joi, 17 aprilie 2014

La ciorbea milei!

Între două dramolete, pesedeul învingător, prin voinţa şturlubaticului său  lider şi prin votul mulţimii mute şi trandafirii, a fericit naţia cu un nou cadou, prin înălţarea unsului viorelului, eşuatului sindicalisto-politruc Ciobea,  în jilţul de Avocat al Poporului, o dregătorie vitală, dacă este luată în serios, dar , în fapt, o sinecură, o tinichea atârnată pe post de "medalia muncii" la reverul celui mai jalnic "ex"(ex-procuror,ex-sindicalist, ex-primar, ex-ţărănist,ex-premier, ex-penelist).Acum, după ce s-a buricat atâta amar de vreme şi a înjurat "sistemul băsist" pe la toate televiziile de partid, poate că, Toruţ al Cioarbei(aşa cum îl alintau consătenii pe nefericitul posesor al unei pălituri de copită cabalină taman în freză) chiar îşi merită "răsplata jertfei patriotice" mai ales că, după propriile sale evocări studenţeşti, locul de întâi premiant naţional i-a fost ocupat, pe nedrept şi mai brutal decât Crimeea, de cătree o altă "euro-lumină" a neamului, Adrian Severin. Însă, fiind într-o perioadă în care pomenile sunt binevenite, probabil că, la înmânarea firmanului, viorel i-a pus în braţe mega-avocatului naţional şi o lumânare, d-aia mare, de cununie,adăugăm un smerit, "să fie primit" . Totuşi, între coperţile unei ipotetice şi viitoare cărţulie a subsemnatului s-ar regăsi, cu siguranţă, şi rememorarea unei scene de umor negru şi absurd în care eroul principal a fost actualul şi fericitul câştigător al ultimei ofrande pontace, postul de Avocat al poporului român.
Întâmplarea cu pricina s-a petrecut la Reşiţa, pe la mijloc de ianuarie 1996, când, din motive tot de guvernare pesedisto-văcăroiană, salariaţii de la UCM( o uzină mastodont) au pus-o de o revoltă aşa de spontană încât toată conducerea a fost efectiv alungată şi şi-a semnat demisiile pe spinările revoltaţilor, interimatul fiind asigurat de un nou director care , zilnic avea în ospeţie, în biroul său, zeci de emisari nervoşi ai greviştilor care, de pe la 7 dimineaţa, până la sfârşitul programului, îl blagosloveau pe noul conducător cu toate vorbele de duh din dotare. Omul, un bănăţean mai  vânjos şi blând, primea stoic toate aste "daruri" proletare astfel, conştiincios, zilnic, ambele tabere îşi respectau "programul de lucru". După câteva zile de răzmeriţă, apare la la Centru, de la Bucureşti, un emisar de la federaţia sindicală unde era arondat şi sindicatul revoluţionarilor, solul fiind M.P,, unul dintre hârşitele "eminenţe cenuşii" ale sindicalismului post-decembrist şi, la acel moment, sfetnic de taină al Federaţiei Sindicale "Henry Coandă", aflată în parohia proaspătului debarcat de către Miron Mitrea de la şefia CNSLR-Frăţia şi noul lider al CSDR, însuşi, Victor Ciorbea, cu rănile de victimă încă sângerânde. "Îţi dau o veste,diseară vine Ciobea să negocieze cu noua conducere", îmi vinde pontul MP, amicul meu, ambasadorul sindical. După ce programul de înjurături şi proteste s-a încheiat, revoltaţii savurându-şi de mult "victoria" zilei, apar în biroul directorului, care taman îşi curăţa cabinetul de mulţimea cocoloaşelor de hârtie şi îşi desfunda orificiile faxului de guma de mestecat îndesată, bineânţeles, în semn de "protest", de către "spontani", cei doi negociatori sindicali :MP şi Victor Ciorbea. După delicateţurile de protocol, s-a trecut, fără fasoane, la negocierile propriu-zise, ex-premierul demarând cu aplombul pe care, în zilele noaste, şi-l mai etalează pe la televiziuni. Numai că, fatalitate! Directorul nostru respinge , cu aceiaşi "bâtă" ,"nu am bani", toate sumele de creştere salarială propuse de Ciorbea şi însoţitorul său, în pofida jocului de-a poliţistul bun şi cel rău făcut de ambii sindicalişti. În fine, pentru a nu plictisi, aproape de primul cântat al cocoşilor, într-o ultimă şi plângăcioasă tentativă, marele lider sindical sloboade o rugăminte de adolescent refuzat la dans până şi de tocilara şcolii:"domne, dă-mi măcar 1 leu , majorare  la salariu, să nu plec cu mâna goală!" "Nu auziţi, domnilor, că nu pot să dau nici leu ăla, că n-am bani! Hai, gata!" a replicat interimarul conducător al uzinei şi l-a trimis la plimbare, cu mâna goală şi mofluz, pe viitorul Avocat al Poporului. Acum, revenind la timpurile noastre, cât s-o fi rugat de viorelul arogant fostul penelist pentru noua dregătorie. Să nu rămână "făr de coledzi"! 

Niciun comentariu: