joi, 27 iunie 2013

Lăscăricii măscărici

Stors ca o lămâie, tragicul accident rutier muntenegrean a reuşit să mai ridice, încă o dată,deşi nu mai era nevoie, poalele politicienilor noştri , prilej pentru asistenţa saturată de asemenea exhibiţii,de a mai admira budigăii jegoşi şi rupţi în tur ai dregătorilor mioritici. Picat din senin şi în plină chiolhăneală festivisto-propagandistică, necazul de pe defileul muntenegrean, dacă ar fi să luăm în seamă tele-jurămintele şi bâlbele întîiului baschetbalist al naţiei,  a fost tratat,cu foarte puţine excepţii, de gloata amploaiaţilor cu o lejeritate servilă vecină cu sictirul, motiv pentru care, vestea l-a trăznit în ţeastă pe premier mult după ce, confirmându-şi statutul lor de oameni adevăraţi, muntenegrenii îşi terminaseră misia umanitar-sanitară. Apoi, după obiceiul pământului nostru, strămoşesc, evenimentul a intrat în malaxorul birocratico-propagandistic, tot dregătorul  aflător în treabă, de la tardivul  dar solemnul premier, până la inutilii Jenel şi Mirciulică, pavoazaţi cu moacele de ciocli reciclaţi s-au agitat pe toate ecranele cu frenezia unor bârzoi speriaţi emanând banalităţi cu aerul savanţilor care au pus coada la prună şi moţul la bască. Şi, toată astă vânzoleală, finalizată cu proclamarea unui doliu naţional mustind de ipocrizie, numai din porneala de a demonstra mulţimii contribuabile că ei, supremii bugetari ai patriei, au făcut tumbe şi alte sacrificii în îndeplinirea obişnuitelor îndatoriri pentru care sunt plătiţi. Dar, cum pe la noi,  normalitatea, fiind rara avis, este etalată cu mare zgârcenie, mai ceva decât bijuteriile Coroanei , poporul a fost aburit şi impresionat de zbaterea guvernanţilor, lăfăită precum o matroană din Crucea de Piatră, pe toate canalele media , singurii omişi fiind rudele îndurerate ale victimilor accidentului rutier. Desigur, acum, după decantarea emoţiilor şi trecerea timpului, în jurul dramei din Muntenegru încep să se ţese tot soiul de scenarii,supoziţii ori îndoieli după cum, de sub lespedea tragicului fapt apar, precum gândacii, tâlcuri şi complicităţi cu iz de afaceri de castă şi caschetă ale personajelor implicate în derularea unor nevinovate drumeţii. De astă dată, se pare că măgăreaţa "afacerilor de cumetrie"  şi pe bani publici a căzut pe cele două firme, de turism şi transport însă, dacă vreun organ abilitat are,vreodată, ambiţia şi tupeu de a lua la mână tot raiul acestei branşe sunt şanse destul de serioase ca surprizele să înflorească precum pop cornul. Totuşi, pentru fauna politică băştinaşă uitată prin băncile parlamentare, drama din Muntenegru şi emoţia doliului naţional au picat la ţanc, la umbra acestora, drăgălaşii aleşi ai neamului zburdând cu voioşia mielor neânţărcaţi pe islazul legiuitor.astfel, în vreme ce Lăscăricii premierului forfoteau sterp pe lângă avioane şi "trupuri ale cadavrelor neânsufleţite", Crizuţ şi ai săi ortaci au decretat diminuarea accizelor la băuturi spirtoase, lumea alcoolului fiind un domeniu unde, potrivit grăitorilor de frunte ai guvernanţilor, evaziunea fiscală şi corupţia trăiesc mai ceva decât în sânul lui Avraam, dar şi dreptul augustelor lor carcase umblătoare de a îşi păstra şi pe perioada lungii vacanţe parlamentare odăile de la hotelurile de lux, odăi plătite tot din buzunarul pricăjit al contribuabilului. Iar, dacă tot erau în doliu naţional, liota deputaţilor păstoriţi de eminentul specialist în osii, ace şi macaze,domn Zgonea, au hotărât,ca bomboană pe coliva bugetului "de austeritate", achiziţionarea unei flotile de "numai" 50 de limuzine pentru plimbatul "asistentei", soacrei, odraslelor şi a damigenelor cu zaibăr "din colegiu".  Cât despre morţi, numai de bine! 

sâmbătă, 22 iunie 2013

Vipia smereniei

Dacă tot suntem în prag de Rusalii şi Sînziene şi ne macină vipia, mi-am permis ca rândurile următoare, fără a avea nicio fărâmă de pretenţii sau cele mai angelice şi fine tangenţe filosofico-religioase, să nareze una dintre cele mai cu tâlc apoftegme ale părinţilor din Pustiu încrustate în paginile Patericului, speranţa sfioasă fiind ca, printr-o minune, tâlcul  slovelor cu pricina să reuşească a fi descifrat de personajele ce populează fauna, în special politică, a mioriticilor plaiuri. Apoftegma-parabolă  ce urmează a fi dezvăluită narează una dintre întâmplările avvei Ioan cel Pitic, călugăr trăitor, prin anii 357, în Sketis, unul dintre vârfurile triunghiului de foc monahal al Egiptului de Jos, părinte ce este întruparea smereniei, inocenţei şi, mai cu seamă, a ascultării. Astfel, povestea ne spune că, la începutul călăgăriei sale,ucenic fiind , retras la Sketis, în pustiu, părinte din Tebaida pe lângă care şedea  Ioan cel Pitic a înfipt un băţ în uscat în pământul arid. "În fiecare zi stropeşte-l cu un ulcior de apă proaspătă, până va rodi" a rostit părintele, iar , zilnic,timp de trei ani, Ioan cel Pitic făcea drumul de la chilia sa până la izvor, aflat la o distanţă mare, Ioan plecând seara şi întorcându-se dimineaţa cu ulciorul plin. După trei ani băţul uscat a prin viaţă şi a rodit, iar bătrănul călugăr a luat un fruct din pomul rodit, l-a dus la biserică spunând fraţilor:"luaţi şi mâncaţi fructul ascultării!" Peste secole, miezul acestei parabole a fost desghiocat de Andrei Tarkovski constituind scheletul filmului său,"Sacrificiul" . Revenind în realitatea noastră şi privind în jurul nostru la toată această faună pestriţă, la chip şiu suflet, care mişună prin lumea noastră politică,media,socială sau a distracţiilor (show-bizz pre limba anglo-păsărească)mai este oare nevoie să ne întrebăm câţi au avut marea şansă şi cinste de a vedea,cel puţin, acest fruct al ascultării ? Atât!     

marți, 18 iunie 2013

Pauză de caniculă

Şi de astă dată,canicula noastră mioritică a reuşit să învingă , cu o uşurinţă demnă de o cauză mai nobilă, năvalnicul chef de muncă al "batalionului roşu", la faţă şi glagorie, al luminaţilor aleşi, biciuiţi de elanul robotitor al  întâiului vrednic al ţării, să violeze feciorelnica şi timida noastră "Costituţiune". Astfel, sleiţi de puteri şi goliţi de măreţele idei menite a împodobi mai ceva ca o sorcovă "mama legilor", magnificii croitori, cam stângaci şi rămaşi la moda retro, căzăcească, la primul descălecat al vipiei au lăsat pixurile pe masă şi, zglobii şi bucuroşi precum o ceată de infantili scăpaţi în recreaţia mare, şi-au abandonat misia pentru care şi-au tocit neuronii şi au decretat intrarea într-o lungă şi binemeritată vacanţă. Acum, după mulţimea pocinoagelor şi trăznăilor "constituţionale" ieşite din  nebuloasele şi neânţelesele minţi reunite în pâlcul select al  inginerilor, istoricilor , istericilor şi alţi specialişti în diverse forme de drept, dar , mai puţin, constituţional, poate ar fi fost cu mult mai util, pentru soarta tuturor, ca împricinaţii să fi beneficiat de vacanţă încă din prima clipă a numirii lor în comisia cu pricina. Desigur, raportat la potenţialul muncitoresc al liderului acestui grup de ipingeşti, caţavenci şi alţi brânzoveneşti, volumul de muncă al onorabililor a fost unul "infernal" , având darul să infirme chiar şi proverbiala lentoare, de melc şchiop, a parlamentarului român aşa încât recompensarea efortului depus de distinşii aleşi cu un voiaj de refacere a tonusului prin ceva zone exotice, pe durata vacanţei de vară prospăt instituită, ar fi cadoul cel mai nimerit. Însă, numai în condiţiile achizionării doar a biletelor de dus, întoarcerea putânt fi amânată sine die din raţiuni de criză financiară. Cum,parafrazând, minuni în lumea asta,nu văd a se mai face, din nefericire, mai ales pentru destinul legii de căpătâi  a ţării, "gaşca nebună" a crizuţului naţional nu se va lăsa şi, pe la culesul viilor, va procopsi naţia cu un op mai petriţ decât "almanahele" vangheliene, mai prost decât un film nord-coreean şi mai ticălos decât ultima ipocrită emanaţie orală a "tătucului Ilici " prin care se dezice de fosta sa slugă , Cozma. Mai documentaţi sau mai bine informaţi de "surse", diverşi analişti au purces la tăiatul în patru al firului acestei pauze de muncă întronată în cenaclul penelisto-pesedist patronat de umbra lui Crizuţ la Parlament, considerând că time out-ul respectiv a fost rezultat al unora dintre temele şi temerile puse în braţele "elevului Victor dintr-a 27-a" de către "neinformata" profesoară de limba germană, vacanţa "comisiei Crin" având rolul unui tampon pe vigilenta memorie europeană. După cum, alte voci, la fel de avizate, avansează ideea unui scenariu diabolic pus la cale de cei doi "copii teribili" şi cam puţin perfizi ai politichiei dâmboviţene în lumina căruia relache-ul  ar urmări momentul în care, prin modificarea programată, raportul de forţe al judecătorilor Curţii Constituţionale ar permite transformarea Constituţiei într-o carte de bucate politice sau, mult mai grav, într-un soi de căcărău legislativ cu iz de "Mein Kampf" uselist, dregătorii Puterii şi "aparatul teritorial" având grijă, apoi, ca votul popular să aibă numai un rol decorativ.În ceea ce priveşte, deja desueta şi iritanta, pentru noii arendaşi ai patriei şi trâmbiţaşii lor, temă a voinţei populare, exprimată majoritar, printr-un referendum validat, pentru rărirea numărului camerelor şi a parlamentarilor, aceasta a fost aruncată de mult la coş de respectivii amploiaţi  şi înlocuită cu ipocrita şi demagogica auto-împăunare cu găunosul titlul de "reprezentant al intereselor poporului". Şi, apropos de interese: de la divorţul de PPDD, amicul senator Tudorică, va reprezenta  interesele gorjenilor aburiţi de nurii "domnului Dan" sau ale "ciocoilor" Ponta , Voiculescu şi alţi uselişti, pe care, până ieri i-a muificat, şi în căruţa cărora s-a urcat?   Iar, în ceea ce îi priveşte pe fericiţii şi genialii trupeţi ai Crizuţului, goniţi de pârldalnica de caniculă  din hala facerii Constituţiei într-o lungă , fierbinte şi lălâie vacanţă, poate nu le-ar strica să aprofundeze nişte vorbe, mult mai înţelepte: până la sanda, cizmare!          

joi, 6 iunie 2013

Cooperativa dor de muncă

Amorul ghebos, pe fugă, dar "pe interes", precum al centuristelor, dintre masculii politicii dâmboviţene şi "fecioarele", cam târnosite, ale aşa-zisei societăţi civile a născut o arătare şleampătă, obeză, lălâie şi puţin mintoasă, însă mai fudulă decât un păun năpârlit şi plină de ifose ca un maidanez de purici căreia îi e dragă munca precum măgarului fuga Multiplicată în aproape 600 de firimituri, creatura cu pricina, trecută şi prin ciurul şui al unui sfert de vot popular, s-a trezit proţăpită în jilţurile unor dregătorii parlamentare de unde, în puţinele momente de roboteală, ar trebui să croiască haine legislative pe măsura, nevoile şi la comanda clienţilor care îi plătesc simbria şi toate celelalte necesităţi. Şi, ca orice haplea, nici dihania asta nu suferă de modestie în privinţa dorinţelor şi necesităţilor "vitale", o sumă destul de serioasă din agoniseala plebei fiind tocată temeinic de "gingaşa" solie a doleanţelor alegătorilor în ţinutul parlamentar. Căznindu-se a fi în rând cu tot europeanul, românul nostru, strângând din dinţi şi refuzându-şi unele plăceri, a considerat că merită şi acest Goe o pomadă mai de soi, un costum de firmă sau alte răsfăţuri, mai ales că unica grijă a loazei era să se prezinte la slujbă şi să presteze, în folosul alegătorilor, puţina muncă pentru care era plătit , la timp şi la centimă. Însă, multe dintre cele aproape 600 de părticele ale creaturii s-au dovedit a fi doar hălci de cărnuri umblătoare,  mucegăite, purulente sau duhnind a putregai, ale căror primordiale ţeluri fiind numai mica şi marea învârteală, amuşinarea ciolanului cel mai savuros, trambalarea prin diverse tabere de partid şi somnoterapia. Cum, steaua din fruntea acestui animal parlamentar s-a nimerit a fi multiplul campion al chiulului naţional şi marele amant al dormezei peneliste, acuta lipsă a apetitului pentru muncă de care suferă "drăgălaşul", care, preţ de şase luni, timp în care a fost hrănit, plimbat şi, mai ales, plătit, "s-a spetit" muncind numai vreo lună,  a apărut cu normalitatea prezenţei nisipului în deşert, în clădirea prin care hălăduiesc stafiile celor aproape 600 de fleici umblătoare funcţionând, de fapt, cea mai falimentară şi neproductivă firmă autohtonă, cooperativa  dor de muncă. Totuşi, când îl păleşte cheful ori interesul, de partid,de grup de afaceri sau personal, "grăsuţul" răzgâiat se pune cu burta pe muncă şi, într-o frenezie demnă de o cauză mult mai nobilă, plăsmuieşte tot soiul de schiţe şi snoave legislative de pe urma cărora, de ar fi întrupate, ar suferi mulţimi, dar ar beneficia "băieţii buni". Astfel, profitând de neatenţia "geniilor", absorbite de stoarcerea creieraşelor proprii la naşterea "măreţei" opere naţionale, Costituţia, un minoritar, de grup şi de etnie, cunoscut mai mult sub numele de scenă, Nicky Scorpion, împreună cu un amic şi coleg de-al său, semi minoritar, doar de tată, e pe cale a scoate pe piaţă o lege prin care să se statueze pârnaia la domiciliu, la fără frecvenţă, pe cei doi miloşi lovindu-i în ţeste leuca grijii faţă de aglomeraţia în puşcăriile patriei. Privită din zbor, doleanţa legislativă a celor doi iubitori de libertate ar putea stoarce chiar şi o lacrimă , vărsată pe altarul milei, numai că, de-ar fi materializată, raportat şi la "mercurialul" pedepselor aplicate de judecători unor inculpaţi mai simandicoşi, pe lânga liota de şmenari, şpringari şi plevuşcă infracţională,printre fericiţii beneficiari de ucazul cu pricina  s-ar regăsi un Jiji, poate un motan, poate un Bombonel. Doar viaţa e plină de surprize,surprize, iar "zâna" e, din nou, "liberă şi  ambetată". Concluzionând,într-o notă mai sobră, şi dând un copy paste:" măi, parlamentari! munciţi şi voi, ceva ?"