vineri, 16 noiembrie 2012

Vremea pisi-poncilor

Lălâie, slută şi searbădă, actuala campanie electorală a fost revigorată de cotidienele tele-behăieli becaliene dar, mai ales, de apariţia pe piaţa politicii băştinaşe a celor două nimfe brune şi june fructe ale iubirii pesedisto-peneliste, fapt ce a înfierbântat atmosfera colcăind de platitudini în care se bălăcea tagma analiştilor şi deontologilor virusaţi de o ipocrită feciorie politică. Desigur, înarmate doar cu "talente organizatorice", tone de nuri şi vaste abilităţi în arta cafelei, cele două speranţe ale naţiei iţite de sub pulpanele "mentorilor" mustesc de câtă încredere au pompat în ele şefii ce au pariat pe succesul de casă al tinerelor amazoane, fiecare dintre ele îndesându-şi în poşetuţă şi bastonaşul de demnitar al unui sistem de guvernare ce suportă orice şotie experimentală. În fond, la diferite niveluri, peisajul politico-administrativ al ţării este populat cu sute de asemenea anonimi pisi-ponci şi pisi-poance, solemni şi infatuaţi purtători ai unor utilităţi dobândite numai prin bunăvoinţa familiei ori a şefilor şi despre existenţa cărora află doar în situaţiile în care fac vreo boacănă penală sau îşi doresc să ajungă staruri politice.
  
Şi, exemple de acest gen sunt cu duimul, pornind de la actualul ţintar electoral în care regăsim candidaturi în familie, tată-fiu, mamă-fiu, până la apariţii exotice pe listele candidaţilor la fotoliile parlamentare din categoria celor prahovene acolo unde, pisi-poncii "lu' tata", Vlad Cosma, Alex Anghel, Radu Oprea, se pregătesc să lumineze şi să uluiască poporul cu "temeinicele" învăţături şi talente în ale politichiei. Sigur, cele două fătuci aruncate în focul luptei de tomnaticii lor protectori au avut "ghinionul" fizicului şi al acalmiei politice pentru că, în alte condiţii, ascensiunea lor ar fi făcut obiectul unei ştiri pricăjite ori a vreunei bârfe "tovărăşeşti", de partid, aşa cum s-a mai întâmplat în alte ocazii.
 
Pe de altă parte, se pare că, în ambele partide conducătoare şi concubine, crema liderilor cam este mistuită de apetitul pentru "tinere talente" predispuse la "sacrificii" pe altarul partidului, în acest sens, garda pretoriană şi graţioasă a liderului constănţean, Radu Mazăre, fiind privită cu ochi umezi, dar invidioşi, de camarazii săi, dar, în aceiaşi măsură, fiind şi un ţel, aproape imposibil de atins, de aceşti depozitari şi propagatori ai preceptelor unei social-democraţie cu jeep la scară şi semn schimbat, o social-democraţie a cămăşilor albastre, dar de firmă. Revenind la pisi-poncii neamului(prost), atât timp cât suntem  inundaţi zilnic de mâlul agesivităţii sfertodocţilor, a intoleranţei şi a inculturii ridicate la rang de virtute,  fenomenul nu ar trebui să surprindă şi să oripileze pudoarea puritanilor. În fond, într-o proporţie însemnată, în această nouă castă, a pisi-poancelor şi-au găsit loc norocoasele ce nu au mai avut ocazia să se dea în stambă, ca asistente, pe la diverse emisiuni, canapeaua lui Crin, a lui Dragnea ori a altui şef sau şefuleţ de partid fiind mult mai aproape şi mai profitabilă decât "happylica" lui Măruţă. Totuşi, în pofida avalanşei de "pisi", când încă se mai găsesc pe meleagurile noastre, pe la Iaşi, un tânăr precum "boboaca" Cipriana Barna, o studentă a Universităţii Alexandru Ioan Cuza,ce a ţinut să bată peste 600 de kilometri, până în Bucureşti, numai pentru a se întîlni cu scriitoarea sa de suflet, Daniela Zeca Buzura, parcă mai poţi respira. "Perfecţiunea nu atrage atenţia", spunea Nichita, un poet pe care, din nefericire, destui "balalaureaţi" , pisi-poance sau pisi-ponci îl confundă cu o bătăuşă grasa, dar, la vremea ei, foarte mediatizată.            

Trimiteți un comentariu