duminică, 22 decembrie 2013

Măgarii lui Buridan

După ce s-au tot suduit, înfrăţit, divorţat ori pârât pe la toate colţurile scenei politice până au transpirat sub limbă şi au fleşcăit micul pâlc al propriilor neuroni, aleşii naţiei, dar şi ceilalţi înalţi şi efemeri dregători şi-au strâns catrafusele şi, fiecare după cum l-a dus filotimia, portofelul ori buca, s-au tras la căldurică, pe la vetrele lor, să-şi rumege tihna şi tradiţionalele "porcării" comestibile( sarmale, piftii, cârnaţi), de celelalte având  grijă alte "organe", mai vigilente. Şi, cum e vremea poveştilor, altele decât searbedele şi indigestele rateuri de umor negru cu istorii despre haite de biruri şi bufeuri ale ţaţelor de partid, nu cred că ar strica să le punem în ciorapii ,mulţi duhnind a dispreţ şi gunoi penal, aninaţi pe la ferestre, în aşteptarea darurilor, a cremei conducătoare o povestioară al cărui tâlc, sunt evidente semne, că mulţi dintre respectivii amploaiaţi ai cetăţenilor încă nu l-au dibuit. Astfel, istorioara cu pricina , pusă nedrept şi fără noimă, în cârca bietului învâţat francez Jean Buridan, deapănă frământările şi angoasele ce-l frământă, până la obştescul sfârşit, pe unicul erou al întâplării, un banal măgar,mai sărac cu duhul, dar bântuit de uşoare urme de glagorie, căruia stăpânul, în mărinimia sa, i-a pus în faţă două snopuri egale, în mărime şi savoare, de fân. Grea încercare pentru creieraşul sărmanului animal care, tot cântărind care ar fi cea mai bună "bucăţică", a sfârşit prin a muri de foame cu mâncarea "la botul măgarului". Bun, şi, care-i clenciul şi raţiunea scoaterii pe tapet a povestioarei şi ce are a face asta cu tumultoasa şi nevrotica noastră viaţă politică sau cu avalanşa dărilor ce i-au îngropat până în gât pe majoritatea contribuabililor băştinaşi, ar răsuna o întrebare din public, prilej ca subsemnatul să fie lapidat cu bolovanii unor vorbe de ocară! Mai ales că, fiind în pragul unor sărbători ale iertării, ar fi normal ca, măcar în aste zile, poate chiar în ăst deceniu,să-i lăsăm pe distinşii noştri potentaţi să le tihnească sarmaua! Păi, dacă ar fi să ne ghidăm după calendarul prestaţiilor şi odihnelor "împărăteşti" ,ori după poveţele iubitorilor de linişte eternă şi sărăcie lucie, niciodată nu ar fi momentul potrivit a rosti micuţa întâmplare a măgarului meditativ şi nehotărât, motiv pentru iluştrii noştri conducători, dar şi a unor supuşi, de a rata înţelegrea tainei ce se ascunde în drama patrupedului maxi-urecheat. Aşa încât, încălcând cutume şi sfârâmând tabuuri păzite cu sfinţenie de "gardienii păcii" patriarhilor atotstăpânitori, am încercat a desluşi,mai pre limba votantului, tâlcul acestei dramei măgăreşti dramă care, la o primă vedere, s-ar rezuma la o simplă şi prozaică prostie a dobitocului nehotărât în alegerea sa. Păi, de ar fi să ne uităm şi în grădina noastră mioritică, nu puţine au fost situaţiile în care, spre exemplu şi mai ales în încercările electorale, posesorilor de voturi, armatele de "stăpâni" le-au tot pus în faţă tentante, dar insipide şi nehrănitoare, grămezi cu "fân electoral", care, până ce s-au dezmeticit şi hotărât "măgăruşii", s-au dovetit a fi iluzorii şi aducătoare de deces al instinctului şi nervului civic. După cum, mai nou, până şi făloşii şi fudulii guvernanţi, cărora le-au fost puse în faţă două grămezi de "bunătăţi", unele mai vestice, altele mai răsăritene şi cu iz siberian,în bălăngăneala lor "ideologică", trăiesc drama unor măgari ai lui Buridan şi nu prea ştiu bine pe care dintre copite să danseze ceea ce, nu ar fi exclus, să le provoace un soi de deces politic.Aşa încât, deşi măgarul din poveste a fost plăsmuit pe meleaguri franceze, sunt destule semnale că o turmă numeroasă a măgarilor lui Buridan tropăie zgomotos şi ia pe copite ţărâna piciorului nostru de plai!

joi, 5 decembrie 2013

"Demnitatea" insolenţilor

Mai ieri,pomădatul ales al naţiei,"musiu" Darius, ex-consortul slătinean al vivandierei de partide(a încercat canapelele mai multor ideologii), revoluţionara Lavinia Şandru, a scos pe cale orală, "mărgica" gândirii sale ce s-a dorit a fi ăl mai serios şi temeinic sprijin în săltarea salariilor primarilor de cătune, sate şi alte aşezări băştinaşe, clamând, cu ifos şi dicţie de artist demn de căminul cultural din Frecăţei, că noua danie guvernamentală pogorâtă pe astă arşiţă financiară are menirea de a sălta nivelul de demnitate al gospodarilor localităţilor mioritice. Genial şi insolent, în măsuri egale! Numai un vajnic fiu al plaiurilor care l-au dat naţiei pe "geniul Carpaţilor",Scorniceştii fiind la o goană de cal de urbea (care nu are nicio vină) pe care, vreo două mandate, a sleit-o fostul "primare" şi consort,ajuns mare parlamentar şi stâlp de nădejde al stabilimentului uselist, reuşea să nască o asemenea gogomănie infatuată şi plină,ca o bubă doldora de puroi,de dispreţ faţă de mulţimea votanţilor. "La banii tăi, îţi mai permiţi să ai demnitate?", îl plesnea peste obraz, cu astă replică dureros de adevărată pentru mulţi dintre actualii cetăţeni ai ţării guvernată de "gaşca veselă" a uselismului biruitor, "filantropicul" personaj întrupat măestru de neuitatul Gheorghe Dinică, pe  profesoraşul "inutil" şi strivit de viaţă , plăsmuit de actorul care, în viaţa reală,avea să se umilească a fi doar "bufonul motanului"! Ei, iată că, după "lupte seculare" ce au durat vreo 4 ore, stahanoviştii lui taica Ilici, vegheaţi de ochii vigilenţei proletare a lăcătuşului repetent şi de hlizeala tâmpă a ucenicului plastograf, au dat gata mândreţe de buget şi, odată cu el, şi firavele speranţe de normalitate economică, în pântecele acestui "golem" colcăind şi "premiul" salarial pentru primari, viitoarele "cadre de nădejde" în cele două bătălii electorale ce se vor purta anul viitor pe imaşul naţional. Aşa că, prin vrerea şi votul majoritar al cohortei sforăitoare din Casa Poporului, în buzunarele edililor de la oraşe şi sate vor adăsta mai mult "caşcaval" licit, "micile atenţii" fiind,başca. Păi, măi,nea primarilor, dacă vă era aşa de greu şi aproape ar fi trebuit să vă aducă obştea ceva ajutoare, ce vânt vă mai mână ca, la fiecare patru ani, să umblaţi ca milogii pe toate uliţele şi toate străzile, să vă căciuliţi la toate babele şi toţi aurolacii,să cheltuiţi din "mica agoniseală" pentru un mic, o bere, o găleată, un gumar,pe care să le daţi populimei votante, să cerşiţi,mai smeriţi decât cele mai bisericoase enoriaşe,votul izbăvitor, când ştiţi că, la capătul acestui "calvar" vă aşteaptă o leafă de lăcătuş fruntaş sau, după caz, de amploaiat mai răsărit? Nu cumva, după toată această trecere ciclică prin purgatoriul electoral,pe majoritatea dintre edilii-şefi ai aşezărilor noastre îi aşteaptă "răsplata jertfei patriotice"adică alaiul peşcheşurilor, mulţimea "atenţiilor", cioporul de şpăgi, şpăguţe şi alte "mici dovezi de stimă şi respect"?  Se pare că, de privim "căsuţele" ridicate din "truda şi sudoarea" întâiului bugetar al localităţii, ori ne aplecăm peste "modestele" declaraţii de venit(infamă invenţie) din care se iţesc, feciorelnic, hălci de terenuri, vreo 2-3 maşinuţe( pentru familie), acareturi, bijuuri şi alte "agoniseli", pentru o parte însemnată dintre fruntaşii urbelor şi satelor, "foncţia" e baza, iar leafa,"fudulia",mărunţişul de coşniţă! De fapt, cam pe acolo ar trebui să-şi cate "demnitatea" ăşti primari pentru care jilţul şi ştampila sunt uneltele făcătoare de averi. Iar, pentru o parte, mai puţin "norocoasă" , de dosare penale ("politice",desigur), zile şi nopţi încarcerate, bocete, jurăminte de "nevinovăţie" şi dureri de cap pentru camarazii de afaceri care, în multe situaţii, sunt şi tovarpşi de partid. Aşa încât, Darius, iubitule, matale şi  amicii tăi din fruntea bucatelor,puteţi să le umpleţi desăgile primarilor cu câtă "demnitate" vă lasă obrazul şi glagoria că, până la urmă, atât voi, cât şi protejaţii voştri, veţi rămâne , în ochii votanţilor şi a contribuabililor cocoşaţi de noianul birurilor, tot cu nemăsurata insolenţă  pe care o afişaţi cu fudulia unor mediocri efemeri ce se cred a fi genii.