Jiji, crinul sălbatic

 

Nici nu s-au stins ecourile gongului ce a dat startul cursei pentru cele peste 400 de jilţuri parlamentare şi, spre amuzamentul asistenţei şi iritarea tovarăşilor de alianţă, neo-liberalul Jiji, această Bisisică mai capie a politichiei mioritice, a şi început să behăie nervos turburând liniştea dulăilor turmei. Că, locvacele piperean cu ifose de boier îşi slobozea căcărezele verbale pe unde îl apuca, era de notorietate ba, pentru destui "esteţi", zicerile grobianului de la periferia urbei, dacă îi "blagosloveau" pe adversari şi, mai ales, pe "inamicul Băsescu", aveau şi un "pitoresc" mult gustat şi disecat pe la nesfârşitele şi previzibilele talk-show-uri cu temă unică. Poate, după calculele mintoşilor ce pritocesc prin ungherele odăilor de partid tot soiul de scenarii şi formule savante de guvernare prin baloane de săpun, rândăşia oralo-politică a guralivului berbecuţ ce-şi flutură fudulia de pe terasa Palatului lui Auschnit a fost considerată o avere în stare să îmbogăţească zestrea electorală a colhozului politic pripăşit sub umbrela USL mai ales că, în calitate de staroste peste echipa momentului din fotbalul autohton, mulţimea microbistă este considerată şi un potenţial rezervor de voturi. Desigur, în goana lor după fiecare firimitură şi fiece procent, năvalnicul lider naţional al peneliştilor, tot un soi de Jiji, dar uşor mai fasonat, şi sfetnicii săi decorativi,  au trecut fără păs peste "bagatela" trecătoarei, dar recentei "idile", consumate cu jurăminte fierbinţi şi sfârşite în vorbe grele şi înjurături de târlă,dintre pretendentul la săgeata penelistă şi furtunosul tribun şi "român mare", CVT. Pe scurt, în pofida unor sfaturi venite din partea unor patriarhi ai liberalismului românesc şi ai unor minţi lucide, fostul interimar de Cotroceni a decis deschiderea uşilor cele mari ale partidului Brătienilor pentru a fi penetrat şi maculat de întâiul brânzar al naţiei, omul pentru care valorile şi doctrina liberală îi sunt la fel de familiare precum tainele limbii sanscrite.  Odată intrată miţoasa în saloanele "cele mari" a şi început a face propria-i rânduială, după obiceiurile transhumanţei de partid, foştii amici metamorfozându-se în duşmani, iar fostele "zdrenţe comuniste"( pesediste, liberale sau voiculesciene) devenind noile iubiri, "oiţele" rătăcite fiind închise în staul, la păstrare, de unde  să behăie cât vor. Numai că, de atât căutat între corniţe, Bisisica penelistă, spre disperarea "bacilor" Crinuţ şi Viorel, a cam început să-şi împungă "ţurcanele" din ţarcul vecin şi prieten, prima victimă fiind unul dintre bătrânii berbeci de prăsilă ai "baciului" Viorel, Miron Mitrea, respectivul cap pesedist fiind târnosit prin toată căcăreaza intelighenţiei verbale a penelistului Jiji. Mai mult, scăpat din jujeu şi simţindu-se, într-o crâşmă fiind, într-un moment de inspiraţie astrală,Jiji, ciobănaşul  din ţarcul penelist, a promis întronarea unei noi discipline şi a unei noi ierarhii în alianţa pe care, potrivit năzuinţelor sale, o va conduce în stilul care l-a consacrat, bâta behăită, fapt ce ar cam trebui să-i pună pe gânduri pe stilaţii şi preţioşii săi colegi din USL care, printre ifose de aristocraţi de carnaval, se distrează hăhăind la ghiumbuşlucurile, aparent pitoreşti şi infantile, ale noului penelist, Jiji, un îmbogăţit cu ambiţii nemăsurate şi damf de oaie. Un soi de crin,dar mai sălbatic.