sâmbătă, 23 martie 2013

Mona, zghihara di pi la (H)uşi

Între bătăliile fratricide pentru supremaţia deşertului portocaliu, pornirile proletcultisto-slugarnice ale kulturnicului stahanovist,Andruşka, mareea lăptoasă ori cotidienele tembelisme ale mintoşilor din fruntea bucatelor, şade, tupilată şi mofluză, marea doamnă a robelor mioritice şi viitoarea aspirantă la marea dregătorie de gardiană a "bibliei" legilor, molcoma luptătoare pe baricadele patriotismului anti-MCV-ist, vrednica Monă a justiţiei băştinaşe. Atraşi şi orbiţi de focurile de artificii ale "marilor comandamente" ale naţiei şi de hemoragiile orale ale eternilor politicieni lipiţi de "sticlele" televizoarelor sau asurziţi de ţipetele falsate ale gorniştilor de casă, puţini au luat seamă la ultima boacănă pritocită în luminatele laboratoare ale guvernării şi dusă la bun sfârşit, până pe la Bruxelles, de către vremelnica chiriaşă a jilţului suprem al Justiţiei, boacănă menită a ne mai ridica, încă o dată şi la fel de indecent, poalele, în faţa "neinformaţilor" europeni ce vor să ne pună la muncile sisifice ale conduitei normale. Mai concret, în vreme ce, în aşteptarea anului prezidenţialelor, nevricosulul naţiei îşi purta cotidianul şi unilateralul război cu actualul locuitor al Cotrocenilor, iar camaradul său de pocinoage baleta graţios prin toate străchinile întîlnite în cale, stimabila ministreasă, pogorâtă din dealul Huşilor taman în ograda "direptăţii", şi-a îndesat jalba guvernamentală în desagă şi, asemenea unui badea Cârţan cu fustă,  a luat calea bruxelleză să le tălmăcească,pre limba noastră, a rromânilor verzi şi fuduli, adevărul despre "nedreptăţile" cuprinse în ultimul raport MCV, un document care, în opinia luminilor neamului ce se află la cârma ţării, a fost influenţat de "pârâcioşii trădători de neam", toţi "băsişti" nevrednici de a fi băgaţi în seamă. Mai mult, în jalba lăcrămoasă pusă pe masa şefimei europene de către fosta şefă a magistraţilor se mai tânguiau fruntaşii politichiei noastre de faptul că, pe măsură ce trece vremea, se înmulţesc şi temele pentru acasă pe care le au de făcut uitând "distinşii" că, după fiecare dandana a lor, ce afectează normele normalităţii şi decenţei impuse unui membru al familiei europene, se naşte şi o nouă temă de rezolvat. Bref, după ce s-a opintit şi a reuşit să-şi verse din traistă, pe masa conducătorilor treburilor europene, preţioasa-i plângere, cu faţa-i scăldată de sudoare şi de satisfacţia misiei dusă la îndeplinire, nobila fiică a Huşilor a revenit la matcă aşteptând, mai ceva decât un bătrân pensia mărită, rezultatul travaliului intelectual din care s-a plămădit opul-replică guvernamental. Însă, din nefericire pentru truda voiajului stimabilei voiajoare şi pentru toată suflarea uselisto-guveramentală care, în urma raportului cu pricina, aştepta să fie mângâiată pe creştet şi gratulată de mai-marii europen pentru bună purtare, răspunsul la plângerea trimisă  a fost deziluzionant de sec şi concis, europenii reafirmând că ultimul raport MCV a fost corect , fiind, în fapt,un hronic al "faptelor de arme" săvârşite, mai ales în miezul verii trecute de veselii doritori ai unei "democraţii originale" eliptică de unele atribute esenţiale ale unei democraţii veritabile. Aşa încât, spre marea sa mâhnire, plecată fiind în promenadă pe la Bruxelles, Mona noastră a zghierat şi s-a iţit fără folos pi la uşile "şăfilor" sau, cum s-ar spune pe meleagurile dânsei: drum bătut şi fund frecat! Însă, trecând într-o notă serioasă tot acest nou demers al actualilor actori politici aflaţi la putere, gestul demonstrează, încă o dată, că "dottorii" noştri încă mai au grave lacune în a-şi însuşi tainele abecedarului.

miercuri, 6 martie 2013

Anonimii

Ioan Bozdog din Câmpia Turzii a fost şi va rămâne, din nefericire, un ilustru anonim. El nu a fost vreun ghicitor milionar ale celor şase numere norocoase de la loterie pentru a fi asaltat de televiziuni, organizaţii umanitare sau cohorte de amici, nu a fost vreo "vedetă" navetistă între "bamboo-urile" naţiei şi numeroasele show-uri televizate în care să-şi etaleze muşchii, nopţile minţii şi ultimile pipiţe leşinate pe cardurile sale. Mai mult, anonimul nostru nu a fost nici măcar unul dintre miile de politicieni şi politruci pentru a se "mândri", precum majoritatea participanţilor la politichia autohtonă, cu fundamentatul principiu al inconsecvenţei şi "abilitatea" de a degusta, ca tot românul imparţial, din toate tocăniţele de partid. După cum, Ioan Bozdog nu a fost unul dintre revoluţionarii de profesie ori dintre comercianţii de nimic pe varză,eterni amanţi ai banului public şi ai conturilor dodoloanţe. Ioan Bozdog nu a fost nimic din toate astea şi de aceea, gestul său disperat de a renunţa la statutul de paria, oferit,"filantropic" şi în concubinaj, de neştiuţii patroni  ruşi şi ştiuţii guvernanţi români, a trecut precum o boare de primăvară şi cu "sfiala" de a nu "deranja" crema televizionisto-guvernatoare de la cotidienele păruieli şi alte asemenea metehne ţăţiste. De altfel, preocupaţi cu ambâţurile leşinate ale unor politicieni  second hand, cu bufeurile oratorice ale unor lideri cu ifose de primadone sau cu "dramele" fufelor şi fanţilor de mucava, "profesioniştilor" colcăitori prin media băştinaşă le-a fost infinit mai facil să ştie câte plombe are vreo fiţoasă decât numele nefericitului saturat de umilinţe, motiv pentru care, pentru majoritatea, Ioan Bozdog era doar "un grevist" sau, în cel mai fericită situaţie, "un fost angajat". De fapt, în scurta şi ipocrita sa compasiune orală, nici premierul nu avea habar de numele celui pentru care, ajutorul de şomaj se va contabiliza ca economie la bugetul necesar susţinerii alaiului de atârnători şi aleşi ai neamului. Desigur, aşa cum "dă bine", vreo două zile, guvernanţii  şi parte a "politicienilor responsabili" vor mima "preocuparea" pentru soluţionarea soartei celor de la societatea din Câmpia Turzii, dar şi "compasiunea" faţă de situaţia familiei lui Ioan Bozdog. Probabil, se vor afişa chiar şi emisari cu jerbe, coroane şi angajamente, iar pe la anumite posturi de televiziune, milostivi de ocazie îşi vor exhiba ipocrizia. Bineânţeles,fapta  disperată a fostului strungar nu trebuie aplaudată sau încurajată, însă în străfundurile acestui gest zac toate impotenţele unor guvernanţi de toate culorile care, din nepăsare, nepricepere, interes ori lipsă elementară de respect faţă de legislaţie şi viaţa celor pe care sunt obligaţi să-i slujească, au dus la erupţia de disperare a anonimului,Ioan Bozdog. Un anonim care ar fi putut, şi poate fi, o persoană cunoscută, apropiată sau dragă celor ce se cred şi se comportă precum stăpânii eterni ai destinelor celor pe spinările cărora se joacă de-a Dumnezeu. Strungarul  Ioan Bozdog a fost un om care, o viaţă, a ştiut să-şi respecte munca şi statutul de "anonim", în vreme ce, adevăraţii anonimi belferesc şi se ceartă pe "jucărele".