Măgarii lui Buridan

După ce s-au tot suduit, înfrăţit, divorţat ori pârât pe la toate colţurile scenei politice până au transpirat sub limbă şi au fleşcăit micul pâlc al propriilor neuroni, aleşii naţiei, dar şi ceilalţi înalţi şi efemeri dregători şi-au strâns catrafusele şi, fiecare după cum l-a dus filotimia, portofelul ori buca, s-au tras la căldurică, pe la vetrele lor, să-şi rumege tihna şi tradiţionalele "porcării" comestibile( sarmale, piftii, cârnaţi), de celelalte având  grijă alte "organe", mai vigilente. Şi, cum e vremea poveştilor, altele decât searbedele şi indigestele rateuri de umor negru cu istorii despre haite de biruri şi bufeuri ale ţaţelor de partid, nu cred că ar strica să le punem în ciorapii ,mulţi duhnind a dispreţ şi gunoi penal, aninaţi pe la ferestre, în aşteptarea darurilor, a cremei conducătoare o povestioară al cărui tâlc, sunt evidente semne, că mulţi dintre respectivii amploaiaţi ai cetăţenilor încă nu l-au dibuit. Astfel, istorioara cu pricina , pusă nedrept şi fără noimă, în cârca bietului învâţat francez Jean Buridan, deapănă frământările şi angoasele ce-l frământă, până la obştescul sfârşit, pe unicul erou al întâplării, un banal măgar,mai sărac cu duhul, dar bântuit de uşoare urme de glagorie, căruia stăpânul, în mărinimia sa, i-a pus în faţă două snopuri egale, în mărime şi savoare, de fân. Grea încercare pentru creieraşul sărmanului animal care, tot cântărind care ar fi cea mai bună "bucăţică", a sfârşit prin a muri de foame cu mâncarea "la botul măgarului". Bun, şi, care-i clenciul şi raţiunea scoaterii pe tapet a povestioarei şi ce are a face asta cu tumultoasa şi nevrotica noastră viaţă politică sau cu avalanşa dărilor ce i-au îngropat până în gât pe majoritatea contribuabililor băştinaşi, ar răsuna o întrebare din public, prilej ca subsemnatul să fie lapidat cu bolovanii unor vorbe de ocară! Mai ales că, fiind în pragul unor sărbători ale iertării, ar fi normal ca, măcar în aste zile, poate chiar în ăst deceniu,să-i lăsăm pe distinşii noştri potentaţi să le tihnească sarmaua! Păi, dacă ar fi să ne ghidăm după calendarul prestaţiilor şi odihnelor "împărăteşti" ,ori după poveţele iubitorilor de linişte eternă şi sărăcie lucie, niciodată nu ar fi momentul potrivit a rosti micuţa întâmplare a măgarului meditativ şi nehotărât, motiv pentru iluştrii noştri conducători, dar şi a unor supuşi, de a rata înţelegrea tainei ce se ascunde în drama patrupedului maxi-urecheat. Aşa încât, încălcând cutume şi sfârâmând tabuuri păzite cu sfinţenie de "gardienii păcii" patriarhilor atotstăpânitori, am încercat a desluşi,mai pre limba votantului, tâlcul acestei dramei măgăreşti dramă care, la o primă vedere, s-ar rezuma la o simplă şi prozaică prostie a dobitocului nehotărât în alegerea sa. Păi, de ar fi să ne uităm şi în grădina noastră mioritică, nu puţine au fost situaţiile în care, spre exemplu şi mai ales în încercările electorale, posesorilor de voturi, armatele de "stăpâni" le-au tot pus în faţă tentante, dar insipide şi nehrănitoare, grămezi cu "fân electoral", care, până ce s-au dezmeticit şi hotărât "măgăruşii", s-au dovetit a fi iluzorii şi aducătoare de deces al instinctului şi nervului civic. După cum, mai nou, până şi făloşii şi fudulii guvernanţi, cărora le-au fost puse în faţă două grămezi de "bunătăţi", unele mai vestice, altele mai răsăritene şi cu iz siberian,în bălăngăneala lor "ideologică", trăiesc drama unor măgari ai lui Buridan şi nu prea ştiu bine pe care dintre copite să danseze ceea ce, nu ar fi exclus, să le provoace un soi de deces politic.Aşa încât, deşi măgarul din poveste a fost plăsmuit pe meleaguri franceze, sunt destule semnale că o turmă numeroasă a măgarilor lui Buridan tropăie zgomotos şi ia pe copite ţărâna piciorului nostru de plai!

"Demnitatea" insolenţilor

Mai ieri,pomădatul ales al naţiei,"musiu" Darius, ex-consortul slătinean al vivandierei de partide(a încercat canapelele mai multor ideologii), revoluţionara Lavinia Şandru, a scos pe cale orală, "mărgica" gândirii sale ce s-a dorit a fi ăl mai serios şi temeinic sprijin în săltarea salariilor primarilor de cătune, sate şi alte aşezări băştinaşe, clamând, cu ifos şi dicţie de artist demn de căminul cultural din Frecăţei, că noua danie guvernamentală pogorâtă pe astă arşiţă financiară are menirea de a sălta nivelul de demnitate al gospodarilor localităţilor mioritice. Genial şi insolent, în măsuri egale! Numai un vajnic fiu al plaiurilor care l-au dat naţiei pe "geniul Carpaţilor",Scorniceştii fiind la o goană de cal de urbea (care nu are nicio vină) pe care, vreo două mandate, a sleit-o fostul "primare" şi consort,ajuns mare parlamentar şi stâlp de nădejde al stabilimentului uselist, reuşea să nască o asemenea gogomănie infatuată şi plină,ca o bubă doldora de puroi,de dispreţ faţă de mulţimea votanţilor. "La banii tăi, îţi mai permiţi să ai demnitate?", îl plesnea peste obraz, cu astă replică dureros de adevărată pentru mulţi dintre actualii cetăţeni ai ţării guvernată de "gaşca veselă" a uselismului biruitor, "filantropicul" personaj întrupat măestru de neuitatul Gheorghe Dinică, pe  profesoraşul "inutil" şi strivit de viaţă , plăsmuit de actorul care, în viaţa reală,avea să se umilească a fi doar "bufonul motanului"! Ei, iată că, după "lupte seculare" ce au durat vreo 4 ore, stahanoviştii lui taica Ilici, vegheaţi de ochii vigilenţei proletare a lăcătuşului repetent şi de hlizeala tâmpă a ucenicului plastograf, au dat gata mândreţe de buget şi, odată cu el, şi firavele speranţe de normalitate economică, în pântecele acestui "golem" colcăind şi "premiul" salarial pentru primari, viitoarele "cadre de nădejde" în cele două bătălii electorale ce se vor purta anul viitor pe imaşul naţional. Aşa că, prin vrerea şi votul majoritar al cohortei sforăitoare din Casa Poporului, în buzunarele edililor de la oraşe şi sate vor adăsta mai mult "caşcaval" licit, "micile atenţii" fiind,başca. Păi, măi,nea primarilor, dacă vă era aşa de greu şi aproape ar fi trebuit să vă aducă obştea ceva ajutoare, ce vânt vă mai mână ca, la fiecare patru ani, să umblaţi ca milogii pe toate uliţele şi toate străzile, să vă căciuliţi la toate babele şi toţi aurolacii,să cheltuiţi din "mica agoniseală" pentru un mic, o bere, o găleată, un gumar,pe care să le daţi populimei votante, să cerşiţi,mai smeriţi decât cele mai bisericoase enoriaşe,votul izbăvitor, când ştiţi că, la capătul acestui "calvar" vă aşteaptă o leafă de lăcătuş fruntaş sau, după caz, de amploaiat mai răsărit? Nu cumva, după toată această trecere ciclică prin purgatoriul electoral,pe majoritatea dintre edilii-şefi ai aşezărilor noastre îi aşteaptă "răsplata jertfei patriotice"adică alaiul peşcheşurilor, mulţimea "atenţiilor", cioporul de şpăgi, şpăguţe şi alte "mici dovezi de stimă şi respect"?  Se pare că, de privim "căsuţele" ridicate din "truda şi sudoarea" întâiului bugetar al localităţii, ori ne aplecăm peste "modestele" declaraţii de venit(infamă invenţie) din care se iţesc, feciorelnic, hălci de terenuri, vreo 2-3 maşinuţe( pentru familie), acareturi, bijuuri şi alte "agoniseli", pentru o parte însemnată dintre fruntaşii urbelor şi satelor, "foncţia" e baza, iar leafa,"fudulia",mărunţişul de coşniţă! De fapt, cam pe acolo ar trebui să-şi cate "demnitatea" ăşti primari pentru care jilţul şi ştampila sunt uneltele făcătoare de averi. Iar, pentru o parte, mai puţin "norocoasă" , de dosare penale ("politice",desigur), zile şi nopţi încarcerate, bocete, jurăminte de "nevinovăţie" şi dureri de cap pentru camarazii de afaceri care, în multe situaţii, sunt şi tovarpşi de partid. Aşa încât, Darius, iubitule, matale şi  amicii tăi din fruntea bucatelor,puteţi să le umpleţi desăgile primarilor cu câtă "demnitate" vă lasă obrazul şi glagoria că, până la urmă, atât voi, cât şi protejaţii voştri, veţi rămâne , în ochii votanţilor şi a contribuabililor cocoşaţi de noianul birurilor, tot cu nemăsurata insolenţă  pe care o afişaţi cu fudulia unor mediocri efemeri ce se cred a fi genii.    

Congresul XV a înfrânt !

Cam în urmă cu aproape un sfert de veac,tot prin astă lună, un fost "titan" şi "fiu iubit" îşi declama,sub ochii unei asistenţe cu palmele bătătorite de aplauze , strepezit şi bolovănos, printre ultimile sale "proiecte grandioase" şi alte vreri de reidicare a naţiei pe "glorioasele culmi ale progresului şi civilizaţiei". Nu apucaseră să se stingă ecourile acelor "vibrante manifestări de dragoste" şi, apărut dintre hârţoagele unei obscure edituri, precum o Afrodită proletară, semi-anonimul Iliescu a tras,ca orice activist responsabil, concluziile urlând din toţi rărunchii săi revoluţionari că fostul său idol,nea Nicu, a "întinat valorile comunismului şi socialismului", motiv pentru care l-a retrogradat,după o sumară "şedinţă de demascare" şi printr-o salvă de "bun plecat", de la rangul de "geniu al Carpaţilor", la cel de "dictator" taman bun de aruncat la groapa istoriei şi a cimitirului Ghencea. Aburit de hemoragia oratorică a noului "tătuc" proţăpit în întâiul jilţ al patriei ce se dorea şi se aştepta a fi "fata bună şi frumoasă",o parte însemnată a poporului  a căscat gura la "zâmbetul naţional" şi la ciracii săi, hămesiţi de foame şi putere, aruncaţi mai dihai decât lupii în turma de oi a unei economii feciorelnice în ale "ingineriilor",dar declarată,urgent şi emfatic, o adunătură de fiare vechi.După cum era de aşteptat, misia foştilor trepăduşi de partid, a nomenclaturiştilor second hand,a emisarilor "organelor" cu ochi albaştri şi a altor "structuri" se cam apropie de final şi,  pe măsura trecerii anilor şi a orbecăielii prin deşertul unei "tranziţii", şansele ca Ilici şi ortacii săi să primească felicitări în faţa colectivului  sunt cu mult mai întrupate chiar şi decât miliardele de dolari promise a se pogorâ peste români din buzunarele fraţilor chinezi. De fapt, cu toate riscurile de a fi pus la colţ şi supus oprobiului "oamenilor responsabili", nu ar fi hazardantă constatarea că, în momentele esenţiale ale cursului istoric mioritic, "conservele" kominterne şi-au cam făcut treaba cu multă eficienţă. Mai concret, fără a avea veleităţi de mare specialist în domeniu, cam orice om atent la mişcările fine ale vieţii politice postbelice l-ar putea considera pe actualul edec al pesedismului de Kiseleff,eternul Ilici, nepot al unuia dintre camarazii de ideologie a kominternistului bulgare,Gheorghi Dimitrov, şi, totodată, fiu al unui alt ilustru ceferist-ilegalist,ca fiind cea mai "harnică" şi eficientă conservă a tovarăşilor sovietici,implantarea sa, după rateurile lipirii sale de nădragii lui Ceauşescu,în fruntea noii plămade post-decembriste fiind o lovitură de maestru.Asta, cu toate că, din exces de zel revoluţionar,în acele momente confuze şi fierbinţi, "emanatul", prin apelarea pripită a ambasadei URSS şi a sprijinului "dezinteresat" la muşchii soldatului sovietic, era să strice poza şi să-i coşcovească pospaiul de "democraţiei" primit la machiaj. Cum experimentul pentru export vest, Petrică, fiul unui alt cadrul de nădejde, nu a dat roadele scontate, tovarăşii,prin zâmbetul iliescean şi muşchii, topoarele şi bâtele minereşti, au "epurat" intrusul ce a demonstrat slăbiciuni în interpretarea cu talent a rolului primit,mai ales că, sfios ca o fată mare, dintr-un ungher al odăii Puterii, privea galeş şi răbdător, aşteptându-şi trenul vieţii, un alt "tânăr de viitor",Adelu, alt camarad verificat până în vârful unghiilor, fost ginere al unui ministru,Grigore Preoteasa, cu urme kominterniste  şi ginere în funcţie tot al unui fruntaş şi ex-ministru şi ambasador comunist,coincidenţă,taman în China,Angelo Minculescu. Până la un punct, noul pariu a fost câştigător,mai ales pentru propriile buzunare,motiv,peste ani, de o "uşoară" penitenţă pe la Jilava, numai că, din motive de Băsescu,a ratat tocmai momentul culminant ce urma să-l plaseze în dealul Cotrocenilor.Însă, la umbra sa, luat cam peste picior de toată pleiada pesedistă,s-a pripăşit şi a făcut purici o "trestie", ce se mlădia duios  la fiecare boare a gândurilor "titanului" şi mentorului său,băgăreţul Victoraş, "viclean copil de casă",cum ar fi spus Poetul. Dezamăgiţi de eşecurile repetate şi prostănace ale unui alt pierzător de profesie, "senatorul lubeniţelor", mintoşii partidului, seduşi, probabil, şi de penuria de responsabilitate şi prea-plinul de orgolii de adolescent miop ce musteau în junele Victoraş,un alt nepoţel,cum vorbeşte gura lumii, al unui vechi kominternist,Naumovici, coleg de echipă cu Pantiuşa şi Nikolsch, l-au tras de urechi şi l-au scos, ca pe un iepuraş din jobenul pesedist, instalându-l în fruntea partidului patronat,încă, de duhul lui Ilici şi, după o serie de "manipulări hibernale" şi trădări de partid, în fruntea echipei guvernamentale. "Case closed",cum ar exclama un "şorici" băştinaş! Ultima "conservă" a fost deschisă şi oferită,spre a fi servită pe nemestecate, poporenilor extaziaţi de minciunele şi plastografii. Aşa încât, ultima reprezentaţie roşie din Casa Poporului nu mai miră, a fost dintr-un film din care lipseau doar două personaje: Dictatorul şi Sinistra! Este drept că, la umbra steagului roşu,victorios, se iţea un asemenea cuplu,copy paste: dictatorul şi crinuţa,privit cu ochi umezi şi umili de noul Bobu, un lăcătuş repetent,dar fudul,nevoie mare! 

Pontao chibiţao

Supărată că bătrâneii fotbaliatori ai Eladei le-au cam spulberat visele cu parfum brazilian,naţiunea microbistă de pe plaiurile mioritice îşi linge rănile ,cu ochii la "blana" viitoarei şi doritei revanşe bucureştene, înjurând la foc automat genialităţile piţurce şi etalând, cui se nimereşte, proprii şi unice strategii infailibile. Asta, pe lângă noianul părerilor pălite de o banalitate soră cu stupizenia emanate pe toate vocile şi la toate posturile televizioniste de mulţimea membrilor "familiei fotbalului" băştinaş. Cum era de aşteptat, dat fiind metehnele propagandistico-slugarnice încrustate în ADN-ul  purpuriu al partidului-stat, căpeteniile televiziunii transmiţătoare a evenimentului fotbalistic de la Pireu au avut "inspiraţia", încecând să-şi facă utilă inutilitatea, ca momentul ratării fotbalistice să fie tămâiat, cu urări şi vorbe lemnoase din dotarea dulgheriei de partid, de careul de demoazele a pesedismului guvernant. Normal, ca un pionier silitor ce se doreşte a fi, Victoraş întâiul, demonstrând că şi-a însuşit lecţia predată în urmă cu aproape 24 de ani de taica Ilici, s-a oferit a se rosti, "ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră", taman când tot microbistul se delecta cu prima bere, "de încălzire", aşa că, mai mult ca sigur, oratoria lui Pontao(păstrând "trendul" lansat de alte televiziuni, în lumea sportului autohton, de rebotezare portugheză ) al nostru a fost garnisită cu neaoşe urări din folclorul tribunelor strămoşeşti. Desigur, pentru alaiul strategilor, analiştilor şi altor atârnători de nădragii potentaţilor din fruntea bucatelor, apariţia celor patru cavaleri ai Apocalipsului, mustind de un patriotism de un festivism mai fad, ipocrit şi găunos, putea fi bifat şi "vândut! guguştiucilor la capitolul "mari lovituri de imagine", numărul celor cinci milioane de privitori ai momentului cu pricina fiind fluturat la fel de obsesiv şi  trimfalist-revendicativ precum acel tocit 7,4 milioane de votanti referendari anti-băsişti din vara delirului.După cum, se prea poate ca, debordând de fudulia-i  naturală, întâiul glăsuitor al poporului să-i mulţumească amicului Sebi pentru gestul de imagine făcut de televiziunea sa,aşa, ca între "oameni de baschet", prin îndeplinirea vreunui "mic hatâr", cu uşoare irizaţii economice, ori "de organigramă". Însă, indiferent de sfaturile şi impunerile strategilor, etalarea celor patru fruntaşi pesedişti, unul mai tern decât altul, în debutul unui eveniment fotbalistic, într-o perioadă în care "măreţele" soluţii de guvernare ale respectivilor au prins a bulversa viaţa şi buzunarul cetăţeanului de rând aduce, păstrând proporţiile, cu "inspiraţia" mitingistă din 21 decembrie a lui Ceauşescu. Adică, mai pe înţelesul tele-premierului şi amicilor săi de guvernare, a te împopoţona,patriotard,cu un fular tricolor, şi a rânji banalităţi în condiţiile în care, de sub stiloul şi voinţa matale, au explodat noile scumpiri la carburanţi, gaze şi electricitate, au fost puse bazele unor creşteri de taxa şi impozite locale după cum "vrea muşchii primarului", ori îţi aşterni viitoare reduceri de TVA la produse bio,tocmai cum doreşte, exprimat duios şi public, soţioara daciană sună, parafrazându-l pe penelistul de ziua a şaptea,Petrică Apaca, "ca dracu"! Asta, cu atât mai mult cu cât, tot în zilele în care, alături de seralistul zgonaci, "fătălăul plângăcios",Mazăre citire) şi eroul de dosar penal, Dragnea mercenarul, premierul chibiţ(chibiţao,pre limba lui Pele) lansa bezele oratorico-mobilizatoare  spre oratcii lui Piţi, tagma aleşilor neamului îşi îmbogăţea parcul auto, parlamentarii din preajma Capitalei îşi votau sporuri salariale pentru "efortul" deplasării simandicoaselor trupuri tocamai,hăt, pe la Snagov, Pipera sau Voluntari, iar piţipoancele şi alte fufe,chiar şi masculine, de partid îşi sleiesc nurii prin cotloane bugetare călduţe şi profitabile. Iar, pentru naivii care încă mai cred în barză,Moş Crăciun şi "strategii" guvernamentale, brigada artistică de amatori "Useliştii" mai oferă câte o mică dramoletă: "Motanul nevrozat", "Migrenele Crizuţului" sau " Tele-raliul copilotului fudul".  Dar, nu ar fi exclus ca, în stagiunea de primăvară, pe scena populară să fie lansată drama "Trandafirii Jilavei", Doftana juneţilor iliescene fiind o ruină!      

Cornu,penitenciar

Până să ajungă vestit "cuibuşor de nebunii" şi sălaş discret pentru simandicoşii post-decembrişti, anonima localitate prahoveană Cornu era recunoscută,mai ales pe şantierele patriei, pentru priceperea locuitorilor săi în ale zidăriei "ştaiful" vremii fiind peste drum, prin coclaurii de la Breaza, pe unde începuseră a adăsta unii dintre fruntaşii acelor ani în care autobiografiile ,incluzând şi agoniselile,multor "tovarăşi de răspundere" din rândul cărora au răsărit şi o bună parte dintre actualii potentaţi ai naţiei,erau mai netede decât creieraşele multor aleşi ai zilelor noastre. Este notoriu faptul că, în pofida unor timide tentative ale "cremei" prahovene,în special ploieştene, standardul şi blazonul de "aşezare de fiţe" au fost aninate de pieptul Cornului de către "dânsul", întâiul găinar şi outor arogant al neamului, actualul ispăşitor într-o libertate de probă al unei pedepse penale,eminenţa sa, Adelu, ce a decis să-şi întemeieze pe meleagurile cu pricina o "modestă" reşedinţă. Cum, mimetismul de partid zace, mai abitir decât bastonul de mareşal, în raniţa oricărui camarad de ideologie ce se respectă, exemplul liderului a fost urmat cu voioşie de cei mai fideli şi mai cu dare de mână "colegi de suflet" aşa încât, mai ales în anii de glorie ai fostului premier, numele micuţei aşezări, devenită un soi de reşedinţă principară, era rostit sfios,şoptit şi cu multă precauţie menită a nu tulbura liniştea şi metabolismul galinaceelor pripăşite prin cotloanele de la Cornu. Astfel,localnicii au prins chiar şi o subţirică pojghiţă de mândrie că noii lor consăteni,alde "tata socru",Michi Şpagă, "voievodul Cosma",ori beizadelele din dotare,afacerişti,bugetari norocoşi, îi "pudrează" cu praful stârnit pe uliţe de luxoasele lor limuzine,iar fiecare "mişcare strategică" prin ogradă, ori strănut al vreunuia dintre aceste "feţe luminate" sunt disecate şi perpelite în zvonuri de "sfătoşii" locului la birtul satului, între două beri şi "o moacă". Însă, după cum s-au burzuluit întâmplările, se pare că, de ceva vreme, "procurorii băsişti" şi judecătorii au cam început a sparge pacea de sub măslinii din Cornu, zarul destinului potrivnic picând taman pe cel ce a pus primul piciorul în sat, "ghinionistul" fermier şi ex-premier ce a trebuit să-şi tocească pana şi blogul pentru a mai scurta din sejurul său de la Jilava. După cum, aşa cum se prefigurează prognoza meteo-dna, sunt semne că nici starostele şi "voievodul" Prahovei, Mircea Cosma, îşi va vedea, din nou, cerul plin de "norişori" cu iz penal, ambele sale vlăstare, atât "domnişorul deputat,Vlăduţ,",cât şi "doamna notar,Deea,(după numele său de fostă şi efemeră cântăreaţă)," fiind implicate în ceva povestiri cu miez dubios şi cu aer evazionisto-păvălean.De aceea, fără a fi prooroci fatalişti, unicul verdict infailibil urmând a fi dat de timp,nu ar fi o minune din tolba lui Petrache Lupu de la Maglavid ca, într-un orizont de timp,fostul faimos sat al zidarilor,ajuns un select loc de răsfăţ al potentaţilor vremii, să nu se metamorfozeze într-un picior de plai bântuit de o faună penitenciară. Mai ales că, voit au ba, mai ieri, juna stea a politicii şi afacerilor patriei,ploieşteanul Sebi Ghiţă, a expus , în inspiraţie şi interpretare proprii, "programul ideologic" al haitei lupilor tineri :" din 2014, noi, generaţia celor de 35-40 de ani, vrem o ţară pentru noi şi copiii noştri". Mai nou, după moda propagandistică moştenită de la tătuca Ilici, dintr-un uriaş panou plantat la margine de Ploieşti, acelaşi Sebi,secondat de hârşitul,Cosma, anunţă populimea, rânjind strepezit:"vrem să luăm ţara înapoi!" Păi, mai au puţin şi,după "talentul" cum se mişcă, gaşca veselă,Sebi, Ponta,Şova,Niţu,Cazanciuc&co o să mai ia doar praful de pe tobă, cenuşa din vatră, lacrimile din ochii amărâţilor şi băşinile de la morţii de inaniţie. Şi, atunci,plini de mânie proletară, alde ponta vor urla din toţii bojocii, să se audă până la Moscova: jos Băsescu!

"Arafaţii cianuraţi"

De ceva vreme, asociaţia ecologiştilor anonimi ot Pungeşti a reuşit două fapte de arme mai mari şi late decât scuipatul parlamentar aruncat, cu un sictir mitocănesc,în ochii junilor patriei care sperau să li se mărească alocaţia la nivelul unei cartele de metrou.În ăst sens, gureşii apărători ai gliei, aerului, apei, gazelor şi altor bogăţii ale neamului din coasta Prutului şi a maicii Rusii au împărţit norodul în două tabere ale căror "argumente" de lucru sunt "ba, pe-a mă-tii!" şi au găsit prilejul să devină vedetele unui film prost, din categoria rateurilor glorioase ale studiourilor "Mosfilm", atât de dragi inimilor şi sufletelor unor revoluţionari de profesie, cu moaca lui Lenin tatuată pe creieraşe şi care încă mai foşgăie, precum carcalacii, prin societatea mioritică. Fiind o producţie de categorie inferioară, pentru uzul celor uşor de aburit, "opera" bufă pusă la cale de brigada de agitaţie a colhozului gazpromist avea nevoie, pe lângă mulţimea de gură-cască proptită cu ochii beliţi şi neuronii obosiţi  în sporovăielile televiziunilor dornice de eco-mahalagism,şi de figuraţia de rigoare, gloata pestriţă  şi fezandată cu sârg, mai an, de activiştii roşii, în gât de urlat şi în obraji de prosperitate,care îşi scuipau bojocii prevestind apocalipsa ce urma a pogorâ peste ea şi sărăcia lucie a satelor vasluiene, odată cu sosirea "capitaliştilor gazoşi". Astfel, speriaţi de trecutele urlete ipocrite ale  useliştilor doritori a ajunge cu orice preţ la borcanul cu miere al puterii,pentru actualii soldăţei ai ecologismului de gang,  naivii săteni au fost un aluat din care foarte lesne s-a putut modela actuala obşte nevricoasă şi uşor inflamabilă numai la cuvântul "gaz" , peste ignoranţa amărâţilor săteni, patrafirele năclăite de interese şi năravuri laice ale purtătorilor de potcap şi, mai puţin, de har având menirea unei făclii într-o claie de fân. Cum maiul ecologist i-a pălit în creştetul minţii şi pe studioşii şi sclivisiţii iubitori de frunză verde ce-şi fac veacul pe caldarâmul bucureştean, fandaxia a înflorit în toată splendoarea şi, iată, în vreme ce aleşii "poporului suveran" sunt aprigi atleţi participanţi la ticăloşita "Daciadă" a aplicării în toate ţâţânele şi firidele societăţii a legii bunului plac, mulţimea contributoare prin numeroasele taxe, impozite şi alte asemenea biruri la prosperitatea lăcustelor cu ifose, şi bodyguarzi , îşi seacă nervii şi îşi omoară plictisul, uitând de avatarurile cotidiene, puricând şi disecând cele două mari bătălii de pe eco-frontul patriei. Desigur, după ce în urmă cu un an şi un pic, actualele primadone politice au patentat, înfruntând viscolul,nămeţii şi gerul, mini-indignările stradale, pornite de la o infimă şi străvezie miză "arafată", schimbându-şi  masa la care să cânte, masă aflată taman în salonul opus al geografiei interesului,acum a cam începu să le pută actualele promenade stradale şi nervozităţi rurale, doar că, mai ales în ceea ce îi priveşte pe naivii şi neinformaţii vasluieni, a rămas cheiţa blocată pe vechea propagandă din vremurile "anti", noii şi anonimii  răzvrătiţi, împreună cu "sponsorii" lor de peste Prut,  fiind doar beneficiarii unei furtuni iscate de un vânt al ipocriziei. După cum, prin maniera arogantă în care şi-a tratat şi îşi tratează, în special prin lipsa comunicării, a transparenţei şi a unui dialog,  la toată această isterie a pus un umăr hotărât şi casta conducătoare căreia, aceiaşi săteni ,acum ameţiţi de tot soiul de stafii vorbitoare, le-au umplut urnele cu voturi.Însă, fiind numai un copilot de duzină, nedeprins cu tainele conducerii, aburcat de către arafaţii viscoliţi în scaunul pilotului, fostul secund are şanse serioase să iasă cu maşina în decor, iar actualii arafaţi, cei gazoşi şi cianuroşi,să-l uite în şanţul naţiei, de unde nu-l va mai putea scoate nici măcar un doctorat bine copiat.Totuşi,dacă în timp ce afişul acestui spectacol de cămin cultural este ţinut de eco-militantismul de ocazie, de bufeurile şi ifosele fufelor, piţiponcilor şi a fanţilor de mahala, ori de alte mânării "armanizate",junii noştri olimpici colecţionează medalii în urma unor veritabile bătălii ale inteligenţelor, încă mai avem o fărâmă de speranţă. Speranţa că toată astă liotă de "arafaţi cianuraţi" , inventatorii şi sponsorii lor vor intra într-o veşnică "silenzio stamba" ! 

Jilava guvernamentală

 Numai îndoctrinaţii,naivii sau optimiştii de carieră mai trăiesc în mirajul credinţei că agenda amploaiaţilor, plătiţi cu sume indecent de mult dimensionate comparativ cu prestaţia, din ţâmbra ţării mai are o cât de feciorelnică atingere cu doleanţele şi aşteptările milioanelor de plătitori-votanţi ai gălăgiosului şi păgubosului alai de spălători ai verzei politice. Încă o dată şi fără a mai fi necesar, de "talentele" politrucilor şi găştilor lor de amici, rubedenii ori atârnători cu patalama de "jmecher" sau activist fiind sătul poporul mioritic mai ceva decât de o cură de chinină, "distinşii" costumaţi, pomădaţi, preumblaţi şi împopoţonaţi cu teancuri de titluri, diplome şi alte certificate de genialitate îşi confirmă preaplinul de sictir rezervat vulgului. Prinşi în mici păruieli de gaşcă,pe mize care au legătură numai cu portofelul propriu ori ciolanul,  ideologiile de partid fiind nişte glume proaste , scoase de la naftalină  doar în momente electorale, micimanii care se joacă de-a politichia şi guvernarea îşi trăiesc momentele de potenţă politico-financiară doar pentru unicul scop , al propriei prosperităţi . Iar în clipa în care oamenii Justiţiei autohtone,aşa oarbă cum e ea, le ridică poalele scobite şi parfumate, dezvelindu-le desuurile penale şi jegoase, împricinaţii amploaiaţi şi gureşii năimiţi din dotare se proclamă "martiri ai neamului" şi "victime inocente"  ale unor "odioşi, în frunte, normal, cu inamicul public al găşcarilor, "ilegitimul Băsescu". Doar că,scenariul ăsta a devenit aşa de previzibil şi de uzat de toţi marii şi micii "oprimaţi", în frunte cu mega-gurul pesedismului dâmboviţean, ratat-sinucisul Năstase,încât nu mai este crezut nici măcar de copiii care se iluzionează că au fost aduşi de barză. În ceea ce-i priveşte pe frumoşii noştri "curaţi şi cinstiţi", dat fiind faptul că, potrivit celor oferite de piaţa justiţiei, prin târg şi în libertate circulă, vieţuiesc, ciripesc sau se împlinesc, în burţi şi conturi, o sumedenie de actuali ori viitori purtători de zeghe, poate ar fi mai util şi mai economic să se renunţe la zidurile sinistrei Jilave,numărul prezumtivilor "pensionari" aflaţi pe partea deschisă a stabilimentului penitenciar riscând a deveni superior "confraţilor" din interior. Şi, pentru a nu fi taxaţi de cohortele iubitorilor de maidanezi politici, putem argumenta cu răsunătoarele exemple ale unor foşti sau actuali demnitari posesori ale unor condamnări ori ale unor dosare aflate în diferite stadii de judecată ori a unui întreg stol de aleşi ai poporului, de la parlamentari, la primari sau alţi dregători bugetari şi bugetaţi de contribuabili, aflaţi în conflict cu legea din motive de incompatibilitate, motiv pentru care,poate ar fi mai comod să se instituie "Jilava Guvernamental", o intituţie în care, pentru a nu mai stresa puşcăriaşii, şi "facultatea" asta să se facă la seral sau "la distanţă". Desigur, între condamnaţi din tagma lui Relu Fenechiu sau Dan Voiculescu şi "pufani" în ale judecăţii, de genul lui Dragnea, Silaghi sau cuplul comico-guraliv constănţean,Nicuşor şi Răducu,sunt ceva diferenţe de statut şi decalaje de obţinere sau ratare a "vizei Jilava" doar că, "prevăzător" şi "mare campion al dreptăţii", şeful şi îngerul păzitor al acestor "nevinovaţi", premierul, a sărit ,mai ceva ca un rusnac învârtoşat de vodcă,să joace, sub privirile umede de admiraţiei ale ciolovecilor din fruntea Parchetului şi a Ministerului Justiţiei, un dizgraţios cazacioc pe grumazul Justiţiei, zelul "cârlanului"  în călduri trezind-o din amorţeala de toamnă pe bunicuţa de partid. Oricum, de ar fi să ne luăm după murmurul venit de prin diverse cancelarii, se pare că astă ultimă orgie pontacă îi va rezerva copilotului, în preconizata sa vizită nord americană, un raliu mai mult prin vestibulurile şi debaralele guvernamentale  şi fotografii "de efect" cu Micky Mouse şi Donald răţoiul.