Pe când toată suflarea era cu ochii şi simţirile conectate la ziua scrutinului nord-american şi noua victorie a fostului şi prezentului preşedinte Obama, pe pitoreştile noastre meleagurile olteneşti, eternul şi nefascinantul tătuc al poporului pesedist, Ion Iliescu, profitând de neatenţia generală, a prins momentul să-şi mai lanseze un volum de basme şi alte povestiri de adormit copiii menit a îi convinge pe naivii ce îl mai iau în serios de măreţia faptelor sale străvechi şi şansa uriaşă a românilor că s-au procopsit cu ăst "titan". Că, pensionar şi făr de ocupaţie fiind, nea Nelu s-a mai gândit să-şi mai umple timpul cu scrisul, nu ar fi fost nicio pacoste doar că, odată cu aruncarea pe piaţa craioveană a noului său op, sfătosul fost şef cu propaganda comunistă a prins ocazia de a mai ferici norodul cu o seamă dintre panseurile politico-ideologice putrezite prin lada de zestre moştenită de la vechii săi tovarăşi de luptă de clasă. Poate, de şi-ar fi expus bătrânul politruc, Ilici, emanaţiile gândirii sale obosită de lungile şi inutilele peregrinări prin meandrele concretului într-o zi banală, eliptică de vreun eveniment mai important, acestea ar fi lăsat urma unei adieri prin văzduh şi ar fi fost puse la inimă doar de cei mai fideli admiratori sau de exegeţii operei iliescene. Însă, spre ghinionul "Ceahlăului literaturii de Kiseleff", suprapunerea celor două evenimente, alegerile din State şi noile explozii oratorice ale "onorabilului", au avut darul de a scoate în evidenţă stridenţa dintre maniera de gândire şi de abordare dintre cele două lumi paralele. Explicit, în vreme ce, după o cursă palpitantă , umăr la umăr, dintre cei doi combatanţi la fotoliul din Biroul Oval, votul popular fiind într-o partajare aproape identică, Obama, care şi-a păstrat locul de prim locatar al Casei Albe, a fost felicitat de colegul său de bătălie politică, republicanul Romney, în urbea păstorită de juna primăriţă pesedistă, LOV, octogenarul nostalgic prizonier al intoerantei şi neobositei lupte de clasă, prolificul croinicar al propiei lumi, Iliescu, perora, cu patosul revoluţionar al fostului "răspânditor al lumii partidului", pe seama necesităţii emasculării definitive, printr-o victorie parlamentară zdrobitoare a forţelor progresisto-useliste, a "preşedintelui ostil", Traian Băsescu,personaj "nelegitim" trecut pe lista neagră a "duşmanilor poporului".Asta, deoarece, potrivit tuturor preceptelor "democraţiei" aprofundate de Iliescu în şcolile juneţii sale ideologice, unica democraţie "sănătoasă şi legitimă" este aceea a unanimităţii , lecţie însuşită şi rafinată la ultimul referendum de silitorul ucenic teleormănean, Dragnea, prin obţinerea unor scoruri electorale la care nu visa nici Nicolae Ceauşescu, mult peste 100%. Tradusă, pe limba iliesceană şi a gureşilor săi ciraci, lecţia americană a democraţiei autentice, nu a celei "originale" moşită şi implementată de Ilici,pe care aceştia ar fi trebuit să o mănânce pe pâine spune că, indiferent de divergenţe politice,ranchiuni, incompatibilităţi, antipatii sau alte asemenea sentimente, odată încheiat turnirul electoral şi consfiinţit rezultatul votului, legitimitatea câştigătorului este respectată şi nu este contestată ori la vreo şuetă conspirativă sau prin vreun tele-studiou. Desigur, de-ar fi fost pe malurile dâmboviţene situaţia actuală din State, cu un preşedinte câştigător ce-şi împarte egal votul popular cu învinsul şi cu o minoritate în Camera Reprezentanţilor, pe alde Iliescu, Felix şi toată echipa lor de zgomote şi filosofări "deontologice" i-ar fi lovit o frenetică fericire de a puse în paranteze legitimitatea unui preşedinte ce nu ar fi fost din tabăra "a bună" şi ar fi salivat precum căţeii lui Pavlov la gândul suspendării prezidenţiale.Din fericire, pentru americani, astfel de specimene din fauna colhoznicilor democraţiei sunt numai niştre ciudăţenii ,cu mult mai rare decât OZN-urile, care, din păcate, pentru locuitorii mioritici, s-au pripăşit pe aici, au făcut pui, au prins rădăcini şi, asemenea cânepii,încă îi mai ameţesc pe naivii care mai cred în poveştile soldatului Ivan. În ceea ce-l priveşte pe matusalemicul muncitor cu degetul şi dătător de indicaţii şi directive preţioase, neobositul propagandist, Ion Iliescu, după aproape un sfert de veac de mimare a democraţiei, a rămas tot prizonierul botforilor ideologici moşteniţi de la soviete.Dar, atât timp cât "Vocea Moscovei" răsună vivace prin bătătură şi este ascultată cu sfinţenie şi răstălmăcită prin diverse studiouri de televiziune,tainele şi fineţurile democratice sunt mult mai greu de prins şi desluşit, atât de electorat cât, mai ales, de Ilici şi ai săi, politicieni adăpaţi la izvorul doctrinar al intoleranţei , al ciolanului şi al războinicului, "ba, pe-a mă-tii!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu