, i-au întins o cursă în care  mândrul otevist a cam intrat cu graţia guguştiucului. Mai explicit, prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la "Oltchim", pe lângă "achiziţionarea" unui "tovarăş", în persoana acţionarului PCC, şi a unor creanţe ce reprezintă, în sine, încă doi "chiriaşi" prezenţi în casa vâlceană a caracaleanului, "domn preşedinte Dan" s-a mai ales şi cu o bombă socială cu ceas, ce-i poate exploda în faţă taman în campania electorală. Concret, din banii pe care DD a promis că îi pune pe masa Oltchimului, în schimbul pachetului de acţiuni, potrivit specialiştilor, se pot acoperi doar salariile restante şi costul materiilor prime necesare repornirii producţiei. Doar că, maşinăria Oltchim este uşor mai dificil de pornit decât un yahtul sau o limuzină, gurile rele afirmând că numai repornirea pirolizei înghiţind o altă sarsana, de câteva sute de milioane de euro, la acestă notă de plată adâugându-se şi obligativitatea, prin acordul cu FMI, de cumpărare de către "fericitul ginerică" şi a Arpechim-ului, entitate fără de care Oltchim are valoare de bibelou. Or, în cazul în care misteriosul "investitor strategic" reprezentat de DD nu prea găseşte, destul de urgent, cam multe sute de milioane de euro, iar  Oltchim îşi continuă vacanţa, banii din buzunarele celor peste 3000 de angajaţi se vor topi precum untul uitat la Soare, scandalul va reizbucni cu forţa dată lipsuri şi de apropiere sărbătorilor de iarnă, iar rivalii USL şi PDL nu vor pregeta să arate cu degetul către "patronul DD" şi, implicit, PPDD, un partid destul de incomod, după mulţimea sondajelor.  Pe romîneşte şi pe înţelesul "domnului Dan", până să o pună de o paraghelie otevistă, ar trebui să se prindă că, până acum, a cumpărat doar o carcasă de maşină şi a reuşit să-şi atîrne de gâtul său şi al grupării sale politice,  un bolovan pe care s-ar putea să nu-l poată duce nici măcar legendara căruţă caracaleană.      

duminică, 16 septembrie 2012

Bacul şi abacul

La cea de-a treia descălecare în jilţul învăţământului băştinaş, eterna şi reşapata abramburică a ţinut morţiş să-şi mai atârne un zorzon, fals-zdrăngănitor, de tivul fustei ministeriale şi, după îndelungi sforţări ale augustelor sale capacităţi manageriale, a pus pe taraba bâlciului naţional ultima parascovenie: bacalaureatul "second hand". Denumit pompos bacalaureat profesional, în opinia şi gândirea distinsei ministrese de Kiseleff, examenul cu pricina,programat a se finaliza prin emiterea unei diplome cu valoarea unei adeverinţe de fraier cu patalama, ar urma să fie destinat viitorilor pretendenţi la preşedinţie sau şefie guvernamentală, adică liotei de amici ai repetenţiilor, copiatului inabil sau, pur şi simplu, ai lipsei naturale de glagorie.În viziunea abramburită a şefei învăţământului mioritic, acest tip de bacalaureat ar urma să se ridice la nivelul unui voiaj pe tampoanele trenului, în vreme ce silitorii stau confortabil în vagoane de primă clasă, dar la staţia terminus, se poate întâmpla ca, dintr-o mărinimie, mai mult sau mai puţin mercantilă, şi trupeţii de pe tampoane să fie primiţi, cu tot entuziasmul, în primitoarele ateliere private de fabricat şomeri cu ţidulă.Mai pe româneşte, în vreme ce tableta a ajuns o banalitate în ghiozdanul unui şcolar de clase primare, iar calculatorul nu mai are taine pentru puştime, printr-o comparaţie forţată, acest soi de bacalaureat ar fi ca o revenire la defunctul abac.În fond, în spatele "mărinimiei abramburite" a bacului profesional stau calculele mult mai pragmatice şi mai cinice ale celor ce patronează învăţământul superior privat şi noianului de atârnători, unii cu mult ştaif, de acest sistem bazat, primordial, pe loialitatea taxei studenţeşti şi, infim, pe aceea a cărţii, diploma rezultată fiind, într-o proporţie semnificativă, doar un paşaport spre şomaj sau îndeletniciri străine ori inferioare calificării dobândite în facultate.  Desigur, sensibil la nurii ministeriali ai colegei sale de partid, pon-tilică din fruntea dregătoriei nu a putut refuza un asemenea "măreţ proiect" şi a anunţat că va întrupa năzbâtia cu pricina, cum altfel, decât printr-o ordonanţă de urgenţă, manevră guvernamentală atât de dragă sufletului bântuit de cinste şi corectitudine a copy-lotului naţional. Asta, şi ca un gest de reciprocitate faţă de "micul serviciu" oferit pon-tilicului de către doamna învăţământului prin care, dintr-un condei, incomoda şi "infama" comisie ministerială care a cutezat să-l treacă pe întâilul "dottore" în tagma plastografilor a fost "îmbunătăţită" prin alipirea la cei 21 de membri a unei cohorte majoritare de "savanţi de bine", mulţi fiind amuşinatori prin ograda politehnică a abramburicii sau printre tufele şi fufele pesediste. Pe de altă parte, în vreme ce rezultatele la bacalaureatul normal sunt la limita catastrofei, nivelul majoritar de pregătire al elevilor, după un sejur şcolar de 12 ani, fiind sub glezna piţipoancei sau a cocălarului gelat, poate are un tâlc şi suprimarea unicului canal cultural al televiziunii naţionale, o televiziune al cărei meniri ar trebuie să fie, în principal şi în conformitate cu tripla sursă bugetară ce o alimentează, educaţia şi formarea, dar care, din nefericire, a ajuns la mâna unui "băiat de casă" ce trebăluieşte prin diverse odăi de partid. Iar, de la dispreţul faţă de cultură şi educaţie şi până la a ridica aroganţa, mitocănia şi plastografia la rang de "virtuţi naţionale" este un loc liber, cât al unei cărţi lipsă. 
       

marți, 11 septembrie 2012

Veneţia veneticilor

Prin folclorul ostăşesc dăinuia, transmisă din leat în leat, precum o preţioasă moştenire a înţelepciunii cazone, deviza că, "ostaşul trebuie să fie deştept 5 minute". Mai precis, să se orienteze când e caz de inspecţie "la sânge", să treacă hopul, după care, trai neneacă! Fiind mai "pufoşi" în ale politichiei, nişte soldaţi mai neinstruiţi, trupeţii lui Căcărău, chiar cu el, "supremul", în frunte, au reuşit performanţă să-şi tuflescă fesul taman în timpul vizitei, cu puternică tentă de inspecţie, a solilor Comisiei de la Veneţia. Se ştie că, intrigaţi de multiplele ieşiri în decor ale noilor tartori ai ţării ajunşi la butoane în urma aruncării peste bord a fostei echipe guvernamentale cu ajutorul matrozilor cumpăraţi cu mărgeluţe sau o damigeană de rom, emisarii celui mai important gardian al respectării regulilor jocului democratic au descins în Capitală să vadă cu ochii lor cum arată nişte haiduci ai legilor.Oameni cu bunul simţ şi decenţa în dotare şi cu practica diplomaţiei în sânge, emisarii Comisiei de la Veneţia au aşteptat să se domolească apele şi nevricalele mioritice şi au anunţat din timp intenţia de a lua pulsul noilor pacienţi est-europeni, toate părţile aflate în dispută având şansa de a-şi expune punctele de vedere. Amintindu-şi că, prin anii adolescenţei sale politice, i se lipise în frunte, ca unui maculator şcolar, eticheta de "micul Titulescu", actualul june premier şi-a mai diluat virulenţa ieşirilor anti tot ce nu era pe lungimea sa de undă şi a pus batista pe ţambal încercând să pară băiatul de zahăr, tocmai bun de pus pe rană, acest semnal de temperare a puseelor de teribilism naţional fiind dat şi ortacilor săi din partid. Dar, trăitori fiind în lumea lui nenea Iancu, zvăpăiatul "ofiţeraş de roşiori", Ionel al mamiţii, nu s-a putut abţine să nu toarne chiseaua cu dulceaţă în galoşii vizitatorilor veneţieni şi să nu se sune cu trâmbiţa în urechi tot repertoriul său de hăulite, ţinta predilectă fiind, ca de fiecare dată, "dictatorul Băsescu" şi amicii săi euro-atlantici, de la Merkel, la ambasadorul Statelor Unite şi de la procurorii DNA, la judecătorii CCR, persoanaje pe care, de-ar avea ocazia, le-ar trimite la o "scurtă reeducare penelistă", pe meleaguri căcărene.Desigur, cum revoltatul de protocol, Ghişe, a avut misia de a veghea la prestaţia liderului său în faţa trimişilor Comisiei de la Veneţia, la nevricalele orale ale şefului au anchiesat şi alţii dintre cei mai credincioşi soldaţi ai crizuţului naţional, cel mai disciplinat fiind deputatul-ministru Mihai Voicu, personaj care, oripilat de "neobrăzarea" procurorilor care anchetează fraudele de la ultimul referendum, a cerut convocarea respectivilor "indisciplinaţi" în faţa comisiei parlamentare care să le frece ridichea, să-i pună în genunchi pe coji de nuci şi să-i pună să scrie, de 100 de ori, "iartă-mă, nene, că nu mai anchetez!" Astă doleanţă, ca o "uşoară" garnitură la "felul principal" servit de liota aleşilor USL care au votat împotriva deranjării de către procurori, pentru cercetări, a "ghioceilor" parlamentari, Borbely şi Victor Dobre. Faţă de aceste "reprezentaţii de gală" ,concluzia ar fi lesne de ghicit: orbiţi de furie şi mistuiţi de pohta de a ajunge cât mai repede la puterea legitimizată prin vot, trupeţii noştri nu au reuşit să fie deştepţi 5 minute, nici de astă dată. Mai precis, s-au cam făcut, din încă o dată, de căcărăul lumii.

luni, 10 septembrie 2012

Canonizarea lui Dragnea

De la încartiruirea , între zidurile sale fanate, a celui mai simandicos client al naţiei, "universitatea" Jilava a devenit un veritabil pântec din care nasc marile "direcţii ideologice", meticuloasele disecţii ale textelor de lege care au încorsetat într-o simbolică zeghe spiritul apusei stele a politicii autohtone, dar şi feciorelnicele şi ferchezuitele oftaturi de martir ale nedetronatului staroste a grupării din Kiseleff . Ferit de privirile curioase şi uşor invidioase ale încartiruiţilor de rând, nereuşitul sinucis şi mentor al actualei grupe de pontilici râzgâiaţi ajunşi la frâiele guvernării bricolează, cu ajutorul permisivului blog personal, asemenea unei mătuşi Tamara, tot soiul de viitoare şi inutile "jucării" menite a reface, precum în anii de glorie ai guvernării pesediste, trainicul eşafodaj al "partidului total" şi al capitalismului de cumetrie. De aceea, metamorfozată într-un adevărat "far călăuzitor",atât " tânăra gardă" păstorită de un june premier refuzat la export, cât şi cohorta îmbătrâniţilor în rele, în frunte cu bătrânii edeci, Ilici,Dragnea şi, mai nou, Cozmâncă, au prins a privi, salivând, spre Jilava, mai ceva decât vechii şi îndoctrinaţii comsomolişti spre "luminiţa de la Kremlin".Astfel, prin intermediul minunăţiei tehnice a "computatorului", din celula-salon în care îşi face efemerul stagiu punitiv, martirul-lider le reglează pesediştilor băştinaşi paşii viitoarelor strategii de luptă, campania electorală fiind în prag,iar pohtele tovarăşilor de luptă din tagma penelistă, precum şi înghesuiala pe proximele fotolii parlamentare constituind motive serioase de harţă şi zaveră internă de partid. Or, având în vedere că armata "neândurătorilor" procurori care anchetează dosarele fraudelor de la ultimul referendum nu prea dă semne că ar asculta de "ordin de sus",în pofida toamnei ce se apropie, se anunţă zile furtunoase pentru actorii implicaţi în ultima reprezentaţie a "comediei" pusă în scenă, mai ales în judeţele sudiste, pe 29 iulie, de "regizorul" Dragnea, strategul teleormănean având şanse sensibile, dat fiind calitatea sa în dosarul cu pricina, la nominalizarea pentru obţinerea unui nedorit sejur "all inclusive" la staţiunea Jilava. În acest sens, potrivit vocilor anchetatorilor, cel puţin în astă fază a cercetărilor, sunt ceva semne că, preponderent în ziua fatidică de 29 iulie, liderul pesedist şi jupân de Teleorman, Liviu Dragnea, alintat "mercenarul" de foştii săi colegi pedişti, a căpătat puteri paranormale, ce au frizat Divinitatea, procurorii regăsind pe listele alegătorilor  militari aflaţi, în aceleaşi clipe, atât în satul lor, cât şi prin Afganistan, dar şi sumedenie de "înviaţi din morţi", pe termen limitat şi cu sarcină expresă de serviciu.Desigur,ca tot păţitul şi ca lider de partid ce se găseşte, din singurătatea celulei sale sanitare,  fostul ales al poporului mizilean a lansat un strigăt de luptă şi un apel la silodaritate  în sprijinul noului "martir al neamului" ce se prefigurează, reţeta solidarităţii pesediste fiind veche şi verificată, "iluştrii" Gabriel Bivolaru şi Constantin Niculescu, "tătucul Argeşului", fiind printre beneficiarii puseurilor de solidaritate etalate de bravii apărători, în frunte cu fostul şi actualul premier pesedist, ai legii bunului plac. Cât priveşte noua bătălie pentru Dragnea, ar trebui luate în calcul şi abilităţile paranormale şi, mai ales, cele de "reânvietor de ocazie" şi să încerce, cu "o intrare", cu o vorbă bună, o eventuală canonizare şi, poate, în perspectivă, chiar şi o ridicare a "sacrificatului" Dragnea la rangul de sfânt. Oricum, nici nu a fost anchetat mai serios şi baronelul de Teleorman a şi fost trecut de camarazii săi în tagma "martirilor". Iar, de aici şi până la o babană "răsplată a jertfei patriotice" e doar un pas.             

luni, 3 septembrie 2012

Trăncănici în şpilhozen

Detectată încă de la primele apariţii , mai mult sau mai puţin tupeiste, pe scena politichiei dâmboviţene, imaturitatea actualului şef al pesediştilor de Kiseleff şi, din nefericire, al Guvernului este la fel de notorie precum amorul etern dintre Ion Iliescu şi Moscova sovietică. S-au obişnuit românii cu ieşirile în decor ale pon-tilicului naţional mai ceva decât minoritarul cu scânteia motiv pentru care, în covârşitoarele prilejuri, gogomăniile oratorice ale fostului mini-titulescu sunt lovite de banalitate, puţini fiind naivii ce se mai scandalizează, sunt uimiţi ori iau în serios emanaţiile intelighenţiei pontilice. Frate bun cu mitocănia şi, în egală măsură, cu ridicolul, junele şef de partid, alianţă şi Guvern , prin numeroasele sale derapaje de la normalitate pare a nu fi trecut, nici în viaţa politică, de vârsta spilhozenului şi al bătăliei pe găletuşă şi lopăţică multe dintre nevrozele sale fiind rod al unei neâmplinite maturităţi, fapt destul de straniu pentru un cetăţean care, potrivit patalamalelor ce-i înzorzonează biografia, a reuşit performanţa de a atinge nivelul unui "dottore", chiar dacă, mai la apelul bocancilor.Naţie răbdătoare şi cu multă înţelegere şi milă pentru teribilişti, grandomani ori ajunşi mai greu la coacere, românii au înghiţit şi încă mai tolerează viiturile verbale şi gesturile de vodevil ale imberbului pupil crescut prin odăile vilei din Kiseleff şi dedat la metehnele travestiţilor în nepotrivite şi stinghere straie europene ce se ambiţionează a fi consideraţi cei mai "cinstiţi şi corecţi" soli ai social-democraţiei băştinaşe. Aproape că, mai ales în ultimul timp, până şi dregătorii europeni au prins de veste că un castel din cărţi de joc este infinit mai solid decât o promisiune aruncată strepezit şi la înghesuială de premierul ţării în care corupţia este fată mare, legea şi principiile democraţiei sunt mai relative chiar decât mersul trenurilor mioritice, iar procurorii sunt "băieţii răi" şi infractorii cu ştaif "oprimaţii lui Băsescu". Toate bune şi frumoase, până şi doamnele Merkel , Reding sau Clinton au aflat că, în ochii "cârlanului" nevrotic şi colegilor săi de tumbe, ambele sunt doar nişte " neînsemnnate şi neinformate" mătuşi, junele pon-tilic autoproclamându-se  atârnător de bârneţul unui Hollande sau Barroso (Obama şi Departamentul său de Stat fiind rivalii din parohia Căcărău), doar că, asemeni "iepuraşului Duracell", vorbăreţul politician mioritic e pălit de o limbariţă vecină cu logoreea. De astă dată, proaspăt sosit de pe meleaguri sud-africane, pe unde s-ar spune că s-a mai împărtăşit în licoarea ideologică a social-democraţiei veritabile, aruncătorul nostru de vorbe şi ocări a luat la ochi " securiştii implantaţi în media germană", ţintele de bază fiind jurnaliştii care au îndrăznit să atenteze la "puritatea" plastografiei pontace, atât în ceea ce priveşte plăsmuirea doctoratului său, cât şi în aplicarea unor originale principii  demne de mahalaua democraţiei. O izbucnire vocală cel puţin aiuritoare, mai ales pentru asistenţa nedeprinsă cu imaturitatea tupeistă marca ponta, având în vedere alianţa, în gând şi faptă, de monolit cu maestrul Felix, unul dintre  cei mai atestaţi, de către cea mai înaltă instanţă judecătorească, colaboratori cu defuncta şi invocata, de către vigilentul premier, Securitate. Desigur, fiind deja trecut la index, noile erupţii intelectuale ale adolescentului cu aspiraţii che guevariste şi apucături de Rică Venturiano nu prea mai sunt băgate în seamă de către urechile europene doar că, din punctul de vedere al supuşilor mioritici pe care încă nu a reuşit să-i guverneze, acest ultm şirag de perle pon-tilice, pe lângă apartenenţa la suculentele "creaţii" asemănătoare cu ale ultimilor bacalaureaţi refuzaţi la promovare, denotă şi refuzul sau incapacitatea junelui "justiţiar" de a trece de la spilhozenul copilăriei politicii de ogradă, la pantaloni lungi şi neşifonaţi.