Cam în urmă cu aproape un sfert de veac,tot prin astă lună, un fost "titan" şi "fiu iubit" îşi declama,sub ochii unei asistenţe cu palmele bătătorite de aplauze , strepezit şi bolovănos, printre ultimile sale "proiecte grandioase" şi alte vreri de reidicare a naţiei pe "glorioasele culmi ale progresului şi civilizaţiei". Nu apucaseră să se stingă ecourile acelor "vibrante manifestări de dragoste" şi, apărut dintre hârţoagele unei obscure edituri, precum o Afrodită proletară, semi-anonimul Iliescu a tras,ca orice activist responsabil, concluziile urlând din toţi rărunchii săi revoluţionari că fostul său idol,nea Nicu, a "întinat valorile comunismului şi socialismului", motiv pentru care l-a retrogradat,după o sumară "şedinţă de demascare" şi printr-o salvă de "bun plecat", de la rangul de "geniu al Carpaţilor", la cel de "dictator" taman bun de aruncat la groapa istoriei şi a cimitirului Ghencea. Aburit de hemoragia oratorică a noului "tătuc" proţăpit în întâiul jilţ al patriei ce se dorea şi se aştepta a fi "fata bună şi frumoasă",o parte însemnată a poporului a căscat gura la "zâmbetul naţional" şi la ciracii săi, hămesiţi de foame şi putere, aruncaţi mai dihai decât lupii în turma de oi a unei economii feciorelnice în ale "ingineriilor",dar declarată,urgent şi emfatic, o adunătură de fiare vechi.După cum era de aşteptat, misia foştilor trepăduşi de partid, a nomenclaturiştilor second hand,a emisarilor "organelor" cu ochi albaştri şi a altor "structuri" se cam apropie de final şi, pe măsura trecerii anilor şi a orbecăielii prin deşertul unei "tranziţii", şansele ca Ilici şi ortacii săi să primească felicitări în faţa colectivului sunt cu mult mai întrupate chiar şi decât miliardele de dolari promise a se pogorâ peste români din buzunarele fraţilor chinezi. De fapt, cu toate riscurile de a fi pus la colţ şi supus oprobiului "oamenilor responsabili", nu ar fi hazardantă constatarea că, în momentele esenţiale ale cursului istoric mioritic, "conservele" kominterne şi-au cam făcut treaba cu multă eficienţă. Mai concret, fără a avea veleităţi de mare specialist în domeniu, cam orice om atent la mişcările fine ale vieţii politice postbelice l-ar putea considera pe actualul edec al pesedismului de Kiseleff,eternul Ilici, nepot al unuia dintre camarazii de ideologie a kominternistului bulgare,Gheorghi Dimitrov, şi, totodată, fiu al unui alt ilustru ceferist-ilegalist,ca fiind cea mai "harnică" şi eficientă conservă a tovarăşilor sovietici,implantarea sa, după rateurile lipirii sale de nădragii lui Ceauşescu,în fruntea noii plămade post-decembriste fiind o lovitură de maestru.Asta, cu toate că, din exces de zel revoluţionar,în acele momente confuze şi fierbinţi, "emanatul", prin apelarea pripită a ambasadei URSS şi a sprijinului "dezinteresat" la muşchii soldatului sovietic, era să strice poza şi să-i coşcovească pospaiul de "democraţiei" primit la machiaj. Cum experimentul pentru export vest, Petrică, fiul unui alt cadrul de nădejde, nu a dat roadele scontate, tovarăşii,prin zâmbetul iliescean şi muşchii, topoarele şi bâtele minereşti, au "epurat" intrusul ce a demonstrat slăbiciuni în interpretarea cu talent a rolului primit,mai ales că, sfios ca o fată mare, dintr-un ungher al odăii Puterii, privea galeş şi răbdător, aşteptându-şi trenul vieţii, un alt "tânăr de viitor",Adelu, alt camarad verificat până în vârful unghiilor, fost ginere al unui ministru,Grigore Preoteasa, cu urme kominterniste şi ginere în funcţie tot al unui fruntaş şi ex-ministru şi ambasador comunist,coincidenţă,taman în China,Angelo Minculescu. Până la un punct, noul pariu a fost câştigător,mai ales pentru propriile buzunare,motiv,peste ani, de o "uşoară" penitenţă pe la Jilava, numai că, din motive de Băsescu,a ratat tocmai momentul culminant ce urma să-l plaseze în dealul Cotrocenilor.Însă, la umbra sa, luat cam peste picior de toată pleiada pesedistă,s-a pripăşit şi a făcut purici o "trestie", ce se mlădia duios la fiecare boare a gândurilor "titanului" şi mentorului său,băgăreţul Victoraş, "viclean copil de casă",cum ar fi spus Poetul. Dezamăgiţi de eşecurile repetate şi prostănace ale unui alt pierzător de profesie, "senatorul lubeniţelor", mintoşii partidului, seduşi, probabil, şi de penuria de responsabilitate şi prea-plinul de orgolii de adolescent miop ce musteau în junele Victoraş,un alt nepoţel,cum vorbeşte gura lumii, al unui vechi kominternist,Naumovici, coleg de echipă cu Pantiuşa şi Nikolsch, l-au tras de urechi şi l-au scos, ca pe un iepuraş din jobenul pesedist, instalându-l în fruntea partidului patronat,încă, de duhul lui Ilici şi, după o serie de "manipulări hibernale" şi trădări de partid, în fruntea echipei guvernamentale. "Case closed",cum ar exclama un "şorici" băştinaş! Ultima "conservă" a fost deschisă şi oferită,spre a fi servită pe nemestecate, poporenilor extaziaţi de minciunele şi plastografii. Aşa încât, ultima reprezentaţie roşie din Casa Poporului nu mai miră, a fost dintr-un film din care lipseau doar două personaje: Dictatorul şi Sinistra! Este drept că, la umbra steagului roşu,victorios, se iţea un asemenea cuplu,copy paste: dictatorul şi crinuţa,privit cu ochi umezi şi umili de noul Bobu, un lăcătuş repetent,dar fudul,nevoie mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu