Greva bunului simţ

sursa: realitatea.net

 Ceva vreme în urmă, pe când săracii cu duhul se scăldau prin spa-uri vântoase, iar amantlâcul penelisto-pesedist se pritocea prin laboratoarele turnătoriei Grivco, un june prim al somnolenţei naţionale clama pe toate toturile, la toate şuetele şi prin toate pieţele viitoarea marea izbândă a revoluţiei bunului simţ numai că, fatalitate, o pârdalnică de flacără violet a fleşcăit tot zvâcul revoltei ce avea a se naşte talent şi a muri speranţă. Motiv pentru care, luminile rampei fiind stinse şi butaforia strânsă şi pusă la păstrare pentru alte panarame electorale, bune de amăgit şi veselit norodul votant, şi mult-invocata revoluţie a bunului simţ a fost aruncată de plăsmuitorii şi promotorii ei într-unul dintre ungherele luptei de clasă cu gând a fi ştersă de praf şi scoasă la lumină la momentul în care eternul candidat la jilţul suprem al neamului va porni bătălia finală, iar colbuita revoluţie îşi va recăpăta efemera utilitate. Aşa încât, până la revenirea la moda revoluţiei bunului simţ, toate ţăţismele,mitocăniile, barbariile vocale sau înjurăturile cu ştaif, botezate, intelectual, "pamflete", joacă tontoriu, precum boşimanii în invocarea zeilor,spre amuzamentul hăhăit al "aparţinătorilor", pe stârvul deschiolat şi inutil al acestei foste fudulii electorale. Târnosite prin tot glodul mahalalei cu ifose şi pretenţii de scenă politică, vorbele îmbăloşate de ură, dar orfane de cele mai elementare urme ale decenţei inundă zilnic, mai vehemente decât ploile de vară, spaţiul mioritic, amicii de ieri fiind lapidaţii de azi, iar adulaţii zilei ajungând infamii tocmai nimeriţi a fi aruncaţi în ghearele motăneilor ce se gudură, zeloşi,în ograda mârtanului naţional. Desigur, ca în orice revoluţie "cu ordin de la Poliţie", şi în cazul defuntei răzvrătiri pentru întronarea bunului simţ  se aleg învingătorii, cei ce se înşurubează sănătos la masa bucatelor, precum şi veşnicii "romantici", păcăliţii de serviciu, slujitori de ocazie cărora, pentru diverse "jertfe", le sunt aruncate ceva firimituri, diplome sau simple şi tovărăşeşti strângeri de mâini şi felicitări în faţa colectivului.

sursa: ziarelive.ro

Normal, mari şi eternii învingători sunt, ca de obicei, păpuşarii, tătucii şi regizorii dramoletelor puse în operă pentru a stoarce o lacrimă, un suspin sau o înjurătură "anti" din partea mulţimii vide şi credulă care, asemenea fotbaliştilor începători, se duc după prima fentă şi , involuntar, îşi rup de la gură banii de pâine pentru a burduşi tot conturile respectivilor sforari politici. Iar, pentru "impresie artistică", să dea bine în poza de grup, se mai saltă de la categoria slujbaş-simbriaş, la aceea de profitor-începător, şi câte un "ales" care, pe tot parcursul telenovelei , şi-a demonstrat lipsa decenţei, talentul demagogic şi absenţa oricăror scrupule, calităţi esenţiale pentru un viitor oştean al partidului şi al revoluţiei bunului simţ. Astfel, pogorâtă din legendara căruţă caracaleană, ca o minune mai abitir decât un Petrache Lupu cu fustă, fosta grevistă de protocol pisicesc a fost răsplătită din plin pentru nevăzutele, dar naratele, tele-leşinuri, vivandiera de partid ajungând o isprăvniceasă a profitului, mustind de tupeul şi ţâfna parvenitului. În tabăra cealaltă, a slugilor second hand, se iţesc feţele lungi şi dezamăgite ale unui Bulă-drapel, alt grevist în devenire, sau ale neânţelesului "gagarin" de balcon, personaje pentru care, carnea macră de pe ciolan este, încă, un vis. Dar, nimeni dintre figuranţii ori actoraşii scenetelor şi altor opere de două parale puse în scenă  de "regizorii" neamului trebuie să fie zeloşi, să nu dispere pentru că, vorba coanei Joiţica, " nu-i cea din urmă Cameră!"

ps. După ce şi-a spălat sfios pantofii plin de glodurile uliţelor natale în prima baltă întâlnită la bariera din nordul Ploieştilor şi a prins a se gudura pe la mesele potenţilor urbei, flăcăul coborât din vârful dealurilor prahovenbe a prins gustul banului şi al politichiei şi, după un stagiu de parlamentar, a reuşit, "prin metode specifice", să ajungă în jilţul din fruntea urbei. Şi, cum, după împânzirea oraşului, în vremea campaniei electorale, cu înscrisuri sub semnătură proprie despre aburitoarea şi fantomatica "pensie municipală" nu s-a sichisit niciun "organ", junele a prins curaj şi, mai nou, a clocit, împreună cu amicii de partid, o fundaţie în care, chipurile, ar urma să se strângă, după metoda "transparenţei", tot de la păcăliţii ploieşteni, donaţii pentru construirea unui nou spital. Pentru cei cu naturelul simţitor trebuie menţionat că, în acest moment, în oraşul peste care tronează grijuliul edil, funcţionează, sub aripa spilalului judeţean şi cel municipal, vreo şapte unităţi spitaliceşti, în vreme ce a opta, fostul impunătorul şi noul sediu al Petrom,recent predat de societate comunităţii , este în curs de întrupare. Dar, în opinia întâiului edil al oraşului, pentru un "ţel nobil", nicio fundaţie, aspirator opac de fonduri, nu e de prisos. Mai ales că, de nu vor fi surprize, atât viitorul ministru al Justiţiei, cât şi viitorul procuror general al naţiei sunt fii ai urbei cu pricina.  În rest, "ne doare-n replică!"        

Păcăliţii păcălicilor

Mai ieri, amicul Fefe, Cătălin Pena pre numele său de jurnalist, nara, într-o lehamite indignată, un episod al cotidianului stradal în care, un snop de liceeni şi liceene, viitori stâlpi de nădejde ai bamboo-urilor patriei ori beizadele cu legitimaţii parlamentare şi aspirante la înaltul stat de asistentă ori şefă de canapea, nu-şi puteau descifra dilema sexului şi  ocupaţiei unui "amărât" de Nichita Stănescu, "ăla de scrie poezii"! Şi asta, taman în zilele în care kulturnicii ploieşteni, în prăfuita manieră rutinieră a propagandei de partid, bifau "comemorarea aniversării" celor 80 de ani pe care ploieştenul Nichita i-ar fi împlinit, de nu ar fi trecut în neviaţă.Totodată, în aceiaşi notă sictirit-deziluzionată,Adi Dobre, un alt coleg şi concetăţean în truda cu vorba şi cuvântul scris,punea degetul pe furunculul  presei sportive băştinaşe, o zonă faţă de care gripa aviară pare un tratament revigorant. În sfârşit, în câteva rânduri, dureros de adevărate, actorul Mihai Bandeac povestea cu o ironie a silei, drama înfrângerii normalităţii în faţa tăvălugului mitocăniei cocălare şi al triumfului non-valorii. Şi, pentru ca hârdăul cu lături să fie vărsat până la ultimul strop, pe unul dintre canalele turnătoare şi tunătoare, un nefericit pastor cu o coloană de meduză şi pe care,probabil, religia nu-l ajuta să treacă peste pietatea Serbărilor Pascale, acompaniat de un  pechinez cu ifose de dulău, îşi deversa toată fierea ce zăcea în unicul său neuron scremându-se într-un aşa-zis, "demers jurnalistic" eşuat, însă, într-un delir verbal violent şi aflat la periferia decenţei .  Desigur, în toiul "marilor dezbateri" naţionale iscate de pârţurile emanate din prea-plinul gândirii celor doi "arhangheli florali", crinişor şi viorică, de panseurile vreunui ministru-poet, ministru-penal  sau ministru-fin, toate cele enunţate mai sus pălesc şi pot avea valoarea unui placebo pentru un bolnav veritabil. În fond, ignoranţa, prostia, mitocănia sau mahalagismul sunt vicii adânc înfipte în pământul nostru mioritic, omul zilei fiind mai interesat de multiplele mariaje sau divorţuri ale unor nimeni cu bani şi ţaţe cu mintea la vedere, de dramoletele maneliştilor şi cohortelor de "asistente" atârnătoare de vreun portofel libidinos sau, când este cazul, să prindă rând "la promoţii". Aşa încât, spre marea bucurie a armatei păcălicilor pripăşiţi în jilţurile călduţe şi profitabile ale dregătoriilor politice şi, mai ales, bugetare, în toată această brambureală cu iz de veşnică pomenire şi chermeză populară, mulţimea păcăliţilor nici nu prea reuşeşte să bage de seamă avalanşa birurilor, a scumpirilor şi a altor umilinţe care li se pogoară pe creştetele năclăite de magiunul acrit de vremuri al promisiunilor deşarte. Iar, în ăst timp, o mână de "nemulţumiţi" se consumă de supărare pentru "delictul" vreunui vip sau vipă în devenire care habar n-au sexul lui Nichita, "ăl de scrie poezii" nu, bătăuşa grasă.            

Mona, zghihara di pi la (H)uşi

Între bătăliile fratricide pentru supremaţia deşertului portocaliu, pornirile proletcultisto-slugarnice ale kulturnicului stahanovist,Andruşka, mareea lăptoasă ori cotidienele tembelisme ale mintoşilor din fruntea bucatelor, şade, tupilată şi mofluză, marea doamnă a robelor mioritice şi viitoarea aspirantă la marea dregătorie de gardiană a "bibliei" legilor, molcoma luptătoare pe baricadele patriotismului anti-MCV-ist, vrednica Monă a justiţiei băştinaşe. Atraşi şi orbiţi de focurile de artificii ale "marilor comandamente" ale naţiei şi de hemoragiile orale ale eternilor politicieni lipiţi de "sticlele" televizoarelor sau asurziţi de ţipetele falsate ale gorniştilor de casă, puţini au luat seamă la ultima boacănă pritocită în luminatele laboratoare ale guvernării şi dusă la bun sfârşit, până pe la Bruxelles, de către vremelnica chiriaşă a jilţului suprem al Justiţiei, boacănă menită a ne mai ridica, încă o dată şi la fel de indecent, poalele, în faţa "neinformaţilor" europeni ce vor să ne pună la muncile sisifice ale conduitei normale. Mai concret, în vreme ce, în aşteptarea anului prezidenţialelor, nevricosulul naţiei îşi purta cotidianul şi unilateralul război cu actualul locuitor al Cotrocenilor, iar camaradul său de pocinoage baleta graţios prin toate străchinile întîlnite în cale, stimabila ministreasă, pogorâtă din dealul Huşilor taman în ograda "direptăţii", şi-a îndesat jalba guvernamentală în desagă şi, asemenea unui badea Cârţan cu fustă,  a luat calea bruxelleză să le tălmăcească,pre limba noastră, a rromânilor verzi şi fuduli, adevărul despre "nedreptăţile" cuprinse în ultimul raport MCV, un document care, în opinia luminilor neamului ce se află la cârma ţării, a fost influenţat de "pârâcioşii trădători de neam", toţi "băsişti" nevrednici de a fi băgaţi în seamă. Mai mult, în jalba lăcrămoasă pusă pe masa şefimei europene de către fosta şefă a magistraţilor se mai tânguiau fruntaşii politichiei noastre de faptul că, pe măsură ce trece vremea, se înmulţesc şi temele pentru acasă pe care le au de făcut uitând "distinşii" că, după fiecare dandana a lor, ce afectează normele normalităţii şi decenţei impuse unui membru al familiei europene, se naşte şi o nouă temă de rezolvat. Bref, după ce s-a opintit şi a reuşit să-şi verse din traistă, pe masa conducătorilor treburilor europene, preţioasa-i plângere, cu faţa-i scăldată de sudoare şi de satisfacţia misiei dusă la îndeplinire, nobila fiică a Huşilor a revenit la matcă aşteptând, mai ceva decât un bătrân pensia mărită, rezultatul travaliului intelectual din care s-a plămădit opul-replică guvernamental. Însă, din nefericire pentru truda voiajului stimabilei voiajoare şi pentru toată suflarea uselisto-guveramentală care, în urma raportului cu pricina, aştepta să fie mângâiată pe creştet şi gratulată de mai-marii europen pentru bună purtare, răspunsul la plângerea trimisă  a fost deziluzionant de sec şi concis, europenii reafirmând că ultimul raport MCV a fost corect , fiind, în fapt,un hronic al "faptelor de arme" săvârşite, mai ales în miezul verii trecute de veselii doritori ai unei "democraţii originale" eliptică de unele atribute esenţiale ale unei democraţii veritabile. Aşa încât, spre marea sa mâhnire, plecată fiind în promenadă pe la Bruxelles, Mona noastră a zghierat şi s-a iţit fără folos pi la uşile "şăfilor" sau, cum s-ar spune pe meleagurile dânsei: drum bătut şi fund frecat! Însă, trecând într-o notă serioasă tot acest nou demers al actualilor actori politici aflaţi la putere, gestul demonstrează, încă o dată, că "dottorii" noştri încă mai au grave lacune în a-şi însuşi tainele abecedarului.

Anonimii

Ioan Bozdog din Câmpia Turzii a fost şi va rămâne, din nefericire, un ilustru anonim. El nu a fost vreun ghicitor milionar ale celor şase numere norocoase de la loterie pentru a fi asaltat de televiziuni, organizaţii umanitare sau cohorte de amici, nu a fost vreo "vedetă" navetistă între "bamboo-urile" naţiei şi numeroasele show-uri televizate în care să-şi etaleze muşchii, nopţile minţii şi ultimile pipiţe leşinate pe cardurile sale. Mai mult, anonimul nostru nu a fost nici măcar unul dintre miile de politicieni şi politruci pentru a se "mândri", precum majoritatea participanţilor la politichia autohtonă, cu fundamentatul principiu al inconsecvenţei şi "abilitatea" de a degusta, ca tot românul imparţial, din toate tocăniţele de partid. După cum, Ioan Bozdog nu a fost unul dintre revoluţionarii de profesie ori dintre comercianţii de nimic pe varză,eterni amanţi ai banului public şi ai conturilor dodoloanţe. Ioan Bozdog nu a fost nimic din toate astea şi de aceea, gestul său disperat de a renunţa la statutul de paria, oferit,"filantropic" şi în concubinaj, de neştiuţii patroni  ruşi şi ştiuţii guvernanţi români, a trecut precum o boare de primăvară şi cu "sfiala" de a nu "deranja" crema televizionisto-guvernatoare de la cotidienele păruieli şi alte asemenea metehne ţăţiste. De altfel, preocupaţi cu ambâţurile leşinate ale unor politicieni  second hand, cu bufeurile oratorice ale unor lideri cu ifose de primadone sau cu "dramele" fufelor şi fanţilor de mucava, "profesioniştilor" colcăitori prin media băştinaşă le-a fost infinit mai facil să ştie câte plombe are vreo fiţoasă decât numele nefericitului saturat de umilinţe, motiv pentru care, pentru majoritatea, Ioan Bozdog era doar "un grevist" sau, în cel mai fericită situaţie, "un fost angajat". De fapt, în scurta şi ipocrita sa compasiune orală, nici premierul nu avea habar de numele celui pentru care, ajutorul de şomaj se va contabiliza ca economie la bugetul necesar susţinerii alaiului de atârnători şi aleşi ai neamului. Desigur, aşa cum "dă bine", vreo două zile, guvernanţii  şi parte a "politicienilor responsabili" vor mima "preocuparea" pentru soluţionarea soartei celor de la societatea din Câmpia Turzii, dar şi "compasiunea" faţă de situaţia familiei lui Ioan Bozdog. Probabil, se vor afişa chiar şi emisari cu jerbe, coroane şi angajamente, iar pe la anumite posturi de televiziune, milostivi de ocazie îşi vor exhiba ipocrizia. Bineânţeles,fapta  disperată a fostului strungar nu trebuie aplaudată sau încurajată, însă în străfundurile acestui gest zac toate impotenţele unor guvernanţi de toate culorile care, din nepăsare, nepricepere, interes ori lipsă elementară de respect faţă de legislaţie şi viaţa celor pe care sunt obligaţi să-i slujească, au dus la erupţia de disperare a anonimului,Ioan Bozdog. Un anonim care ar fi putut, şi poate fi, o persoană cunoscută, apropiată sau dragă celor ce se cred şi se comportă precum stăpânii eterni ai destinelor celor pe spinările cărora se joacă de-a Dumnezeu. Strungarul  Ioan Bozdog a fost un om care, o viaţă, a ştiut să-şi respecte munca şi statutul de "anonim", în vreme ce, adevăraţii anonimi belferesc şi se ceartă pe "jucărele".        

"Fraila" din casa politicii

sursa: primarsibiu.blogspot.com

În vreme ce vizaveaua lui era la braţetă, prin Cluj, cu un viitor "honnoris causa", şomerul de lux al politichiei băştinaşe şi liderul penelismului guvernamental, cu un zâmbet larg agăţat pe faţa-i nedormită, anunţa marele transfer al anului, trecerea întâiului german al României, edilul sibian, Klaus Johannis, în tabăra liberalismului dâmboviţean de cumetriei. Desigur, fără a pierde timpul, totată suflarea aflătoare în treabă pe scena şi culisele politicii noastre au prins a cânta oda bucuriei, felicitările şi gratulaţiile de mare strateg troienind ţeasta liderului liberal mai ceva decât noianul de confeti de pe la vanghelioanele naţiei. Pe de altă parte, mai strepezit şi cu gândul la o cină pariziană, premierul a punctat şi el,ca aliat ce se vrea a fi, la fardarea imaginii, destul de şifonată,mai ales în urma ultimilelor nevroze interne,a camaradului de arme şi guvernare, fizicul noii achiziţii peneliste fiind purtat pe toate ecranele mai abitir decât Fram , ursul polar, enigmaticul gospodar al sibienilor încercând, fără niciun dram de succes, să păstreze "marea taină", pe care o ştia până şi un bagajist din Gara de Nord, aceea a înscăunării sale în cea de-a doua funcţie a fostului partid al Brătienilor şi actual teren de manevre anto-voiculesciene. La prima vedere şi asurziţi de zgomotul aplauzelor adresate liderului penelist, mai toţi politicienii şi analiştii au concluzionat că racolarea primarului sibian în echipa antonesciană, alături de "crema" liberalismului mioritic, Fenechiu, Chiţoiu, Adomniţei, Petre Roman, Ghişe, Ciorbea şi alte somităţi, poate rivali doar cu transferarea lui Messi la Gloria Bistriţa, spre exemplu, numai simpla prezenţă a multi-alesului sibienilor fiind suficientă pentru a ridica prestigiul partidului şi a mai curăţa din căcărăii  ce-şi fac veacul prin ograda liberală. Poate, din perspectiva unui calcul pragmatic şi pe termen scurt, Johannis va revigora cam blegita săgeată din tolba antonesciană cu atât mai mult, cu cât, la momentul împărţirii bucatelor puterii, oştenii lui Crin au cam păţit precum Ion şi Gheorghe care, ajunşi cu mare întârziere la împărţirea, de către Sfântul Petru, a deşteptăciunii s-au ales numai cu o diplomă. Însă,stând strâmb şi judecând drept, aterizarea lui Johannis în curtea penelistă are menirea de a fi o sulă în cam toate coastele simandicoase ce aspiră la nurii Puterii. În acest sens, un prim beculeţ ar trebui să se aprindă în mintea unui Frunzăverde, un  alt liberal de ziua a şaptea, convertit după decenii de adăpare la Internaţională socialistă şi social-democraţie, căruia, la venire i s-au promis funcţii şi demnităţi pe măsura trădării sale, noului "delfin" liberal fiindu-i promise şi rezervate, un jilţ şi o funcţie nou născute, de prim-vicepreşedinte şi prim locotenent al crinului prezidenţial. 

sursa: www.econtext.ro

Apoi, după afirmaţiile colegului său de alianţă, prin care a clamat disponibilitatea noului venit, Johannis, de a fi  un posibil premier sau preşedinte de ţară,  un motiv de insomnie ar trebui să-şi facă loc şi în tihna şi prea-plinul actualului premier, echipa Crin-Johannis fiind, dacă nu "defectează" nimeni, demnă de luat în calcul. Apoi, deşi s-a afirmat a fi artizanul acestei mişcări de transhumanţă a sibianului în Capitală, chiar şi părintele mişcării cu pricina, liderul penelist, ar putea avea unele viitoare migrene, Johannis fiind un candidat la viitoarele prezidenţiale la fel de viabil precum "achizitorul" său, protocolul uselist nefiind, prin asta, alterat. După cum, de-ar fi să apelăm la memorie, deşi se revendică din seriozitatea germană, nu ar trebui a uită că, în decursul ultimului deceniu, actualul penelist, Johannis, a fost bântuit de metehnele pământului strămosesc fiind, "imparţial,ca tot românul," cu toate partidele şi cu toate guvernele. Astfel, aşa cum glăsuiau unele voci, pe vremea Cabinetului Năstase, după o curte asiduă şi "daruri bugetare" pe măsură, în ultima clipă, edilul sibian a trecut, ca susţinător -simpatizant, în barca Alianţei DA,mângăiat, părinteşte,pe cap de către liderii Alianţei, inclusiv viitorul şi actualul preşedinte, noul premier al epocii, Tăriceanu, fiind destul de "atent" cu primarul urbei de pe Cibin, mai ales că aceasta urma să fie şi capitală culturală europeană. Apoi, ieşit din luminile rampei, Johannis, această "fraila" (alint al "gaiţelor" din neamul Dudulenilor faţă de menajera austriacă ) a politicienilor autohtoni, a fost adus, iarna trecută şi în plină mitingeală "spontană", dar bine organizată, precum sfintele moaşte şi, după o sfeştanie şi o binecuvântare voiculesciană în amvonul GRIVCO,  fost prezentat naţiei ca unicul premier-minune şi înlocuitor de Boc. Însă, iată că, după o nouă perioadă de ţinut "în adormire", Johannis bun la toate este, din nou, scos pe piaţă, uns mare boss penelist, dar şi ridicat la rangul de "balaur" menit a-i struni, în special, pe cei doi "ponei" înhămaţi la teleguţa Puterii. Dar, pentru liniştea şi, mai ales, neliniştea "băieţilor" ce zburdă prin ograda politicii noastre, nu prea ştiu la cine e cravaşa ce poate domoli toanele "frailei" sibiene.          

Taxa pe săpun

Parafrazând un mare chirug al străzilor Capitalei,"poporul pesedist" aşteaptă, precum lingurarii lui Nică a Petrei traista cu merinde, cu ochii mijiţi de emoţie şi gâtlejurile uscate de dor "liberarea" întâiului staroste al ouătoarelor mioritice, "martirul Bombonel", omul fără de care, Viorel şi "Viorică" sunt precum două păpuşi stricate. Cum blazonul de "Ceahlău al scrisului" a cam fost însuşit de ceva vreme şi, oricum, dat fiind culoarea politică a edilului târgului de la poalele muntelului cu pricina, o apropiere onomastică "ar suna ca dracu", se pare că, pentru noul scrib al blogului de carceră i se va rezerva şi lipi pe frunte şi în cv supranumele de "gânditorul din Tărtăşeşti". Cu vocile încă în piuneze, după solicitantul an electoralo-mitingist ce a trecut, bocitoarele şi urlătorii de protocol ale partidului, în lupta cu răguşeala, au dat iama în producţia de ouă a "luminatului" şi îşi aşteaptă odorul la picioarele căruia să bată mătăniile iertării şi ale promovărilor mult-râvnite. În cinstea marelului eveniment, mai important  pentru noii ideologi ai partidului roşu chiar decât actul dezrobirii ţiganilor sau răsturnarea, prin migraţia popoarelor, a "guvernului portocaliu", tot acest "popor pesedist"  şi-a ros "neuronii creierelor" pritocind mulţimea variantelor uliţelor politice pe care vor păşi paşii încarceratului naţional. Desigur, cu zâmbetul rămas agăţat pe faţă de la prima şi ultima bătălie prezidenţială la care a participat şi a ratat-o iminentul eliberat, unii dintre oştenii acestuia se cam fofilesc, până se dumiresc încotro va bate crivăţul de Jilava, după fustele largi şi colorate ale bunicuţei de partid, bătrâna maşteră fiind mare iubitoare de "nepoţei", chiar mai prostănaci, dar pocăiţi. Printre ţambrele gardului, vecinii de ogradă uselistă îşi cam dau coate şi râd mânzeşte şi strepezit, în vreme ce , mândreţea lor de ficior cu nume de floricică  dă, din chicoteală nevricoasă, în intempestive depresii trecătoare, rugându-se la toţi sfinţii şi, mai ales, la moş Ene, patronul său, să nu-i vină "eliberatului" ideea de a râvni la jilţul cotrocean. Spre marea uşurare a fostului înlocuitor de prezident,  un soi de preşedinte "nechezol" (uitata cafea cu orz ce a făcut epocă în epoca de aur), "momental" şi de după gratiile şi zidurile celulei, vocea stinsă de emoţia revederii a bombonelului patriei a infirmat dorinţa sa de mărire până la primul rang al ţării. Dar, după cum ştiu până şi copiii, nu numai "tontologii", pe la noi, viaţa unei minuni se sfârşeşte după numai trei zile aşa încât, pohta vine mâncând. Mai ales după opt luni de "dietă" cu arpacaş, fasole sau macaroane. Însă, până să facă primii paşi spre libertatea mult-aşteptată, din prea-plinul materiei sale cenuşii , de dupa umbra gratiilor, "gânditorul de la Tărtăşeşti" s-a gândit cu mare drag şi multă patimă la tot norodul, nu numai la "poporul pesedist", şi a plăsmuit întruparea unui nou bir, taxa pe pâine. Posibil ca,Viorel, micul paj şi "viclen copil de casă" al marelui Bombo să-i intre în graţii părintelui său spiritual şi să-i valorizeze, printr-o ordonanţă guvernamentală, frunctul, cam fanat, al gândirii bombonele, iar tot românul să umple buzunarele, mereu sărace,dar nesătule în a satisface  salariile liotei  burtăverzimii parlamentaro-guvernamentalo-administrativo bugetată , ale bugetului naţional cu obolul născut din strofocarea mintoasă a încarceratului de elită. Probabil, prin scoaterea la iveală a acestei taxe pe pâine, blogerul încarcerat ar dori să-şi oblojească rănile psiho-fizice rămase în urma goanei sale după vreun năzdrăvan şi jucăuş săpun. De aceea, poate era mai bine, pentru alinarea sa sufletească şi buzunarul, şi aşa rupt, al românului de rând dacă, în liniştea şi tihna celulei sale, "marele gânditor" ar fi născut o taxă pe săpun. Îl ungea pe suflet !         

Îngeraşi maculaţi

Chiar dacă majoritatea poporeană şi degrabă plătitoare a tot mai numeroaselor taxe şi alte biruri se loveşte cu fruntea mai mult de pragul de sus al Infernului cotidian, aproape toată armata politicienilor, a afaceriştilor, mai mult sau mai puţin, de carton, a învârtiţilor şi atârnătorilor de pulpana zdrenţuită a bugetului naţional, a chibiţilor şi cumetrilor de partid, pare-se că se lăfăie într-un Paradis paralel, populat numai de "îngeraşi" debordând de "candoare". De stai şi le asculţi poveştile de viaţă, sfaturile şi puţinele, dar fixele, idei pe care, plini de o ipocrită dărnicie le varsă, în special, pe la televiziuni, prin tabloide ori, mai rar, prin sălile parlamentare, aproape că te păleşte o milă de frământările şi angoasele respectiviulor mai ceva decât la zbuciumul vreunui personaj dintr-o telenovewlă sau din vreun film indian. Mai rar, sacrificiu şi abnegaţie din partea armiei cu pricina, pentru bunăstarea "boborului", pentru "ţărişoară" ,dar, în primul rând, şi pentru că tot sunt stăpânii borcanului cu miere, pentru sufleţelul lor chinuit de griji !  Şi, poate că, hârzobul cu bunătăţi, nu numai ăl cu biruri şi gogoşi , s-ar răsturna şi în capul celor în slujba cărora se află "îngeraşii" noştri, doar că, din ungherele, destul de colbuite, ale "răului" pândesc "nemiloşii" procurori, judecători şi alţi păzitori ai legii, nişte "oameni cu suflet negru", care nu se gândesc la "binele naţiei",ci, mânaţi de furie şi de invidie, îi vânează, uneori până în pânzele albe, pe "imaculaţii patrioţi". Aşa se face şi, spre marea spaimă naţională, întâiul oier al patriei, ca orice liberal şi patriot ce se află, a trebuit să se ascundă, de teama închisorii, printre dune şi dromaderi, într-un mini-exil, motiv pentru evlaviosul piperean de a se tângui, mai apoi, pe la toate televiziile care au sărit să-i oblojească rănile provocate de "zdrenţele " din Justiţie. Însă, această cruntă  blasfemie a fost ca o boare pe lângă "sacrilegiul" făptuit de judecători, în pragul verii trecute, când aceştia au cutezat să-l încătuşeze  pe însuşi "îngerul " ,cu aură la purtător şi majusculă, politichiei mioritice, izvorul de la care s-a adăpat,precum un viţel însetat după vipie, premierul nostru cel iubitor de plastografii şi oratorii sterile,dar televizate. Doar că, în cazul bombonelului încarcerat, din sejurul de la Jilava, tovarăşii i-au cioplit un soclu de la înălţimea căruia, proaspătul "îngeraş" descătuşat va dirija orchestra de coarde şi suflători a partidului. Dar, spre marea nelinişte a "stimabililor", sunt destule semne că, pentru o seamă dintre ei, "puritatea" îngerească le va fi maculată de "infamii" judecători, scâncete şi vaiete auzindu-se de pe "imaculaţi" precum un Voiculescu,un Copos, un Fenechiu, un Dragnea sau alţi "îngeraşi"mai anonimi, de rang mai mic, dar averi mai dolofane. De aceea, se pare că, pe la noi, nici în Paradis nu prea mai e huzurul de altă dată. Poate, doar, în sânul lui Avram. Dar, ştie cineva pe unde bântuie şi Avram?