"Granzi" inutili

Cu tot startul furat de grăbiţii candidaţi ai uniunii simandicoaso-limbute, USL, proxima campanie electorală va fi asemenea unui film prost, din perioada prolet-cultistă, în care, imediat după generic afla şi cel mai naiv cine este eroul pozitiv şi cum se va termina înşiruirea de imagini. Totuşi, în această atmosferă preelctorală ceţoasă, în care unicul moment mai dezmorţitor îl reprezintă intrarea în lupta contra ciocoiului de Gorj a elodianului DD,acest "Bute de Caracal", se poate remarca ieşirea din peisajul alintaţilor politic şi de pe listele electorale a liderilor sindicali, fapt ce poate fi decodificat prin nulitatea valorii de întrebuinţare, de către mahării partidelor grele, a şefilor sindicali şi, implicit, a mişcării sindicale, un "maur" care, după ce a fost pus să facă frumos şi să rânească prin casele boierilor, a fost uitat în debaraua politicii. În ceea ce priveşte apetitul sindicalismului autohton faţă de tentantul tort parlamentar, acesta a stimultat instincetele liderilor noii mişcări post-decembriste încă din zorii noii ere, prima grupare politică în numele căreia au candidat o seamă de nume de rezonanţă ale sindicatelor fiind Partidul Muncii, temelia viitorului fost Partid Socialist al Muncii (PSM) şi membru al "patrulaterului roşu", în dreptul semnului electoral "furnica" fiind regăsite nume de rezonanţă, gen Victor Ciorbea ori Bogdan Hossu. A urmat, apoi, înfiinţarea, în pragul viitoarelor alegeri parlamentare şi la iniţiativa triumviratului  sindical, Hossu,Mitrea, Ciorbea, a propriului partid sindicalist, Convenţia Solidarităţii Sociale, un eşec din care a ieşit un singur câştigător, Miron Mitrea, care, cu partidul rebotezat în Partidul Solidarităţii Sociale (PSS) şi parcat în curtea PDSR, a obţinut una dintre numeroasele funcţii de vice-preşedinte al tabarei păstorite de Ion Iliescu&co.De fapt, după ce Miron Mitrea şi-a schimbat salopeta de lider sindical şi a optat pentru costumul de şef pedeserist, iar fost sa centrală sindicală, CNSLR-Frăţia, a pus bazele unui acord de colaborare politico-electorală cu PDSR , au venit şi zilele însorite pe uliţa sindicală, la scrutinul din 1996, primii ex-lideri împroprietăriţi,mai timid, cu un mandat de deputat fiind Marian Sârbu, Federaţia Sindicatelor din Industria Lemnului (CNSLR-Frăţia), Ion Giurăscu, Federaţia Sindicatelor din Agricultură (Cartel ALFA) şi Mihai Sireţeanu, Federaţia Sindicatelor din petrochimie "Lazăr Edeleanu" (CNSLR-Frăţia). Breşa fiind creată şi concubinajul pesedisto-sindical tot mai trainic, în urma aceluiaşi protocol, după alegerile din anul 2000, trupa deputaţilor sindicalişti s-a mărit, alături de veteranii Marian Sârbu şi Mihai Sireţeanu, deja eliminaţi din structurile sindicale,dar ataşaţi respectivelor valori, şi fostul lor tovarăş de luptă şi miting, Miron Mitrea, regăsindu-se şeful Federaţiei Sindicatelor din Telecomunicaţii, Ioan Andrei, ca deputat PSD de Alba, liderul Federaţiei Sindicatelor din Servicii Publice, Minică Boaje, deputat PSD de Bucureşti, fostul preşedinte al CNSLR-Frăţia, Pavel Todoran deputat PSD de Mureş, şeful Federaţiei Sindicatelor din Energie, Dumitru Chiriţă, deputat PSD de Argeş şi liderul Sindicatelor Metrorex, Ion Rădoi, deputat PSD de Giurgiu. Prinzând gustul politichiei sindicalizate, nici şeful Blocului Naţional Sindical (BNS) nu a stat prea mult pe tuşă şi, pentru ciclul electoral 2004-2008, a apelat la un artificiu politic înfiinţând, sub umbrela financiară a omului de afaceri Maricel Păcuraru, Blocul Naţional Democrat (BND), aripa politică a confederaţiei sale, în vreme ce sindicaliştii săi propuşi pentru deputăţie au fost urcaţi în căruţa electorală a PRM-ului. Aşa încât, după votul popular din 2004 şi cu sprijinul calului troian vadimist, reprezentanţii sindicatelor poştaşilor băcăoani, Olguţa Cocrea şi ilfoveni,Costel Ovidenie, împreună cu liderul Federaţiei sindicatelor din Industria de apărare, Dan Mocănescu, şi liderul clujean, Mircia Giurgiu, au intrat în Camerei Deputaţilor loc unde s-au regăsit cu foştii lor colegi, lepădaţi de sindicalism, Ion Giurăscu şi Mihai Sireţeanu, în timp ce şeful sindicaliştilor de la Metrou, Ion Rădoi, a avansat la statutul de senator. Nici acest ultim ciclu parlamentar, ce stă să apună, nu a fost prea arid pentru aleşii salariaţilor mioritici, pe lângă eternizaţii deputaţi, Marian Sârbu, PSD-UNPR-USL,Dumitru Chiriţă,PSD, Mircia Giurgiu,PDL-USL, lipindu-se, pentru un mandat, şi liderul BNS şi al poştaşilor, Matei Brătianu, ca deputat PSD de Constanţa, precum şi preşedintele sindicatelor din învăţământul preuniversitar, Cătălin Croitoru, PDL-PSD-USL, un fotoliu de senator fiind ocupat în aceşti patru ani de Ion Ruşeţ, unul dintre foştii lideri ai mogulului sindicalismului mineresc, Marin Condescu. Însă, decredibilizată, în special de marii  săi lideri, Marius Petcu(CNSLR-Frăţia), Liviu Luca, FSLI Petrom-CNSLR-Frăţia,Iacob Baciu, CSDR, sau Bogdan Hossu, Cartel ALFA ,  ajunşi eroi ale unor dosare penale , unele finalizate, diminuată numeric până sub limita de avarie, principalul şi cam unicul bazin fiind sistemul bugetar, ceea ce a vlăguit-o şi a făcut-o să nu mai fie acel "berbec social" în stare să creeze emoţii stradale, mai mult sau mai puţin spontane, mişcarea sindicală autohtonă şi-a pierdut orice urmă de tentaţie motiv pentru care, liderii politici, în special ai PSD, care au apelat la nurii ei, o tratează cu un graţios sictir, fapt reflectat şi în absenţa fruntaşilor sindicali pe viitoarele liste electorale, un unic şi ultim mohican fiind "orientatul" fondator al federaţiei sindicatelor din învăţământul preuniversitar, Cătălin Croitoru. Astfel, seduşi şi abandonaţi,asemenea unor centuriste răsuflate, şefimea sindicală se cam uită lung, în colbul drumului, după măreţia apusă. Noroc că mai există un "jenial" ex-sindicalist, ca Liviu Pop,  care le mai "reperează onoarea"!