marți, 27 mai 2014

Haplea cu papion şi femeile cu barbă

În anii umorul mioritic interbelic, un personaj,Haplea, făcea furori mai abitir ca siliconatele şi botoxatele contemporane şi cu mult peste miorăilelile şi jelaniile lălăite de ciudele de manelişti pe la generoasele televiziuni spălătoare de creiere pustii. Haplea era o născocire desenată ce întrupa nătângismul uşor perfid al progeniturilor plămădite din amorurile mahalagiilor cu ifose de parveniţi, un personaj aparent inofensiv în tembelismul său, dar care , pe lângă hăhăilala populară, stârnea şi destule pocinoage. Un măgădău în pantaloni scurţi,mereu îndopându-se cu plăcinte, cu un etern zâmbet tâmp aninat de o moacă mereu mirată, şleampăt şi neândemânatic, rod al unor părinţi de aceiaşi teapă şi măsură, Haplea făcea deliciul poporului dornic de hlizeală şi băşcălie ieftină, în timp, numele său fiind asimilat până la transformarea sa  într-un loc comun, " parcă eşti un haplea!", un soi de strămoş al actualilor pantofi de sport, deveniţi neaoşii "adidaşi", sau al copiatoarelor, utilele "xeroxuri". Dar, revenind în zilele noastre, prin mulţimea, de multe ori vidă şi mută, dar pofticioasă la bucatele naţiei, au prins roşeaţă în obraji şi şunculiţe pe la şale, o seamă de urmaşi ai figurii caricaturale ce a înveselit chiar şi copilăria veşnicului  Ilici a neamului pesedist, junele Haplea. Desigur, la vremuri cizelate, şi noii haplea au renunţat la pantalonii scurţi,au deprins arta rotirii vorbelor şi a aburelii, însă şi-au păstrat năravurile şi "manerele" originalului, pocinoagele actualilor fiind, totuşi, cu mult mai maligne şi perfide. Haplea zilelor noastre e în stare să se împopoţoneze cu papion, dar să calce în străchini şi să se hlizească tont la mese regale, după cum, la fel de "natural", te poate minţi cu privirea-i inocentă de haplea că afară ninge, chiar dacă e caniculă, sau se poate plimba cu barca pe uscat şi să afirme, la fel de nonşalant, că a fost pe un crucişător. Din păcate, acest Haplea cu papion trăieşte cu impresia că toţi neuronii planetei s-au bulucit numai în ţeasta sa, motiv pentru care viselele sale erotico-politice îl încurajează să se închipuie Haplea întâiul al norodului. Spre deosebire de personajul iniţial, care era o unică odraslă a familiei de păturici interbelici, vremurile noastre au mai plăsmuit un alt confrate de-al său, tot un Haplea, cu un papion mai roşu decât steagul Chinei, dar la fel de avid a fi atârnat de ciolanul "foncţiei" şi al puterii. Dacă nu ar avea darul vorbirii şi ar sta cu gura încleştată,tăcând inteligent, ăst Haplea ar părea chiar cu o brumă de glagorie şi cu un prinos de ştaif doar că, fosta-i îndeletnicire de manechin îi mai dă ghes, prilej de a fi târnosit, mai ales de foştii săi colegi de clasă politică, prin toate noroaiele. Însă, fostul purtător de ţoale de împrumut şi de neveste ţine la flegmare şi ,pătruns de un zel slugarnic şi o foame de haplea, nu renunţă la plăcerea de a fi umilit, precum un alt frate în ale hăplismului  şi milogelii, un actoraş ce a "reuşit" rolul vieţii sale, Euromilogul roşu. Şi, pentru că fauna noastră este plină de animale şi animăluţe de toate soiurile, pe lângă celebra "femeie cu barbă" ce i-a "fericit"  pe valsatorii vienezi, şi prin pădurile noastre mişună cohorte de "femei cu barbă", de la mutele şi tutele, "fă", până la vivandiere de partid cu vocalizele la purtător şi poalele-n cap, acestor specimene, care sunt mai active şi în călduri mai ales în perioadele de rut electoral, fiind destul de dificil a le defini sexul şi părinţii biologici, transhumanţele "femelelor" cu pricina fiind, în destule cazuri, cu mult mai dese decât împerecherile. "Femeile cu barbă", nu sunt frisonate de ambiţiile care îi macină pe hăpleii neamului,ci, mult mai docile şi mulţumindu-se cu câte o fărâmă de cozonac, se limitează la interpretarea, după notiţele şi indicaţiile primite de la stăpânul Haplea, a ariei de partid. Normal, "femeile cu barbă" care au statut de amante ale hăpleilor politici au privilegiul de a primi cadou şi câte un portofoliu ministerial.  Acum, în aste zile, se pare că Haplea întâiul a făcut o nouă boacănă , a spart vesela de zestre, prilej de supărare şi nevricale pentru "bunică-sa", şi de ghinion  care s-ar putea să-l ajungă la sfârşit de toamnă.  Hai,pa!