vineri, 28 februarie 2014

Paiaţa din manechin

Râgând de plăcere, trupeţii pesedişti încă se mai scobeau între dinţi, hăhăind gros, precum tiriştii care îşi admiră reciproc posterele cu vreo goliciune aninate în cabine, de urmele colivei savurată la parastasul struţocămilei useliste când, păşind ţanţoş ca un curcan jumulit, fostul manechin al naţiei urca în cârca ridicolului suprem spre băloşirea  carâmbilor pontaci. Gest neânţeles pentru o bună parte a asistenţei, gratuit şi încârcat de obidă venit din partea unui personaj care, de un sfert de veac, era perceput ca un etalon al eleganţei şi chiar al unei seniorii izvorâtă mai mult din alăturarea sa de unul dintre emblematicii liberali neaoşi, venerabilul Dan Amedeo Lăzărescu, "soţul mamei mele", cum ţinea a pune în cote precise  relaţia dintre ei. Asta, în pofida faptului că, în anumite momente ale devenirii sale post-decembriste, fostul prezentator de costume "tip APACA" ,produse ale "epocii de aur", şi pupil al "mamei Zina" a fost ajutat de aura veritabilului liberal şi de "respiraţia" camarazilor de arme şi ideologie ai acestuia. Fire bântuită de lungi tăceri cu iz filozofal, mereu pomădat şi scos din cutie, actualul rătăcitor pe la uşile Puterii pesediste, fără a transpira prea mult şi a etala energii nebănuite a avut şansa ca, după vreo două ratări a vreunui jilţ edilitar, să fie aburcat, mai mult de "braţele vânjoase" ale aliaţilor, confraţilor şi, în special, ai destinului, în dregătorii cu mult peste aşteptări, dar care se pliau pe imaginea sa şi, mai abitir, pe ambiţiile sale nemăsurate de a fi un nabab al timpurilor noastre. La o privire mai atentă, atât mandatul său de ministru, cât şi cel de premier nu au rupt gura târgului, dimpotrivă, printr-o serie de decizii, a pus destule semne de întrebare asupra "eleganţei" în guvernare, punerea pe tava unor firme, înainte de a fi în posesia statului, a resurselor aflate într-un petic de pâmânt câştigat după, prin eforturi diplomatice, de România fiind doar un exemplu, "firav", de "bună guvernare". Iar, pentru a-mi trage spuza şi pe vatra subsemnatului, nu ratez ocazia a menţiona că ,fără voie, am depisatat că  acelaşi premier, asudând pe moşia  patriei, a "omis" să-şi treacă în declaraţia sa de avere participarea, în calitate de posesor al unor pacheţele de acţiuni, la două "firmuliţe" ale unor amici, motiv de uşor deranj pentru elegantul cu pricina. Ca pe valiza unui comis voiajor scăpătat, fostului lidser al liberalismului băştinaş i s-au pus tot soiul de etichete, de la "moliceanu", la "râzgândeanu"  sau"motocicleanu", dar, iată că, acum, în amurgul carierei sale, când se pregăteşte de un nou mariaj politic, singur, de bună voie şi nesilit de nimeni, precum un ginerică prea hârşit în căsătorii pentru a mai avea "naturelul simţitor", şi-a lipit cea mai jalnică şi jerpelită etichetă:"slugărniceanul". Asta şi pentru că, de astă dată, gomosul aspirant la nurii "miresei" viorica s-a ales din partea "divei", urâtă dar bogată, numai cu un noian de promisiuni deşarte şi, din partea presupuşilor socri şi ai propriilor rubedenii, cu ţucalul plin deşertat, peste fereastra "peţitei", drept în crescetul, proapăt ferchezuit, al tomnaticului pretendent. Astfel, din fălosul manechin de odinioară, rupt pe la încheieturi şi aruncat într-un colţ de debara, s-a iţit scăfârlia hâdă şi jimbată a unei paiaţe fără sfori.Inutilă! Atât de inutilă încât nimeni nu mai vrea să se uite la ea. Doar,poate, câteodată, vreun maidanez plictisit să o mai târnosească prin colbul  vreunei uliţe politice.