duminică, 25 noiembrie 2012

Pomana cu dar a viilor morţi


sursa: www.buzznews.ro
Prin unele zone rurale se mai păstrează o tradiţie izvorâtă,probabil, din neâncrederea proprie firii ţărăneşti, pomana în viu. Mai precis, din motive bine întemeiate ori doar numai din ambiţia de a-şi savura propria-i colivă, câte un sătean îşi face un soi de repetiţie generală, cu toată butaforia de rigoare, de la bocitoare, la prept, rubedenii şi bucate, a momentului în care el va fi ţeapăn şi pe năsălie. La acest soi de praznic, eroul principal, pe lângă satisfacţia de a se înfrupta din cele cuvenite evenimentului, mai are şi ocazia, mai ales după câteva "degustări spirtoase", de a testa şi trăinicia regretelor ce ar urma să-i bântuie, la ceasul despărţirii reale, pe apropiaţii strânşi la pomana în viu, motiv, în destule situaţii, pentru modificat sau anulat testamente şi spulberat iluzii de moştenire. 
sursa www.telegrafulde prahova.ro
Cârcotaşi şi esteţii se vor întreba, de bună seamă, ce legătură ar avea această datină rurala şi destul de puţin răspândită cu forfota şi tumultul  scenei politice băştinaşe, mai cu seamă în aceste zile în care, de-ar fi să luăm în serios rostirile celor două "Everesturi" ale politicienilor din fruntea naţiei, toată suflarea freamătă numai de nerăbdarea de a-i întrona pe actualii guvernanţi pentru cel puţin patru ani, ziua de 9 decembrie urmând a fi numai o simplă formalitate. Iar, formalitatea cu pricina te izbeşte de cum ieşi din casă, de pe fiecare stâlp, perete sau aninate de firele electrice privindu-te, din mulţimea pozelor, arogant, cu un zâmbet îngheţat într-un rictus tâmp, dar cu ochi goi, de peşti fierţi, diverşi inşi, unii anonimi, alţii târnosiţi prin toate glodurile politicii, ori madame răscoapte şi fătuci "laminate", toată astă pleiadă încercănată fiind de câte o lozincă stupidă şi falsă scoasă, parcă, din "opera" proletcultiştilor repetenţi . Păi, după cum susură, pe la colţuri, şoaptele diverşilor "duşmani ai poporului", sunt semne că, în pană de inspiraţie şi încorsetaţi într-o legislaţie existentă de mult, dar vegheată mai abitir de "procurorii nemiloşi", ce îi lasă orfani pe alegători de tradiţionalele "pungi electorale",  atât organizatorii campaniei, cât şi actorii respectivului vodevil, au scormonit în scrinul bunicuţei şi au găsit în ancestrala pomană în viu, metoda de a umple burţile votanţilor. Desigur, atât crâşmele în care vreun "suflet caritabil" se gândeşte să pună de câte un praznic sau o paranghelie fără motiv la care, cu totul "întâmplător", apar liderii partidului şi candidaţii locului, cât şi fericiţii meseni sunt selectate cu mare atenţie pentru a nu risipi niciun posibil vot. Gurile rele mai spun că, în lipsa popularelor umbrele, pelerine, găleţi sau cizme, de astă dată, "naşii" şi "mirii-candidaţi" mai "dăruiesc masa" cu câte o hârtie de 50 sau 100, aşa, să plece mesenii cu o "amintire plăcută şi utilă". Normal, în cazul în care la câte un festin de acest gen se nimereşte să mai pice şi "musafiri nepoftiţi" din altă tabără politică, crâşmarii şi băieţii de prăvălie ai candidaţilor devin cam "nervoşi cu nervii", doar sunt pe cai mari şi "de nimeni nu depandă", şi scot din arsenalul sărăcăciosul intelighenţiei lor singurele argumente: pumnul şi sudalma. Pe de altă parte, cei mai rafinaţi în ale pomenilor electorale şi cu dare de mână au mai găsit o portiţă prin care să fugă de rigoarea legii, taman  această perioadă fiind cea mai propice acordării ajutoarelor pentru nevoiaşi, fiecare primar "destoinic" fiind blagoslovit de amărâtul beneficiar de drept al "daniei" cu un bogdaproste şi, "catindatul" aferent, poate, cu  votul izbăvitor şi păzitor de "duhurile rele" ale Justiţiei care, potrivit "ministresei" Mona, mai au obiceiul să cam bântuie prin ogrăzile şi vilişoarele aleşilor neamului.           

vineri, 16 noiembrie 2012

Vremea pisi-poncilor

Lălâie, slută şi searbădă, actuala campanie electorală a fost revigorată de cotidienele tele-behăieli becaliene dar, mai ales, de apariţia pe piaţa politicii băştinaşe a celor două nimfe brune şi june fructe ale iubirii pesedisto-peneliste, fapt ce a înfierbântat atmosfera colcăind de platitudini în care se bălăcea tagma analiştilor şi deontologilor virusaţi de o ipocrită feciorie politică. Desigur, înarmate doar cu "talente organizatorice", tone de nuri şi vaste abilităţi în arta cafelei, cele două speranţe ale naţiei iţite de sub pulpanele "mentorilor" mustesc de câtă încredere au pompat în ele şefii ce au pariat pe succesul de casă al tinerelor amazoane, fiecare dintre ele îndesându-şi în poşetuţă şi bastonaşul de demnitar al unui sistem de guvernare ce suportă orice şotie experimentală. În fond, la diferite niveluri, peisajul politico-administrativ al ţării este populat cu sute de asemenea anonimi pisi-ponci şi pisi-poance, solemni şi infatuaţi purtători ai unor utilităţi dobândite numai prin bunăvoinţa familiei ori a şefilor şi despre existenţa cărora află doar în situaţiile în care fac vreo boacănă penală sau îşi doresc să ajungă staruri politice.
  
Şi, exemple de acest gen sunt cu duimul, pornind de la actualul ţintar electoral în care regăsim candidaturi în familie, tată-fiu, mamă-fiu, până la apariţii exotice pe listele candidaţilor la fotoliile parlamentare din categoria celor prahovene acolo unde, pisi-poncii "lu' tata", Vlad Cosma, Alex Anghel, Radu Oprea, se pregătesc să lumineze şi să uluiască poporul cu "temeinicele" învăţături şi talente în ale politichiei. Sigur, cele două fătuci aruncate în focul luptei de tomnaticii lor protectori au avut "ghinionul" fizicului şi al acalmiei politice pentru că, în alte condiţii, ascensiunea lor ar fi făcut obiectul unei ştiri pricăjite ori a vreunei bârfe "tovărăşeşti", de partid, aşa cum s-a mai întâmplat în alte ocazii.
 
Pe de altă parte, se pare că, în ambele partide conducătoare şi concubine, crema liderilor cam este mistuită de apetitul pentru "tinere talente" predispuse la "sacrificii" pe altarul partidului, în acest sens, garda pretoriană şi graţioasă a liderului constănţean, Radu Mazăre, fiind privită cu ochi umezi, dar invidioşi, de camarazii săi, dar, în aceiaşi măsură, fiind şi un ţel, aproape imposibil de atins, de aceşti depozitari şi propagatori ai preceptelor unei social-democraţie cu jeep la scară şi semn schimbat, o social-democraţie a cămăşilor albastre, dar de firmă. Revenind la pisi-poncii neamului(prost), atât timp cât suntem  inundaţi zilnic de mâlul agesivităţii sfertodocţilor, a intoleranţei şi a inculturii ridicate la rang de virtute,  fenomenul nu ar trebui să surprindă şi să oripileze pudoarea puritanilor. În fond, într-o proporţie însemnată, în această nouă castă, a pisi-poancelor şi-au găsit loc norocoasele ce nu au mai avut ocazia să se dea în stambă, ca asistente, pe la diverse emisiuni, canapeaua lui Crin, a lui Dragnea ori a altui şef sau şefuleţ de partid fiind mult mai aproape şi mai profitabilă decât "happylica" lui Măruţă. Totuşi, în pofida avalanşei de "pisi", când încă se mai găsesc pe meleagurile noastre, pe la Iaşi, un tânăr precum "boboaca" Cipriana Barna, o studentă a Universităţii Alexandru Ioan Cuza,ce a ţinut să bată peste 600 de kilometri, până în Bucureşti, numai pentru a se întîlni cu scriitoarea sa de suflet, Daniela Zeca Buzura, parcă mai poţi respira. "Perfecţiunea nu atrage atenţia", spunea Nichita, un poet pe care, din nefericire, destui "balalaureaţi" , pisi-poance sau pisi-ponci îl confundă cu o bătăuşă grasa, dar, la vremea ei, foarte mediatizată.            

marți, 13 noiembrie 2012

Jiji, crinul sălbatic


 

Nici nu s-au stins ecourile gongului ce a dat startul cursei pentru cele peste 400 de jilţuri parlamentare şi, spre amuzamentul asistenţei şi iritarea tovarăşilor de alianţă, neo-liberalul Jiji, această Bisisică mai capie a politichiei mioritice, a şi început să behăie nervos turburând liniştea dulăilor turmei. Că, locvacele piperean cu ifose de boier îşi slobozea căcărezele verbale pe unde îl apuca, era de notorietate ba, pentru destui "esteţi", zicerile grobianului de la periferia urbei, dacă îi "blagosloveau" pe adversari şi, mai ales, pe "inamicul Băsescu", aveau şi un "pitoresc" mult gustat şi disecat pe la nesfârşitele şi previzibilele talk-show-uri cu temă unică. Poate, după calculele mintoşilor ce pritocesc prin ungherele odăilor de partid tot soiul de scenarii şi formule savante de guvernare prin baloane de săpun, rândăşia oralo-politică a guralivului berbecuţ ce-şi flutură fudulia de pe terasa Palatului lui Auschnit a fost considerată o avere în stare să îmbogăţească zestrea electorală a colhozului politic pripăşit sub umbrela USL mai ales că, în calitate de staroste peste echipa momentului din fotbalul autohton, mulţimea microbistă este considerată şi un potenţial rezervor de voturi. Desigur, în goana lor după fiecare firimitură şi fiece procent, năvalnicul lider naţional al peneliştilor, tot un soi de Jiji, dar uşor mai fasonat, şi sfetnicii săi decorativi,  au trecut fără păs peste "bagatela" trecătoarei, dar recentei "idile", consumate cu jurăminte fierbinţi şi sfârşite în vorbe grele şi înjurături de târlă,dintre pretendentul la săgeata penelistă şi furtunosul tribun şi "român mare", CVT. Pe scurt, în pofida unor sfaturi venite din partea unor patriarhi ai liberalismului românesc şi ai unor minţi lucide, fostul interimar de Cotroceni a decis deschiderea uşilor cele mari ale partidului Brătienilor pentru a fi penetrat şi maculat de întâiul brânzar al naţiei, omul pentru care valorile şi doctrina liberală îi sunt la fel de familiare precum tainele limbii sanscrite.  Odată intrată miţoasa în saloanele "cele mari" a şi început a face propria-i rânduială, după obiceiurile transhumanţei de partid, foştii amici metamorfozându-se în duşmani, iar fostele "zdrenţe comuniste"( pesediste, liberale sau voiculesciene) devenind noile iubiri, "oiţele" rătăcite fiind închise în staul, la păstrare, de unde  să behăie cât vor. Numai că, de atât căutat între corniţe, Bisisica penelistă, spre disperarea "bacilor" Crinuţ şi Viorel, a cam început să-şi împungă "ţurcanele" din ţarcul vecin şi prieten, prima victimă fiind unul dintre bătrânii berbeci de prăsilă ai "baciului" Viorel, Miron Mitrea, respectivul cap pesedist fiind târnosit prin toată căcăreaza intelighenţiei verbale a penelistului Jiji. Mai mult, scăpat din jujeu şi simţindu-se, într-o crâşmă fiind, într-un moment de inspiraţie astrală,Jiji, ciobănaşul  din ţarcul penelist, a promis întronarea unei noi discipline şi a unei noi ierarhii în alianţa pe care, potrivit năzuinţelor sale, o va conduce în stilul care l-a consacrat, bâta behăită, fapt ce ar cam trebui să-i pună pe gânduri pe stilaţii şi preţioşii săi colegi din USL care, printre ifose de aristocraţi de carnaval, se distrează hăhăind la ghiumbuşlucurile, aparent pitoreşti şi infantile, ale noului penelist, Jiji, un îmbogăţit cu ambiţii nemăsurate şi damf de oaie. Un soi de crin,dar mai sălbatic.      

joi, 8 noiembrie 2012

Prizonierul sovietic

Pe când toată suflarea era cu ochii şi simţirile conectate la ziua scrutinului nord-american şi noua victorie a fostului şi prezentului preşedinte Obama, pe pitoreştile noastre meleagurile olteneşti, eternul şi nefascinantul tătuc al poporului pesedist, Ion Iliescu, profitând de neatenţia generală, a prins momentul să-şi mai lanseze un volum de basme şi alte povestiri de adormit copiii menit a îi convinge pe naivii ce îl mai iau în serios de măreţia faptelor sale străvechi şi şansa uriaşă a românilor că s-au procopsit cu ăst "titan". Că, pensionar şi făr de ocupaţie fiind, nea Nelu s-a mai gândit să-şi mai umple timpul cu scrisul, nu ar fi fost nicio pacoste doar că, odată cu aruncarea pe piaţa craioveană a noului său op, sfătosul fost şef cu propaganda comunistă a prins ocazia de a mai ferici norodul cu o seamă dintre panseurile politico-ideologice putrezite prin lada de zestre moştenită de la vechii săi tovarăşi de luptă de clasă. Poate, de şi-ar fi expus bătrânul politruc, Ilici, emanaţiile gândirii sale obosită de lungile şi inutilele peregrinări prin meandrele concretului într-o zi banală, eliptică de vreun eveniment mai important, acestea ar fi lăsat urma unei adieri prin văzduh şi ar fi fost puse la inimă doar de cei mai fideli admiratori sau de exegeţii operei iliescene. Însă, spre ghinionul "Ceahlăului literaturii de Kiseleff", suprapunerea celor două evenimente, alegerile din State şi noile explozii oratorice ale "onorabilului", au avut darul de a scoate în evidenţă  stridenţa dintre maniera de gândire şi de abordare dintre cele două lumi paralele. Explicit, în vreme ce, după o cursă palpitantă , umăr la umăr, dintre cei doi combatanţi la fotoliul din Biroul Oval, votul popular fiind într-o partajare aproape identică, Obama, care şi-a păstrat locul de prim locatar al Casei Albe, a fost felicitat de colegul său de bătălie politică, republicanul Romney, în urbea păstorită de juna primăriţă pesedistă, LOV, octogenarul nostalgic prizonier al intoerantei şi neobositei lupte de clasă, prolificul croinicar al propiei lumi, Iliescu, perora, cu patosul revoluţionar al fostului "răspânditor al lumii partidului", pe seama necesităţii emasculării definitive, printr-o victorie parlamentară zdrobitoare a forţelor progresisto-useliste, a "preşedintelui ostil", Traian Băsescu,personaj "nelegitim" trecut pe lista neagră a "duşmanilor poporului".Asta, deoarece, potrivit tuturor preceptelor "democraţiei" aprofundate de Iliescu în şcolile juneţii sale ideologice, unica democraţie "sănătoasă şi legitimă" este aceea a unanimităţii , lecţie însuşită şi rafinată la ultimul referendum de silitorul ucenic teleormănean, Dragnea, prin obţinerea unor scoruri electorale la care nu visa nici Nicolae Ceauşescu, mult peste 100%. Tradusă, pe limba iliesceană şi a gureşilor săi ciraci, lecţia americană a democraţiei autentice, nu a celei "originale" moşită şi implementată de Ilici,pe care aceştia ar fi trebuit să o mănânce pe pâine spune că, indiferent de divergenţe politice,ranchiuni, incompatibilităţi, antipatii sau alte asemenea sentimente, odată încheiat turnirul electoral şi consfiinţit rezultatul votului, legitimitatea câştigătorului este respectată şi nu este contestată ori  la vreo şuetă conspirativă sau prin vreun tele-studiou. Desigur, de-ar fi fost pe malurile dâmboviţene situaţia actuală din State, cu un preşedinte câştigător ce-şi împarte egal votul popular cu învinsul şi cu o minoritate în  Camera Reprezentanţilor, pe alde Iliescu, Felix şi toată echipa lor de zgomote şi filosofări "deontologice" i-ar fi lovit o frenetică fericire de a puse în paranteze legitimitatea unui preşedinte ce nu ar fi fost din tabăra "a bună" şi ar fi salivat precum căţeii lui Pavlov la gândul suspendării prezidenţiale.Din fericire, pentru americani, astfel de specimene din fauna colhoznicilor democraţiei sunt numai niştre ciudăţenii ,cu mult mai rare decât OZN-urile, care, din păcate, pentru locuitorii mioritici, s-au pripăşit pe aici, au făcut pui, au prins rădăcini şi, asemenea cânepii,încă îi mai ameţesc pe naivii care mai cred în poveştile soldatului Ivan. În ceea ce-l priveşte pe matusalemicul muncitor cu degetul şi dătător de indicaţii şi directive preţioase, neobositul propagandist, Ion Iliescu, după aproape un sfert de veac de mimare a democraţiei, a rămas tot prizonierul botforilor ideologici moşteniţi de la soviete.Dar, atât timp cât "Vocea Moscovei" răsună vivace prin bătătură şi este ascultată cu sfinţenie şi răstălmăcită prin diverse studiouri de televiziune,tainele şi fineţurile democratice sunt mult mai greu de prins şi desluşit, atât de electorat cât, mai ales, de Ilici şi ai săi, politicieni adăpaţi la izvorul doctrinar al intoleranţei , al ciolanului  şi al războinicului, "ba, pe-a mă-tii!"       

luni, 5 noiembrie 2012

"Granzi" inutili

Cu tot startul furat de grăbiţii candidaţi ai uniunii simandicoaso-limbute, USL, proxima campanie electorală va fi asemenea unui film prost, din perioada prolet-cultistă, în care, imediat după generic afla şi cel mai naiv cine este eroul pozitiv şi cum se va termina înşiruirea de imagini. Totuşi, în această atmosferă preelctorală ceţoasă, în care unicul moment mai dezmorţitor îl reprezintă intrarea în lupta contra ciocoiului de Gorj a elodianului DD,acest "Bute de Caracal", se poate remarca ieşirea din peisajul alintaţilor politic şi de pe listele electorale a liderilor sindicali, fapt ce poate fi decodificat prin nulitatea valorii de întrebuinţare, de către mahării partidelor grele, a şefilor sindicali şi, implicit, a mişcării sindicale, un "maur" care, după ce a fost pus să facă frumos şi să rânească prin casele boierilor, a fost uitat în debaraua politicii. În ceea ce priveşte apetitul sindicalismului autohton faţă de tentantul tort parlamentar, acesta a stimultat instincetele liderilor noii mişcări post-decembriste încă din zorii noii ere, prima grupare politică în numele căreia au candidat o seamă de nume de rezonanţă ale sindicatelor fiind Partidul Muncii, temelia viitorului fost Partid Socialist al Muncii (PSM) şi membru al "patrulaterului roşu", în dreptul semnului electoral "furnica" fiind regăsite nume de rezonanţă, gen Victor Ciorbea ori Bogdan Hossu. A urmat, apoi, înfiinţarea, în pragul viitoarelor alegeri parlamentare şi la iniţiativa triumviratului  sindical, Hossu,Mitrea, Ciorbea, a propriului partid sindicalist, Convenţia Solidarităţii Sociale, un eşec din care a ieşit un singur câştigător, Miron Mitrea, care, cu partidul rebotezat în Partidul Solidarităţii Sociale (PSS) şi parcat în curtea PDSR, a obţinut una dintre numeroasele funcţii de vice-preşedinte al tabarei păstorite de Ion Iliescu&co.De fapt, după ce Miron Mitrea şi-a schimbat salopeta de lider sindical şi a optat pentru costumul de şef pedeserist, iar fost sa centrală sindicală, CNSLR-Frăţia, a pus bazele unui acord de colaborare politico-electorală cu PDSR , au venit şi zilele însorite pe uliţa sindicală, la scrutinul din 1996, primii ex-lideri împroprietăriţi,mai timid, cu un mandat de deputat fiind Marian Sârbu, Federaţia Sindicatelor din Industria Lemnului (CNSLR-Frăţia), Ion Giurăscu, Federaţia Sindicatelor din Agricultură (Cartel ALFA) şi Mihai Sireţeanu, Federaţia Sindicatelor din petrochimie "Lazăr Edeleanu" (CNSLR-Frăţia). Breşa fiind creată şi concubinajul pesedisto-sindical tot mai trainic, în urma aceluiaşi protocol, după alegerile din anul 2000, trupa deputaţilor sindicalişti s-a mărit, alături de veteranii Marian Sârbu şi Mihai Sireţeanu, deja eliminaţi din structurile sindicale,dar ataşaţi respectivelor valori, şi fostul lor tovarăş de luptă şi miting, Miron Mitrea, regăsindu-se şeful Federaţiei Sindicatelor din Telecomunicaţii, Ioan Andrei, ca deputat PSD de Alba, liderul Federaţiei Sindicatelor din Servicii Publice, Minică Boaje, deputat PSD de Bucureşti, fostul preşedinte al CNSLR-Frăţia, Pavel Todoran deputat PSD de Mureş, şeful Federaţiei Sindicatelor din Energie, Dumitru Chiriţă, deputat PSD de Argeş şi liderul Sindicatelor Metrorex, Ion Rădoi, deputat PSD de Giurgiu. Prinzând gustul politichiei sindicalizate, nici şeful Blocului Naţional Sindical (BNS) nu a stat prea mult pe tuşă şi, pentru ciclul electoral 2004-2008, a apelat la un artificiu politic înfiinţând, sub umbrela financiară a omului de afaceri Maricel Păcuraru, Blocul Naţional Democrat (BND), aripa politică a confederaţiei sale, în vreme ce sindicaliştii săi propuşi pentru deputăţie au fost urcaţi în căruţa electorală a PRM-ului. Aşa încât, după votul popular din 2004 şi cu sprijinul calului troian vadimist, reprezentanţii sindicatelor poştaşilor băcăoani, Olguţa Cocrea şi ilfoveni,Costel Ovidenie, împreună cu liderul Federaţiei sindicatelor din Industria de apărare, Dan Mocănescu, şi liderul clujean, Mircia Giurgiu, au intrat în Camerei Deputaţilor loc unde s-au regăsit cu foştii lor colegi, lepădaţi de sindicalism, Ion Giurăscu şi Mihai Sireţeanu, în timp ce şeful sindicaliştilor de la Metrou, Ion Rădoi, a avansat la statutul de senator. Nici acest ultim ciclu parlamentar, ce stă să apună, nu a fost prea arid pentru aleşii salariaţilor mioritici, pe lângă eternizaţii deputaţi, Marian Sârbu, PSD-UNPR-USL,Dumitru Chiriţă,PSD, Mircia Giurgiu,PDL-USL, lipindu-se, pentru un mandat, şi liderul BNS şi al poştaşilor, Matei Brătianu, ca deputat PSD de Constanţa, precum şi preşedintele sindicatelor din învăţământul preuniversitar, Cătălin Croitoru, PDL-PSD-USL, un fotoliu de senator fiind ocupat în aceşti patru ani de Ion Ruşeţ, unul dintre foştii lideri ai mogulului sindicalismului mineresc, Marin Condescu. Însă, decredibilizată, în special de marii  săi lideri, Marius Petcu(CNSLR-Frăţia), Liviu Luca, FSLI Petrom-CNSLR-Frăţia,Iacob Baciu, CSDR, sau Bogdan Hossu, Cartel ALFA ,  ajunşi eroi ale unor dosare penale , unele finalizate, diminuată numeric până sub limita de avarie, principalul şi cam unicul bazin fiind sistemul bugetar, ceea ce a vlăguit-o şi a făcut-o să nu mai fie acel "berbec social" în stare să creeze emoţii stradale, mai mult sau mai puţin spontane, mişcarea sindicală autohtonă şi-a pierdut orice urmă de tentaţie motiv pentru care, liderii politici, în special ai PSD, care au apelat la nurii ei, o tratează cu un graţios sictir, fapt reflectat şi în absenţa fruntaşilor sindicali pe viitoarele liste electorale, un unic şi ultim mohican fiind "orientatul" fondator al federaţiei sindicatelor din învăţământul preuniversitar, Cătălin Croitoru. Astfel, seduşi şi abandonaţi,asemenea unor centuriste răsuflate, şefimea sindicală se cam uită lung, în colbul drumului, după măreţia apusă. Noroc că mai există un "jenial" ex-sindicalist, ca Liviu Pop,  care le mai "reperează onoarea"!    

vineri, 2 noiembrie 2012

Motanul imoral

Ca de fiecare dată când se apropie momentul împărţirii caşcavalului electoral, Felix motanul şi echipa sa de zgomote înghesuită în mini-partidul, acum conservator, intră în călduri şi încep a se gudura pe la picioarele dulăilor politici pentru a prinde trenul parlamentar. Spre deosebire de alte momente, mai puţin fericite, din istoria acestor ruturi electorale, de astă dată, prevăzător, şeful tele-partidului său şi-a luat măsuri de prevedere şi, într-o primă etapă, s-a corcit prin mezalianţa cu rămăşiţele gloriosului liberalism, peneliştii struniţi de aprigul doritor al jilţului suprem al ţării, efebul Crin.Odată actul cu pricina consumat, motanul a trebuit să fie luat în braţe şi de foştii săi colegi de alianţă, pesediştii altui june cu ambiţii de mărire,Viorel, trădaţi ,nu de multe ori, dar cam des, aşa încât, doar cu momeala mică a antenei, cotoiul a ajuns pe masa plină cu bunătăţi a boierilor. Mai mult, simţind slăbiciunea narcisistă şi foamea de putere  a celor doi şefi de partide, motanul cel parşiv a prins curaj, iar miorlăiturile sale au început să fie ascultate cu religiozitate de Crin şi Viorel, orice mică abatere de la voinţa motănească fiind sancţionată printr-o zgârietură trasă cu zel servil de tele-pisoii pripăşiţi în ograda motanului-şef. Astfel, după un vârtos miorlăit şi o zbârlitură mai convingătoare, Crinişor şi Viorel au dat fuga şi, cu preţul scăderii în popularitate şi atenţionării "străinilor intoxicaţi", au pus de o suspendare prezidenţială, pe cât de ridicolă şi păguboasă, pe atât de ratată. Dar, năbădăiosul motan, ştampilat definitiv de toate instanţele de judecată cu eticheta de "miaunător securist", nu şi-a ostoit pohtele şi, "măcinat" fiind de grijile târlei sale de partide adunate sub umbrela USL, mai toarce de o suspendare, poznă ce nu ar mai fi pe placul tânărului Viorel, omul care, spre deosebire de "berbantul" Crin, a încasat toate castanele precedentui act de voinţă pisicească. Nimic mai simplu pentru Felix de a se debarasa de "indisciplinatul" şef al pesediştilor căruia, după cum murmură chiar şi voci din propria-i tabără, a cam început să-i cam fugă pământul de sub picioare, noua jucărie a motanului fiind baronul teleormănean, Dragnea, căruia i-a venit rândul să-i fie înteţit jarul ambiţiilor. Mai nou, un alt pisoi, aparent smotocit de cotoiul alfa, hazosul DD, a fost plasat de Felix motanul în acelaşi colegiu electoral  cu Viorel, scopul fiind, demitizarea prin ciuntirea procentelor a aurei de autoritate a liderului PSD, motiv pentru ortacii săi de canibalizare şi ungere în fruntea partidului a favoritului mogului, Dragnea, erou de dosare penale şi, în consecinţă,vulnerabil şi manevrabil. Pe de altă parte, alegerile prezidenţiale nefiind de actualitate, motănelul imoral încă îl ţine în priză şi îl mai alintă cu câte un mieunat dulce-acrişor pe celălalt tovarăş de cameră, penelistul Crin, visătorul etern candidat la fotoliul de la Cotroceni, personaj a cărui soartă, în pofida declaraţiilor mârtăneşti de dragoste îi cam este pecetluită, mai ales după ce i-a fost băgat în colivia sa de cintezoi imprevizibilul pisoi Jiji, şi în condiţiile în care tot natul ştie că somnolentul penelist nu va fi alesul pentru cursa prezidenţială. De altfel, poate fi numai o impresie falsă, dar, poate preventiv, ambii crai ai Puterii actuale, atât Viorel, cât şi Crin,în aceste zile turist iberic şi inutil, au afirmat că nu ţin morţiş la funcţiile de premier şi preşedinte de ţară, ceea ce ar fi un prim semn de consolare. În ceea ce-l priveşte pe Felix motanul, acesta rămâne, şi pentru noua rundă electorală, soluţia şi partea imorală a unei politici autohtone tot mai puţin morale.