vineri, 29 august 2014

Deşertul fantomelor

Vipia încrâncenată a luptei surde, a intoleranţei dusă până dincolo de stadiul înjurăturii blajine, cu tentă de alint, sau hăhăielilor grobiene a măcinat şi puţinul pământ sănătos pe care se mai sprijinea meleagul mioritic transformându-l într-un deşert arid, bântuit de fantomele desghiocate de suflet şi ambiţe şi descărnate de puţina fibră a speranţei. Ceea ce, până mai ieri, a putut fi un petic de normalitate, într-o mlaştină de "democraţie originală" adusă pe tălpile botforilor cu scârţ şi fason de conduri europeni ai armatei iliescene, din astă vară, cu opintirea voinicoasă a trupei cârlanilor zurbagii şi necopţi la puţina zestre mintoasă sau educaţională , totul a fost înghiţit de nisipul mişcător al unei guvernări aflată doar în bătaia vânturilor penale ale intereselor şi hatârurilor "caizilor" de partid. Aflat în voia tuturor vântoaselor, a pohtelor neostoite a mulţimii profitorilor şi atârnătorilor la peticitul şi pipernicitul buget public, deşertul nostru a devenit raiul acestor aventurieri ai ideologiilor şi uzurpatori a legilor, începând cu legea a mai încarnată în sufletul oricărui om care nu a chiulit de la şcoala primilor şapte ani ai vieţii, legea bunului simţ.După cum, în aceiaşi măsură, noua pată tumoral-nisipoasă ce şi-a găsit culcuş în trupul, altădată sănătos, al ţarinei carpato-danubiano-pontice a ajuns tărâm al speranţelor moarte şi al fantomelor lihnite de foame şi de pofta de a mai ridica ochii spre un cer pe care roiesc mulţimi de hoitari, neaoşi ori venetici,  hulpavi şi cu un chef neînfrînat de a se ospăta din hoitul rănit al unui fost falnic zimbru. Cum se întâmplă prin aste deşerturi, printre străvezii fantome şi fauna răpitorilor bipezi, mişună cohorte de scorpioni, şerpi,gângănii, lăcuste, viermi, hiene şi tot  soiul de vietăţi oportuniste, fiecare fărâmă de pomană boierească fiind căştigată de ăsta alai după mii de temenele, gudurări şi lins pantofi de fiţe ai dregătorilor din fruntea bucatelor, la festin fiind deschisă calea tuturor care îşi acceptă statutul de nevertebrat, mai ales politic. Desigur, ca prin minune şi în pofida tuturor sforţărilor armatei de zdrahoni iresponsabili şi roşii în inimi, minte şi priviri  de a nimici, de cele mai multe ori, prin siluirea legii şi a decenţei, orice palmă de pământ, în deşert s-au iţit şi nişte mici şi plăpânde oaze de normalitate,chiar dacă precară,în care , arar , se mai încumetă a se adăpa din izvorul speranţei puţinii naivi ce mai cred că expansiunea draconică a deşertului poate fi stopată. După cum, printre cârdurile de fantome ce hălăduiesc anesteziate şi bramburite, dar bucurându-se la fiecare ciozvârtă sau firirel aruncate, într-o milostivenie ipocrit-interesată, de către satrapii deşertului ori slugile lor,  prin deşert mai întâlneşti, predicând în pustii, câte un întârziat sau refuzat la masa bogaţilor sau câte un prooroc ce îşi încearcă a clădi propriul piedestal de pe care, odată aburcat de elanul inocent al ucenicilor, să ajungă mai lesne la cornul abundenţei personale.Şi, din nefericire, cum vremurile nu par a se limpezi, iar vântul pustiitor al desnădejdii şi al sărăciei, de toate felurile, a prins a se înteţi, spre satisfacţia gureşilor înscăunaţi în jilţurile puterii discreţionale şi fără nici un dram de jenă şi respect,nu prea se întrevăd semne ale vreunei renaşteri a peticului de plai pe care domneau legea, toleranţa, decenţa şi normalitatea. Chiar dacă, la porţile Levantului fiind, toate erau luate şi tratate mai lejer! Dar, în niciun caz, nu era domnia mitocană a înjurăturii, flegmatului şi rânjitului ca proata-n târg!