duminică, 22 decembrie 2013

Măgarii lui Buridan

După ce s-au tot suduit, înfrăţit, divorţat ori pârât pe la toate colţurile scenei politice până au transpirat sub limbă şi au fleşcăit micul pâlc al propriilor neuroni, aleşii naţiei, dar şi ceilalţi înalţi şi efemeri dregători şi-au strâns catrafusele şi, fiecare după cum l-a dus filotimia, portofelul ori buca, s-au tras la căldurică, pe la vetrele lor, să-şi rumege tihna şi tradiţionalele "porcării" comestibile( sarmale, piftii, cârnaţi), de celelalte având  grijă alte "organe", mai vigilente. Şi, cum e vremea poveştilor, altele decât searbedele şi indigestele rateuri de umor negru cu istorii despre haite de biruri şi bufeuri ale ţaţelor de partid, nu cred că ar strica să le punem în ciorapii ,mulţi duhnind a dispreţ şi gunoi penal, aninaţi pe la ferestre, în aşteptarea darurilor, a cremei conducătoare o povestioară al cărui tâlc, sunt evidente semne, că mulţi dintre respectivii amploaiaţi ai cetăţenilor încă nu l-au dibuit. Astfel, istorioara cu pricina , pusă nedrept şi fără noimă, în cârca bietului învâţat francez Jean Buridan, deapănă frământările şi angoasele ce-l frământă, până la obştescul sfârşit, pe unicul erou al întâplării, un banal măgar,mai sărac cu duhul, dar bântuit de uşoare urme de glagorie, căruia stăpânul, în mărinimia sa, i-a pus în faţă două snopuri egale, în mărime şi savoare, de fân. Grea încercare pentru creieraşul sărmanului animal care, tot cântărind care ar fi cea mai bună "bucăţică", a sfârşit prin a muri de foame cu mâncarea "la botul măgarului". Bun, şi, care-i clenciul şi raţiunea scoaterii pe tapet a povestioarei şi ce are a face asta cu tumultoasa şi nevrotica noastră viaţă politică sau cu avalanşa dărilor ce i-au îngropat până în gât pe majoritatea contribuabililor băştinaşi, ar răsuna o întrebare din public, prilej ca subsemnatul să fie lapidat cu bolovanii unor vorbe de ocară! Mai ales că, fiind în pragul unor sărbători ale iertării, ar fi normal ca, măcar în aste zile, poate chiar în ăst deceniu,să-i lăsăm pe distinşii noştri potentaţi să le tihnească sarmaua! Păi, dacă ar fi să ne ghidăm după calendarul prestaţiilor şi odihnelor "împărăteşti" ,ori după poveţele iubitorilor de linişte eternă şi sărăcie lucie, niciodată nu ar fi momentul potrivit a rosti micuţa întâmplare a măgarului meditativ şi nehotărât, motiv pentru iluştrii noştri conducători, dar şi a unor supuşi, de a rata înţelegrea tainei ce se ascunde în drama patrupedului maxi-urecheat. Aşa încât, încălcând cutume şi sfârâmând tabuuri păzite cu sfinţenie de "gardienii păcii" patriarhilor atotstăpânitori, am încercat a desluşi,mai pre limba votantului, tâlcul acestei dramei măgăreşti dramă care, la o primă vedere, s-ar rezuma la o simplă şi prozaică prostie a dobitocului nehotărât în alegerea sa. Păi, de ar fi să ne uităm şi în grădina noastră mioritică, nu puţine au fost situaţiile în care, spre exemplu şi mai ales în încercările electorale, posesorilor de voturi, armatele de "stăpâni" le-au tot pus în faţă tentante, dar insipide şi nehrănitoare, grămezi cu "fân electoral", care, până ce s-au dezmeticit şi hotărât "măgăruşii", s-au dovetit a fi iluzorii şi aducătoare de deces al instinctului şi nervului civic. După cum, mai nou, până şi făloşii şi fudulii guvernanţi, cărora le-au fost puse în faţă două grămezi de "bunătăţi", unele mai vestice, altele mai răsăritene şi cu iz siberian,în bălăngăneala lor "ideologică", trăiesc drama unor măgari ai lui Buridan şi nu prea ştiu bine pe care dintre copite să danseze ceea ce, nu ar fi exclus, să le provoace un soi de deces politic.Aşa încât, deşi măgarul din poveste a fost plăsmuit pe meleaguri franceze, sunt destule semnale că o turmă numeroasă a măgarilor lui Buridan tropăie zgomotos şi ia pe copite ţărâna piciorului nostru de plai!

joi, 5 decembrie 2013

"Demnitatea" insolenţilor

Mai ieri,pomădatul ales al naţiei,"musiu" Darius, ex-consortul slătinean al vivandierei de partide(a încercat canapelele mai multor ideologii), revoluţionara Lavinia Şandru, a scos pe cale orală, "mărgica" gândirii sale ce s-a dorit a fi ăl mai serios şi temeinic sprijin în săltarea salariilor primarilor de cătune, sate şi alte aşezări băştinaşe, clamând, cu ifos şi dicţie de artist demn de căminul cultural din Frecăţei, că noua danie guvernamentală pogorâtă pe astă arşiţă financiară are menirea de a sălta nivelul de demnitate al gospodarilor localităţilor mioritice. Genial şi insolent, în măsuri egale! Numai un vajnic fiu al plaiurilor care l-au dat naţiei pe "geniul Carpaţilor",Scorniceştii fiind la o goană de cal de urbea (care nu are nicio vină) pe care, vreo două mandate, a sleit-o fostul "primare" şi consort,ajuns mare parlamentar şi stâlp de nădejde al stabilimentului uselist, reuşea să nască o asemenea gogomănie infatuată şi plină,ca o bubă doldora de puroi,de dispreţ faţă de mulţimea votanţilor. "La banii tăi, îţi mai permiţi să ai demnitate?", îl plesnea peste obraz, cu astă replică dureros de adevărată pentru mulţi dintre actualii cetăţeni ai ţării guvernată de "gaşca veselă" a uselismului biruitor, "filantropicul" personaj întrupat măestru de neuitatul Gheorghe Dinică, pe  profesoraşul "inutil" şi strivit de viaţă , plăsmuit de actorul care, în viaţa reală,avea să se umilească a fi doar "bufonul motanului"! Ei, iată că, după "lupte seculare" ce au durat vreo 4 ore, stahanoviştii lui taica Ilici, vegheaţi de ochii vigilenţei proletare a lăcătuşului repetent şi de hlizeala tâmpă a ucenicului plastograf, au dat gata mândreţe de buget şi, odată cu el, şi firavele speranţe de normalitate economică, în pântecele acestui "golem" colcăind şi "premiul" salarial pentru primari, viitoarele "cadre de nădejde" în cele două bătălii electorale ce se vor purta anul viitor pe imaşul naţional. Aşa că, prin vrerea şi votul majoritar al cohortei sforăitoare din Casa Poporului, în buzunarele edililor de la oraşe şi sate vor adăsta mai mult "caşcaval" licit, "micile atenţii" fiind,başca. Păi, măi,nea primarilor, dacă vă era aşa de greu şi aproape ar fi trebuit să vă aducă obştea ceva ajutoare, ce vânt vă mai mână ca, la fiecare patru ani, să umblaţi ca milogii pe toate uliţele şi toate străzile, să vă căciuliţi la toate babele şi toţi aurolacii,să cheltuiţi din "mica agoniseală" pentru un mic, o bere, o găleată, un gumar,pe care să le daţi populimei votante, să cerşiţi,mai smeriţi decât cele mai bisericoase enoriaşe,votul izbăvitor, când ştiţi că, la capătul acestui "calvar" vă aşteaptă o leafă de lăcătuş fruntaş sau, după caz, de amploaiat mai răsărit? Nu cumva, după toată această trecere ciclică prin purgatoriul electoral,pe majoritatea dintre edilii-şefi ai aşezărilor noastre îi aşteaptă "răsplata jertfei patriotice"adică alaiul peşcheşurilor, mulţimea "atenţiilor", cioporul de şpăgi, şpăguţe şi alte "mici dovezi de stimă şi respect"?  Se pare că, de privim "căsuţele" ridicate din "truda şi sudoarea" întâiului bugetar al localităţii, ori ne aplecăm peste "modestele" declaraţii de venit(infamă invenţie) din care se iţesc, feciorelnic, hălci de terenuri, vreo 2-3 maşinuţe( pentru familie), acareturi, bijuuri şi alte "agoniseli", pentru o parte însemnată dintre fruntaşii urbelor şi satelor, "foncţia" e baza, iar leafa,"fudulia",mărunţişul de coşniţă! De fapt, cam pe acolo ar trebui să-şi cate "demnitatea" ăşti primari pentru care jilţul şi ştampila sunt uneltele făcătoare de averi. Iar, pentru o parte, mai puţin "norocoasă" , de dosare penale ("politice",desigur), zile şi nopţi încarcerate, bocete, jurăminte de "nevinovăţie" şi dureri de cap pentru camarazii de afaceri care, în multe situaţii, sunt şi tovarpşi de partid. Aşa încât, Darius, iubitule, matale şi  amicii tăi din fruntea bucatelor,puteţi să le umpleţi desăgile primarilor cu câtă "demnitate" vă lasă obrazul şi glagoria că, până la urmă, atât voi, cât şi protejaţii voştri, veţi rămâne , în ochii votanţilor şi a contribuabililor cocoşaţi de noianul birurilor, tot cu nemăsurata insolenţă  pe care o afişaţi cu fudulia unor mediocri efemeri ce se cred a fi genii.    

joi, 28 noiembrie 2013

Congresul XV a înfrânt !

Cam în urmă cu aproape un sfert de veac,tot prin astă lună, un fost "titan" şi "fiu iubit" îşi declama,sub ochii unei asistenţe cu palmele bătătorite de aplauze , strepezit şi bolovănos, printre ultimile sale "proiecte grandioase" şi alte vreri de reidicare a naţiei pe "glorioasele culmi ale progresului şi civilizaţiei". Nu apucaseră să se stingă ecourile acelor "vibrante manifestări de dragoste" şi, apărut dintre hârţoagele unei obscure edituri, precum o Afrodită proletară, semi-anonimul Iliescu a tras,ca orice activist responsabil, concluziile urlând din toţi rărunchii săi revoluţionari că fostul său idol,nea Nicu, a "întinat valorile comunismului şi socialismului", motiv pentru care l-a retrogradat,după o sumară "şedinţă de demascare" şi printr-o salvă de "bun plecat", de la rangul de "geniu al Carpaţilor", la cel de "dictator" taman bun de aruncat la groapa istoriei şi a cimitirului Ghencea. Aburit de hemoragia oratorică a noului "tătuc" proţăpit în întâiul jilţ al patriei ce se dorea şi se aştepta a fi "fata bună şi frumoasă",o parte însemnată a poporului  a căscat gura la "zâmbetul naţional" şi la ciracii săi, hămesiţi de foame şi putere, aruncaţi mai dihai decât lupii în turma de oi a unei economii feciorelnice în ale "ingineriilor",dar declarată,urgent şi emfatic, o adunătură de fiare vechi.După cum era de aşteptat, misia foştilor trepăduşi de partid, a nomenclaturiştilor second hand,a emisarilor "organelor" cu ochi albaştri şi a altor "structuri" se cam apropie de final şi,  pe măsura trecerii anilor şi a orbecăielii prin deşertul unei "tranziţii", şansele ca Ilici şi ortacii săi să primească felicitări în faţa colectivului  sunt cu mult mai întrupate chiar şi decât miliardele de dolari promise a se pogorâ peste români din buzunarele fraţilor chinezi. De fapt, cu toate riscurile de a fi pus la colţ şi supus oprobiului "oamenilor responsabili", nu ar fi hazardantă constatarea că, în momentele esenţiale ale cursului istoric mioritic, "conservele" kominterne şi-au cam făcut treaba cu multă eficienţă. Mai concret, fără a avea veleităţi de mare specialist în domeniu, cam orice om atent la mişcările fine ale vieţii politice postbelice l-ar putea considera pe actualul edec al pesedismului de Kiseleff,eternul Ilici, nepot al unuia dintre camarazii de ideologie a kominternistului bulgare,Gheorghi Dimitrov, şi, totodată, fiu al unui alt ilustru ceferist-ilegalist,ca fiind cea mai "harnică" şi eficientă conservă a tovarăşilor sovietici,implantarea sa, după rateurile lipirii sale de nădragii lui Ceauşescu,în fruntea noii plămade post-decembriste fiind o lovitură de maestru.Asta, cu toate că, din exces de zel revoluţionar,în acele momente confuze şi fierbinţi, "emanatul", prin apelarea pripită a ambasadei URSS şi a sprijinului "dezinteresat" la muşchii soldatului sovietic, era să strice poza şi să-i coşcovească pospaiul de "democraţiei" primit la machiaj. Cum experimentul pentru export vest, Petrică, fiul unui alt cadrul de nădejde, nu a dat roadele scontate, tovarăşii,prin zâmbetul iliescean şi muşchii, topoarele şi bâtele minereşti, au "epurat" intrusul ce a demonstrat slăbiciuni în interpretarea cu talent a rolului primit,mai ales că, sfios ca o fată mare, dintr-un ungher al odăii Puterii, privea galeş şi răbdător, aşteptându-şi trenul vieţii, un alt "tânăr de viitor",Adelu, alt camarad verificat până în vârful unghiilor, fost ginere al unui ministru,Grigore Preoteasa, cu urme kominterniste  şi ginere în funcţie tot al unui fruntaş şi ex-ministru şi ambasador comunist,coincidenţă,taman în China,Angelo Minculescu. Până la un punct, noul pariu a fost câştigător,mai ales pentru propriile buzunare,motiv,peste ani, de o "uşoară" penitenţă pe la Jilava, numai că, din motive de Băsescu,a ratat tocmai momentul culminant ce urma să-l plaseze în dealul Cotrocenilor.Însă, la umbra sa, luat cam peste picior de toată pleiada pesedistă,s-a pripăşit şi a făcut purici o "trestie", ce se mlădia duios  la fiecare boare a gândurilor "titanului" şi mentorului său,băgăreţul Victoraş, "viclean copil de casă",cum ar fi spus Poetul. Dezamăgiţi de eşecurile repetate şi prostănace ale unui alt pierzător de profesie, "senatorul lubeniţelor", mintoşii partidului, seduşi, probabil, şi de penuria de responsabilitate şi prea-plinul de orgolii de adolescent miop ce musteau în junele Victoraş,un alt nepoţel,cum vorbeşte gura lumii, al unui vechi kominternist,Naumovici, coleg de echipă cu Pantiuşa şi Nikolsch, l-au tras de urechi şi l-au scos, ca pe un iepuraş din jobenul pesedist, instalându-l în fruntea partidului patronat,încă, de duhul lui Ilici şi, după o serie de "manipulări hibernale" şi trădări de partid, în fruntea echipei guvernamentale. "Case closed",cum ar exclama un "şorici" băştinaş! Ultima "conservă" a fost deschisă şi oferită,spre a fi servită pe nemestecate, poporenilor extaziaţi de minciunele şi plastografii. Aşa încât, ultima reprezentaţie roşie din Casa Poporului nu mai miră, a fost dintr-un film din care lipseau doar două personaje: Dictatorul şi Sinistra! Este drept că, la umbra steagului roşu,victorios, se iţea un asemenea cuplu,copy paste: dictatorul şi crinuţa,privit cu ochi umezi şi umili de noul Bobu, un lăcătuş repetent,dar fudul,nevoie mare! 

luni, 18 noiembrie 2013

Pontao chibiţao

Supărată că bătrâneii fotbaliatori ai Eladei le-au cam spulberat visele cu parfum brazilian,naţiunea microbistă de pe plaiurile mioritice îşi linge rănile ,cu ochii la "blana" viitoarei şi doritei revanşe bucureştene, înjurând la foc automat genialităţile piţurce şi etalând, cui se nimereşte, proprii şi unice strategii infailibile. Asta, pe lângă noianul părerilor pălite de o banalitate soră cu stupizenia emanate pe toate vocile şi la toate posturile televizioniste de mulţimea membrilor "familiei fotbalului" băştinaş. Cum era de aşteptat, dat fiind metehnele propagandistico-slugarnice încrustate în ADN-ul  purpuriu al partidului-stat, căpeteniile televiziunii transmiţătoare a evenimentului fotbalistic de la Pireu au avut "inspiraţia", încecând să-şi facă utilă inutilitatea, ca momentul ratării fotbalistice să fie tămâiat, cu urări şi vorbe lemnoase din dotarea dulgheriei de partid, de careul de demoazele a pesedismului guvernant. Normal, ca un pionier silitor ce se doreşte a fi, Victoraş întâiul, demonstrând că şi-a însuşit lecţia predată în urmă cu aproape 24 de ani de taica Ilici, s-a oferit a se rosti, "ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră", taman când tot microbistul se delecta cu prima bere, "de încălzire", aşa că, mai mult ca sigur, oratoria lui Pontao(păstrând "trendul" lansat de alte televiziuni, în lumea sportului autohton, de rebotezare portugheză ) al nostru a fost garnisită cu neaoşe urări din folclorul tribunelor strămoşeşti. Desigur, pentru alaiul strategilor, analiştilor şi altor atârnători de nădragii potentaţilor din fruntea bucatelor, apariţia celor patru cavaleri ai Apocalipsului, mustind de un patriotism de un festivism mai fad, ipocrit şi găunos, putea fi bifat şi "vândut! guguştiucilor la capitolul "mari lovituri de imagine", numărul celor cinci milioane de privitori ai momentului cu pricina fiind fluturat la fel de obsesiv şi  trimfalist-revendicativ precum acel tocit 7,4 milioane de votanti referendari anti-băsişti din vara delirului.După cum, se prea poate ca, debordând de fudulia-i  naturală, întâiul glăsuitor al poporului să-i mulţumească amicului Sebi pentru gestul de imagine făcut de televiziunea sa,aşa, ca între "oameni de baschet", prin îndeplinirea vreunui "mic hatâr", cu uşoare irizaţii economice, ori "de organigramă". Însă, indiferent de sfaturile şi impunerile strategilor, etalarea celor patru fruntaşi pesedişti, unul mai tern decât altul, în debutul unui eveniment fotbalistic, într-o perioadă în care "măreţele" soluţii de guvernare ale respectivilor au prins a bulversa viaţa şi buzunarul cetăţeanului de rând aduce, păstrând proporţiile, cu "inspiraţia" mitingistă din 21 decembrie a lui Ceauşescu. Adică, mai pe înţelesul tele-premierului şi amicilor săi de guvernare, a te împopoţona,patriotard,cu un fular tricolor, şi a rânji banalităţi în condiţiile în care, de sub stiloul şi voinţa matale, au explodat noile scumpiri la carburanţi, gaze şi electricitate, au fost puse bazele unor creşteri de taxa şi impozite locale după cum "vrea muşchii primarului", ori îţi aşterni viitoare reduceri de TVA la produse bio,tocmai cum doreşte, exprimat duios şi public, soţioara daciană sună, parafrazându-l pe penelistul de ziua a şaptea,Petrică Apaca, "ca dracu"! Asta, cu atât mai mult cu cât, tot în zilele în care, alături de seralistul zgonaci, "fătălăul plângăcios",Mazăre citire) şi eroul de dosar penal, Dragnea mercenarul, premierul chibiţ(chibiţao,pre limba lui Pele) lansa bezele oratorico-mobilizatoare  spre oratcii lui Piţi, tagma aleşilor neamului îşi îmbogăţea parcul auto, parlamentarii din preajma Capitalei îşi votau sporuri salariale pentru "efortul" deplasării simandicoaselor trupuri tocamai,hăt, pe la Snagov, Pipera sau Voluntari, iar piţipoancele şi alte fufe,chiar şi masculine, de partid îşi sleiesc nurii prin cotloane bugetare călduţe şi profitabile. Iar, pentru naivii care încă mai cred în barză,Moş Crăciun şi "strategii" guvernamentale, brigada artistică de amatori "Useliştii" mai oferă câte o mică dramoletă: "Motanul nevrozat", "Migrenele Crizuţului" sau " Tele-raliul copilotului fudul".  Dar, nu ar fi exclus ca, în stagiunea de primăvară, pe scena populară să fie lansată drama "Trandafirii Jilavei", Doftana juneţilor iliescene fiind o ruină!      

joi, 7 noiembrie 2013

Cornu,penitenciar

Până să ajungă vestit "cuibuşor de nebunii" şi sălaş discret pentru simandicoşii post-decembrişti, anonima localitate prahoveană Cornu era recunoscută,mai ales pe şantierele patriei, pentru priceperea locuitorilor săi în ale zidăriei "ştaiful" vremii fiind peste drum, prin coclaurii de la Breaza, pe unde începuseră a adăsta unii dintre fruntaşii acelor ani în care autobiografiile ,incluzând şi agoniselile,multor "tovarăşi de răspundere" din rândul cărora au răsărit şi o bună parte dintre actualii potentaţi ai naţiei,erau mai netede decât creieraşele multor aleşi ai zilelor noastre. Este notoriu faptul că, în pofida unor timide tentative ale "cremei" prahovene,în special ploieştene, standardul şi blazonul de "aşezare de fiţe" au fost aninate de pieptul Cornului de către "dânsul", întâiul găinar şi outor arogant al neamului, actualul ispăşitor într-o libertate de probă al unei pedepse penale,eminenţa sa, Adelu, ce a decis să-şi întemeieze pe meleagurile cu pricina o "modestă" reşedinţă. Cum, mimetismul de partid zace, mai abitir decât bastonul de mareşal, în raniţa oricărui camarad de ideologie ce se respectă, exemplul liderului a fost urmat cu voioşie de cei mai fideli şi mai cu dare de mână "colegi de suflet" aşa încât, mai ales în anii de glorie ai fostului premier, numele micuţei aşezări, devenită un soi de reşedinţă principară, era rostit sfios,şoptit şi cu multă precauţie menită a nu tulbura liniştea şi metabolismul galinaceelor pripăşite prin cotloanele de la Cornu. Astfel,localnicii au prins chiar şi o subţirică pojghiţă de mândrie că noii lor consăteni,alde "tata socru",Michi Şpagă, "voievodul Cosma",ori beizadelele din dotare,afacerişti,bugetari norocoşi, îi "pudrează" cu praful stârnit pe uliţe de luxoasele lor limuzine,iar fiecare "mişcare strategică" prin ogradă, ori strănut al vreunuia dintre aceste "feţe luminate" sunt disecate şi perpelite în zvonuri de "sfătoşii" locului la birtul satului, între două beri şi "o moacă". Însă, după cum s-au burzuluit întâmplările, se pare că, de ceva vreme, "procurorii băsişti" şi judecătorii au cam început a sparge pacea de sub măslinii din Cornu, zarul destinului potrivnic picând taman pe cel ce a pus primul piciorul în sat, "ghinionistul" fermier şi ex-premier ce a trebuit să-şi tocească pana şi blogul pentru a mai scurta din sejurul său de la Jilava. După cum, aşa cum se prefigurează prognoza meteo-dna, sunt semne că nici starostele şi "voievodul" Prahovei, Mircea Cosma, îşi va vedea, din nou, cerul plin de "norişori" cu iz penal, ambele sale vlăstare, atât "domnişorul deputat,Vlăduţ,",cât şi "doamna notar,Deea,(după numele său de fostă şi efemeră cântăreaţă)," fiind implicate în ceva povestiri cu miez dubios şi cu aer evazionisto-păvălean.De aceea, fără a fi prooroci fatalişti, unicul verdict infailibil urmând a fi dat de timp,nu ar fi o minune din tolba lui Petrache Lupu de la Maglavid ca, într-un orizont de timp,fostul faimos sat al zidarilor,ajuns un select loc de răsfăţ al potentaţilor vremii, să nu se metamorfozeze într-un picior de plai bântuit de o faună penitenciară. Mai ales că, voit au ba, mai ieri, juna stea a politicii şi afacerilor patriei,ploieşteanul Sebi Ghiţă, a expus , în inspiraţie şi interpretare proprii, "programul ideologic" al haitei lupilor tineri :" din 2014, noi, generaţia celor de 35-40 de ani, vrem o ţară pentru noi şi copiii noştri". Mai nou, după moda propagandistică moştenită de la tătuca Ilici, dintr-un uriaş panou plantat la margine de Ploieşti, acelaşi Sebi,secondat de hârşitul,Cosma, anunţă populimea, rânjind strepezit:"vrem să luăm ţara înapoi!" Păi, mai au puţin şi,după "talentul" cum se mişcă, gaşca veselă,Sebi, Ponta,Şova,Niţu,Cazanciuc&co o să mai ia doar praful de pe tobă, cenuşa din vatră, lacrimile din ochii amărâţilor şi băşinile de la morţii de inaniţie. Şi, atunci,plini de mânie proletară, alde ponta vor urla din toţii bojocii, să se audă până la Moscova: jos Băsescu!

sâmbătă, 19 octombrie 2013

"Arafaţii cianuraţi"

De ceva vreme, asociaţia ecologiştilor anonimi ot Pungeşti a reuşit două fapte de arme mai mari şi late decât scuipatul parlamentar aruncat, cu un sictir mitocănesc,în ochii junilor patriei care sperau să li se mărească alocaţia la nivelul unei cartele de metrou.În ăst sens, gureşii apărători ai gliei, aerului, apei, gazelor şi altor bogăţii ale neamului din coasta Prutului şi a maicii Rusii au împărţit norodul în două tabere ale căror "argumente" de lucru sunt "ba, pe-a mă-tii!" şi au găsit prilejul să devină vedetele unui film prost, din categoria rateurilor glorioase ale studiourilor "Mosfilm", atât de dragi inimilor şi sufletelor unor revoluţionari de profesie, cu moaca lui Lenin tatuată pe creieraşe şi care încă mai foşgăie, precum carcalacii, prin societatea mioritică. Fiind o producţie de categorie inferioară, pentru uzul celor uşor de aburit, "opera" bufă pusă la cale de brigada de agitaţie a colhozului gazpromist avea nevoie, pe lângă mulţimea de gură-cască proptită cu ochii beliţi şi neuronii obosiţi  în sporovăielile televiziunilor dornice de eco-mahalagism,şi de figuraţia de rigoare, gloata pestriţă  şi fezandată cu sârg, mai an, de activiştii roşii, în gât de urlat şi în obraji de prosperitate,care îşi scuipau bojocii prevestind apocalipsa ce urma a pogorâ peste ea şi sărăcia lucie a satelor vasluiene, odată cu sosirea "capitaliştilor gazoşi". Astfel, speriaţi de trecutele urlete ipocrite ale  useliştilor doritori a ajunge cu orice preţ la borcanul cu miere al puterii,pentru actualii soldăţei ai ecologismului de gang,  naivii săteni au fost un aluat din care foarte lesne s-a putut modela actuala obşte nevricoasă şi uşor inflamabilă numai la cuvântul "gaz" , peste ignoranţa amărâţilor săteni, patrafirele năclăite de interese şi năravuri laice ale purtătorilor de potcap şi, mai puţin, de har având menirea unei făclii într-o claie de fân. Cum maiul ecologist i-a pălit în creştetul minţii şi pe studioşii şi sclivisiţii iubitori de frunză verde ce-şi fac veacul pe caldarâmul bucureştean, fandaxia a înflorit în toată splendoarea şi, iată, în vreme ce aleşii "poporului suveran" sunt aprigi atleţi participanţi la ticăloşita "Daciadă" a aplicării în toate ţâţânele şi firidele societăţii a legii bunului plac, mulţimea contributoare prin numeroasele taxe, impozite şi alte asemenea biruri la prosperitatea lăcustelor cu ifose, şi bodyguarzi , îşi seacă nervii şi îşi omoară plictisul, uitând de avatarurile cotidiene, puricând şi disecând cele două mari bătălii de pe eco-frontul patriei. Desigur, după ce în urmă cu un an şi un pic, actualele primadone politice au patentat, înfruntând viscolul,nămeţii şi gerul, mini-indignările stradale, pornite de la o infimă şi străvezie miză "arafată", schimbându-şi  masa la care să cânte, masă aflată taman în salonul opus al geografiei interesului,acum a cam începu să le pută actualele promenade stradale şi nervozităţi rurale, doar că, mai ales în ceea ce îi priveşte pe naivii şi neinformaţii vasluieni, a rămas cheiţa blocată pe vechea propagandă din vremurile "anti", noii şi anonimii  răzvrătiţi, împreună cu "sponsorii" lor de peste Prut,  fiind doar beneficiarii unei furtuni iscate de un vânt al ipocriziei. După cum, prin maniera arogantă în care şi-a tratat şi îşi tratează, în special prin lipsa comunicării, a transparenţei şi a unui dialog,  la toată această isterie a pus un umăr hotărât şi casta conducătoare căreia, aceiaşi săteni ,acum ameţiţi de tot soiul de stafii vorbitoare, le-au umplut urnele cu voturi.Însă, fiind numai un copilot de duzină, nedeprins cu tainele conducerii, aburcat de către arafaţii viscoliţi în scaunul pilotului, fostul secund are şanse serioase să iasă cu maşina în decor, iar actualii arafaţi, cei gazoşi şi cianuroşi,să-l uite în şanţul naţiei, de unde nu-l va mai putea scoate nici măcar un doctorat bine copiat.Totuşi,dacă în timp ce afişul acestui spectacol de cămin cultural este ţinut de eco-militantismul de ocazie, de bufeurile şi ifosele fufelor, piţiponcilor şi a fanţilor de mahala, ori de alte mânării "armanizate",junii noştri olimpici colecţionează medalii în urma unor veritabile bătălii ale inteligenţelor, încă mai avem o fărâmă de speranţă. Speranţa că toată astă liotă de "arafaţi cianuraţi" , inventatorii şi sponsorii lor vor intra într-o veşnică "silenzio stamba" ! 

vineri, 4 octombrie 2013

Jilava guvernamentală

 Numai îndoctrinaţii,naivii sau optimiştii de carieră mai trăiesc în mirajul credinţei că agenda amploaiaţilor, plătiţi cu sume indecent de mult dimensionate comparativ cu prestaţia, din ţâmbra ţării mai are o cât de feciorelnică atingere cu doleanţele şi aşteptările milioanelor de plătitori-votanţi ai gălăgiosului şi păgubosului alai de spălători ai verzei politice. Încă o dată şi fără a mai fi necesar, de "talentele" politrucilor şi găştilor lor de amici, rubedenii ori atârnători cu patalama de "jmecher" sau activist fiind sătul poporul mioritic mai ceva decât de o cură de chinină, "distinşii" costumaţi, pomădaţi, preumblaţi şi împopoţonaţi cu teancuri de titluri, diplome şi alte certificate de genialitate îşi confirmă preaplinul de sictir rezervat vulgului. Prinşi în mici păruieli de gaşcă,pe mize care au legătură numai cu portofelul propriu ori ciolanul,  ideologiile de partid fiind nişte glume proaste , scoase de la naftalină  doar în momente electorale, micimanii care se joacă de-a politichia şi guvernarea îşi trăiesc momentele de potenţă politico-financiară doar pentru unicul scop , al propriei prosperităţi . Iar în clipa în care oamenii Justiţiei autohtone,aşa oarbă cum e ea, le ridică poalele scobite şi parfumate, dezvelindu-le desuurile penale şi jegoase, împricinaţii amploaiaţi şi gureşii năimiţi din dotare se proclamă "martiri ai neamului" şi "victime inocente"  ale unor "odioşi, în frunte, normal, cu inamicul public al găşcarilor, "ilegitimul Băsescu". Doar că,scenariul ăsta a devenit aşa de previzibil şi de uzat de toţi marii şi micii "oprimaţi", în frunte cu mega-gurul pesedismului dâmboviţean, ratat-sinucisul Năstase,încât nu mai este crezut nici măcar de copiii care se iluzionează că au fost aduşi de barză. În ceea ce-i priveşte pe frumoşii noştri "curaţi şi cinstiţi", dat fiind faptul că, potrivit celor oferite de piaţa justiţiei, prin târg şi în libertate circulă, vieţuiesc, ciripesc sau se împlinesc, în burţi şi conturi, o sumedenie de actuali ori viitori purtători de zeghe, poate ar fi mai util şi mai economic să se renunţe la zidurile sinistrei Jilave,numărul prezumtivilor "pensionari" aflaţi pe partea deschisă a stabilimentului penitenciar riscând a deveni superior "confraţilor" din interior. Şi, pentru a nu fi taxaţi de cohortele iubitorilor de maidanezi politici, putem argumenta cu răsunătoarele exemple ale unor foşti sau actuali demnitari posesori ale unor condamnări ori ale unor dosare aflate în diferite stadii de judecată ori a unui întreg stol de aleşi ai poporului, de la parlamentari, la primari sau alţi dregători bugetari şi bugetaţi de contribuabili, aflaţi în conflict cu legea din motive de incompatibilitate, motiv pentru care,poate ar fi mai comod să se instituie "Jilava Guvernamental", o intituţie în care, pentru a nu mai stresa puşcăriaşii, şi "facultatea" asta să se facă la seral sau "la distanţă". Desigur, între condamnaţi din tagma lui Relu Fenechiu sau Dan Voiculescu şi "pufani" în ale judecăţii, de genul lui Dragnea, Silaghi sau cuplul comico-guraliv constănţean,Nicuşor şi Răducu,sunt ceva diferenţe de statut şi decalaje de obţinere sau ratare a "vizei Jilava" doar că, "prevăzător" şi "mare campion al dreptăţii", şeful şi îngerul păzitor al acestor "nevinovaţi", premierul, a sărit ,mai ceva ca un rusnac învârtoşat de vodcă,să joace, sub privirile umede de admiraţiei ale ciolovecilor din fruntea Parchetului şi a Ministerului Justiţiei, un dizgraţios cazacioc pe grumazul Justiţiei, zelul "cârlanului"  în călduri trezind-o din amorţeala de toamnă pe bunicuţa de partid. Oricum, de ar fi să ne luăm după murmurul venit de prin diverse cancelarii, se pare că astă ultimă orgie pontacă îi va rezerva copilotului, în preconizata sa vizită nord americană, un raliu mai mult prin vestibulurile şi debaralele guvernamentale  şi fotografii "de efect" cu Micky Mouse şi Donald răţoiul.      

luni, 16 septembrie 2013

Şcoala,altfel

Printre cohorte de politicieni şi politruci fuduli şi importanţi, bunici, mămici ori mătuşi năduşite de emoţii şi pomădate "stas", coborâţi din limuzinele sau "jipanele" tăticilor, pedestri ori călări pe amintirile unei vacanţe intrată în istorie, milioane de odrasle, mai talentate au ba, mai doritoare sau mai puţin iubitoare de carte, au dat năvală pe porţile şcolilor patriei. Şcoli, precum sunt şi meleagurile noastre, mai moţate, în vârf de cartier select sau urbe cu ştaif, mai prăfuite şi ridate pe la tencuieli prin colţuri mai ponosite de ţară, ori, pur şi simplu, monemente vii ale unei ruine educaţionale, cu osebire prin cotloanele neumblate şi nebăgate în seamă de aleşii neamului. Toţi şcolerii , cu prezumţia de silinţă şi abnegaţie în ghiozdan au purces la un nou drum la capătul căruia se vor alege bobii şi se vor împărţi patalamalele, cei mai "norocoşi" urmând, evident, a îngroşa rândurile voiajorilor, a şomerilor sau a faunei politice. Dar, fiind după o zi festivă şi festivistă, nu voi învenina şi mai mult atmosfera încărcată, şi aşa, de emoţiile şi nervii cianurilor politizate, rândurile următoare fiind dedicate unor altfel de emoţii şcolare. Astfel, întinerit fiind cu patru decenii, în ziua în care pompierii îşi serbau ziua, în 12 bis (13 e fatal), am redevenit, arzând trecutul alături de alţi colegi de promoţie, elevul care, în pragul verii anului 73, absolvea un liceu unicat al ţării, Liceu nr.3 din Bârlad. De ce , liceu unicat, numai şi pentru faptul că, noi, junii care păşeau în anul 1969 în noua clădire a proaspăt născutului liceu,soarta a făcut să fim şi eroii singurei promoţii emanate de respectiva instituţie care, după ce a scăpat de noi, şi-a schimbat numele, profilul şi destinul. A fost, precum glumeam acum, un liceu plăsmuit numai pentru o singură "tranşă" de liceeni, dar şi pentru un unic "dream team" profesoral. Normal, vineri, la revederea de 4 decenii, băncile în care s-au străduit să se strecoare, din motive de diametru, actualii sexagenari au părut mai strimte,însă emoţiile au prins a înceţăşa priviri şi a frâna vorbele în "măreţele" noduri  iţite şi în cele mai sobre gâturi. Fiind majoritari cu latina la zi, Gaudeamus a sunat fără cusur, din punct de vedere lingvistic, ceva mai falsat-şchiopătat, în partea sa muzicală, prestaţia fiind ,totuşi, gratulată de fostul director al Liceului 3, profesorul emerit de matematici, domnul Vasile Ţugulea, care, la cei 87 de ani ai săi şi-a păstrat nealterate, atât sclipirea şi vioiciunea minţii, fiind încă un pasionat traducător şi autor de cărţi şi articole de specialitate,cât şi inconfundabilul său umor,posaco-mucalit, de ale cărui şfichi nu prea scăpa nimeni. "Se cunoaşte că aţi făcut patru ani de latină pentru că, am participat la multe revederi de promoţie, dar voi aţi fost singurii care aţi înţeles ce aţi cântat", a grăit "domn director" la finalul Gaudeamus-ului cântat de noi din toţi rărunchii şi din toată inima. Nici fostul diriginte şi profesor de limba şi literatura română, năvalnicul şi sangvinul Gruia Novac, nu şi-a ieşit, la cei 78 de ani ai săi, din forma şi verva pe care le poartă cu semeţie şi care îi dau puteri să conducă şi să conceapă o serioasă şi voluminoasă revistă literară ori să scoată de sub teascul tiparniţei ceva cărţi de critică literară. De altfel, la repriza de după ora de clasă, când şi un dram de palincă a mai dezmorţit limbile, sufletul petrecerii, prin dans, deschiderea sipetului în care zac mii de poezii memorate şi recitate cu patimă şi talent, a fost acelaşi vivace "domn diriginte", Gruiuţu, cum îi spuneam conspirativ şi în taină omului care ne-a educat în respectul de literă şi limbă română. Poate, acele vremuri şcolare au fost , în opinia actualilor actori ai "standardelor" şi fiţelor, desuete, colbuite, neeuropene "naşpta" . Nu or fi fost acei ani de liceu "în trend" , dar, cu siguranţă, au fost temelia pe care au crescut oameni, conştiinţe,chiar şi valori. Vivat Academia,vivant professores!     

duminică, 8 septembrie 2013

Maidanezii armanizaţi

Ionuţ a reuşit prin sacrificiul său tragic, nemeritat, inconsolabil şi devastator să aducă un uşor dezgheţ în conştiinţele şi sufletele încleştate de ani buni în glaciaţiunea morală născută din efluviile sulfuros-demagogice  aruncate umilitor asupra unei naţii condamnată de o castă politică la sterilizare mentală şi emasculare economică. Hăcuirea, în buricul Capitalei unei ţări europene,a  lui Ionuţ de către haita unor maidanezi scăpaţi din terfeloagele unei birocraţii prospere pentru maidanezii bipezi  a avut menirea de a dezveli chipul hidos, schimonosit de indolenţă şi sictir a marii afaceri, colcăitoare mai ceva decât păduchii, pe trupurile câinilor lăsaţi a fi stăpânii străzilor, a vieţii şi a morţii într-o urbe. După cum, nevinovatul Ionuţ a dat jos de pe feţele suficienţilor şi îmbuibaţilor "profesionişti" ai aburelilor, inşi ce îşi zidesc sfidarea şi prosperitatea din banii contribuabililor, jegoase măşti ale  imposturii  şi ipocriziei slinoase. Prinşi, ca de obicei în astfel de momente cruciale, cu izmenele-n vine şi bunul simţ în vacanţă, maidanezii armanizaţi, cu moace şi glasuri  impotente de călugări scopiţi, au ratat încă o şansă de a dovedi mulţimii care îi ţine în cârcă prin taxe, impozite şi multă, multă răbdare, că prin carcasele lor de oameni de tinichea mai zace şi câte un dram de caracter şi de bărbăţie. Lăsaţi în ofside de maidanezii din Tei,bipezii, colegii lor de haită, au făcut singurul lucru pe care au reuşit să-l priceapă după o viaţă trăită într-o lehamite şi un dezmăţ moral, ascunzându-se, precum potăile speriate, printre fustele  puturoase ale paragrafelor, articolelor şi altor texte stufoase de legi, ordonanţe şi alte hârţoage plăsmuite tot de ei să le acopere, în caz de nevoie, tembelismele. Simţindu-se pe marginea prăpastiei şi cu jbilţul de gât, simandicoşii armanizaţi au prins a hăuli a necaz , în apărarea lor, mai ales a masculului alfa , începând a sări din multitudinea confortabilelor şi mănoaselor asociaţii, ong-uri, fundaţii şi alte asemenea fabrici prosperitate şi de tăiat frunze la maidanezi, tot soiul de cotârle şi pechinezi, lătrători de profesie, a căror unic scop, pentru care sunt dispuşi să insulte şi cea mai plăpândă inteligenţă şi să se facă de toată jena, se rezumă la a lupta pentru ameţirea naivilor, transformarea negrului în alb şi a zilei în noapte. Asta, pentru simplu motiv că, detronarea tătucului din fruntea bucatelor şi demantelarea întregului sistem plin de putregai financiaro-managerial al afacerii respective ar lăsa fără nişte venituri destul de consistente o sumă de amploiaţi, veterinari, ong-işti, amici de bişniţă,politicieni, atârnători şi alte personaje care îşi sug bunăstarea de la ţâţele mulţimii patrupede. Şi, în astă bătălie pentru păstrarea şi apărarea teritoriului, maidanezii noştri armanizaţi apelează la tot arsenalul , verificat în multe lupte post-decembriste, de la învrăjbirea populaţiei şi isterizarea ei până la ascuţirea maximă a intoleranţei, la denaturarea realităţii şi a adevărului, lansarea unor zvonuri false, a unor campanii mincinoase, dar şi agresarea verbală sau fizică a "inamicilor".  Desigur, ca la orice conflict, şi de astă dată, sunt folosiţi de către maidanezii bipezi şi ciracii lor lătrători, drept carne de tun, "oşteni" recrutaţi din rândul persoanelor de bunăcredinţă ,dar mai naive, mai neinformate, ori dornice de îşi depăşi condiţia casnică, multe dintre acestea obişnuite a cumpăra zvonul sau părerea mai mult după ureche şi la mâna a treia,potul  acestui joc perfid practicat de armata  "iubitorilor de maidanezi" meritând orice risc. Inclusiv,în viziunea lor, riscul de a îţi seca toată saliva din gură agitându-te a demonstra că, din punct de vedere tehnic, încă nu se ştie dacă Ionuţ a fost sfâşiat de câini sau ,ierta-mi fiind vorba, a prins un guturai fatal, filozofările pe marginea acestor false variaţiuni frizând , din partea autorilor şi propagatorilor, de la o minimă decenţă şi respect faţă de familia unui copil ucis de câini în plină zi, în plină Capitală, până la o crasă dovadă de mercantilism ce a dus la chiuretarea caracterului acestor specimene ieşite aproate total din parametri lui homo sapiens. Însă, cu toate aceste sforţări ale haitelor de maidanezi armanizaţi, Ionuţ , prin sacrificiul său tragic şi nemeritat, a reuşit să retrezească în destule conştiinţe mugurii ofiliţi de deziluziile cotidiene ai spiritului civic şi ai solidarităţii umane. Larma şi vânzoleala maidanezilor bipezi sunt semne că, în haita veselă a cam dat strechea şi spumegă de spaima unei euthanasieri a mişeliei, laşităţii,minciunii şi , mai ales, hoţiei!                     

miercuri, 14 august 2013

Agentul Dogaru

De multă vreme, din timpurile în care alianţele scrise şi parafate dintre "mari centrale sindicale" şi , în special, PSD scoatea parlamentari-sindicalizaţi pe bandă rulantă cu hărnicia unei "particulare" producătoare de şomeri cu diplomă, blegeala sindicală băştinaşă nu mai constituie o surpriză, ci o banalitate de teapa caniculei în plină vară. Ajunsă pe mâinile unei clase politice emanată de "democraţii originale", fosta "curea de transmisie" a epocii ante-decembriste a avut o porneală demnă de Usain Bold, dar, metamorfozată într-o "curea de ceas de firmă," de la mâna moale şi darnică a potenţilor, a eşuat într-un finiş de obez pus să alerge  după tramnvai. Şi, cum lumea pestriţă a sindicatelor autohtone trebuia să fie chiar mai ordonată şi disciplinată decât un recrut neistruit, regizorii de scenă, pitiţi la arlechin, au pritocit "problematica" şi au concluzionat că nu strică şi implementarea unui "tovarăş de nădejde"  care să "organizeze structurile sindicale". Puşi pe treabă, după multe frământări neuronale, distinşii au scos din "caşchete" un asemenea personaj, noua "Afrodită sindicală" fiind verificatul colonel Mircea Dogaru, revoltatul de serviciu şi insul care, în numele unor sindicalişti fantomatici, dar vocali şi nevricoşi, au produs un document plin de revendicări absurdo-populiste, dar agreat prin semnătură de conducerea bicefalo-uselistă. Astfel, lucrând cu materialul clientului, dintr-o notă emisă de DGIA(direcţia de informaţii a Armatei), pe data de 14.11.2004, în pragul alegerilor prezidenţiale pe care viitorul puşcăriş,Adrian Năstase, se pregătea să le câştige detaşat, au reieşit câteva amănunte referitoare la "col. Mircea Dogaru,şef birou în cadrul SecţieiContracararea Dezinformării şi Protecţia Imaginii Armatei/Direcţia Siguranţă+ Militară". Ca o paranteză, prin acei ani, actualul răspândac de zvonuri alarmiste era plătit de contribuabili taman pentru contracararea dezinformării. Revenind, nota cu pricina precizeză unele "aspecte de interese" despre col. Dogaru şi anume că, "în cursul anului 1999,când activa ca istoric militar în cadrul Centrului de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară, a fost recrutat de către fostele organe de securitate ale Direcţiei a IV-a Contrainformaţii şi dirijat pe lângă ataşatul militar al fostei Ambasade URSS la Bucureşti(la acea dată),lt.col. Serghei Cernomaz." Mai mult, potrivit notei, "la data de 18.09.1999, prin adresa nr. DS/001815, SRI informa instituţia noastră (Armata) cu privire la continuarea colaborării(col. M.Dogaru) cu această instituţie iar în baza protocolului de colaborare,acesta a fost predat(mai ceva ca un colet de la obiecte pierdute)în legătura organului de protecţie a DSM(Direcţia de Siguranţă Militară). În cursul lunii mai a anului 2000,la ordinul şefului DSM,la acea dată,gl.bg.Nicolaescu Gheorghe,au fost iniţiate demersurile specifice pentru încadrarea col. Mircea Dogaru în cadrul DSM." Mai pre limba şi a mitingiştilor care au dârdâit o iarnă agitaţi de Dogaru şi liderii actualelor partide ale Puterii, "istoricul" nostru era agent cu acte în regulă. Însă, partea interesantă a documentului de faţă îl reprezintă finalul "glorios" care menţionează că, "în baza datelor din dosarul de agent al acestuia (M.Dogaru),propunem supunerea spre aprobarea şefului DGIA, pentru dirijarea col. Mircea Dogaru în îndeplinirea măsurilor din acţiunea SINDICATUL,în scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale ce urmează a se înfiinţa în România". Bineânţeles, şeful DGIA a aprobat "misia" colonelului-agent Dogaru care şi-a îndeplinit cu succes "sarcinile trasate" de şefii săi în disciplinarea sindicatelor născute la ordin şi cu ordine precise. Mai rămâne de văzut, deşi a fost destul de transparentă, contribuţia "sfaturilor şi indicaţiilor" preluate, prin agentul Dogaru, de la alde Cernomaz şi alţi asemenea "fraţi moscoviţi" , la "victoria revoluţiei useliste" asupra plăpândelor vlăstare ale normalităţii şi democraţiei pure, fără "condimente" din traista lui Ilici.

Ps. spre liniştea şi neliniştea "amicilor", documentul cu pricina e în sertar, la loc sigur.        

luni, 22 iulie 2013

Omarul lu' Nae

  De câteva zile,în lipsa trăznăilor născute din hodina intelectuală a nepreţuiţilor aleşi, presăraţi prin exotice locuri de vacanţă,   liniştea scumpei noastre patrii ne-a fost spartă de corul tele-bocitoarelor, cu şi fără simbrie sau interes, pripăşite la catafalcul "marelui anonim" ce s-a luat la trântă cu trenul,precum şi de ciripitul gureşului prim-cintezoi guvernamental al naţiei. Ajuns celebru doar după amorul său ghebos cu locomotiva şi jelit de stolul purtătoarelor de "ghioc" mai ceva decât un cărturar de vază, defunctul Nae şi-a încheiat cariera de "mare filantrop" tot după cum şi-a creat-o, încălcând cele mai elementare norme legale şi ale bunului simţ, arătându-le, cu astă ocazie, şi altor fraţi ai săi în ale fuduliei că "banu şi valoarea" nu "merge" mereu. Din nefericire , pentru liota de plângăcioşi şi alţi jalnici "simţitori" ce s-au bulucit la grătarele praznicului năist, dregătorii nu prea au avut "naturelul simţitor" şi au ratat ocazia decretării vreunui doliu naţional care, de ar fi fost pe măsura timpului acordat evenimentului de către televizii, s-ar fi întrezărit printre storurile Palatului Victoria. Nu-i vorbă că, probabil, marcat de emoţia momentului, nici primului gospodar al comunei în care a robotit "marele dispărut" nu i-a trecut prin cap ideea de a proclama, cel puţin, un doliu local, mai cu seamă că, aşa cum au suspinat fruntaşii politici ai localităţii cu pricina,eminamente pesedişti, dispărutul fusese destul de culant cu aceştia şi conturile partidului din Kiseleff. Totuşi, singura instituţie de stat, ce-i drept, cam falimentară, care a ţinut să-şi etaleze toată durerea care o apăsa a fost Poşta Română, reprezentată , cu mândrie şi fală, în lăcrămosul cortegiu funebru de o mândreţe de dubă roşie, inscripţionată corespunzător şi pavoazată cu maiestoase coroane şi alte aranjamente florale. Însă,morţii cu morţii şi vii cu vii, cel mai "viu" şi neaşteptat  cadou căzut pe căpăţânele multor actori politici ai meleagurilor noastre fiind alt dispărut, "amicul" Omar Hayssam, o altă "puşculiţă" de nădejde a bătrănilor dulăi din ograda păstorită de junele Viorel. Iar, pare-se că, pentru mulţi "distinşi" surpriza revenirii pe plaiurile adoptive, când mijeau zorile, ale vechiului camarad,Omar, a fost aşa de mare încât, prins cu lecţia neânvăţată şi izmenele în vine, tele-premierul a ciripit câteva triluri mai false decât un nefericit de la "vocea României" . Desigur, după ce a luat câteva castane şi a mai tras un pic de aer în piept, întâiul orator al naţiei, spre marea fericire a fătucilor şi dătătorilor cu părerea, şi-a recăpătat apetitul logoreic, prilej de a depăna, cu o nonşalanţă iresponsabilă, povestioare din categoria "spionului dandana". Doar că, în vreme ce imberbul povestitor , în încercarea de a trage, cel puţin la spartul târgului, un pic de spuză a succesului şi pe turta sa, turuie, oricui îl stârneşte, vrute şi nevrute, în cotloanele Kiseleffului, şi nu, numai, sunt destule personaje pentru care revenirea lui Omar, dintr-un exod bine studiat şi programat, le cam dă frisoane şi destule migrene, muţenia fostului coleg de cumetrii capitaliste fiind cea mai de preţ şi ultimă donaţie pe care ar putea să o facă acesta. Dar, spre marea nelinişte a tuturor celor ce au beneficiat, în decursul anilor de prosperitate, de graţiile actualului revenit, pe căi necontrolate de respectivii însă ştiute de "inamicul Băsescu", ei încă nu ştiu cât de mult s-a spovedit, sau este dispus să o facă, Omar, sirianul fiind o bombă al cărei declanşator, spre marea disperare, se află în mâinile omului pe care îl iubesc mai ceva decât sarea-n ochi şi care, fatalitate, nu prea ştie să-şi joace prost o asemenea carte. De aceea, pentru unii băştinaşi, cel mai bun Omar ar fi unul mut. În ceea ce-l priveşte pe prim-cintezoiul neamului, încă nu a aflat vorba aia, din bătrâni, care spune că omul învaţă să vorbească în doi ani, dar nu învaţă  într-o viaţă să tacă.    

vineri, 12 iulie 2013

Io,Moţ cel Mic

De cum se răscacără de ziuă şi până în crucea nopţii, toată suflarea aflătoare prin treburile faunei politichiei mioritice îşi frământă mintea şi nervii încercând a descifra marea taină a răsuflării duhului noului guru pontac, plăsmuit în coltoanele laboratorului din Kiseleff, asupra mulţimii mute,de emoţie şi uimire, a supuşilor săi. Omul care, doar în urmă cu o brumă de vreme, era ciuca miştourilor, declarate "în plen" sau pe la colţuri şi în dămfuitele budoare politice, a politeţurilor de "poză", aruncate din vârful buzelor, ori retrogradatul de pe soclul "micului Titulescu" tocmai la statutul cu aer mai ovin, de "cârlan",aastăzi a ajuns idolul la picioarele căruia se ploconesc alairile dregătorilor şi camarazilor de partid şi alianţă, "vestalele" verticalităţii, trâmbiţaşii năimiţi ori voluntari, precum şi simpli cetăţeni care nu au reuşit să priceapă miracolul înălţării unui banal plastograf la rangul de voievod al neantului. Desigur, nici aste rânduri nu au pretenţia desluşirii enigmei pontace,rostul acestora fiind a încerca o fotografie, cât mai puţin voalată ori "fotoşopată", a personajului care, mimând  o iresponsabilitate duios-comică, face paşi fermi spre întruparea, într-o formă mult mai rafinată şi perfidă, în varianta "new age" a mentorului său, Adrian Năstase. Poate ar părea hazardată au fantezistă şi, implicit, lovită în cap de leuca nulităţii, teoria enunţată însă, de ar fi disecat atent cadavrul viu al acestui nou Arthuro Ui dâmboviţean, se va reuşi observa că fiecare dintre paşii spre noul soclu de "despot cu faţă umană" ai respectivului  sunt foarte atent calculaţi, ceea ce ar însemna că în spatele "junelui prim" al politicii băştinaşe robotesc, se pare că,până în acest moment,cu folos, o seamă de regizori pentru care spectacolul în sine şi publicul sunt doar bagatele, ţelul fiind împlinirea, prin această operă, a tuturor ambiţiilor şi frustrărilor proprii. În decursul anilor, mai ferit ori mai în văzul lumii, regizorii cu pricina au mai încercat să scoată la rampă asemenea "staruri" menite a uimi şi domina, în special în beneficiul "creatorilor", asistenţa numai că, un "prostănac" a eşuat într-un statut de "starletă", alt somnolent a naufragiat într-o oratorie isterico-găunoasă, bună numai la bâlciurile electorale, în vreme ce "marea speranţă" la "oscarul puterii" s-a cam încurcat în poalele, destul de lălăi, dealtfel, ale Justiţiei autohtone, prilej de reflecţie şi retragere în culise, "la pantalon", de unde îşi poate ghidona mai lejer pupilul. Aşa încât, selectat cu atenţie de vigilenţii făcători de staruri, fostul pionier ce-l sorbea cu ochi umezi pe "nea Nicu" a intrat pe mâna pricepuţilor meşteri de fantoşe, urmând a deveni noua păpuşă Barbie a partidului, roboţelul ce avea a îndeplini toate visele nerostite şi toate treburile murdare ale păpuşarilor. La prima vedere, omul, bântuit de mari şi nejustificate,în raport cu puterinţele,ambiţii, dispus la "sacrificii" şi alte  "mici compromisuri", uşor şantajabil, din cauză de "dosar", avea potenţial şi părea un material maleabil, pretabil la conceperea unui produs vandabil electoratului neaoş, bun şi la export, dar şi uşor de manevrat. La un moment dat, în momentele febrile ale modelării noului lider maximus, căzut pradă amintirilor din juneţea sa revoluţionară, bâtrânul Ilici a revăzut, cu ochii minţii, clipele în care greii partidului de atunci,prin martie 1965, mânaţi de aceleaşi gânduri şi socoteli meschine, l-au înscăunat pe anonimul Nicolae, pe care ar fi urmat a îl modela şi manevra după vrerea lor. Atunci, marii sforari au luat o mare ţeapă, iar Nicu cel mic a ajuns a pune cizma pe grumazul lor.Poate, de astă dată, se alintă cu speranţa alde Ilici şi ai săi, noul lider va fi un docil. După semne, slabe speranţe! În primul rând, noii reptilieni armanizaţi, din tagma cărora se trage şi actualul lider naţional, au un nivel de cunoaştere şi de intelingenţă, cât le sunt necesare, cu mult peste vechea gardă seralisto-ştefangheorghistă, în timp ce ambiţiile lor nu se limitează la strângeri de mână, diplome, decoraţii şi felicitări în faţa colectivului,  cinismul  fiind înfrăţit cu un pragmatism care excede, cu mult, regulilor şi directivelor de partid. Iar,privind din acest punct de vedere , învăţăcelul pontac a absorbit ca un burete toate învăţăturile mentorului său şi, mai mult decât atât, învăţând din erorile acestuia, şi-a perfecţionat metodele de persuasiune şi dominare, momentul luării în haremul său şi a  cadânei Justiţia urmând a fi ultima treaptă spre tribuna de unde va privi, zâmbind cu o maliţie satisfăcută, la mulţimea năucă,dar aplaudacă. Atunci, fostul spălător de vase pariziene şi manevrant de hamburgheri, fostul copil de casă al tătucilor din Kiseleff îşi va etala surâsul său de Kaa mioritic şi va grăi poporului: Io,Moţ cel Mic, am înfrânt!      

joi, 27 iunie 2013

Lăscăricii măscărici

Stors ca o lămâie, tragicul accident rutier muntenegrean a reuşit să mai ridice, încă o dată,deşi nu mai era nevoie, poalele politicienilor noştri , prilej pentru asistenţa saturată de asemenea exhibiţii,de a mai admira budigăii jegoşi şi rupţi în tur ai dregătorilor mioritici. Picat din senin şi în plină chiolhăneală festivisto-propagandistică, necazul de pe defileul muntenegrean, dacă ar fi să luăm în seamă tele-jurămintele şi bâlbele întîiului baschetbalist al naţiei,  a fost tratat,cu foarte puţine excepţii, de gloata amploaiaţilor cu o lejeritate servilă vecină cu sictirul, motiv pentru care, vestea l-a trăznit în ţeastă pe premier mult după ce, confirmându-şi statutul lor de oameni adevăraţi, muntenegrenii îşi terminaseră misia umanitar-sanitară. Apoi, după obiceiul pământului nostru, strămoşesc, evenimentul a intrat în malaxorul birocratico-propagandistic, tot dregătorul  aflător în treabă, de la tardivul  dar solemnul premier, până la inutilii Jenel şi Mirciulică, pavoazaţi cu moacele de ciocli reciclaţi s-au agitat pe toate ecranele cu frenezia unor bârzoi speriaţi emanând banalităţi cu aerul savanţilor care au pus coada la prună şi moţul la bască. Şi, toată astă vânzoleală, finalizată cu proclamarea unui doliu naţional mustind de ipocrizie, numai din porneala de a demonstra mulţimii contribuabile că ei, supremii bugetari ai patriei, au făcut tumbe şi alte sacrificii în îndeplinirea obişnuitelor îndatoriri pentru care sunt plătiţi. Dar, cum pe la noi,  normalitatea, fiind rara avis, este etalată cu mare zgârcenie, mai ceva decât bijuteriile Coroanei , poporul a fost aburit şi impresionat de zbaterea guvernanţilor, lăfăită precum o matroană din Crucea de Piatră, pe toate canalele media , singurii omişi fiind rudele îndurerate ale victimilor accidentului rutier. Desigur, acum, după decantarea emoţiilor şi trecerea timpului, în jurul dramei din Muntenegru încep să se ţese tot soiul de scenarii,supoziţii ori îndoieli după cum, de sub lespedea tragicului fapt apar, precum gândacii, tâlcuri şi complicităţi cu iz de afaceri de castă şi caschetă ale personajelor implicate în derularea unor nevinovate drumeţii. De astă dată, se pare că măgăreaţa "afacerilor de cumetrie"  şi pe bani publici a căzut pe cele două firme, de turism şi transport însă, dacă vreun organ abilitat are,vreodată, ambiţia şi tupeu de a lua la mână tot raiul acestei branşe sunt şanse destul de serioase ca surprizele să înflorească precum pop cornul. Totuşi, pentru fauna politică băştinaşă uitată prin băncile parlamentare, drama din Muntenegru şi emoţia doliului naţional au picat la ţanc, la umbra acestora, drăgălaşii aleşi ai neamului zburdând cu voioşia mielor neânţărcaţi pe islazul legiuitor.astfel, în vreme ce Lăscăricii premierului forfoteau sterp pe lângă avioane şi "trupuri ale cadavrelor neânsufleţite", Crizuţ şi ai săi ortaci au decretat diminuarea accizelor la băuturi spirtoase, lumea alcoolului fiind un domeniu unde, potrivit grăitorilor de frunte ai guvernanţilor, evaziunea fiscală şi corupţia trăiesc mai ceva decât în sânul lui Avraam, dar şi dreptul augustelor lor carcase umblătoare de a îşi păstra şi pe perioada lungii vacanţe parlamentare odăile de la hotelurile de lux, odăi plătite tot din buzunarul pricăjit al contribuabilului. Iar, dacă tot erau în doliu naţional, liota deputaţilor păstoriţi de eminentul specialist în osii, ace şi macaze,domn Zgonea, au hotărât,ca bomboană pe coliva bugetului "de austeritate", achiziţionarea unei flotile de "numai" 50 de limuzine pentru plimbatul "asistentei", soacrei, odraslelor şi a damigenelor cu zaibăr "din colegiu".  Cât despre morţi, numai de bine! 

sâmbătă, 22 iunie 2013

Vipia smereniei

Dacă tot suntem în prag de Rusalii şi Sînziene şi ne macină vipia, mi-am permis ca rândurile următoare, fără a avea nicio fărâmă de pretenţii sau cele mai angelice şi fine tangenţe filosofico-religioase, să nareze una dintre cele mai cu tâlc apoftegme ale părinţilor din Pustiu încrustate în paginile Patericului, speranţa sfioasă fiind ca, printr-o minune, tâlcul  slovelor cu pricina să reuşească a fi descifrat de personajele ce populează fauna, în special politică, a mioriticilor plaiuri. Apoftegma-parabolă  ce urmează a fi dezvăluită narează una dintre întâmplările avvei Ioan cel Pitic, călugăr trăitor, prin anii 357, în Sketis, unul dintre vârfurile triunghiului de foc monahal al Egiptului de Jos, părinte ce este întruparea smereniei, inocenţei şi, mai cu seamă, a ascultării. Astfel, povestea ne spune că, la începutul călăgăriei sale,ucenic fiind , retras la Sketis, în pustiu, părinte din Tebaida pe lângă care şedea  Ioan cel Pitic a înfipt un băţ în uscat în pământul arid. "În fiecare zi stropeşte-l cu un ulcior de apă proaspătă, până va rodi" a rostit părintele, iar , zilnic,timp de trei ani, Ioan cel Pitic făcea drumul de la chilia sa până la izvor, aflat la o distanţă mare, Ioan plecând seara şi întorcându-se dimineaţa cu ulciorul plin. După trei ani băţul uscat a prin viaţă şi a rodit, iar bătrănul călugăr a luat un fruct din pomul rodit, l-a dus la biserică spunând fraţilor:"luaţi şi mâncaţi fructul ascultării!" Peste secole, miezul acestei parabole a fost desghiocat de Andrei Tarkovski constituind scheletul filmului său,"Sacrificiul" . Revenind în realitatea noastră şi privind în jurul nostru la toată această faună pestriţă, la chip şiu suflet, care mişună prin lumea noastră politică,media,socială sau a distracţiilor (show-bizz pre limba anglo-păsărească)mai este oare nevoie să ne întrebăm câţi au avut marea şansă şi cinste de a vedea,cel puţin, acest fruct al ascultării ? Atât!     

marți, 18 iunie 2013

Pauză de caniculă

Şi de astă dată,canicula noastră mioritică a reuşit să învingă , cu o uşurinţă demnă de o cauză mai nobilă, năvalnicul chef de muncă al "batalionului roşu", la faţă şi glagorie, al luminaţilor aleşi, biciuiţi de elanul robotitor al  întâiului vrednic al ţării, să violeze feciorelnica şi timida noastră "Costituţiune". Astfel, sleiţi de puteri şi goliţi de măreţele idei menite a împodobi mai ceva ca o sorcovă "mama legilor", magnificii croitori, cam stângaci şi rămaşi la moda retro, căzăcească, la primul descălecat al vipiei au lăsat pixurile pe masă şi, zglobii şi bucuroşi precum o ceată de infantili scăpaţi în recreaţia mare, şi-au abandonat misia pentru care şi-au tocit neuronii şi au decretat intrarea într-o lungă şi binemeritată vacanţă. Acum, după mulţimea pocinoagelor şi trăznăilor "constituţionale" ieşite din  nebuloasele şi neânţelesele minţi reunite în pâlcul select al  inginerilor, istoricilor , istericilor şi alţi specialişti în diverse forme de drept, dar , mai puţin, constituţional, poate ar fi fost cu mult mai util, pentru soarta tuturor, ca împricinaţii să fi beneficiat de vacanţă încă din prima clipă a numirii lor în comisia cu pricina. Desigur, raportat la potenţialul muncitoresc al liderului acestui grup de ipingeşti, caţavenci şi alţi brânzoveneşti, volumul de muncă al onorabililor a fost unul "infernal" , având darul să infirme chiar şi proverbiala lentoare, de melc şchiop, a parlamentarului român aşa încât recompensarea efortului depus de distinşii aleşi cu un voiaj de refacere a tonusului prin ceva zone exotice, pe durata vacanţei de vară prospăt instituită, ar fi cadoul cel mai nimerit. Însă, numai în condiţiile achizionării doar a biletelor de dus, întoarcerea putânt fi amânată sine die din raţiuni de criză financiară. Cum,parafrazând, minuni în lumea asta,nu văd a se mai face, din nefericire, mai ales pentru destinul legii de căpătâi  a ţării, "gaşca nebună" a crizuţului naţional nu se va lăsa şi, pe la culesul viilor, va procopsi naţia cu un op mai petriţ decât "almanahele" vangheliene, mai prost decât un film nord-coreean şi mai ticălos decât ultima ipocrită emanaţie orală a "tătucului Ilici " prin care se dezice de fosta sa slugă , Cozma. Mai documentaţi sau mai bine informaţi de "surse", diverşi analişti au purces la tăiatul în patru al firului acestei pauze de muncă întronată în cenaclul penelisto-pesedist patronat de umbra lui Crizuţ la Parlament, considerând că time out-ul respectiv a fost rezultat al unora dintre temele şi temerile puse în braţele "elevului Victor dintr-a 27-a" de către "neinformata" profesoară de limba germană, vacanţa "comisiei Crin" având rolul unui tampon pe vigilenta memorie europeană. După cum, alte voci, la fel de avizate, avansează ideea unui scenariu diabolic pus la cale de cei doi "copii teribili" şi cam puţin perfizi ai politichiei dâmboviţene în lumina căruia relache-ul  ar urmări momentul în care, prin modificarea programată, raportul de forţe al judecătorilor Curţii Constituţionale ar permite transformarea Constituţiei într-o carte de bucate politice sau, mult mai grav, într-un soi de căcărău legislativ cu iz de "Mein Kampf" uselist, dregătorii Puterii şi "aparatul teritorial" având grijă, apoi, ca votul popular să aibă numai un rol decorativ.În ceea ce priveşte, deja desueta şi iritanta, pentru noii arendaşi ai patriei şi trâmbiţaşii lor, temă a voinţei populare, exprimată majoritar, printr-un referendum validat, pentru rărirea numărului camerelor şi a parlamentarilor, aceasta a fost aruncată de mult la coş de respectivii amploiaţi  şi înlocuită cu ipocrita şi demagogica auto-împăunare cu găunosul titlul de "reprezentant al intereselor poporului". Şi, apropos de interese: de la divorţul de PPDD, amicul senator Tudorică, va reprezenta  interesele gorjenilor aburiţi de nurii "domnului Dan" sau ale "ciocoilor" Ponta , Voiculescu şi alţi uselişti, pe care, până ieri i-a muificat, şi în căruţa cărora s-a urcat?   Iar, în ceea ce îi priveşte pe fericiţii şi genialii trupeţi ai Crizuţului, goniţi de pârldalnica de caniculă  din hala facerii Constituţiei într-o lungă , fierbinte şi lălâie vacanţă, poate nu le-ar strica să aprofundeze nişte vorbe, mult mai înţelepte: până la sanda, cizmare!          

joi, 6 iunie 2013

Cooperativa dor de muncă

Amorul ghebos, pe fugă, dar "pe interes", precum al centuristelor, dintre masculii politicii dâmboviţene şi "fecioarele", cam târnosite, ale aşa-zisei societăţi civile a născut o arătare şleampătă, obeză, lălâie şi puţin mintoasă, însă mai fudulă decât un păun năpârlit şi plină de ifose ca un maidanez de purici căreia îi e dragă munca precum măgarului fuga Multiplicată în aproape 600 de firimituri, creatura cu pricina, trecută şi prin ciurul şui al unui sfert de vot popular, s-a trezit proţăpită în jilţurile unor dregătorii parlamentare de unde, în puţinele momente de roboteală, ar trebui să croiască haine legislative pe măsura, nevoile şi la comanda clienţilor care îi plătesc simbria şi toate celelalte necesităţi. Şi, ca orice haplea, nici dihania asta nu suferă de modestie în privinţa dorinţelor şi necesităţilor "vitale", o sumă destul de serioasă din agoniseala plebei fiind tocată temeinic de "gingaşa" solie a doleanţelor alegătorilor în ţinutul parlamentar. Căznindu-se a fi în rând cu tot europeanul, românul nostru, strângând din dinţi şi refuzându-şi unele plăceri, a considerat că merită şi acest Goe o pomadă mai de soi, un costum de firmă sau alte răsfăţuri, mai ales că unica grijă a loazei era să se prezinte la slujbă şi să presteze, în folosul alegătorilor, puţina muncă pentru care era plătit , la timp şi la centimă. Însă, multe dintre cele aproape 600 de părticele ale creaturii s-au dovedit a fi doar hălci de cărnuri umblătoare,  mucegăite, purulente sau duhnind a putregai, ale căror primordiale ţeluri fiind numai mica şi marea învârteală, amuşinarea ciolanului cel mai savuros, trambalarea prin diverse tabere de partid şi somnoterapia. Cum, steaua din fruntea acestui animal parlamentar s-a nimerit a fi multiplul campion al chiulului naţional şi marele amant al dormezei peneliste, acuta lipsă a apetitului pentru muncă de care suferă "drăgălaşul", care, preţ de şase luni, timp în care a fost hrănit, plimbat şi, mai ales, plătit, "s-a spetit" muncind numai vreo lună,  a apărut cu normalitatea prezenţei nisipului în deşert, în clădirea prin care hălăduiesc stafiile celor aproape 600 de fleici umblătoare funcţionând, de fapt, cea mai falimentară şi neproductivă firmă autohtonă, cooperativa  dor de muncă. Totuşi, când îl păleşte cheful ori interesul, de partid,de grup de afaceri sau personal, "grăsuţul" răzgâiat se pune cu burta pe muncă şi, într-o frenezie demnă de o cauză mult mai nobilă, plăsmuieşte tot soiul de schiţe şi snoave legislative de pe urma cărora, de ar fi întrupate, ar suferi mulţimi, dar ar beneficia "băieţii buni". Astfel, profitând de neatenţia "geniilor", absorbite de stoarcerea creieraşelor proprii la naşterea "măreţei" opere naţionale, Costituţia, un minoritar, de grup şi de etnie, cunoscut mai mult sub numele de scenă, Nicky Scorpion, împreună cu un amic şi coleg de-al său, semi minoritar, doar de tată, e pe cale a scoate pe piaţă o lege prin care să se statueze pârnaia la domiciliu, la fără frecvenţă, pe cei doi miloşi lovindu-i în ţeste leuca grijii faţă de aglomeraţia în puşcăriile patriei. Privită din zbor, doleanţa legislativă a celor doi iubitori de libertate ar putea stoarce chiar şi o lacrimă , vărsată pe altarul milei, numai că, de-ar fi materializată, raportat şi la "mercurialul" pedepselor aplicate de judecători unor inculpaţi mai simandicoşi, pe lânga liota de şmenari, şpringari şi plevuşcă infracţională,printre fericiţii beneficiari de ucazul cu pricina  s-ar regăsi un Jiji, poate un motan, poate un Bombonel. Doar viaţa e plină de surprize,surprize, iar "zâna" e, din nou, "liberă şi  ambetată". Concluzionând,într-o notă mai sobră, şi dând un copy paste:" măi, parlamentari! munciţi şi voi, ceva ?"  

vineri, 31 mai 2013

Bufeurile pisicilor aristocrate

Cotoială cu vaiete, stuchituri şi miauneli printre antene şi prin târla pisicească a mârtanului alfa, toate "aristocratele" din dotare intrând în călduri de când cel mai moţat şi mai pomădat motan ce sugea la ţâţa supremă a fost luat la scărmănat, pe motiv de ţinut coada băţoasă şi râvnit la castron străin, de "netrebnicii" dulăi ai legii. Cum era la mintea cocoşului, sau a motănelului, toată pisicimea antenistă s-a agăţat cu ghearele de singura pulpană pe care au reuşit să o cunoască, a "tiranului de la Cotroceni" şi "sinistrelor unelte", procurorii, motiv pentru "aristocrate" şi maidanezele de pripas de a se da în stambă mai ceva decât în "vremea brânzei". Desigur, pentru poporul amator de senzaţii tari şi saturat de eternele scandaluri casnice ale siliconaţilor neamului, cât şi pentru guvernanţi, etalarea acestor bufeuri  ale telefelinelor a picat precum cireaşa pe un tost fleşcăit, dar comestibil. Însă, din nefericire, la fel ca "Gigi-show", şi acesta nouă dramoletă, cu un personaj principal fad şi cam necunoscut, dar salvată de prezenţa pitorească a mult mai celebrului, "Mitică, la brutărie!", are menirea de a estompa, până la aruncare în anonimat şi derizoriu, "marile manevre" şi trăznăi puse la cale de politicienii naţiei şi ale căror "roade" le vom culege şi le vom "savura", strepezindu-ne dinţii, şi gângurind, precum toţi păţiţii, "dă-i românului mintea cea de pe urmă". Acum, emoţionată de nefericirile ce-i frământă trăirile încarceratului naţional, Jiji, de "aroganţele",  faptice şi verbale,cu iz mitocănesc ale "locotenentului mimi", de iubirile sparte-n fund ale diverselor starlete neinventate sau prăfuite, asistenţa nu prea dă atenţie la , spre exemplu, ghiduşiile şi tumbele legislative făcute de secretoasa, ecletica şi cam sărăcuţa cu duhul gaşcă veselă, în frunte cu fudulia repetenţilor naţiei, ce s-a pus, precum găina pe grămadă, pe maltratarea Constituţiei şi aducerea la o formă de "arici pogonici legislativ", unul dintre "artizanii" măreţei viitoare "opere" fiind omniprezentul la toate praznicele guvernamentale şi tătuc al aberaţiei legii votului uninominal născătorul celor 600  de aleşi ai neamului, şeful ProDemocraţia, erijată în unica depozitară a intelighenţiei societăţii civile băştinaşe. Dar, masa e mult mai bogată şi, pe lângă această aridă lucrare, parlamentarii noştri dragi au mai plăsmuit o "măreţie" a gândirii lor, o nouă lege a referendumului care revoluţionează "artimetica" elementară şi prevede că minoritatea poate fi mai majoritară decât majoritatea aşa încât, pentru a valida un referendum,indiferent tema, din 10 inşi apţi de vot e destul să se exprime la urne numai 3, iar ceilalţi 7,fiind "în minoritate", după minţile luminate ale tăuraşilor proptiţi în Parlament,sunt obligaţi să înghită "voinţa minorităţii". De altfel, în pofida mult clamatei "victorii zdrobitoare" şi a majorităţii celor 70%, la un calcul mai atent se poate observa, chiar şi de către un "eminent" precum Vanghelie, că, în realitate, având în vedere că au votat numai 40% dintre români, izbânda uselistă a fost adusă doar de un sfert din electorat  adică, numai 1 din 4 cetăţeni cu drept de vot au pus ştampila pe aglomeraţia partidelor useliste. Dar, cum aritmetica nu e de nasul repetenţilor sau a plastografilor, iată că, profitând de nebăgarea de seamă a amatorilor de aventuri bahmuţene şi defilări de fufe pe sub nasul capatosului, au reuşit să sfideze evidenţa şi să nască un mic monstru legislativ. Iar, dacă tot scena telenovelisticii autohtone e ocupată cu personaje bambooiste, nici "omul invizibil" al echipei guvernamentale, ministru marilor speranţe şi al marilor proiecte, nu s-a lăsat mai prejos şi, dintr-un condei, a reuşit "performanţa" să mai facă o gaură de pest 1 miliard de Euro în sacul, şi aşa ciuruit şi sărăcăcios, al bugetului  prin renunţarea la contractul semnat de marele Bombo, prin care Bechtel ar fi trebuit să ne facă peste 400 kilometri de autostradă. Cum, la omul sărac nici boii nu trag, dar cam bagă botul, după aproape un deceniu de "muncă", americanii ne-au procopsit cu o sfoară de vreo 50 de kilometri de şosea mai acătării, iar "tătuca" Adelu a scăpat de grija unui contract aducător de alte posibile dureri de cap. Şi, peste toate, amintindu-şi că, înainte de a fi patron de fotbal şi fotbalişti, pandurul Condescu e lider sindical, de bucurie că , în vreme ce ortacii săi se pregătesc de şomaj, a ajuns vicecampion s-a apucat să o pună de o grevă ,cam  second hand, doar că,în aceste zile, patimile lui Jiji şi ale motănelului antenist sunt mai lacrimogene şi mai rentabile pentru minoritatea majoritară.   

duminică, 26 mai 2013

Bruiajul căcărezelor

De o bună bucată de vreme, de când berbecul naţional, metamorfozat într-o banală oiţă, a fost trecut de judecători prin strunga legii şi băgat în ţarc, în rând cu toată turma pătată la blăniţă, dulăii şi căţelandrii, în rând cu mioarele stânei văduviţi, pentru vreo doi ani, de umbra şi răsuflarea priponitului îşi behăie durerea şi nu contenesc în a arunca afurisenii asupra "nemiloşilor" purtători de robă ce au îndrăznit să atenteze la libertatea lânosului şef de târlă. Mai fals, mai răguşit ori cu tupeul semidoct al unicului depozitar de adevăr şi dreptate, cu nebănuite dar ad-hoc descoperite talente şi "serioase" cunoştinţe în tainele ştiinţelor juridice,procedurilor şi altor chiţibuşuri, cete de cetăţeni cu pretenţii, fătuci purtătoare de microfoane şi orfane de neuroni vii, politicieni şi politruci, chibiţi căzuţi din peluză, viitori posibili chiriaşi ai Jilavei, soldaţi, boieri, curteni, femei cu prunci în braţe, dive răsuflate ori trădate în "amoare", toţi se întrec în a behăi, cât mai jalnic şi cu patos, "becaria" lamentării. Ca la orice asemenea "priveghi cu dar" şi bocitoare năimite sau interesate de soarta propriilor suflete, se iţeşte şi câte un zelos "nervos cu nervii" care, ştiindu-se cu scaiul cătuşei aninat de blană sa, behăie cu o patimă şi tărie ce îl fac gelos chiar şi pe placidul măgar al turmei. Poate, în condiţiile unei economii "duduitoare" şi a unei democraţii eliptice de originalitatea proprie meleagurilor noastre dâmboviţene bântuite de duhul peşcheşului de partid, toate aceste vaiete şi suduieli vocale ar fi fost privite, cel mult, cu o doză serioasă de indiferenţă sau de curiozitate, tabloidizarea stării zilnice a unui puşcăriaş fiind tratată, în situaţii fericite, între desert şi cafea, convivii societăţilor sănătoase fiind interesate de lucruri cu mult mai demne de luat în seamă. Însă, pe la noi, prin ţara lui "ce-mi dă", a eminenţilor fără operă, a chivuţelor cu ifose de doamne şi a cleveticilor în ale politichiei, fiecare râgâit, sughiţ ori emanaţie orală a întâiului şi pomădatului încarcerat al neamului, alintat, mai ieri, de "marele său amic",CV Tudor, "boier căcărează", sunt disecate, mestecate pe toate posturile şi pe toate vocile, tălmăcite şi răstălmăcite de tot acest alai al "miloşilor" şi "specialiştilor" în meandrele cele mai obscure ale mersului Justiţiei. Asta, în vreme ce, spre marea lor bucurie că le-a mai aruncat o jucărie şi le-a mai dat o îndeletnicire plebeilor, dregătorii , profitând de lipsa de atenţie şi nebăgarea de seamă a asistenţei, îşi văd liniştiţi de misia lor de a încastra, cât mai temeinic, mecanismul, şi aşa, destul de fragil al instituţiilor democraţiei în chingile oţelite ale unei legislaţii menită a gira toate doleanţele şi trăznăile propovăduite  de "revoluţia binului plac". Astfel, în vreme ce toată suflarea era pusă la curent cu starea izmenelor sau pârţurilor puşcăriaşului Jiji, aleşii poporului votau într-o veselie,printre altele, ciuntirea regulilor unui referendum şi reumplerea conturilor grase ale pensionarilor din oastea dogăreilor. După cum, nici ministeriabilii şi guvernanţii de rang nu pregetau în scoaterea la tarabă, la preţ de mizilic, a unei companii de talia CFR Marfă ori spălarea de păcatele plastografiei a premierului minune care, precum Goe, pentru a nu mai fi furăcios, a fost trimis de mamiţa să se fudulească şi să se tragă în poză la Bruxelles. În acest sens, pentru "granzii" politicii băştinaşe, priponirea berbecuţului piperean a picat mai ceva ca laptele-n păsat,fiind mult mai profitabilă mediatic decât, deja tocitele războaie bahmuţeano-prigonite, încât, deşi s-au repezit în a-l compătimi, verbal şi telegenic, se roagă la toţi sfinţii ca tot acest bocet-bruiaj al căcărezelor să ţină cât mai mult, pentru ca, la umbra sa, "distinşii" să-şi vadă nestingheriţi de micile şi ,mai ales,marile afaceri. Doar, nu s-au "jertfit" de geaba  prin gerul şi nămeţii patriei!           

sâmbătă, 18 mai 2013

D-ale mahalalelor

Pusă pe harţă, nerecunoscătoarea şi limbuta calfă, Iordache, le-a pus pe jar pe cele două dive ale politichiei noastre mioritice, Miţa şi Didina, potopul reproşurilor reciproce răscolind liniştea fragilă a mahalalei ce aşteaptă, cu nerăbdare şi salivând de plăcere, iminenta păruială din colbul uliţei. Sătul de şirul ăstor istericale, domn Nae stă tolănit într-o rână în jilţul său de "apropitar" şi priveşte, printre gene, cu o lehamite amuzată la zbaterea focoasă, dar fără spor, a  nevricoaselor demimonde cu pricina ştiind că, la spartul scandalului şi a întregii bălăcăreli, mirajul plăcerilor le va ostoi toată vitejia focoasă şi vor sfârşi prin a se pupa cu foc, spre marea deziluzie a asistenţei ce aştepta sânge şi cucuie şi va trebui să se mulţumească, din partea combatantelor, doar cu ridicatul poalelor în cap şi afurisenii urlate. După cum, garnisit cu oareşce castane şi ghionturi, mai de ochii soacrei, şi calfa Iordache se va "scuza cu pardon" în faţa ambelor dame înfierbântate, dar cu onoarea "reperată". O astfel de întâmplare din mahalaua politicii ar fi chiar hazoasă, picantă şi uşor frivolă dacă  nu ar fi parte a unei realităţi în care, miţele şi didinele, din nefericire, îşi exersează capriţiile, fandaxiile şi umorile pe nervii şi buzunarele unei naţii saturate de exerciţiile de guvernare a unei alianţe în care dăinuie şi, uneori, dar cam des, răbufnesc tot soiul de orgolii şi frustrări. Desigur, despre cea din urmă ceartă a "zeilor" se vor mai rosti sumedenie de păreri, sfaturi ori prognoze însă, ceea ce ar putea fi luat în seamă a trecut mai lejer, precum rapidul prin Mizil, şi s-ar putea referi la soarta viitoare a motanului alfa din căsoiul uselist, împiciorogarea junelui premier fiind un semn destul de sumbru pentru vigoarea miorlăitului viitor, debarasarea de lesturile inutile dinnacelă  fiind necesară pe măsura ascensiunii unui balon, mai ales cu un copilot la bord. Pe de altă parte, nu ar fi exclusă ipoteza ca o parte din inspiraţia şi tupeul războinic,dătător de migrene cu iz de divorţ, al calfei Iordache să nu îşi găsească izvor într-un celebru jacuzi şi o trainică legătură amicalo-financiară cu posesorul amintitului instrument de relaxare mai ales că omul de la care i s-a tras respectivului proprietar recentul sejur "răcoros" este unul dintre pilonii de bază ai construcţiei pesediste.Or, "amiciţiile" se tratează cu "vetreol englezesc" sau, după caz, cu "mici" păruieli şi vorbe de duh strigate în gura mare . Iar, de se mai pune în balanţă şi bufeurile altei nimfe ce îşi vede tot mai în ceaţă visul său cotrocenist, se poate ajunge la cocluzia că, în pofida batistei , cam udă de lacrimi de cocrodil şi cam flegmată,ce se va pune pe ţambalul alianţei guvernamentale, aceasta are şanse foarte mari de a ajunge precum Lenin în sicriul de cristal, urmând ca, până la declararea decesului oficial, uniunea să fie pusă tot aşa, asemenea "marelui învăţător" de la care şi-a sorbit ideologia Ilicii de partid,  la vedere, ca loc de pelerinaj pentru nostalgici şi "rudele îndurerate".Însă, până atunci, spre amuzamentul mahalalei,Miţa şi Didina îşi jură amor veşnic şi se smotocesc din dragoste!          

joi, 9 mai 2013

Lepădarea de pampers?

Spre deosebire de colegul său de ghiduşii,rămas să sugă la ţâţa motanului, micul Titulescu, imberbul ce umplea cu dulceaţă galoşii seniorilor politichiei băştinaşe şi europene, a reuşit să împlinească un an de viaţă între zidurile Palatului Victoria, motiv, în opinia sa, de a încerca lepădarea de infantilul pampers şi trecerea la ţucalul cu ştaif. "S-a luat Stana de casă", ar putea grăi un hâtru de prin partea întâiului gorjan al neamului, luând aminte, cu mirare, la sforţarea premierului de a trece, de la mersul de-a buşilea, la păşitul, nesigur, dar biped, ultimile gesturi şi emanaţii vocale ale liderului pesedist având menirea, în intenţia autorului, de a demonstra că omul nostru s-a cam vindecat de "bolile copilăriei". Mai mult, sub pojghiţa, destul de străvezie şi fragilă, a unor politeţuri şi delicateţuri de iatac prin care sunt tăvălite dovezile de amiciţie şi camaraderie partinică, un ochi mai versat ar putea întrezări şi unele semne,încă estompate, ale unor viitoare ambiţii de independenţă şi depărtare de, tot mai incomozii, tovarăşi de alianţă. Poate ar părea hazardat, dar, prin "acorduri fine", pragmatismul şi cinismul politic încep a se iţi printre, tot mai desele, mişcări şi declaraţii aruncate pe piaţă de junele care s-a cam prins că fronda cheguevaristă nu prea mai face bine la tenul ce se vrea european, iar unele dintre bagajele îngrămădite în cufărul său, folositoare la început de drum, încep să-i pută a mucegai şi să-i încurce ascensiunea şi tihna politică. Desigur, nefiind naivii satului, nici aliaţii săi, mai ales Crin şi ciracii săi, nu mai cred , precum fecioarele, în vorbele mieroase ale colegului de unire politică numai că, mierea Puterii e mult prea dulce şi se ajunge greu la ea pentru a fi abandonată aşa încât, în pofida tuturor umilinţelor, respectivii se vor ţine agăţaţi de pulpana premierului, pe care, de altfel, îl bodogănesc în "particoler" şi la televiziile tătucului,  precum scaiul de oaie.Drept pentru care, cu o mică marjă de eroare, putem miza că, nici anunţata debarcare a unor miniştri din tabăra penelistă nu va reuşi să zdrunciune "alianţa de monolit" a tovărăşiei politice mai ales că, eternul candidat cotrocenist încă este anesteziat cu iluzia susţinerii, "fără rezerve", la scrutinul prezidenţial de la finalul anului viitor.  Ceva mai dificilă va fi soarta motanului alfa, căruia, prin unda verde prinsă de Justiţie,mai ales prin plasarea "amicilor  Asesoft" (Niţu şi Cazanciuc) la butoanele sale,  i se întrezăreşte un final zornăitor mai ales că, odată schimbată garderoba, vechile ţoale cu damf pisicesc încep a îl jena pe junele premier pentru care, spre marea supărare şi dezamăgire a "revoltaţilor de profesie", nici măcar suspendarea preşedintelui Băsescu nu mai intră în vederile şi calculele sale. După cum, de ar fi luată în serios şi dorinţa micului Titulescu de a se război cu averile ilicite şi dubioase dobândite de mioriticii noştri, se prea poate ca, în ultimul timp şi în pofida multiplelor sale declaraţii de amor şi fidelitate, "nenea doctorul", ăla care îi mai prescrie, când şi când,câte un tratament, să-i fi indicat, spre binele şi fericirea sa viitoare, şi un regim de cruţare fără ouă. Chiar şi de Cornu. Astfel, măcinat fiind de ambâţul de a demonstra că s-a făcut băiat mare, micuţul face toate eforturile de a se lepăda de pamperşii ce-l cam împiedică să intre în rândul lumii bune.     

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Cadavre vorbitoare

Cu freza vâlvoi, ochii lipiţi de zidul Kremlinului şi mintea agăţată, mai ceva ca scaiul de oaie, de poalele jerpelite şi jegoase ale luptei de clasă, bătrânul edec al partidului ce se doreşte de viţă socialistă, dar suferă de obezitatea capitalismului de cumetrie, cu jeep la scară şi conturi doldora, îşi expectora, pentru naivii care încă îi mai sorb rumeguşul verbal, puţinele şi prăfuitele păreri născute din amorul tovărăşesc faţă de fiul revenit, de probă, din sihăstria Jilavei. Ba, mai mult, demonstrându-şi, încă o dată, retardul ideologic şi zgura învăţăturilor moscovite ce îi mai încleiază glagoria, părintele fondator al democraţiei originale şi consensului colhoznic nu s-a sfiit, ca liber cugetător ce se află şi se defineşte, să-l ridice pe deţinutul cu stagiul penitenciar neterminat pe soclul reperului moral. Adică, într-o traducere mai pe înţelesul plebeilor ce nu au atins "fineţurile" produsului oral livrat naţiei de către octogenarul Ilici, găinarul lider al pesedismului băştinaş, condamnat şi încarcerat pentru un delict economic, "inginerie financiară" pentru finuţi, furt, pentru foştii săi colegi de Jilava, poate fi pus în acelaşi loc şi cinstit în aceiaşi devălmăşie cu alte repere morale veritabile ale neamului. Ar mai rămâne, dacă îşi pun mintea actualii dregători ai poporului ca, dintr-un elan patriotic şi o ţâfnă neaoşă, să bată depeşă pe la Patriarhie pentru ca mucenicul Adiţă să fie trecut, cel puţin, în rândul sfinţilor, motiv, apoi, pentru celebrare a "reperului moral" printr-o zi liberă, cu grătare, mici şi bere, cum îi şade bine vanghelionilor de partid.Desigur, auzind verdictul emanat pe cale orală de maştera pesedistă, nu ar fi exclus ca o boare de supărare să fi atins şi sufletele greu încercate ale altor personaje încurcate în fustele Justiţiei şi în miile de pagini ale unor dosare penale, dar, indiscutabil, "politice", dar aspirante , şi ele, la statutul de "reper morale" ori, în cel mai rău caz, de "băieţi buni". Nu ar fi meritat şi un Cătălin Voicu, un Copos, preventiv, un Felix sau Dragnea,ori un Mazăre sau Reluţu Fenechiu o ridicare,chiar şi verbală, din partea "tătucăi Ilici" la rangul de "reper moral". Ce, banii lor nu e buni? Din nefericire, mai ales pentru asistenţa care baleiază  mai mult între  "pamfletele invectivă" ale "telejurnalistului" în maieu şi tiradele ipocrit-lăcrămoase ale pastorului ratat, acest tip de discurs emis de un cadavru politic, dar vorbitor, nu este periculos prea mult prin caracterul său lemnos, ci, mai ales, prin faptul că are "meritul" de a răsturna scara valorilor şi a distorsiona, până la cacofonie mentală, noţiunile meritocraţiei. În ceea ce îl priveşte pe "eroul" ce abia şi-a lepădat zeghea , dar a şi fost aburcat de mentorul său pe un soclu social nemeritat, numai şi prin tăcere, consimte la naşterea unui montruleţ, tot un soi de cadavru politic vorbitor, în faţa căruia se închină, atât un pastor cu ochi umezi şi vorbă libidinoasă, cât şi o mare de aplaudaci de partid, fălcoşi, burtoşi şi cu jbilţurile roşii aninate de gâturile lor groase, de tauri în călduri, excitaţi de plăcerile puterii discreţionale. Iar, din când în când,pentru distracţia mesenilor îmbuibaţi de atât ospăţ, este scos la interval, precum dacul Bastus,în hăhăiala generală, eternul candidat la Cotroceni şi pus să-şi recite, cu patos, dicţie şi simţire,  poezia sa: "Jos Băsescu!"

miercuri, 17 aprilie 2013

Romancierii zeghei

"Românul s-a născut poet", a constatat, din cele vremuri, gura târgului, dar nici proza nu a omorât pe nimeni. Dimpotrivă. Dacă  în anii de glorie ai "Epocii de Aur" şi ai "Cântării României" sertarele prozatorilor mioritici de toată mâna şi putere a  peniţei se încovoiau de mulţimea prozelor plăsmuite, dar necunoscute "marelui public", după mijirea primelor zori post-decembrişti piaţa scriiturilor a fost inundată de mareea romanelor de tot soiul. Desigur, nu e locul,momentul şi căderea de a pune sub lupă calitatea şi oportunitatea invaziei slovelor scrise şi tipărite, însă,, într-o frenetică  pasiune de scris, au prins a ocupa tarabele şi rafturile librăriilor, pe lângă mult-aşteptate şi bine venite opuri de referinţă, şi operele unor nebănuiţi şi inediţi autori, de la vajnice vivandiere revoluţionare, până la savanţi în ale mâncatului cât mai sănătos, alăptatului igienic, ghicitului în beţe de chibrit şi scrum de ţigară, filosofi de cartier, foşti vrednici păzitori de garduri nomenclaturiste, vipuri efemere, dive fanate ori importanţi responsabili ai travaliului cu vorba şi degetul. Fiecare dintre aceste noi stele ale scrisului, pătrunse de importanţa misiei lor, nu au ratat ocazia de a lăsa în voia colbului ori a gustului plebeilor cititori semnul simţirilor ce le-au frământat talentul ce le zăcea în străfundurile sufleteşti mai ceva decât rămăşiţele Titanicului. Cum era normal, privind şi numai din perspectiva şi înălţimea funcţiei, printre primii romancieri ai vremurilor noi ce au trudit şi au purces a semăna propriile cuvinte pe ogorul scrisului a fost personajul ce avea puterea chiar de a ordona Soarelui să răsară aşa încât, după ce şi-a ameţit, şi de astă dată, naţia cu slalomul printre meandrele concretului şi sinergia faptelor, ilustrul autor a lăsat-o într-o obişnuită abureală la momentul desluşirii tainelor revoluţiei decembriste.Odată poarta spre gloria literelor tipărite fiind deschisă de pana, cam boantă, a "tătucului" veşnic zâmbitor, pe ea a început a se buluci, într-o veselie şi devălmăşie,  alaiul prozatorilor cu mai mult sau mai puţin ştaif sau har, multe dintre creaţiile respectivilor eşuând în uitare şi indiferenţă. E drept că, luaţi de val şi fiind în criză de timp şi de idei, unii autori au luat-o pe scurtătură şi au băgat un copy-paste aducător de titluri şi diplome "fără număr". Dar, odată cu strângerea chingilor Justiţiei autohtone pe trupurile dolofane de trai tihnit, dar năduşite de griji, ale armăsarilor ce au zburdat pe mănoasele câmpii ale politichiei băştinaşe, a prins cheag şi s-a întrupat, precum fata morgana, o nouă tagmă a scriitorimii noastre, a romancierilor zeghei. Mai pe înţelesul publicului, profitând  de o înlesnire legislativă ce permite diminuarea termenului unei detenţii în cazul în care puşcăriaşul şi-a pus talentul la lucru şi a produs un op tipărit şi lansat pe piaţă,  cei mai mintoşi dintre purtătorii zeghei s-au pus pe scris cărţi. Şi de astă dată, fruncea a fost tot unul dintre stejarii şi stâlpii pesedismului, dâmboviţean, chiar marele ouător al neamului, Adrian Năstase, un fenomen al scrisului ce ar fi reuşit, dacă judecătorii erau mai darnici, să-l depăşească, poate, chiar şi pe Balzac, urmarea sejurului năstăsian la Jilava concretizându-se în câteva volume născute în numai opt luni de "staţionare". Luată din zbor de un alt celebru priponit jilăvean, Vântu, ideea cărţii  pritocite în umbra celulei i-a fluturat acestuia doar că, fiind mai orfan de talent, "geniul finanţelor" a lucrat în stilu-i caracteristic şi a dat omenirii o plastografie nedemnă de scurtarea pedepsei. Însă, lansată şi mediatizată cu mare tămbălău mediatic, moda cu pricina a prins mai abitir decât o grevă parlamentară ori o campanie electorală "cu dar", aşa încât, un alt "titan" al cuvântului şi al social-democraţiei de cumetrie, gorjanul Nicolae Mischie, aflat momentan tot într-un loc de reflecţie, a anunţat norodul că îi va oferi, ca o ofrandă a suferinţei sale încarcerate, o operă scrisă. Şi, după cum se anunţă vremurile,sunt semne că rândurile romancierilor de la umbra gratiilor se vor îngroşa, iar "creaţiile"scriitoriceşti se vor diversifica: de la sfaturi în mulgerea oilor,  la un manual de impresariat sportiv,de la o carte de bucate despre savarine şi plăcinte, la un îndrumător de "inginerii financiare", de la instrucţiuni de folosire a buteliilor cu gaz, la cartea şpăgilor inter-judecătoreşti sau, poate, la mult aşteptatul best-seller, "Castrarea motanilor".       

vineri, 12 aprilie 2013

Greva bunului simţ

sursa: realitatea.net
 Ceva vreme în urmă, pe când săracii cu duhul se scăldau prin spa-uri vântoase, iar amantlâcul penelisto-pesedist se pritocea prin laboratoarele turnătoriei Grivco, un june prim al somnolenţei naţionale clama pe toate toturile, la toate şuetele şi prin toate pieţele viitoarea marea izbândă a revoluţiei bunului simţ numai că, fatalitate, o pârdalnică de flacără violet a fleşcăit tot zvâcul revoltei ce avea a se naşte talent şi a muri speranţă. Motiv pentru care, luminile rampei fiind stinse şi butaforia strânsă şi pusă la păstrare pentru alte panarame electorale, bune de amăgit şi veselit norodul votant, şi mult-invocata revoluţie a bunului simţ a fost aruncată de plăsmuitorii şi promotorii ei într-unul dintre ungherele luptei de clasă cu gând a fi ştersă de praf şi scoasă la lumină la momentul în care eternul candidat la jilţul suprem al neamului va porni bătălia finală, iar colbuita revoluţie îşi va recăpăta efemera utilitate. Aşa încât, până la revenirea la moda revoluţiei bunului simţ, toate ţăţismele,mitocăniile, barbariile vocale sau înjurăturile cu ştaif, botezate, intelectual, "pamflete", joacă tontoriu, precum boşimanii în invocarea zeilor,spre amuzamentul hăhăit al "aparţinătorilor", pe stârvul deschiolat şi inutil al acestei foste fudulii electorale. Târnosite prin tot glodul mahalalei cu ifose şi pretenţii de scenă politică, vorbele îmbăloşate de ură, dar orfane de cele mai elementare urme ale decenţei inundă zilnic, mai vehemente decât ploile de vară, spaţiul mioritic, amicii de ieri fiind lapidaţii de azi, iar adulaţii zilei ajungând infamii tocmai nimeriţi a fi aruncaţi în ghearele motăneilor ce se gudură, zeloşi,în ograda mârtanului naţional. Desigur, ca în orice revoluţie "cu ordin de la Poliţie", şi în cazul defuntei răzvrătiri pentru întronarea bunului simţ  se aleg învingătorii, cei ce se înşurubează sănătos la masa bucatelor, precum şi veşnicii "romantici", păcăliţii de serviciu, slujitori de ocazie cărora, pentru diverse "jertfe", le sunt aruncate ceva firimituri, diplome sau simple şi tovărăşeşti strângeri de mâini şi felicitări în faţa colectivului.
sursa: ziarelive.ro
Normal, mari şi eternii învingători sunt, ca de obicei, păpuşarii, tătucii şi regizorii dramoletelor puse în operă pentru a stoarce o lacrimă, un suspin sau o înjurătură "anti" din partea mulţimii vide şi credulă care, asemenea fotbaliştilor începători, se duc după prima fentă şi , involuntar, îşi rup de la gură banii de pâine pentru a burduşi tot conturile respectivilor sforari politici. Iar, pentru "impresie artistică", să dea bine în poza de grup, se mai saltă de la categoria slujbaş-simbriaş, la aceea de profitor-începător, şi câte un "ales" care, pe tot parcursul telenovelei , şi-a demonstrat lipsa decenţei, talentul demagogic şi absenţa oricăror scrupule, calităţi esenţiale pentru un viitor oştean al partidului şi al revoluţiei bunului simţ. Astfel, pogorâtă din legendara căruţă caracaleană, ca o minune mai abitir decât un Petrache Lupu cu fustă, fosta grevistă de protocol pisicesc a fost răsplătită din plin pentru nevăzutele, dar naratele, tele-leşinuri, vivandiera de partid ajungând o isprăvniceasă a profitului, mustind de tupeul şi ţâfna parvenitului. În tabăra cealaltă, a slugilor second hand, se iţesc feţele lungi şi dezamăgite ale unui Bulă-drapel, alt grevist în devenire, sau ale neânţelesului "gagarin" de balcon, personaje pentru care, carnea macră de pe ciolan este, încă, un vis. Dar, nimeni dintre figuranţii ori actoraşii scenetelor şi altor opere de două parale puse în scenă  de "regizorii" neamului trebuie să fie zeloşi, să nu dispere pentru că, vorba coanei Joiţica, " nu-i cea din urmă Cameră!"

ps. După ce şi-a spălat sfios pantofii plin de glodurile uliţelor natale în prima baltă întâlnită la bariera din nordul Ploieştilor şi a prins a se gudura pe la mesele potenţilor urbei, flăcăul coborât din vârful dealurilor prahovenbe a prins gustul banului şi al politichiei şi, după un stagiu de parlamentar, a reuşit, "prin metode specifice", să ajungă în jilţul din fruntea urbei. Şi, cum, după împânzirea oraşului, în vremea campaniei electorale, cu înscrisuri sub semnătură proprie despre aburitoarea şi fantomatica "pensie municipală" nu s-a sichisit niciun "organ", junele a prins curaj şi, mai nou, a clocit, împreună cu amicii de partid, o fundaţie în care, chipurile, ar urma să se strângă, după metoda "transparenţei", tot de la păcăliţii ploieşteni, donaţii pentru construirea unui nou spital. Pentru cei cu naturelul simţitor trebuie menţionat că, în acest moment, în oraşul peste care tronează grijuliul edil, funcţionează, sub aripa spilalului judeţean şi cel municipal, vreo şapte unităţi spitaliceşti, în vreme ce a opta, fostul impunătorul şi noul sediu al Petrom,recent predat de societate comunităţii , este în curs de întrupare. Dar, în opinia întâiului edil al oraşului, pentru un "ţel nobil", nicio fundaţie, aspirator opac de fonduri, nu e de prisos. Mai ales că, de nu vor fi surprize, atât viitorul ministru al Justiţiei, cât şi viitorul procuror general al naţiei sunt fii ai urbei cu pricina.  În rest, "ne doare-n replică!"        

luni, 1 aprilie 2013

Păcăliţii păcălicilor

Mai ieri, amicul Fefe, Cătălin Pena pre numele său de jurnalist, nara, într-o lehamite indignată, un episod al cotidianului stradal în care, un snop de liceeni şi liceene, viitori stâlpi de nădejde ai bamboo-urilor patriei ori beizadele cu legitimaţii parlamentare şi aspirante la înaltul stat de asistentă ori şefă de canapea, nu-şi puteau descifra dilema sexului şi  ocupaţiei unui "amărât" de Nichita Stănescu, "ăla de scrie poezii"! Şi asta, taman în zilele în care kulturnicii ploieşteni, în prăfuita manieră rutinieră a propagandei de partid, bifau "comemorarea aniversării" celor 80 de ani pe care ploieştenul Nichita i-ar fi împlinit, de nu ar fi trecut în neviaţă.Totodată, în aceiaşi notă sictirit-deziluzionată,Adi Dobre, un alt coleg şi concetăţean în truda cu vorba şi cuvântul scris,punea degetul pe furunculul  presei sportive băştinaşe, o zonă faţă de care gripa aviară pare un tratament revigorant. În sfârşit, în câteva rânduri, dureros de adevărate, actorul Mihai Bandeac povestea cu o ironie a silei, drama înfrângerii normalităţii în faţa tăvălugului mitocăniei cocălare şi al triumfului non-valorii. Şi, pentru ca hârdăul cu lături să fie vărsat până la ultimul strop, pe unul dintre canalele turnătoare şi tunătoare, un nefericit pastor cu o coloană de meduză şi pe care,probabil, religia nu-l ajuta să treacă peste pietatea Serbărilor Pascale, acompaniat de un  pechinez cu ifose de dulău, îşi deversa toată fierea ce zăcea în unicul său neuron scremându-se într-un aşa-zis, "demers jurnalistic" eşuat, însă, într-un delir verbal violent şi aflat la periferia decenţei .  Desigur, în toiul "marilor dezbateri" naţionale iscate de pârţurile emanate din prea-plinul gândirii celor doi "arhangheli florali", crinişor şi viorică, de panseurile vreunui ministru-poet, ministru-penal  sau ministru-fin, toate cele enunţate mai sus pălesc şi pot avea valoarea unui placebo pentru un bolnav veritabil. În fond, ignoranţa, prostia, mitocănia sau mahalagismul sunt vicii adânc înfipte în pământul nostru mioritic, omul zilei fiind mai interesat de multiplele mariaje sau divorţuri ale unor nimeni cu bani şi ţaţe cu mintea la vedere, de dramoletele maneliştilor şi cohortelor de "asistente" atârnătoare de vreun portofel libidinos sau, când este cazul, să prindă rând "la promoţii". Aşa încât, spre marea bucurie a armatei păcălicilor pripăşiţi în jilţurile călduţe şi profitabile ale dregătoriilor politice şi, mai ales, bugetare, în toată această brambureală cu iz de veşnică pomenire şi chermeză populară, mulţimea păcăliţilor nici nu prea reuşeşte să bage de seamă avalanşa birurilor, a scumpirilor şi a altor umilinţe care li se pogoară pe creştetele năclăite de magiunul acrit de vremuri al promisiunilor deşarte. Iar, în ăst timp, o mână de "nemulţumiţi" se consumă de supărare pentru "delictul" vreunui vip sau vipă în devenire care habar n-au sexul lui Nichita, "ăl de scrie poezii" nu, bătăuşa grasă.            

sâmbătă, 23 martie 2013

Mona, zghihara di pi la (H)uşi

Între bătăliile fratricide pentru supremaţia deşertului portocaliu, pornirile proletcultisto-slugarnice ale kulturnicului stahanovist,Andruşka, mareea lăptoasă ori cotidienele tembelisme ale mintoşilor din fruntea bucatelor, şade, tupilată şi mofluză, marea doamnă a robelor mioritice şi viitoarea aspirantă la marea dregătorie de gardiană a "bibliei" legilor, molcoma luptătoare pe baricadele patriotismului anti-MCV-ist, vrednica Monă a justiţiei băştinaşe. Atraşi şi orbiţi de focurile de artificii ale "marilor comandamente" ale naţiei şi de hemoragiile orale ale eternilor politicieni lipiţi de "sticlele" televizoarelor sau asurziţi de ţipetele falsate ale gorniştilor de casă, puţini au luat seamă la ultima boacănă pritocită în luminatele laboratoare ale guvernării şi dusă la bun sfârşit, până pe la Bruxelles, de către vremelnica chiriaşă a jilţului suprem al Justiţiei, boacănă menită a ne mai ridica, încă o dată şi la fel de indecent, poalele, în faţa "neinformaţilor" europeni ce vor să ne pună la muncile sisifice ale conduitei normale. Mai concret, în vreme ce, în aşteptarea anului prezidenţialelor, nevricosulul naţiei îşi purta cotidianul şi unilateralul război cu actualul locuitor al Cotrocenilor, iar camaradul său de pocinoage baleta graţios prin toate străchinile întîlnite în cale, stimabila ministreasă, pogorâtă din dealul Huşilor taman în ograda "direptăţii", şi-a îndesat jalba guvernamentală în desagă şi, asemenea unui badea Cârţan cu fustă,  a luat calea bruxelleză să le tălmăcească,pre limba noastră, a rromânilor verzi şi fuduli, adevărul despre "nedreptăţile" cuprinse în ultimul raport MCV, un document care, în opinia luminilor neamului ce se află la cârma ţării, a fost influenţat de "pârâcioşii trădători de neam", toţi "băsişti" nevrednici de a fi băgaţi în seamă. Mai mult, în jalba lăcrămoasă pusă pe masa şefimei europene de către fosta şefă a magistraţilor se mai tânguiau fruntaşii politichiei noastre de faptul că, pe măsură ce trece vremea, se înmulţesc şi temele pentru acasă pe care le au de făcut uitând "distinşii" că, după fiecare dandana a lor, ce afectează normele normalităţii şi decenţei impuse unui membru al familiei europene, se naşte şi o nouă temă de rezolvat. Bref, după ce s-a opintit şi a reuşit să-şi verse din traistă, pe masa conducătorilor treburilor europene, preţioasa-i plângere, cu faţa-i scăldată de sudoare şi de satisfacţia misiei dusă la îndeplinire, nobila fiică a Huşilor a revenit la matcă aşteptând, mai ceva decât un bătrân pensia mărită, rezultatul travaliului intelectual din care s-a plămădit opul-replică guvernamental. Însă, din nefericire pentru truda voiajului stimabilei voiajoare şi pentru toată suflarea uselisto-guveramentală care, în urma raportului cu pricina, aştepta să fie mângâiată pe creştet şi gratulată de mai-marii europen pentru bună purtare, răspunsul la plângerea trimisă  a fost deziluzionant de sec şi concis, europenii reafirmând că ultimul raport MCV a fost corect , fiind, în fapt,un hronic al "faptelor de arme" săvârşite, mai ales în miezul verii trecute de veselii doritori ai unei "democraţii originale" eliptică de unele atribute esenţiale ale unei democraţii veritabile. Aşa încât, spre marea sa mâhnire, plecată fiind în promenadă pe la Bruxelles, Mona noastră a zghierat şi s-a iţit fără folos pi la uşile "şăfilor" sau, cum s-ar spune pe meleagurile dânsei: drum bătut şi fund frecat! Însă, trecând într-o notă serioasă tot acest nou demers al actualilor actori politici aflaţi la putere, gestul demonstrează, încă o dată, că "dottorii" noştri încă mai au grave lacune în a-şi însuşi tainele abecedarului.