miercuri, 6 martie 2013

Anonimii

Ioan Bozdog din Câmpia Turzii a fost şi va rămâne, din nefericire, un ilustru anonim. El nu a fost vreun ghicitor milionar ale celor şase numere norocoase de la loterie pentru a fi asaltat de televiziuni, organizaţii umanitare sau cohorte de amici, nu a fost vreo "vedetă" navetistă între "bamboo-urile" naţiei şi numeroasele show-uri televizate în care să-şi etaleze muşchii, nopţile minţii şi ultimile pipiţe leşinate pe cardurile sale. Mai mult, anonimul nostru nu a fost nici măcar unul dintre miile de politicieni şi politruci pentru a se "mândri", precum majoritatea participanţilor la politichia autohtonă, cu fundamentatul principiu al inconsecvenţei şi "abilitatea" de a degusta, ca tot românul imparţial, din toate tocăniţele de partid. După cum, Ioan Bozdog nu a fost unul dintre revoluţionarii de profesie ori dintre comercianţii de nimic pe varză,eterni amanţi ai banului public şi ai conturilor dodoloanţe. Ioan Bozdog nu a fost nimic din toate astea şi de aceea, gestul său disperat de a renunţa la statutul de paria, oferit,"filantropic" şi în concubinaj, de neştiuţii patroni  ruşi şi ştiuţii guvernanţi români, a trecut precum o boare de primăvară şi cu "sfiala" de a nu "deranja" crema televizionisto-guvernatoare de la cotidienele păruieli şi alte asemenea metehne ţăţiste. De altfel, preocupaţi cu ambâţurile leşinate ale unor politicieni  second hand, cu bufeurile oratorice ale unor lideri cu ifose de primadone sau cu "dramele" fufelor şi fanţilor de mucava, "profesioniştilor" colcăitori prin media băştinaşă le-a fost infinit mai facil să ştie câte plombe are vreo fiţoasă decât numele nefericitului saturat de umilinţe, motiv pentru care, pentru majoritatea, Ioan Bozdog era doar "un grevist" sau, în cel mai fericită situaţie, "un fost angajat". De fapt, în scurta şi ipocrita sa compasiune orală, nici premierul nu avea habar de numele celui pentru care, ajutorul de şomaj se va contabiliza ca economie la bugetul necesar susţinerii alaiului de atârnători şi aleşi ai neamului. Desigur, aşa cum "dă bine", vreo două zile, guvernanţii  şi parte a "politicienilor responsabili" vor mima "preocuparea" pentru soluţionarea soartei celor de la societatea din Câmpia Turzii, dar şi "compasiunea" faţă de situaţia familiei lui Ioan Bozdog. Probabil, se vor afişa chiar şi emisari cu jerbe, coroane şi angajamente, iar pe la anumite posturi de televiziune, milostivi de ocazie îşi vor exhiba ipocrizia. Bineânţeles,fapta  disperată a fostului strungar nu trebuie aplaudată sau încurajată, însă în străfundurile acestui gest zac toate impotenţele unor guvernanţi de toate culorile care, din nepăsare, nepricepere, interes ori lipsă elementară de respect faţă de legislaţie şi viaţa celor pe care sunt obligaţi să-i slujească, au dus la erupţia de disperare a anonimului,Ioan Bozdog. Un anonim care ar fi putut, şi poate fi, o persoană cunoscută, apropiată sau dragă celor ce se cred şi se comportă precum stăpânii eterni ai destinelor celor pe spinările cărora se joacă de-a Dumnezeu. Strungarul  Ioan Bozdog a fost un om care, o viaţă, a ştiut să-şi respecte munca şi statutul de "anonim", în vreme ce, adevăraţii anonimi belferesc şi se ceartă pe "jucărele".        
Trimiteți un comentariu