duminică, 26 mai 2013

Bruiajul căcărezelor

De o bună bucată de vreme, de când berbecul naţional, metamorfozat într-o banală oiţă, a fost trecut de judecători prin strunga legii şi băgat în ţarc, în rând cu toată turma pătată la blăniţă, dulăii şi căţelandrii, în rând cu mioarele stânei văduviţi, pentru vreo doi ani, de umbra şi răsuflarea priponitului îşi behăie durerea şi nu contenesc în a arunca afurisenii asupra "nemiloşilor" purtători de robă ce au îndrăznit să atenteze la libertatea lânosului şef de târlă. Mai fals, mai răguşit ori cu tupeul semidoct al unicului depozitar de adevăr şi dreptate, cu nebănuite dar ad-hoc descoperite talente şi "serioase" cunoştinţe în tainele ştiinţelor juridice,procedurilor şi altor chiţibuşuri, cete de cetăţeni cu pretenţii, fătuci purtătoare de microfoane şi orfane de neuroni vii, politicieni şi politruci, chibiţi căzuţi din peluză, viitori posibili chiriaşi ai Jilavei, soldaţi, boieri, curteni, femei cu prunci în braţe, dive răsuflate ori trădate în "amoare", toţi se întrec în a behăi, cât mai jalnic şi cu patos, "becaria" lamentării. Ca la orice asemenea "priveghi cu dar" şi bocitoare năimite sau interesate de soarta propriilor suflete, se iţeşte şi câte un zelos "nervos cu nervii" care, ştiindu-se cu scaiul cătuşei aninat de blană sa, behăie cu o patimă şi tărie ce îl fac gelos chiar şi pe placidul măgar al turmei. Poate, în condiţiile unei economii "duduitoare" şi a unei democraţii eliptice de originalitatea proprie meleagurilor noastre dâmboviţene bântuite de duhul peşcheşului de partid, toate aceste vaiete şi suduieli vocale ar fi fost privite, cel mult, cu o doză serioasă de indiferenţă sau de curiozitate, tabloidizarea stării zilnice a unui puşcăriaş fiind tratată, în situaţii fericite, între desert şi cafea, convivii societăţilor sănătoase fiind interesate de lucruri cu mult mai demne de luat în seamă. Însă, pe la noi, prin ţara lui "ce-mi dă", a eminenţilor fără operă, a chivuţelor cu ifose de doamne şi a cleveticilor în ale politichiei, fiecare râgâit, sughiţ ori emanaţie orală a întâiului şi pomădatului încarcerat al neamului, alintat, mai ieri, de "marele său amic",CV Tudor, "boier căcărează", sunt disecate, mestecate pe toate posturile şi pe toate vocile, tălmăcite şi răstălmăcite de tot acest alai al "miloşilor" şi "specialiştilor" în meandrele cele mai obscure ale mersului Justiţiei. Asta, în vreme ce, spre marea lor bucurie că le-a mai aruncat o jucărie şi le-a mai dat o îndeletnicire plebeilor, dregătorii , profitând de lipsa de atenţie şi nebăgarea de seamă a asistenţei, îşi văd liniştiţi de misia lor de a încastra, cât mai temeinic, mecanismul, şi aşa, destul de fragil al instituţiilor democraţiei în chingile oţelite ale unei legislaţii menită a gira toate doleanţele şi trăznăile propovăduite  de "revoluţia binului plac". Astfel, în vreme ce toată suflarea era pusă la curent cu starea izmenelor sau pârţurilor puşcăriaşului Jiji, aleşii poporului votau într-o veselie,printre altele, ciuntirea regulilor unui referendum şi reumplerea conturilor grase ale pensionarilor din oastea dogăreilor. După cum, nici ministeriabilii şi guvernanţii de rang nu pregetau în scoaterea la tarabă, la preţ de mizilic, a unei companii de talia CFR Marfă ori spălarea de păcatele plastografiei a premierului minune care, precum Goe, pentru a nu mai fi furăcios, a fost trimis de mamiţa să se fudulească şi să se tragă în poză la Bruxelles. În acest sens, pentru "granzii" politicii băştinaşe, priponirea berbecuţului piperean a picat mai ceva ca laptele-n păsat,fiind mult mai profitabilă mediatic decât, deja tocitele războaie bahmuţeano-prigonite, încât, deşi s-au repezit în a-l compătimi, verbal şi telegenic, se roagă la toţi sfinţii ca tot acest bocet-bruiaj al căcărezelor să ţină cât mai mult, pentru ca, la umbra sa, "distinşii" să-şi vadă nestingheriţi de micile şi ,mai ales,marile afaceri. Doar, nu s-au "jertfit" de geaba  prin gerul şi nămeţii patriei!           
Trimiteți un comentariu