În vreme ce vizaveaua lui era la braţetă, prin Cluj, cu un viitor "honnoris causa", şomerul de lux al politichiei băştinaşe şi liderul penelismului guvernamental, cu un zâmbet larg agăţat pe faţa-i nedormită, anunţa marele transfer al anului, trecerea întâiului german al României, edilul sibian, Klaus Johannis, în tabăra liberalismului dâmboviţean de cumetriei. Desigur, fără a pierde timpul, totată suflarea aflătoare în treabă pe scena şi culisele politicii noastre au prins a cânta oda bucuriei, felicitările şi gratulaţiile de mare strateg troienind ţeasta liderului liberal mai ceva decât noianul de confeti de pe la vanghelioanele naţiei. Pe de altă parte, mai strepezit şi cu gândul la o cină pariziană, premierul a punctat şi el,ca aliat ce se vrea a fi, la fardarea imaginii, destul de şifonată,mai ales în urma ultimilelor nevroze interne,a camaradului de arme şi guvernare, fizicul noii achiziţii peneliste fiind purtat pe toate ecranele mai abitir decât Fram , ursul polar, enigmaticul gospodar al sibienilor încercând, fără niciun dram de succes, să păstreze "marea taină", pe care o ştia până şi un bagajist din Gara de Nord, aceea a înscăunării sale în cea de-a doua funcţie a fostului partid al Brătienilor şi actual teren de manevre anto-voiculesciene. La prima vedere şi asurziţi de zgomotul aplauzelor adresate liderului penelist, mai toţi politicienii şi analiştii au concluzionat că racolarea primarului sibian în echipa antonesciană, alături de "crema" liberalismului mioritic, Fenechiu, Chiţoiu, Adomniţei, Petre Roman, Ghişe, Ciorbea şi alte somităţi, poate rivali doar cu transferarea lui Messi la Gloria Bistriţa, spre exemplu, numai simpla prezenţă a multi-alesului sibienilor fiind suficientă pentru a ridica prestigiul partidului şi a mai curăţa din căcărăii ce-şi fac veacul prin ograda liberală. Poate, din perspectiva unui calcul pragmatic şi pe termen scurt, Johannis va revigora cam blegita săgeată din tolba antonesciană cu atât mai mult, cu cât, la momentul împărţirii bucatelor puterii, oştenii lui Crin au cam păţit precum Ion şi Gheorghe care, ajunşi cu mare întârziere la împărţirea, de către Sfântul Petru, a deşteptăciunii s-au ales numai cu o diplomă. Însă,stând strâmb şi judecând drept, aterizarea lui Johannis în curtea penelistă are menirea de a fi o sulă în cam toate coastele simandicoase ce aspiră la nurii Puterii. În acest sens, un prim beculeţ ar trebui să se aprindă în mintea unui Frunzăverde, un alt liberal de ziua a şaptea, convertit după decenii de adăpare la Internaţională socialistă şi social-democraţie, căruia, la venire i s-au promis funcţii şi demnităţi pe măsura trădării sale, noului "delfin" liberal fiindu-i promise şi rezervate, un jilţ şi o funcţie nou născute, de prim-vicepreşedinte şi prim locotenent al crinului prezidenţial.
Apoi, după afirmaţiile colegului său de alianţă, prin care a clamat disponibilitatea noului venit, Johannis, de a fi un posibil premier sau preşedinte de ţară, un motiv de insomnie ar trebui să-şi facă loc şi în tihna şi prea-plinul actualului premier, echipa Crin-Johannis fiind, dacă nu "defectează" nimeni, demnă de luat în calcul. Apoi, deşi s-a afirmat a fi artizanul acestei mişcări de transhumanţă a sibianului în Capitală, chiar şi părintele mişcării cu pricina, liderul penelist, ar putea avea unele viitoare migrene, Johannis fiind un candidat la viitoarele prezidenţiale la fel de viabil precum "achizitorul" său, protocolul uselist nefiind, prin asta, alterat. După cum, de-ar fi să apelăm la memorie, deşi se revendică din seriozitatea germană, nu ar trebui a uită că, în decursul ultimului deceniu, actualul penelist, Johannis, a fost bântuit de metehnele pământului strămosesc fiind, "imparţial,ca tot românul," cu toate partidele şi cu toate guvernele. Astfel, aşa cum glăsuiau unele voci, pe vremea Cabinetului Năstase, după o curte asiduă şi "daruri bugetare" pe măsură, în ultima clipă, edilul sibian a trecut, ca susţinător -simpatizant, în barca Alianţei DA,mângăiat, părinteşte,pe cap de către liderii Alianţei, inclusiv viitorul şi actualul preşedinte, noul premier al epocii, Tăriceanu, fiind destul de "atent" cu primarul urbei de pe Cibin, mai ales că aceasta urma să fie şi capitală culturală europeană. Apoi, ieşit din luminile rampei, Johannis, această "fraila" (alint al "gaiţelor" din neamul Dudulenilor faţă de menajera austriacă ) a politicienilor autohtoni, a fost adus, iarna trecută şi în plină mitingeală "spontană", dar bine organizată, precum sfintele moaşte şi, după o sfeştanie şi o binecuvântare voiculesciană în amvonul GRIVCO, fost prezentat naţiei ca unicul premier-minune şi înlocuitor de Boc. Însă, iată că, după o nouă perioadă de ţinut "în adormire", Johannis bun la toate este, din nou, scos pe piaţă, uns mare boss penelist, dar şi ridicat la rangul de "balaur" menit a-i struni, în special, pe cei doi "ponei" înhămaţi la teleguţa Puterii. Dar, pentru liniştea şi, mai ales, neliniştea "băieţilor" ce zburdă prin ograda politicii noastre, nu prea ştiu la cine e cravaşa ce poate domoli toanele "frailei" sibiene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu