Caltaboşii neamului prost

sursa: www.jurnalul.ro

După ce şi-au digerat în tihnă, plescăind de plăcere, aproape toate bucatele ultimei paranghelii electorale, întregul alai al victorioşilor au purces, printre râgâieli şi uşoare indigestii cauzate de lăcomia înfulecării, la împărţirea brumei de avare rămase de la neplânşii răposaţi. Misie destul de dificilă căzută pe ţestele mintoase ale celor doi concubini mai răsăriţi şi a "unchieşilor" ce îi veghează din unghere, având în vedere că sărăcia a cam dat iama prin cămările şi ograda naţiei. Mai mult, fiind un neam mare şi amestecat, şi numărul pomanagiilor ajunşi la praznic a fost peste aşteptările găzdoilor, musafirii ajunşi în cele două odăi parlamentare fiind obligaţi să mai doarmă şi câte doi în pat, precum pacienţii prin spitalele patriei de care respectivii fug mai abitir decât de procurorii DNA. Aşa încât, după ce, frezaţi, pomădaţi, emoţionaţi ori sictiriţi , dar fuduli, prea-plinul parlamentar şi-a găsit scăunelul salvator, în acest nou for legislativ umplut precum un caltaboş, de care nu se va mai dezlipi vreme de cel puţin patru ani, cuplul de aur al politichiei băştinaşe a trecut la cea mai grea încercare, opera de satisfacere a tuturor nevoilor şi pretenţiilor de partid şi de canapea: împropietărirea cu portofolii şi alte dregătorii guvernamentale a celor mai bravi oşteni ai "armatei roşii" ce şi-a înfipt steagul în reduta Puterii. Cum ,timp de şapte luni, precedentul şi cel mai curatul şi cinstitul Guvern a fost zguduit de o seamă de "convulsii plagiatorice" şi a suferit de uşoare stări de "răceală" şi incompatibilitate cronică, vechiul şi noul premier s-a gândit că nu ar fi rău ca, în caz de descăpăţânare ministerială din "motive tehnice", să îmbine utilul cu plăcutul şi să umfle schema guvernamentală cu ministere noi, dar vioaie. Astfel, simţitor la patimile şi angoasele peştilor, alţii decât acei de Monte Carlo, Mamaia sau Dorobanţi, şeful echipei de la Palatul Victoria a decis să înfiinţeze şi un minister al peştilor, pescuitului şi pescarilor, oferindu-i "ministresei" Plumb, de la mediu, numai "şansa" de a se ocupa de starea  şi puritatea aerului  din Cişmigiu. După cum, un alt camarad de arme şi hârjoane,dar şi mare iubitor de afaceri imobiliare şi vajnic vizitator al Muzeului Holocaustului a fost cadorisit cu un minister fără formă, dar cu tâlc, acel al marilor proiecte şi, poate, proptele, naţionale, ce va funcţiona pentru potenţialii investitori, după cum am priceput, ca un soi de ante-cameră spre fericire. Desigur, au fost şi unii "mauri", din tagma vreunui pop-ic care, după ce şi-au pierdut valoarea de întrebuinţare, au fost uitaţi de "boier"în grajd, lângă dobitoace. Pe de altă parte, oricât de perfect ar fi starostele noii formaţii guvernamentale, ajunsă tot asemenea unui caltaboş îndesat peste măsură, ce se va sparge la fiert, a "omis" să mai plămădească vreo două-trei noi ministere: al cutremurelor ce vor veni prin 2060, al trâmbiţaşilor afoni  sau al somnului senatorial. Iar, în timp ce fercheşii dregători ai neamului se pregătesc să se delecteze cu "delicatesurile guvernamentale", noul păstor al justiţiei mioritice, "liberalul" Jiji, se pregăteşte să se aburce în jilţul Brătienilor,iar  violetul DD, supărat pe viaţă, anunţă noi bătălii şi alte cioace elodiene. Naţie,somn uşor, de pe canapeaua sa senatorială, crin soileşte pentru tine!   

Prostitutio in integrum

sursa: www.presaonline.com

Scăpate de spaima de a rămâne mofluze şi cu burta la gură, "fetiţele vesele"ale lui Hunor baci s-au văzut, şi de astă dată, remorcate, din milă şi plictis, de "tiriştii" uslamişti şi luate la ştangă, de pe centura unde le hărăzise soarta sărăcia votului, pentru încă o cursă guvernamentală ce s-ar dori de patru ani. Astfel, cu onoarea reperată şi cu fusta suflecată până la brâu, animatoarele au tras un ceardaş recunoscător în onoarea milostivilor crăişori ai Puterii, Crinişor şi Viorel, de a duduit asfaltul şoselei unde se pregăteau să-şi facă veacul şi să-i bucure cu nurii lor pe oropsiţii Opoziţiei. De altfel, obişnuite cu amanţii de ocazie mai ceva decât minoritarul cu scânteia, "fetiţelor" lui Hunor nici nu le-a trecut prin cap să facă nazuri ori să se lase uşor curtate, aşa încât, fără fasoane şi alte fiţe, la cel mai mic semn, ele au  tras un "ighen" previzibil,conform calculelor făcute de masculii afla ai guvernării, ce  s-a auzit până la Bruxelles. Pe de altă parte, parcă ar fi fost jenant ca, după nesfârşite concubinaje, reciproc avantajoase, cu toţi bărbaţii fatali ai politicii mioritice, voioasele urmaşe ale aprigului Attila să piardă şansa de a se mai tolăni pe diverse canapele ministeriale, iar codrii patriei să pice în depresie şi melancolie de dorul drujbei . În fond, unde a mers suta, merge şi uslamistul cu atât mai mult cu cât, "fetiţele" lui Hunor au trecut prin toate paturile camarazilor regrupaţi sub stindardul victorioasei armate roşii, fiecare cunoscându-şi, pe de rost, graţiile şi virtuţile, cât şi "micile secrete", aluniţele tainice sau alte semne "ruşinoase". Desigur, fiind trăitori sub pecetea şi în spiritul "românismului imparţial", ridicat la rang de filosofie de către nemuritorul nenea Iancu, noii-vechii amorezi s-au ţucat de mama focului, mimând amorul nebun, au aruncat la coşul uitării temporare toate sudălmile şi mitocăniile cu care s-au gratulat până mai ieri şi, aşa cum îi şade bine "tiristului" şi "piţipoancei", şi-au jurat iubire eternă, până la prima parcare ivită în cale, au băut o bere "la pet" şi au dat maneaua la maxim, "să moară duşmanii de ciudă!" În ăst timp, dacă tot s-au văzut cu voturile în urne şi cu sacii în căruţă, "grijulii" social-democrato-uneperisto-conservatoro-penelisto-ecologisto-romanes guvernanţi au dat drumul la robinetul cu apă rece şi la primele măsuri "umanitare", creşteri de taxe şi impozite, îngheţări de salarii şi alte asemenea "drăgălăşenii", taman cele pe care,vreme de un an, le înfierau cu o mânie proletară de care ar fi fost gelos chiar şi nea Nelu, primul preşedinte-prim secretar al naţiei. Şi, ăsta nu este decât începutul deoarece, nu este un mare secret, echipa uslamistă, cu toată musculatura legitimităţii dată doar de un sfert din totalul electoratului, are de îndeplinit numai rolul cosmonautului Gică: să dea de mâncare la animale şi să nu atingă niciun buton. Eventual, pentru ostoirea poftelor şi a orgoliului propriu,  le mai poate smotoci sau ciupi de pulpe pe veşnic disponibilele "fetiţe" din haremul lui Hunor baci.Pentru că, de restul,de lucrurile importante şi funebre au grijă alţii, nişte domni unde nu poţi da "copy-paste"!        

Reântoarcerea la elodii

sursa: www.adevarulcaracalean.ro

Aşadar, spre marea uşurare a asistenţei, a căzut cortina şi peste ultima reprezentaţie a carnavalului electoral al unui an ce riscă a se termina precum a debutat, în scrâşnete, urlete, râgâieli oratorice şi mult play-back politic. Stârvul ultimului scrutin parlamentar încă mai tresărea, spasmodic, şi armatele deontologilor au şi prins a îl diseca şi, după caz , a îl  tămâia sau profana, bocetele şi osanalele împletindu-se într-un zgomot de fond ce estompa unica şi adevărata ştire, a revenirii printre elodii a viitorului fost parlamentar, preşedinte şi mistuitor al nopţilor, senzaţionalul domn Dan. Desigur, intrând într-o notă serioasă, plăsmuitorul tele-elodiilor a fost, potrivit şi părerilor cvasi-generale, singurul candidat care şi-a luat rolul în serios şi a pus la cale, în capitala unui Gorj purpuriu şi pirpiriu, o campanie electorală vie prin care a reuşit performanţa să-şi tragă şi partidul la înalţimile unor procente nesperate şi aiuritoare pentru pedanţii "specialişti" în politica mioritică. Cât priveşte ăst ultim exerciţiu electoral la care au participat aproape jumătate dintre votanţii naţiei, acesta reflectă, cu o marjă infimă de eroare, starea de lehamite aburitoare în care se scaldă cei aproape 7 milioane de concetăţeni ce au catadixit să pună ştampila pe buletinul de vot, iar efectele acestui experiment ceţos riscă să nască o tumoare ce va măcina trupul , şi aşa scheletic, al unei naţii pentru care, în procent semnificativ, cărămizile democraţiei au valoare numai când trebuie să plece la cules de portocale. Pe de altă parte, făloşi în victoria lor, soliştii "corurilor reunite uslamiste" se bucură destul de strepezit, chiar şi pentru simplu fapt că, în pofida întinderii până la rupere a peltelei guvernamentale, liota pruncilor flămânzi pripăşiţi prin ogradă fiind cam greu de ostoit cu vreo dregătorie.

sursa: www.revista22.ro

Noroc de "prevăzătorii" tătuci ai actualei legi electorale, troica Tăriceanu-Hrebe-Pârvulescu oengistul , că au pus pe hârtie o lege ce permite să-i depăşim, în sfârşit, pe americani la numărul de capete de parlamentauri şi să mărim ciurda aleşilor la aproape dublu faţă de cât au cerut, prin referendum valid, alegătorii. Normal, aflaţi, de astă dată, pe cai mari, câştigătorii uslamişti au prins a ţipa că o parte dintre rivalii politici din ARD "au intrat pe uşa din dos", adică prin redistribuire, uitând distinşii campioni ai băşcăliei de tarabă că, în urmă cu patru ani, şi alde Crinişor, Călin şi mulţi alţi penelişti au venit, cu săgeata fleşcăită, la aceiaşi redistribuire.În ceea ce priveşte strivitorul procent obţinut de învingători, a nu se omite că, în primul rând, cele 60 de procente au fost scoase de pe urma a 40% dintre electori, ceea ce însemnă că, pe real, USL a fost votat de 25% din totalul electoratului, iar la obţinerea acestui scor au pus umărul, voiniceşte, pe lângă trâmbiţaşii simbriaşi , vreo şapte grupări, de la mastodonţii PSD şi PNL, până la liliputanii pecişti,ecologişti, uneperişti sau şleahta lui Parpanghel.

susa: www.presalocala.com

Aşa s-a întîmplat ca, în viitorul mega-for suprem de la care poporul aşteaptă, precum minoritarul praznicul, legi normale şi sănătoase, să dăinuie,ca în târg la Moşi, vreme de vreo patru anişori, inculpaţi, judecaţi sau în aşteptarea sentinţei, anchetaţi sau aflaţi în prag de arest, plastografi, agramaţi, lăutari, cântăreţi la butoaie şi gurişti,foste asistente şi secretare canapelizate, grevişti ai foamei şi ai muncii, habarnişti, traseişti, poltroni, lătrători cu ora, bişniţari cu ştaif, ţate,Lili loterie, naşi, fini, copii cu părinţii aferenţi, femei gonflabile cu "ighen"-ul în gură, mitocani şi siluitori ai verbului. De aceea, faţă de toată această faună, reântoarcerea la elodii şi alte cioace pare o cură de purificare.       

Hillary-tatea fătălăilor plângăcioşi

La spartul târgului, când au mai rămas numai câteva ore din sălcia şi obsesiva campanie electorală pusă la cale de cohortele tropăitoare şi gălăgios-fanatice ale conglomeratului uselist, pe bombatul piept al premierului a aterizat,sleindu-se greţos, o nouă dovadă de "simpatie" cliontoniană. De astă dată, spre deosebire de perioada fierbinte a zilelor mioritice estivale, când părţi ale contrucţiei democratice autohtone scârţâiau sub şenilele victorioaselor tancuri ale armatei roşii pornite într-un frenetic asalt asupra unor obiective esenţiale ale unei democraţii veritabile, fără inserţii şi adăugiri originale, mesajul dojenitor al celui de-al doilea om al Administraţiei SUA, secretarul de stat, Hillary Clinton, a venit la pachet, echipierii premierului Ponta fiind înghesuiţi în aceiaşi "grupă veselă" cu amicii din Uzbekistan,Tadjikistan, Rusia,Belarus şi alti "stani", toţi "mari campioni" ai respectării regulilor democratice. Desigur, lovit în "amoarea" sa şi în "mândria de famelist", primii care au sărit cu dojana, intrând cu bocancii noroioşi în elementarul limbaj diplomatic, au fost amploiaţii Ministerului de Externe, feudă păstorită de splicuitul ministru şi fruntaş pesedist pe care tovarăşul său de partid, buruienosul primar-turist,Mazăre, îl alinta cu apelativul, "fătălău plângăcios". În acest sens, într-un rumeguş linvistic de care s-ar ruşina însuşi tovarăşul Ilici, rapsozii anonimi din parahia "fătălăului" au compus o misivă din care mustea protestul faţă de "dezinformarea" de care suferă demnitarul american, dar din care au avut grijă să nu lipsească pasajele cu "realizărili", în lupta pentru "consolidarea şi apărarea democraţiei" băştinaşe,a "iubiţilor conducători" , copy-boy şi fătălău. "Băsistă" dovedită, mai ales de către vigilenţii tele-piţifelnici robotitori cotidieni în ograda ministerului soluţiei morale, dar şi de simbriaşii încartiruiţi în unitatea revoltaţilor colonei rezervişti, fosta Prima Doamnă a Statelor Unite nu a scăpat nici de oratoria purificatoare a gâdelui predicator de partid. Mai mult,respectivul gâde,emoţionat până la transpiraţie,dar   ajutat de propria-i catifelată limbă, precum şi de abisalele analize lingvistice ale colegului său de platou din "trupele secrete", a reuşit performanţa ca, din scremerea minţilor celor doi tălmăcitori ai mesajului să concluzioneze că, de fapt,  "norocoşii" guvernanţi s-a ales cu o "flegmă de merit"  din partea demnitarului american şi numai  "orbirea şi invidia" inamicilor politici şi a "camarilei", geloşi pe succesele răsunătoarea ale actualei echipe conducătoare, au "deturnat" sensul laudativ al mesajului şi au "intoxicat" opinia publică. De altfel, în ton cu hărmălaia şi abureala generală, un ciopor de euro-derutaţi penelisto-pesedişti şi-au unit forţele gramaticale şi, dintr-o sforţare neuronală demnă de un hamster, au izbântit plăsmuirea unei jalbe, în cuprinsul căreia "inamicul Băsescu" era pârăt şefilor europeni şi planetari că, împotriva voinţei populare, încă neexprimate prin vot, dar măsurată în urma consultării unui stabor de clar-visători şi primi-ghicitori, ce va consfiinţi vitroria uselistă cu un procent zdrobitor, nu vrea să dea copy-paste şi să-l numească premier tot pe actualul mitoman naţional.  Probabil, pentru a fi siguri de reuşită şi că lăcrămoasa scrisorică pârâcioasă va ajunge în mâinile dregătorilor europeni,mai ales cei pe care, mai ieri, aceiaşi euro-deputaţi îi trecuseră prin focul şi sabia luptei de clasă, pecetluindu-le soarta de "băsişti", petenţii noştri, asemenea naufragiaţilor, şi-au pus opul într-o sticlă, pe au aruncat-o în  prima mare întâlnită: marea neruşinare. Nişte fătălăi plângăcioşi !  

Democraţia cu iahnie şi sarmale

Anul 2020, undeva în estul european, între Carpaţi şi Dunăre. În ţara lui Bombonel şi Bombonica e linişte şi consens. O linişte care te face să crezi că într-un cimitir te găseşti într-o cazangerie sau în sala maşinilor unui vapor. Şi, prin această funebră linişte, păstorită de pe canapeaua promovărilor prezidenţiale de întâiul somnoros al neamului, se mişcă agale, fără rost şi fără nerv, supuşii, câţi au mai rămas sau au rezistat, eternilor conducători şi gardieni ai somnolenţei naţionale. Asta, şi pentru că, rod al  nefericitului mariaj dintre lehamite şi neatenţie, gălăgioasa, găunoasa,dar pâsloasa doctrină a iahniei şi sarmalei, injectată mulţimii naive ori neiniţiată şi doritoare doar de un "tătuc" salvator şi grijuliu, de către "doctorii" naţiunii a învins.Astfel, visul conului Leonida s-a împlinit şi, "s-a făcut republică" după gustul, chipul şi asemănarea tuturor care, asemenea "republicanului" Leonida, au dorit ca "niminea să nu mai plătească bir" şi, pe deasupra, "să se dea şi lege de murături".

sursa: www.adevarul.ro

Aşa încât, spre marea uşurare a iubitorilor de fasole festivă şi mici electorali, pe aste meleaguri unica ocupaţie a localnicilor a rămas aşezarea disciplinată la noianul cozilor organizate de către filantropii dregători ai poporului  şi de unde se împart, gratis şi cu mărinimie, fărâme de democraţie: zahăr, ulei, galoşi, pahare, umbrele, zâmbete şi îndemnuri electorale. De altfel, cum în acest petic de pământ european convieţuiesc doar două partide frăţeşti care, pentru a nu se plictisi, fac alegeri în fiecare an şi guvernează pe rând, sfaturile electorale sunt făcute numai din obişnuiţă, fiind doar un reflex dăinuind din anii "terorii şi lipsei democraţiei", când din cauza "inamicilor" şi ai amicilor europeni ai acestora, toată floarea cea vestită a celor două partide siameze unite sub coada motanului a fost "oprimată", lipsită de "elementarul drept constituţional" de a judeca procurorii şi judecătorii, de a-l înjura pe "dictator" şi , mai cu seamă, târâtă spre o diminuare a numărului de aleşi ai poporului. De aceea, victoria armatei fasolarilor şi întronarea ideologiei lui "se dă" a fost aşteptată cu sufletul la gură de toată crema cremelor "politicii responsabile" , dar şi de crema chermezelor, parangheliilor şi praznicelor populare. În ţara lui Bombonel şi Bombonica, două moaşte, încă vii, la care se închină , ca tot românul imparţial, tot alaiul politico-guvernant, este linişte, consens, iar câinii comunitari aleargă pe uliţele ştirbe,dar mereu asfaltate, ale puţinelor oraşe din nerealista, încă, ţărişoară, cu iluzii de covrigi în cozile lor tăiate de "fomiştii" care nu cred în democraţia iahniei şi a sarmalei, dar cred în democraţia veritabilă, fără adăugiri şi revizuiri folclorice ori plastografiată după prăfuitul maculator moscovit al vreunei "bunicuţe" uitată de vremuri.

sursa : www.rtv.net

Pomana cu dar a viilor morţi

sursa: www.buzznews.ro

Prin unele zone rurale se mai păstrează o tradiţie izvorâtă,probabil, din neâncrederea proprie firii ţărăneşti, pomana în viu. Mai precis, din motive bine întemeiate ori doar numai din ambiţia de a-şi savura propria-i colivă, câte un sătean îşi face un soi de repetiţie generală, cu toată butaforia de rigoare, de la bocitoare, la prept, rubedenii şi bucate, a momentului în care el va fi ţeapăn şi pe năsălie. La acest soi de praznic, eroul principal, pe lângă satisfacţia de a se înfrupta din cele cuvenite evenimentului, mai are şi ocazia, mai ales după câteva "degustări spirtoase", de a testa şi trăinicia regretelor ce ar urma să-i bântuie, la ceasul despărţirii reale, pe apropiaţii strânşi la pomana în viu, motiv, în destule situaţii, pentru modificat sau anulat testamente şi spulberat iluzii de moştenire. 

sursa www.telegrafulde prahova.ro

Cârcotaşi şi esteţii se vor întreba, de bună seamă, ce legătură ar avea această datină rurala şi destul de puţin răspândită cu forfota şi tumultul  scenei politice băştinaşe, mai cu seamă în aceste zile în care, de-ar fi să luăm în serios rostirile celor două "Everesturi" ale politicienilor din fruntea naţiei, toată suflarea freamătă numai de nerăbdarea de a-i întrona pe actualii guvernanţi pentru cel puţin patru ani, ziua de 9 decembrie urmând a fi numai o simplă formalitate. Iar, formalitatea cu pricina te izbeşte de cum ieşi din casă, de pe fiecare stâlp, perete sau aninate de firele electrice privindu-te, din mulţimea pozelor, arogant, cu un zâmbet îngheţat într-un rictus tâmp, dar cu ochi goi, de peşti fierţi, diverşi inşi, unii anonimi, alţii târnosiţi prin toate glodurile politicii, ori madame răscoapte şi fătuci "laminate", toată astă pleiadă încercănată fiind de câte o lozincă stupidă şi falsă scoasă, parcă, din "opera" proletcultiştilor repetenţi . Păi, după cum susură, pe la colţuri, şoaptele diverşilor "duşmani ai poporului", sunt semne că, în pană de inspiraţie şi încorsetaţi într-o legislaţie existentă de mult, dar vegheată mai abitir de "procurorii nemiloşi", ce îi lasă orfani pe alegători de tradiţionalele "pungi electorale",  atât organizatorii campaniei, cât şi actorii respectivului vodevil, au scormonit în scrinul bunicuţei şi au găsit în ancestrala pomană în viu, metoda de a umple burţile votanţilor. Desigur, atât crâşmele în care vreun "suflet caritabil" se gândeşte să pună de câte un praznic sau o paranghelie fără motiv la care, cu totul "întâmplător", apar liderii partidului şi candidaţii locului, cât şi fericiţii meseni sunt selectate cu mare atenţie pentru a nu risipi niciun posibil vot. Gurile rele mai spun că, în lipsa popularelor umbrele, pelerine, găleţi sau cizme, de astă dată, "naşii" şi "mirii-candidaţi" mai "dăruiesc masa" cu câte o hârtie de 50 sau 100, aşa, să plece mesenii cu o "amintire plăcută şi utilă". Normal, în cazul în care la câte un festin de acest gen se nimereşte să mai pice şi "musafiri nepoftiţi" din altă tabără politică, crâşmarii şi băieţii de prăvălie ai candidaţilor devin cam "nervoşi cu nervii", doar sunt pe cai mari şi "de nimeni nu depandă", şi scot din arsenalul sărăcăciosul intelighenţiei lor singurele argumente: pumnul şi sudalma. Pe de altă parte, cei mai rafinaţi în ale pomenilor electorale şi cu dare de mână au mai găsit o portiţă prin care să fugă de rigoarea legii, taman  această perioadă fiind cea mai propice acordării ajutoarelor pentru nevoiaşi, fiecare primar "destoinic" fiind blagoslovit de amărâtul beneficiar de drept al "daniei" cu un bogdaproste şi, "catindatul" aferent, poate, cu  votul izbăvitor şi păzitor de "duhurile rele" ale Justiţiei care, potrivit "ministresei" Mona, mai au obiceiul să cam bântuie prin ogrăzile şi vilişoarele aleşilor neamului.           

Vremea pisi-poncilor

Lălâie, slută şi searbădă, actuala campanie electorală a fost revigorată de cotidienele tele-behăieli becaliene dar, mai ales, de apariţia pe piaţa politicii băştinaşe a celor două nimfe brune şi june fructe ale iubirii pesedisto-peneliste, fapt ce a înfierbântat atmosfera colcăind de platitudini în care se bălăcea tagma analiştilor şi deontologilor virusaţi de o ipocrită feciorie politică. Desigur, înarmate doar cu "talente organizatorice", tone de nuri şi vaste abilităţi în arta cafelei, cele două speranţe ale naţiei iţite de sub pulpanele "mentorilor" mustesc de câtă încredere au pompat în ele şefii ce au pariat pe succesul de casă al tinerelor amazoane, fiecare dintre ele îndesându-şi în poşetuţă şi bastonaşul de demnitar al unui sistem de guvernare ce suportă orice şotie experimentală. În fond, la diferite niveluri, peisajul politico-administrativ al ţării este populat cu sute de asemenea anonimi pisi-ponci şi pisi-poance, solemni şi infatuaţi purtători ai unor utilităţi dobândite numai prin bunăvoinţa familiei ori a şefilor şi despre existenţa cărora află doar în situaţiile în care fac vreo boacănă penală sau îşi doresc să ajungă staruri politice.

  

Şi, exemple de acest gen sunt cu duimul, pornind de la actualul ţintar electoral în care regăsim candidaturi în familie, tată-fiu, mamă-fiu, până la apariţii exotice pe listele candidaţilor la fotoliile parlamentare din categoria celor prahovene acolo unde, pisi-poncii "lu' tata", Vlad Cosma, Alex Anghel, Radu Oprea, se pregătesc să lumineze şi să uluiască poporul cu "temeinicele" învăţături şi talente în ale politichiei. Sigur, cele două fătuci aruncate în focul luptei de tomnaticii lor protectori au avut "ghinionul" fizicului şi al acalmiei politice pentru că, în alte condiţii, ascensiunea lor ar fi făcut obiectul unei ştiri pricăjite ori a vreunei bârfe "tovărăşeşti", de partid, aşa cum s-a mai întâmplat în alte ocazii.
 

Pe de altă parte, se pare că, în ambele partide conducătoare şi concubine, crema liderilor cam este mistuită de apetitul pentru "tinere talente" predispuse la "sacrificii" pe altarul partidului, în acest sens, garda pretoriană şi graţioasă a liderului constănţean, Radu Mazăre, fiind privită cu ochi umezi, dar invidioşi, de camarazii săi, dar, în aceiaşi măsură, fiind şi un ţel, aproape imposibil de atins, de aceşti depozitari şi propagatori ai preceptelor unei social-democraţie cu jeep la scară şi semn schimbat, o social-democraţie a cămăşilor albastre, dar de firmă. Revenind la pisi-poncii neamului(prost), atât timp cât suntem  inundaţi zilnic de mâlul agesivităţii sfertodocţilor, a intoleranţei şi a inculturii ridicate la rang de virtute,  fenomenul nu ar trebui să surprindă şi să oripileze pudoarea puritanilor. În fond, într-o proporţie însemnată, în această nouă castă, a pisi-poancelor şi-au găsit loc norocoasele ce nu au mai avut ocazia să se dea în stambă, ca asistente, pe la diverse emisiuni, canapeaua lui Crin, a lui Dragnea ori a altui şef sau şefuleţ de partid fiind mult mai aproape şi mai profitabilă decât "happylica" lui Măruţă. Totuşi, în pofida avalanşei de "pisi", când încă se mai găsesc pe meleagurile noastre, pe la Iaşi, un tânăr precum "boboaca" Cipriana Barna, o studentă a Universităţii Alexandru Ioan Cuza,ce a ţinut să bată peste 600 de kilometri, până în Bucureşti, numai pentru a se întîlni cu scriitoarea sa de suflet, Daniela Zeca Buzura, parcă mai poţi respira. "Perfecţiunea nu atrage atenţia", spunea Nichita, un poet pe care, din nefericire, destui "balalaureaţi" , pisi-poance sau pisi-ponci îl confundă cu o bătăuşă grasa, dar, la vremea ei, foarte mediatizată.            

Jiji, crinul sălbatic

 

Nici nu s-au stins ecourile gongului ce a dat startul cursei pentru cele peste 400 de jilţuri parlamentare şi, spre amuzamentul asistenţei şi iritarea tovarăşilor de alianţă, neo-liberalul Jiji, această Bisisică mai capie a politichiei mioritice, a şi început să behăie nervos turburând liniştea dulăilor turmei. Că, locvacele piperean cu ifose de boier îşi slobozea căcărezele verbale pe unde îl apuca, era de notorietate ba, pentru destui "esteţi", zicerile grobianului de la periferia urbei, dacă îi "blagosloveau" pe adversari şi, mai ales, pe "inamicul Băsescu", aveau şi un "pitoresc" mult gustat şi disecat pe la nesfârşitele şi previzibilele talk-show-uri cu temă unică. Poate, după calculele mintoşilor ce pritocesc prin ungherele odăilor de partid tot soiul de scenarii şi formule savante de guvernare prin baloane de săpun, rândăşia oralo-politică a guralivului berbecuţ ce-şi flutură fudulia de pe terasa Palatului lui Auschnit a fost considerată o avere în stare să îmbogăţească zestrea electorală a colhozului politic pripăşit sub umbrela USL mai ales că, în calitate de staroste peste echipa momentului din fotbalul autohton, mulţimea microbistă este considerată şi un potenţial rezervor de voturi. Desigur, în goana lor după fiecare firimitură şi fiece procent, năvalnicul lider naţional al peneliştilor, tot un soi de Jiji, dar uşor mai fasonat, şi sfetnicii săi decorativi,  au trecut fără păs peste "bagatela" trecătoarei, dar recentei "idile", consumate cu jurăminte fierbinţi şi sfârşite în vorbe grele şi înjurături de târlă,dintre pretendentul la săgeata penelistă şi furtunosul tribun şi "român mare", CVT. Pe scurt, în pofida unor sfaturi venite din partea unor patriarhi ai liberalismului românesc şi ai unor minţi lucide, fostul interimar de Cotroceni a decis deschiderea uşilor cele mari ale partidului Brătienilor pentru a fi penetrat şi maculat de întâiul brânzar al naţiei, omul pentru care valorile şi doctrina liberală îi sunt la fel de familiare precum tainele limbii sanscrite.  Odată intrată miţoasa în saloanele "cele mari" a şi început a face propria-i rânduială, după obiceiurile transhumanţei de partid, foştii amici metamorfozându-se în duşmani, iar fostele "zdrenţe comuniste"( pesediste, liberale sau voiculesciene) devenind noile iubiri, "oiţele" rătăcite fiind închise în staul, la păstrare, de unde  să behăie cât vor. Numai că, de atât căutat între corniţe, Bisisica penelistă, spre disperarea "bacilor" Crinuţ şi Viorel, a cam început să-şi împungă "ţurcanele" din ţarcul vecin şi prieten, prima victimă fiind unul dintre bătrânii berbeci de prăsilă ai "baciului" Viorel, Miron Mitrea, respectivul cap pesedist fiind târnosit prin toată căcăreaza intelighenţiei verbale a penelistului Jiji. Mai mult, scăpat din jujeu şi simţindu-se, într-o crâşmă fiind, într-un moment de inspiraţie astrală,Jiji, ciobănaşul  din ţarcul penelist, a promis întronarea unei noi discipline şi a unei noi ierarhii în alianţa pe care, potrivit năzuinţelor sale, o va conduce în stilul care l-a consacrat, bâta behăită, fapt ce ar cam trebui să-i pună pe gânduri pe stilaţii şi preţioşii săi colegi din USL care, printre ifose de aristocraţi de carnaval, se distrează hăhăind la ghiumbuşlucurile, aparent pitoreşti şi infantile, ale noului penelist, Jiji, un îmbogăţit cu ambiţii nemăsurate şi damf de oaie. Un soi de crin,dar mai sălbatic.      

Prizonierul sovietic

Pe când toată suflarea era cu ochii şi simţirile conectate la ziua scrutinului nord-american şi noua victorie a fostului şi prezentului preşedinte Obama, pe pitoreştile noastre meleagurile olteneşti, eternul şi nefascinantul tătuc al poporului pesedist, Ion Iliescu, profitând de neatenţia generală, a prins momentul să-şi mai lanseze un volum de basme şi alte povestiri de adormit copiii menit a îi convinge pe naivii ce îl mai iau în serios de măreţia faptelor sale străvechi şi şansa uriaşă a românilor că s-au procopsit cu ăst "titan". Că, pensionar şi făr de ocupaţie fiind, nea Nelu s-a mai gândit să-şi mai umple timpul cu scrisul, nu ar fi fost nicio pacoste doar că, odată cu aruncarea pe piaţa craioveană a noului său op, sfătosul fost şef cu propaganda comunistă a prins ocazia de a mai ferici norodul cu o seamă dintre panseurile politico-ideologice putrezite prin lada de zestre moştenită de la vechii săi tovarăşi de luptă de clasă. Poate, de şi-ar fi expus bătrânul politruc, Ilici, emanaţiile gândirii sale obosită de lungile şi inutilele peregrinări prin meandrele concretului într-o zi banală, eliptică de vreun eveniment mai important, acestea ar fi lăsat urma unei adieri prin văzduh şi ar fi fost puse la inimă doar de cei mai fideli admiratori sau de exegeţii operei iliescene. Însă, spre ghinionul "Ceahlăului literaturii de Kiseleff", suprapunerea celor două evenimente, alegerile din State şi noile explozii oratorice ale "onorabilului", au avut darul de a scoate în evidenţă  stridenţa dintre maniera de gândire şi de abordare dintre cele două lumi paralele. Explicit, în vreme ce, după o cursă palpitantă , umăr la umăr, dintre cei doi combatanţi la fotoliul din Biroul Oval, votul popular fiind într-o partajare aproape identică, Obama, care şi-a păstrat locul de prim locatar al Casei Albe, a fost felicitat de colegul său de bătălie politică, republicanul Romney, în urbea păstorită de juna primăriţă pesedistă, LOV, octogenarul nostalgic prizonier al intoerantei şi neobositei lupte de clasă, prolificul croinicar al propiei lumi, Iliescu, perora, cu patosul revoluţionar al fostului "răspânditor al lumii partidului", pe seama necesităţii emasculării definitive, printr-o victorie parlamentară zdrobitoare a forţelor progresisto-useliste, a "preşedintelui ostil", Traian Băsescu,personaj "nelegitim" trecut pe lista neagră a "duşmanilor poporului".Asta, deoarece, potrivit tuturor preceptelor "democraţiei" aprofundate de Iliescu în şcolile juneţii sale ideologice, unica democraţie "sănătoasă şi legitimă" este aceea a unanimităţii , lecţie însuşită şi rafinată la ultimul referendum de silitorul ucenic teleormănean, Dragnea, prin obţinerea unor scoruri electorale la care nu visa nici Nicolae Ceauşescu, mult peste 100%. Tradusă, pe limba iliesceană şi a gureşilor săi ciraci, lecţia americană a democraţiei autentice, nu a celei "originale" moşită şi implementată de Ilici,pe care aceştia ar fi trebuit să o mănânce pe pâine spune că, indiferent de divergenţe politice,ranchiuni, incompatibilităţi, antipatii sau alte asemenea sentimente, odată încheiat turnirul electoral şi consfiinţit rezultatul votului, legitimitatea câştigătorului este respectată şi nu este contestată ori  la vreo şuetă conspirativă sau prin vreun tele-studiou. Desigur, de-ar fi fost pe malurile dâmboviţene situaţia actuală din State, cu un preşedinte câştigător ce-şi împarte egal votul popular cu învinsul şi cu o minoritate în  Camera Reprezentanţilor, pe alde Iliescu, Felix şi toată echipa lor de zgomote şi filosofări "deontologice" i-ar fi lovit o frenetică fericire de a puse în paranteze legitimitatea unui preşedinte ce nu ar fi fost din tabăra "a bună" şi ar fi salivat precum căţeii lui Pavlov la gândul suspendării prezidenţiale.Din fericire, pentru americani, astfel de specimene din fauna colhoznicilor democraţiei sunt numai niştre ciudăţenii ,cu mult mai rare decât OZN-urile, care, din păcate, pentru locuitorii mioritici, s-au pripăşit pe aici, au făcut pui, au prins rădăcini şi, asemenea cânepii,încă îi mai ameţesc pe naivii care mai cred în poveştile soldatului Ivan. În ceea ce-l priveşte pe matusalemicul muncitor cu degetul şi dătător de indicaţii şi directive preţioase, neobositul propagandist, Ion Iliescu, după aproape un sfert de veac de mimare a democraţiei, a rămas tot prizonierul botforilor ideologici moşteniţi de la soviete.Dar, atât timp cât "Vocea Moscovei" răsună vivace prin bătătură şi este ascultată cu sfinţenie şi răstălmăcită prin diverse studiouri de televiziune,tainele şi fineţurile democratice sunt mult mai greu de prins şi desluşit, atât de electorat cât, mai ales, de Ilici şi ai săi, politicieni adăpaţi la izvorul doctrinar al intoleranţei , al ciolanului  şi al războinicului, "ba, pe-a mă-tii!"       

"Granzi" inutili

Cu tot startul furat de grăbiţii candidaţi ai uniunii simandicoaso-limbute, USL, proxima campanie electorală va fi asemenea unui film prost, din perioada prolet-cultistă, în care, imediat după generic afla şi cel mai naiv cine este eroul pozitiv şi cum se va termina înşiruirea de imagini. Totuşi, în această atmosferă preelctorală ceţoasă, în care unicul moment mai dezmorţitor îl reprezintă intrarea în lupta contra ciocoiului de Gorj a elodianului DD,acest "Bute de Caracal", se poate remarca ieşirea din peisajul alintaţilor politic şi de pe listele electorale a liderilor sindicali, fapt ce poate fi decodificat prin nulitatea valorii de întrebuinţare, de către mahării partidelor grele, a şefilor sindicali şi, implicit, a mişcării sindicale, un "maur" care, după ce a fost pus să facă frumos şi să rânească prin casele boierilor, a fost uitat în debaraua politicii. În ceea ce priveşte apetitul sindicalismului autohton faţă de tentantul tort parlamentar, acesta a stimultat instincetele liderilor noii mişcări post-decembriste încă din zorii noii ere, prima grupare politică în numele căreia au candidat o seamă de nume de rezonanţă ale sindicatelor fiind Partidul Muncii, temelia viitorului fost Partid Socialist al Muncii (PSM) şi membru al "patrulaterului roşu", în dreptul semnului electoral "furnica" fiind regăsite nume de rezonanţă, gen Victor Ciorbea ori Bogdan Hossu. A urmat, apoi, înfiinţarea, în pragul viitoarelor alegeri parlamentare şi la iniţiativa triumviratului  sindical, Hossu,Mitrea, Ciorbea, a propriului partid sindicalist, Convenţia Solidarităţii Sociale, un eşec din care a ieşit un singur câştigător, Miron Mitrea, care, cu partidul rebotezat în Partidul Solidarităţii Sociale (PSS) şi parcat în curtea PDSR, a obţinut una dintre numeroasele funcţii de vice-preşedinte al tabarei păstorite de Ion Iliescu&co.De fapt, după ce Miron Mitrea şi-a schimbat salopeta de lider sindical şi a optat pentru costumul de şef pedeserist, iar fost sa centrală sindicală, CNSLR-Frăţia, a pus bazele unui acord de colaborare politico-electorală cu PDSR , au venit şi zilele însorite pe uliţa sindicală, la scrutinul din 1996, primii ex-lideri împroprietăriţi,mai timid, cu un mandat de deputat fiind Marian Sârbu, Federaţia Sindicatelor din Industria Lemnului (CNSLR-Frăţia), Ion Giurăscu, Federaţia Sindicatelor din Agricultură (Cartel ALFA) şi Mihai Sireţeanu, Federaţia Sindicatelor din petrochimie "Lazăr Edeleanu" (CNSLR-Frăţia). Breşa fiind creată şi concubinajul pesedisto-sindical tot mai trainic, în urma aceluiaşi protocol, după alegerile din anul 2000, trupa deputaţilor sindicalişti s-a mărit, alături de veteranii Marian Sârbu şi Mihai Sireţeanu, deja eliminaţi din structurile sindicale,dar ataşaţi respectivelor valori, şi fostul lor tovarăş de luptă şi miting, Miron Mitrea, regăsindu-se şeful Federaţiei Sindicatelor din Telecomunicaţii, Ioan Andrei, ca deputat PSD de Alba, liderul Federaţiei Sindicatelor din Servicii Publice, Minică Boaje, deputat PSD de Bucureşti, fostul preşedinte al CNSLR-Frăţia, Pavel Todoran deputat PSD de Mureş, şeful Federaţiei Sindicatelor din Energie, Dumitru Chiriţă, deputat PSD de Argeş şi liderul Sindicatelor Metrorex, Ion Rădoi, deputat PSD de Giurgiu. Prinzând gustul politichiei sindicalizate, nici şeful Blocului Naţional Sindical (BNS) nu a stat prea mult pe tuşă şi, pentru ciclul electoral 2004-2008, a apelat la un artificiu politic înfiinţând, sub umbrela financiară a omului de afaceri Maricel Păcuraru, Blocul Naţional Democrat (BND), aripa politică a confederaţiei sale, în vreme ce sindicaliştii săi propuşi pentru deputăţie au fost urcaţi în căruţa electorală a PRM-ului. Aşa încât, după votul popular din 2004 şi cu sprijinul calului troian vadimist, reprezentanţii sindicatelor poştaşilor băcăoani, Olguţa Cocrea şi ilfoveni,Costel Ovidenie, împreună cu liderul Federaţiei sindicatelor din Industria de apărare, Dan Mocănescu, şi liderul clujean, Mircia Giurgiu, au intrat în Camerei Deputaţilor loc unde s-au regăsit cu foştii lor colegi, lepădaţi de sindicalism, Ion Giurăscu şi Mihai Sireţeanu, în timp ce şeful sindicaliştilor de la Metrou, Ion Rădoi, a avansat la statutul de senator. Nici acest ultim ciclu parlamentar, ce stă să apună, nu a fost prea arid pentru aleşii salariaţilor mioritici, pe lângă eternizaţii deputaţi, Marian Sârbu, PSD-UNPR-USL,Dumitru Chiriţă,PSD, Mircia Giurgiu,PDL-USL, lipindu-se, pentru un mandat, şi liderul BNS şi al poştaşilor, Matei Brătianu, ca deputat PSD de Constanţa, precum şi preşedintele sindicatelor din învăţământul preuniversitar, Cătălin Croitoru, PDL-PSD-USL, un fotoliu de senator fiind ocupat în aceşti patru ani de Ion Ruşeţ, unul dintre foştii lideri ai mogulului sindicalismului mineresc, Marin Condescu. Însă, decredibilizată, în special de marii  săi lideri, Marius Petcu(CNSLR-Frăţia), Liviu Luca, FSLI Petrom-CNSLR-Frăţia,Iacob Baciu, CSDR, sau Bogdan Hossu, Cartel ALFA ,  ajunşi eroi ale unor dosare penale , unele finalizate, diminuată numeric până sub limita de avarie, principalul şi cam unicul bazin fiind sistemul bugetar, ceea ce a vlăguit-o şi a făcut-o să nu mai fie acel "berbec social" în stare să creeze emoţii stradale, mai mult sau mai puţin spontane, mişcarea sindicală autohtonă şi-a pierdut orice urmă de tentaţie motiv pentru care, liderii politici, în special ai PSD, care au apelat la nurii ei, o tratează cu un graţios sictir, fapt reflectat şi în absenţa fruntaşilor sindicali pe viitoarele liste electorale, un unic şi ultim mohican fiind "orientatul" fondator al federaţiei sindicatelor din învăţământul preuniversitar, Cătălin Croitoru. Astfel, seduşi şi abandonaţi,asemenea unor centuriste răsuflate, şefimea sindicală se cam uită lung, în colbul drumului, după măreţia apusă. Noroc că mai există un "jenial" ex-sindicalist, ca Liviu Pop,  care le mai "reperează onoarea"!    

Motanul imoral

Ca de fiecare dată când se apropie momentul împărţirii caşcavalului electoral, Felix motanul şi echipa sa de zgomote înghesuită în mini-partidul, acum conservator, intră în călduri şi încep a se gudura pe la picioarele dulăilor politici pentru a prinde trenul parlamentar. Spre deosebire de alte momente, mai puţin fericite, din istoria acestor ruturi electorale, de astă dată, prevăzător, şeful tele-partidului său şi-a luat măsuri de prevedere şi, într-o primă etapă, s-a corcit prin mezalianţa cu rămăşiţele gloriosului liberalism, peneliştii struniţi de aprigul doritor al jilţului suprem al ţării, efebul Crin.Odată actul cu pricina consumat, motanul a trebuit să fie luat în braţe şi de foştii săi colegi de alianţă, pesediştii altui june cu ambiţii de mărire,Viorel, trădaţi ,nu de multe ori, dar cam des, aşa încât, doar cu momeala mică a antenei, cotoiul a ajuns pe masa plină cu bunătăţi a boierilor. Mai mult, simţind slăbiciunea narcisistă şi foamea de putere  a celor doi şefi de partide, motanul cel parşiv a prins curaj, iar miorlăiturile sale au început să fie ascultate cu religiozitate de Crin şi Viorel, orice mică abatere de la voinţa motănească fiind sancţionată printr-o zgârietură trasă cu zel servil de tele-pisoii pripăşiţi în ograda motanului-şef. Astfel, după un vârtos miorlăit şi o zbârlitură mai convingătoare, Crinişor şi Viorel au dat fuga şi, cu preţul scăderii în popularitate şi atenţionării "străinilor intoxicaţi", au pus de o suspendare prezidenţială, pe cât de ridicolă şi păguboasă, pe atât de ratată. Dar, năbădăiosul motan, ştampilat definitiv de toate instanţele de judecată cu eticheta de "miaunător securist", nu şi-a ostoit pohtele şi, "măcinat" fiind de grijile târlei sale de partide adunate sub umbrela USL, mai toarce de o suspendare, poznă ce nu ar mai fi pe placul tânărului Viorel, omul care, spre deosebire de "berbantul" Crin, a încasat toate castanele precedentui act de voinţă pisicească. Nimic mai simplu pentru Felix de a se debarasa de "indisciplinatul" şef al pesediştilor căruia, după cum murmură chiar şi voci din propria-i tabără, a cam început să-i cam fugă pământul de sub picioare, noua jucărie a motanului fiind baronul teleormănean, Dragnea, căruia i-a venit rândul să-i fie înteţit jarul ambiţiilor. Mai nou, un alt pisoi, aparent smotocit de cotoiul alfa, hazosul DD, a fost plasat de Felix motanul în acelaşi colegiu electoral  cu Viorel, scopul fiind, demitizarea prin ciuntirea procentelor a aurei de autoritate a liderului PSD, motiv pentru ortacii săi de canibalizare şi ungere în fruntea partidului a favoritului mogului, Dragnea, erou de dosare penale şi, în consecinţă,vulnerabil şi manevrabil. Pe de altă parte, alegerile prezidenţiale nefiind de actualitate, motănelul imoral încă îl ţine în priză şi îl mai alintă cu câte un mieunat dulce-acrişor pe celălalt tovarăş de cameră, penelistul Crin, visătorul etern candidat la fotoliul de la Cotroceni, personaj a cărui soartă, în pofida declaraţiilor mârtăneşti de dragoste îi cam este pecetluită, mai ales după ce i-a fost băgat în colivia sa de cintezoi imprevizibilul pisoi Jiji, şi în condiţiile în care tot natul ştie că somnolentul penelist nu va fi alesul pentru cursa prezidenţială. De altfel, poate fi numai o impresie falsă, dar, poate preventiv, ambii crai ai Puterii actuale, atât Viorel, cât şi Crin,în aceste zile turist iberic şi inutil, au afirmat că nu ţin morţiş la funcţiile de premier şi preşedinte de ţară, ceea ce ar fi un prim semn de consolare. În ceea ce-l priveşte pe Felix motanul, acesta rămâne, şi pentru noua rundă electorală, soluţia şi partea imorală a unei politici autohtone tot mai puţin morale.

Pensia milogului oportunist

Pe inutilul om politic mircea diaconu, 64 de braţe vânjoase, 32 de burţi şi tot atâtea cefe groase ,de senatori bine odihniţi şi furajaţi îndestulător l-au cocoţat , ca pe moţul pe bască, pe spinarea Constituţiei autohtone după care, sleiţi de atâta muncă, au decretat o nouă şi ultimă dezertare de la unica lor menire, plătită din costelivul buget naţional, tolănirea în călduţele fotolii senatoriale. Şi asta, sub ochii unei asistenţe oripilată şi scârbită de această ultimă supuraţie a pâclosului produs al dispreţului senatorial faţă de o decizie a unei alte puteri, la fel de independente, a naţiei, Justiţia, care considerat, în temeiul unor prevederi legale, că nefericitul senator ce şi-a cerşit indulgenţa colegilor de haiducie nu mai poate fi compatibil cu dregătoria în care a lâncezit patru ani. Desigur, nici ochii vigilenţilor europeni, "băsişti notorii", nu au suportat obscenitatea gestului de frondă băşcălioasă etalat de cele 32 de burice ale pământului mioritic, însă dat fiind miza "nemăsurată" a păstrării camaradului diaconu în rândul aleşilor poporului,viitoarea şi dodoloanţa pensie de senator,peste neliniştea "prostimii"  s-a  trecut într-un total sictir, cu semeţia şi fudulia slugii proţăpită în jilţul boierului. Tăcut, cu privirea miloagă de Azorel hăituit şi pripăşit la uşa măcelăriei, străveziul politician,mircea diaconu, personajul principal al acestui viol în grup a unicei legi a naţiei, Constituţia, nu numai că a "compătimit" cu sufletele greţos-dulcege ale amicilor votanţi, dar, în final, fericit că a scăpat, la un vot, cu pensia senatorială în buzunar, a prins a se linge cu frenezie recunoscătoare cele 32 de labe care l-au făcut fericit şi pe care, de va avea prilejul sau i se va ordona, le va muşca fără reţinere,milogeala oportunistă fiind unica ideologie şi  pluta de care s-a agăţat, mai mereu, respectivul produs rebutat al politichiei dâmboviţene. Poate, in singurătatea odăii sale de la Jilava, ilustrul deţinut şi posibil viitor martir, AN, o fi fost încercat de un simţământ de frustrare şi gelozie gândindu-se că, de ar fi siluit, la momentul oportun, şi colegii săi deputaţi Constituţia şi ar fi dat cu tifla sentinţei ICCJ, cu au făcut "distinşii" senatori, astăzi nu ar fi fost doar un blogger în zeghe, ci un mândru ales al mizilenilor.Dar, se pare că, în astfel de momente decisive, de cumpănă, mai contează şi "fixionomia figurii",  aceea de băiat de prăvălie fiind în avantaj faţă de una arogantă.   În ceea ce îl priveşte pe actorul Mircea Diaconu, un meseriaş conştriincios şi talentat, acesta nu a avut niciun rol în melodrama pusă în scenă sub cupola Camerei Superioare a Parlamentului de trupa de celor 32 de senatori  amatori şi afoni în ale bunului simţ. "Mâna întinsă fără să spună o poveste nu primeşte pomană!"  Iată că, în cei patru ani de silabisind democraţie prin Senat, politicianul mircea diaconu a învăţat, cu succes, povestea propriei pomeni: a porcului! 

Lozul poporului

Pe când guraliva voiajoare politică şi noua vedetă a armatei de strânsură caracaleană ce se opinteşte să se ia de piept cu infamii "ciocoi" ai naţiei, celebra fostă prinţesă a lozului şi norocului popular, dama Lili, se îngâna cu oiţele pe islazul natalelor  meleaguri botoşenene, era la modă amăruiul distih : "loz în plic, loz în plic/dai 3 lei, nu iei nimic!" Şi atunci, peticul de hârtie cu norocul împăturit era selectiv, zâmbind , mai mereu şi printr-o stranie "coincidenţă", mai mult tagmei gestionarilor, aprozariştilor ori altor "orientaţi", majoritatea clienţilor alegându-se cu mobilizatorul îndemn, "mai trage o dată !" În zile noastre, "jucătorii" şi-au mai schimbat "look"-ul, năravurile şi pretenţiile, însă, tot ca în vremurile de aur ale popularului şi banalului loz în plic, norocul pică , destul de frecvent, cam tot în traista potentatului financiar sau politic, în timp ce marea masă a asistenţei, ridicată la rangul de "alegător liber", se alege, ciclic, doar cu "mândria patriotică" de a fi posesoarea unui vot şi a aceluiaşi îndemn, din partea liotei de candidaţi la diverse dregătorii aducătoare de miere şi lapte pentru ei, "mai votează o dată!"  Iar, acest an, ce se prevestea de unii "specialişti" şi clar-visători  a fi apocaliptic, a fost o mană cerească pentru mulţimea aspiranţilor la jilţurile pufoase  bănoase ale diverselor funcţii aducătoare de prosperitate, zeci de mii de oşteni ai politichiei băştinaşe fiind câştigători ai "lozului norocos" pus în urnă de un electorat îmbătat cu iluzia unui noroc neântrupat. Astfel, după asaltul din pragul verii, când, prin votul electoratului, au fost unşi sau reunşi capii localităţilor, a judeţelor şi alaiurile consilierilor locali şi judeţeni, cei mai ocoşi şi mai fercheşi soli ai principalelor grupări politice îşi dreg vocile pentru declaraţiile de dragoste ce vor fi recitate, cu dicţie, patos şi cu nodul patriotic în gât, poporului votant în speranţa dobândirii mult-visatului mandat de parlamentar care, pentru o parte însemnată dintre aspiranţi, va fi cel mai solid scut împotriva "dosarelor politice" aflate deja în raniţele respectivilor. Iar, dacă pe mandatul vreunui parlamentar va fi scris cu litere de foc "imunitate", pentru o altă falangă a oştirii candidaţilor, aceea a "trubadurilor", aburcarea în fotoliul de parlamentar va fi răsplata "jertfei patriotice" şi a zelului prestaţiilor, în special vocale, puse în slujba partidului, după cum, pentru grupa veselă şi bambooistă a beizadelelor, accederea în categoria aleşilor neamului  va fi doar un simplu moft, o aroganţă, un hatâr făcut "lu' babacu". Aşa încât, după ce, în 9 decembrie, vor fi "filat", cu speranţa vreunui câştig, lozul în plic, jucătorii de rând se vor alege, în "fabrica de făcut legi", cu toată "crema" norocoşilor. Dacă votarea va decurge fără "surprize" şi potrivit "strategiilor de partid" gen Teleorman, în viitorul Parlament îl vom găsi pe Vlad Cosma,fiul baronului prahovean , Mircea Cosma, autor scăpat, uitat şi nepedepsit, deoarece, peste noapte, paranormala zebră a migrat,  al unui accident rutier "concretizat" cu decesul victimei,pe Radu Oprea, alt june prahovean "de succes" şi cu tătic "bazat politic", pe "tigrul afacerilor" , Sebastian Ghiţă, pe protestatarul plimbăreţ , Ioan Ghişe, la braţ cu "învăţătoarea foamei" din Caracal, cu "hahalera" Jiji, cu actorul-senator, Diaconu, şi colegul său de apucături şi idei, Felix, pentru care o sentinţă definitivă are valoarea hârtiei igienice folosite, cu inculpaţi în diverse dosare penale, cântăreţi, analişti, deontologi, sportivi pensionaţi şi o seamă de turişti de partid pentru care unica idee politică este "muşcă şi fugi!" În ceea ce o priveşte pe ex-regina lozului în plic, "populara" Lili,  de astă dată, a trădat "ciocoii", la sânul cărora a crescut, şi a trecut, alături de alţi refuzaţi şi refulaţi, în căruţa poporului caracalean, de pe capra căreia, vizitiul DD râde ştirb şi cu tâlc pentru că, după cum spune gura târgului, şi pentru  el, această rundă electorală a fost o mană cerească, gruparea sa politică fiind banca de rezerve  a partidelor "titulare" din USL.     

Stafiile plimbăreţe

Pe şest, cum ne-au obişnuit "cinstiţii şi corecţii" echipieri ai marii aglomerări socialisto-liberale, goana pentru ocuparea călduţelor şi profitabilelor fotolii parlamentare a început deşi, potrivit legilor în vigoare şi calendarului, startul oficial ar fi trebuit dat, pentru tot poporul doritor de dregătorii şi imunităţile aferente, pe data de 9 noiembrie. Dar, Aliotmanul roşu nu putea a se împiedica într-o bagatelă legislativă aşa încât, în frunte cu întâiul jurist al norodului şi lider al guvernanţilor, junele Viorel, alaiul partidelor şi partiduleţelor pripăşite sub flamura fluturată, cam nevrotic, de pupilul bloggerului priponit la Jilava s-a pus în mişcare huruind din toate încheieturile. De fapt, pentru naivi şi publicul "fidel cauzei", primul pas în noua "daciadă" electorală a fost marea răvăşeală uselistă de pe Arena Naţională, reuniune în care, pe lângă mulţimea aflătoare în treabă, şi-a găsit locul şi o parte însemnată din economia gri a naţiei, precum şi numeroase articole din Codul Penal. Revenind, această nouă campanie electorală, pe lângă propunerea pe listele de candidaţi a unor personaje cel puţin hilare sau indigeste, se remarcă printr-o stare inedită, aceea de abandon guvernamental, până pe 9 decembrie,treburile guvernării fiind lăsate în seama şi priceperea hazardului şi a unor adjuncţi ministeriali. În acest sens, despre abilităţile de copilot ale premierului nu prea se mai îndoieşte nimeni, motiv pentru care, obişnuit fiind cu scaunul şi rolul de secund, tânărul Viorel a anunţat că , pe timpul campaniei pentru păstrarea mandatului de ales al gorjenilor, volanul guvernării îl lasă pe mâinile sigure ale vice-premierului, Florin Georgescu. Desigur, fiind istoviţi după un semestru de muncă şi sleiţi psihic după pierderea bătăliei capitale cu "inamicul Băsescu" , nici ăilalţi ortaci ai trupei de zgomote de sub pulpana premierului nu au cedat ispitei, cel puţin preventive, de a nu se dedulci din plăcerile şi imunitatea de ales al neamului şi, asemenea şefului, s-au decis să dea năvală la nurii  alegătorilor pentru votul izbăvitor, care să le asigure o somnoterapie de patru ani.Aşa încât, după ce s-au remarcat prin tot soiul de năzbătii, bâlbe, incompetenţe, fuşerii străvezii  ori muţenii nefilosofice, covârşitoarea majoritate a hoardei ministeriale şi-a abandonat funcţia pentru care, într-o lehamite ipocrizie, a mai şi jurat credinţă şi a dat buzna la aburirea voranţilor din colegiile alese cu mare grijă, pentru a nu avea surprize. Iar, pentru ca bâlciul să fie în toi şi masa cât mai bogată, pe lângă gorobeţii ministeriali ai  lui Viorel s-au mai lipit, tot pentru un mandat de parlamentar băştinaş, şi o seamă de consilieri locali şi judeţeni, directori şi directoraşi ale "indispensabilelor" instituţii deconcentrate bugetare ori şefi ai judeţelor, cazul "neprihănitului" şi viitorui "martir" teleormănean, Liviu Dragnea, fiind emblematic pentru consideraţia şi preţul pe care îl pun gureşii politicieni pe votul celor în slujba cărora sunt obligaţi, potrivit legii, să funcţioneze. Însă, cămaşa interesului personal fiind mult mai aproape decât haina ministerială, premierul şi 17 dintre colegii săi de Guvern au ales să pună în geam, ca la orice prăvălie de cartier, banalul carton cu, "Am plecat, cheia sub preş!", iar timp de peste o lună, vor bântui, stafii plimbăreţe pe coclaurii politichiei, propovăduind alegătorilor o fericire iluzorie şi neâmplinită.  

Prăvălia lui Ghiţă

Povestioara următoare nu îl are ca erou principal pe moldavul Ghiţă, care sare la portiţă, ci pe un alt personaj al plaiurilor mioritice. Ghiţă al nostru, alintat Sebi de către amici, mega-starul şi steaua cea mai sciplicioasă a afaceriştilor autohtoni, poate chiar şi planetari, are, printre multe alte daraveli aducătoare de profit, şi o prăvălie , "Flanco", unde îşi vinde diverse electronice şi electrocasnice. Departe de bazarele plesnind de chinezării, magazinele respectivei reţele patronată de viitorul ales al poporului prahovean şi spaima vânturilor priponite pe la Jilava, îndeamnă la o speranţă de seriozitate. Dar, ca la orice lucru poleit şi fardat în exces, doar până la "testul verităţii", când marfa din raft trebuie să dea măsura fiabilităţii sale şi a valorii bucăţii de afacere a imperiului lui Ghiţă. Mai concret, fiind într-o dispoziţie înclinată spre fapte bune, m-a împins nenorocul să intru într-unul dintre magazinele "Flanco" ale junelui Sebi şi să cumpăr un banal aspirator de praf, sculă  care, aşa cum am crezut, te poţi folosi la aspiratul neavenitului şi nesănătosului praf din locuinţă. Mândru, precum un câştigător la tombola comunală şi împropietărit cu năstruşnica achiziţie, am purces, la domiciliul personal, la testarea capacităţilor tehnice ale obiectului cu pricina parcurgând, ca un elev silitor, toţi paşii necesari punerii în funcţiune a maşinăriei de adunat praful din gospodărie. Dar, fatalitate! Miraculosul aspirator avea vigoarea de atragere a prafului a unui bolnav de ftizie reuşind să producă numai zgomot şi nervi. Răbdător, după ce am studiat cartea tehnică şi cauzele funcţionării bolnăvicioase ale agregatului cu o atenţie mai accentuată decât şi-ar fi studiat vreun "dottore" teza de doctorat, am constatat că o amărâtă de clemă de plastic menită a fixa sacul aspiratorului nu-şi făcea treaba din cauza unui milimetric picioruş cam fracturat. Fuga, în grabă, la prăvălia lui Sebi, unde adăstase, până la cumpărare, invalidul aspirator, speranţa mea fiind că totul este o bagatelă ce se rezolvă mintenaş. Iluzii deşarte! Abia la momentul prezentării în faţa persoanei de respundere a magazinului a început distracţia. Astfel, sub ochii uimiţi ai tinerilor din prăvălie, mai ceva decât în celebra "lecţie de anatomie" rembrantiană, "şefu" şi-a dat măsura valorii şi importanţei "foncţiei" sale, prima sentinţă emanată de respectivul fiind că "aspiratorul are praf". Geaba am încercat să-i explic specialistului că, de nu foloseam preţ de 1 minut aparatul în cauză, nu aflam că are "buba", vigilentul şef concluzionând că minuscula escrescenţă de plastic vinovată de nătângeala funcţională a aspiratorului s-a rupt în cele 60 de secunde de funcţionare. Mai mult, pentru ieşirea din dilema în care s-a afundat vajnicul reprezentant al firmei lui Ghiţă i-am propus trei variante: să-mi schimbe aspiratorul cu altul identic,variantă refuzată din start pe motiv că maşinăria mea avea urme de praf, să-i dau o diferenţă de bani şi să cumpăr alt aspirator, altă variantă tratată cu refuz, sau să-mi schimbe ingrata clemă de plastic. "Norocos" din fire, m-am ales cu ultima variantă, dar într-o formă mult alambicată şi nesigură. Mai precis, aspiratorul bolnav a rămas la prăvălie, urmând a fi trimis la "service" , iar specialiştii de acolo să se întrunească într-o comisie şi, după o deliberare de cel puţin o săptămână, să decidă dacă îşi sacrifică 1 minut din viaţă şi schimbă scârnava clemă de plastic. Desigur, fiind vorba de o decizie de maximă importanţă pentru securitatea financiară a firmei lui Ghiţă, sunt şanse serioase ca simandicoasa comisie să decidă că "mortul e de vină",  adică nepriceputul cumpărător care a avut curajul să se pună cu tehnica şi, mai ales, cu "imperiul Ghiţă". Dar, şi naivitatera de a crede că tot ce zbârnâie, funcţionează ! Acum, sunt în aşteptarea verdictului! Dacă eram vreun Diaconu ori alt ales al neamului, nu aveam emoţii! Dar, aşa, ca simplu cetăţean şi cumpărător, mai ştii ce le poate trece, sau nu, prin cap "specialiştilor" de la service, de care atârnă soarta banalului aspirator.

Partidul pubelă

În zorii anilor 90, pe când unii dintre actuali aprigi penelişti copilăreau ori hălăduiau pe alte meleaguri politice, liberalii autohtoni, renăscuţi în urma durerilor facerii noului peisaj democratic din decembrie 89, reprezentau cea de-a doua forţă jucătoare pe scena politică. Şi asta, în condiţiile în care, după primele alegeri post-decembriste dominate de un sufocant şi opulent damf emanat de un fesenism ce a schimbat doar sigla şi culoare vechii gărzi recent debarcate, păstrând, în schimb, metehnele şi "formele de luptă",regeneratul partid al Brătienilor a atins o cotă neaşteptată de votanţi, pe la 9%. Rezultat ce a pus în gardă tăvălugul guvernant al cuplului Iliescu-Roman, un binom conducător mustind de plăcerile perverse ale unei domnii ce s-ar fi dorit petrecută în decorul unei "democraţii originale" şi netulburată de alte doleanţe politice imprevizibile. Aşa încât, mai abil sau mai  fără perdea, gruparea liberală păstorită în acele vremuri de Radu Câmpeanu, un personaj ajuns, peste ani, un stâlp de carton al partidului, a intrat în malaxorul intrigilor şi jocurilor puterii, prima halcă din trupul liberal fiind ruptă de cuplul Patriciu-Tăriceanu, exponenţii tinerilor şi zbuciumaţilor ce proclamau "tăierea cozii câinelui" moştenit din "epoca de aur". Odată "festinul" declanşat, pe măsura trecerii anilor şi însuşirii regulilor jocului politic, săţiosul animal liberal a reuşit să satisfacă şi pohtele altor pretendenţi la gloria şi panaşul  "liberalismului autentic". După cum, asemenea unei uniforme decolorate şi mâncate de molii, rămăşiţa liberală rămasă în cufărul liderului Radu Câmpeanu a fost fluturată, la "sugestia unor binevoitori", drept momeală pentru metamorfozarea Regelui într-un banal şi inutil candidat în alegerile prezidenţiale. Convulsionat, măcinat de lupte intestine şi orgolii, suspectat de foşti aliaţi de guvernare din Convenţia Democratică de a fi purtător al virusului infidelităţii, bătrănul partid istoric şi-a regăsit vigoarea şi gloria după alegerile din 2004, moment în care, în alianţă cu democraţii, au ajuns la fructele şi plăcerile puterii, o putere pe care şi-au exercitat-o , până la plăsele şi până la stoarcerea totală a portocalei guvernării. Desigur, hrănit din belşug cu porţii impresionante de vanitate, latentul virus al infidelităţii politice şi-a recăpătat forţele şi, de dragul afrodisiacelor plăceri ale guvernării şi ale împlinirii financiare, şi aceşti aliaţi au fost aruncaţi peste bord, iar foştii inamici au devenit fraţi de cruce şi de ideologie cu nesăţioşii liberali. Mai mult, ajunsă sub starostele chiulului şi al oportunismului, oastea liberală a refuzat, după parlamentarele din 2008, o nouă ofertă, din partea foştilor aliaţi rejectaţi, de a reveni în jilţurile dregătoriei alegând, în schimb, un măritiş din interes cu fata cea urâtă a boierului şi o haiduceală opozantă , în special prin studiourile temătorilor de dosare şi brăţări.În aceste zile, graţie unor meduze parlamentare votante, trupeţii de sub aripa liderului penelist au năvălit,alături de concubinii pesedişti şi conservatori, în saloanele guvernării unde, din nepricepere, trufie ori bădărănie, fac mai mult boroboaţe. Agăţarea peneliştilor de unele fotolii ministeriale şi de alte dregătorii a fost şi ca o recompensă oferită de "fratele mai mare", PSD, pentru serviciul făcut de "crinişori" de a lua "în gestiune" şi în alianţă şi "deşeurile toxice" lăsate în drum de motăneii lui Felix. Normal că, timpul a triat, iar în actuala pleiadă de noi liberali ce mişună prin preajma "unicului interimar" şi sub privirile tot mai albe ale moaştelor partidului, Radu Câmpeanu şi Mircea IOnescu Quintus, se regăsesc foşti fesenişti, în frunte cu ex-idol al apacistelor, Petre Roman, foşti ţărănişti precum Norica Nicolai, aperişti, ufedişti, în frunte cu şeful defunctului UFD, Varujan, antici membri ai PAC-ului lui Nicolae Manolescu şi, ca ultimă bomboană pe această semeaţă colivă liberală, folclorica "hahaleră" mioritică, Jiji Becali. Şi, uite aşa, o fostă  grupare a elitelor a ajuns ca, pentru un moft, un jilţ şi un şfanţ în plus, să  se transforme într-o pubelă politică, fie şi de lux, în care fiecare îşi aruncă gunoaiele.        

Crinişor şi Viorel au cocălărit Europa

Pe alte meleaguri, unii savanţi sunt la un pas de a descoperi antitodul cancerului, alţii, se vorbeşte, au aflat motorul care funcţionează cu apă chioară, însă, până în prezent, nu sunt şanse ca vreunul să găsească metoda de vindecare a prostiei în stare de fudulie populisto-naţionalistă. Şi, după ultima demonstraţie de forţă a celor două floricele ale politichiei băştinaşe şi a "buchetului" de ofilituri şi oftaturi adunate pe Arena Naţională, o astfel de descoperire ar fi fost mai mult decât utilă. Nu atât pacienţilor, care sunt virusaţi de respectiva maladie, cât , preventiv, viitorilor amatori de îmbăiere în acest mâl ideologic în care se lăfăie, satisfăcuţi şi râgâitori, precum godacii, fruntaşii grupărilor politice adunate pe stadionul unde, cu o seară înainte, alţi portocalii europeni s-au distrat cu pi-ţurcile noastre. Cu tot entuziasmul afişat de şefimea organizatoare şi vorniceii casei, melanjul mitingist dintre burtă-verzimea partidelor participante şi gloata activiştilor provinciali şi nătăfleţilor doritori de un voiaj "moca", sponsorizat de "simpatizanţi de partid dezinteresaţi" a reuşit să demonstre, încă o dată, că mitocănia şi intoleranţa sunt valori de aur ale actualelor partide de guvernământşi, în special, ale celor doi tovarăşi  ce ocupă a doua şi a treia poziţie în fruntea naţiei, dar se comportă ca doi infantili ce îşi spar geamurile casei, după care ţipă că mor de frig şi îl înjură pe primar că a adus gerul. În ceea ce priveşte latura strict politico-imagistică, adunarea cu pricina, dorită a fi, în mintea celor două floricele de partid, replica popular-tovărăşească la simandicoasa reuniune europeană de la Casa Poporului, eliptică fiind de originalitate, a eşuat într-o chermeză hăhăită, pigmentată cu slinoasele ţucături de protocol între troica liderilor şi spuma partidelor, banalele şi previzibilele  oratorii instigator-mârlăneşti şi obişnuita lehamite a plebei aplaudace sedusă mai mult de măreţia Arenei şi, infinit mai puţin, de obsedantele ţipurituri anti-Băsescu, anti-Europa, anti-Barroso sau anti-Merkel, "mesaje" ce, oricum, nu au putut fi auzite de oaspeţii europeni ai "inamicilor băsişti". Poate, cu puţină dibăcie, unii dintre participanţii la Congresul PPE, de s-ar fi întâlnit cu senatorul plimbăreţ şi fără treabă, penelistul Ghişe, care, asemenea "Sputnik"-ului,încă dă ture prin Bucureşti pentru că savanţii sovietici au uitat să-l dea jos de pe orbită, ar fi reuşit să-i desluşească "inteligentul" mesaj naţionalisto-tâmp(omul fiind de sub Tâmpa) inscripţionat pe tricoul senatorial. Cum era normal, dat fiind "măreţia" momentului, greii uniunii de partide prezente la manifestaţia cocălarilor cu ifose social-democrate, alde nea Nelu Ilici sau Felix,  şi-au etalat, din nou, "bărbăţia şi flerul politic" şi au iluminat prin absenţă paranghelia lăsând misia acoperirii de ridicolul naţionalismului-populist pe seama "cârlanilor" şi altor "prostănaci" plesnind de solemnitatea fuduliei afişate. Asta, în timp ce, câteva străzi mai departe, liderii Europei tocmai  puneau la zid mareea populismului deşănţat ce tinde să maculeze noi teritorii. Pe de altă parte, fidel năravului său, Viorel cel ponticel, după ce, mai devreme, şi-a instigat, din toţi bojocii, ortacii  "magnetizaţi" şi colbuiţi de pe stadion să-i umple de "vorbe dulci" pe şefii Europei, a dat buluc să se unduiască în faţa şefului Barroso cerându-i, printr-un bileţel, precum Crăcănel "tradus" de Miţa, să fie "mizericordios" şi să mai arunce un bacşiş din fondurile europene, alea înjurate şi sfidate la miting, Guvernului în fruntea căruia junele pesedist face "play-back"-ul.Cât despre amicul său în ale populismelor belicoase, ţanţoşul Crinişor, prezidenţialele fiind programate pe la finele anului 2014, de la respectivul nu poţi avea prea multe pretenţii mai ales după ce a reuşit "performanţa" să-şi găsească în noul liberal, Jiji, un mentor pe măsură.        

Izmenele de pe caloriferul rece

Aşa cum ne-a luminat, mai ieri, strălucitul fost gânditor marxist, rebotezat în apele învolburate ale ţărănismului-liberal mioritic, eminentul domn Marga, banalul calorifer e la un pas de a intra,tardiv, dar trimfător, între cloşca cu puii de aur şi cocoşul de Hurez. Astfel, obiect aproape inutil al "epocii de aur", bătrânul depozitar al iluziilor de căldură s-a metamorfozat, mai ales în încăperile electoratului deprins, în ultimile două decenii, mai mult cu îmbrâncelile de la cozile festive cu iahnie, sărmăluţe sau mititei în loc de atârnat, la zvântat, a izmenelor şi întregului arsenal de rufărie de familie. Dar, în vreme ce, pentru plebea votantă, străvechiul calorifer, ridicat de către pensionabilul margariot staroste al propovăduirii rromânismului verde pe meleaguri strone la rang de sol cultural, se consolase cu misia de uscător de budigăi rupţi în fund, noua trupă de şoc a politichiei băştinaşe, după istovitoare stoarceri neuronale, i-au dat o nouă valoare şi o altă întrebuinţare, cu mult mai nobilă. Băieţi citiţi, cu masterate şi doctorate achiziţionate prin cotloanele unor şcoli simandicoase, "lupii tineri", cu precădere, din ţâmbra celor două majore grupări de partid cârmuitoare au pus în operă nepreţuitele panseuri filosofico-proletcultisto-caloriferiste ale anticului şi seninului învăţat, Marga, aşa încât, caloriferele din sediul uniunii politico-guvernante au devenit rafturile pe care au fost rânduite trofeele concubinajului partinic. Cum era normal, de aşteptat şi de necontestat, dreptul de preemţiune l-au avut cei doi fraţi mai mari ai numeroasei familii înjghebate motiv pentru care, primii care şi-au atârnat izmenele, de firmă, pe noul calorifer-altar au fost cele două floricele ale luptei "anti", crin şi viorel, împreună cu toată trupa lor de ceteraşi şi trâmbiţaşi care, mai cu sfială, şi-au atârnat nădragii sau cămeşoaiele iar, fostele asistente, ajunse ditamai "vip"-uri politice, aproape invizibilii bikini.Cum era de aşteptat, dar spre stinghereala generală, bătrânii edeci ai celor două partide conducătoare, în frunte cu taica Ilici, au ţinut la tradiţiile  luptei de clasă şi au aninat, la vedere, străvechile izmene cu nojiţe şi ancestralii "gogoşari". Fiind mai puţin numeroşi şi mai "ruda de la ţară", cătanele lui "domn gheneral Gabi", uneperiştii, precum şi tele-motăneii lui Felix şi-au găsit nişte elemenţi mai periferici unde să-şi anine rufăria din dotare cu atât mai mult cu cât, mai domnoşi şi ipohondri din fire, ortacii lui Crin şi Viorel stau cu frica-n sân să nu ia purici de la zdrenţele motăneilor. Dar, pentru toţi, spaima cea mare va fi peste vreo două zile, când va trebui să adere la caloriferul roşu( aşa a vrut să-l vopsească, simbolic, promotorul Marga) noul membru al familiei, vulcanicul Jiji, omul care, pe lângă ceva bănet şi o brumă de procente, va veni şi cu o turmă de nepoţi şi de mioare, toate dămfuite şi pline de scaieţi. Noroc de Viorel care, prevăzător, ca orice "dottore" ce se respectă, s-a garnisit cu vreo doi ecologişti care, pentru a  nu-şi uita ideologia şi misia, vor face pe bonele filipineze. Iar, după alegerile parlamentare, când toată această "familie Adams" se va fi destrămat, pe inutilul calorifer naţional vor rămâne, mărturie a unei efemere mezalianţe, doar câteva zdrenţe de partid.         

Politrucul "Dandana"

Personajului aflat, efemer şi fără merite deosebite,ci numai drept răsplată a "jertfei sale patriotice" răstingnită pe altarul luptei împotriva "băsismului dictatorial", în fruntea Televiziunii naţionale i s-ar potrivi mănuşă tâlcul anecdotei în care cosmonautului Vasile, trimis în misiune alături de un cîine şi o pisică, i s-a dat o unică sarcină, aceea de a avea grijă de animale şi de a nu atinge niciun buton.Doar că, din nefericire, prea-plinul competenţei şi măreţiei "ilustrului" tele-şef a deversat mai abitir decât Siretul la inundaţii şi, etalându-şi nenăscutele sale genialităţi manageriale ascunse prin abisurile materiei cenuşii pe vremea scurtului mandat de "mega-şpion", "marele bărbat" de casă al penelismului biruitor a năclăit şi puţinele teritorii curate ale prăvăliei în care a fost pus staroste de către amicii săi politici. Şi, ca un vrednic şi veritabil aflător în treabă şi semi-specialist în toate îndeletnicirile prin care s-a perindat şi a tot fost propulsat de valurile vieţii ori diverşi binevoitori, nici în noua sa misie, de dregător peste cea mai importantă poartă de comunicare video cu naţiunea, nu dă semne că ar pricepe cât de mult îl ţin brăcinarii. Mai mult, mustind de cultura lui "ba, pe-a mă-tii!", absorbită în nesfârşite ore de prezenţă pe la diverse şi savante talk-show-uri, juna căpetenie a Televiziunii naţionale a decis să taie în carne vie şi, cu o bărbăţie nebănuită, dar oţelită în încrâncenatele dezbateri filosofice prin cele cafenele liberale, a pus lacătul pe unicul segment al televiziunii în care eroii şi întâmplările nu aveau nicio legătură cu fauna politichiei mioritice şi specimenele ce o populează, canalul TV Cultural. " Nu e rentabil pentru că se transmit festivaluri de muzică şi teatru", ar fi gângurit o unică motivaţie, cu mintea sa pauperă, proprie şi personală managerul-minune al unei televiziuni puse pe economii şi buget de austeritate. Desigur, pentru un vocal şi vivace activist pe tărâmul grunjos şi duhnind a sudoare al politicii dâmboviţene, unde bunele maniere şi politeţurile sunt tratate, mai ades, cu râgâielile şi hăhăielile burtă-verzimii, cultura este "o, ceva", tolerată,dar de neânţeles, care  se măsoară la kilogram, la metru şi se tratează negustoreşte, precum o afacere cu brânză sau şuruburi, efectul "bac-ului ratat " fiind numai o consecinţă a "ghinionului" şi a "camerelor lui Funeriu" şi, în niciun caz, al deficitului de cultură în sânge. Normal, un post cultural axat pe transmisii de festivaluri şi alte asemenea emisiuni "plicticoase" cu scriitori, artişti, filosofi,  mai ales dacă nu dă panseuri ale liderilor politici ai naţiei şi "festivaluri " marca Mazăre nu este profitabil şi nu produce niciun comision, iar gestul junelui şef peste televiziune merită aplaudat şi recompensat, chiar şi cu un viitor mandat de parlamentar. Privit din punctul de vedere, cam îngust, dar îndoctrinat, al politrucului pus să aplice "directivele" în instituţia cu pricina, suprimarea canalului cultural, suspectat a lumina poporul, este  un gest în logica individului şi a camarazilor săi, mai ales că postul reprezenta, din multe raţiuni, o zonă crepusculară, dificil de controlat politic. În ceea ce priveşte mulţimea progeniturilor de diferite ranguri ce populează, în exces, studiourile şi birourile TVR-ului , totul va fi sub control, viitorii "suprimaţi", potrivit "austerului" program de restructurare anunţat de managerul-minune, ex-spionul "Dandana", urmând a se alege din tabăra "orfanilor", a celor fără mamă, fără tată sau, în cel mai rău caz, fără un cât mai fragil "argument". Cât despre canalul de cultură, poate va reveni doar dacă, în locul festivalurilor şi altor asemenea "bagatele", se va decide să transmită, din dormitorul prezidenţiabilului interimar, doar în linişte şi în reluare şi numai pentru activul de partid şi amicii de suflet, emisiunea "noapte bună, copii!"     

Mineriada trăită

 

 

Prin ultima sa evocare jurnalistică, frenetica mea colegă de breaslă,Simona Ionescu, mi-a trezit din reverie amintirile desantului mineresc din sfârşitul de septembrie al anului 91 şi, cu tot riscul stârnirii unor eventuale reacţii de lehamite( s-a trezit şi expiratul ăsta să se dea mare) ale asistenţei, am purces la rememorarea evenimentelor trăite şi privite prin ochii unui jurnalist aflat "faţă cu reacţiunea". În acele vremuri roboteam la unul dintre multiplele cotidiene ajunse istorie, "Viitorul Românesc", ziar cu un ştaif la care ţineam şi cu semnături pe măsură, sediul redacţiei conduse de Vladimir Simon "Dimi" şi în care se regăseau Alex Stoenescu sau Daniela Zeca fiind la etajul 5 al defunctei clădiri a fostului MICM. Primele ore ale zilei de 25 septembrie nu anunţau clocotul ce va fi urmat. Pe atunci, mişcarea sindicală minerească era împărţită în două mari tabere: Liga Sindicatelor Miniere " Valea Jiului" unde erau afiliaţi numai ortacii Văii conduşi de Miron Cozma şi Federaţia Sindicatelor Miniere, actuala grupare ghidonată de Marin Condescu, aflată, pe atunci, sub conducerea unui lider uitat, Eugen Tămaş, şi pigmentată de prezenţa exotică şi vocală a unui lider de culoare, cubaneza Lazara Popescu. În ceea ce-l priveşte pe actualul mogul al sindicalismului şi fotbalului mineresc, Marin Condescu, respectabilul "pandur" al zilelor noastre era un ilustru necunoscut ce bântuia coclaurii sindicali ai Rovinarilor. Această paranteză a fost necesară deoarece, în ziua întâi a mineriadei Cozma, sindicaliştii Federaţiei îşi programaseră, într-un dintre încăperile de la subsolul Sălii Palatului, o întâlnire de dumirire cu unii dintre cei mai importanţi membri ai Cabinetului Petre Roman, invitaţii minerilor fiind miniştrii Mugur Isărescu, Florin Bercea şi generalul Victor Stănculescu, ministrul economiei. ERa un duplex destul de bizar. În timp ce Palatul Victoria era luat cu asalt, spre exaltarea majorităţii bucureştenilor, de "armata neagră" condusă de Miron Cozma, simpozionul de la Sala Palatului curgea într-o lâncezeală cleioasă şi plictisitoare, cu pauze destul de dese.Venit în fuga calului de pe "frontul" din Piaţa Victoriei, "celularul", ori pagerul nefiind inventate, într-una dintre pauze l-am abordat pe relaxatul general şi ministru,Victor Stănculescu, cu dorinţa de a confirma zvonul potrivit căruia sediul Guvernului era sub asediu: "acum am vorbit la cabinetul meu şi nu se confirmă", mi-a replicat, elegant, surâzător şi sigur pe situaţie generalul. Din nefericire, mai ales pentru colegii săi de Cabinet, mareea minerească a reuşit să se reverse pe Calea Victoriei moment în care, uşor nedumeriţi, sindicaliştii lui Tămaş au pus capăt somnoterapiei economice de la Sala Palatului. Între timp, în redacţie, Dimi a decis trimiterea lui Vali Boeru la Petroşani, în vreme ce subsemnatul, împreună  cu Dinu Petrescu, actualul purtător de cuvânt al Primăriei Chiajna,eram pe post de "trimis special " la mineriadă, trupa lui Cozma reuşit să ajungă în Dealul Patriarhiei, la Parlament, unde cereau vehement demisia lui Iliescu, capitolul Petre Roman fiind bifat de organizatorii "excursiei". Sub presiune şi la fluturatul furtunelor, topoarelor şi altor "metode de convingere", într-un glas, o unanimitate nicând regăsită, toţi parlamentarii au strigat, la îndemnul mineresc, "Jos, Iliescu!" Şi, poate ar mai fi strigat aleşii neamului mult şi bine de nu se ridica glasul lui Ion Raţiu care i-a scos pe revoltaţi din Parlament.Expulzaţi şi clădire şi ajunşi în curtea Patriarhiei, ortacii păreau destul de confuzi, unii încercând o mobilizare pentru un marş voinicesc spre Cotroceni, în timp ce o altă parte, amorsată de sloganul "aţi kminţit poporul cu televizorul!" trăgea spre sediul TVR. În final şi potrivit "scriptului", a învins gruparea hotărâtă să demoleze "demonul TVR", toată cohorta minerească pornindu-se spre Dorobanţi. Pe traseu, destul de "ciudat", pe măsură ce ne apropiam de sediul TVR, se insensifica şi mirosul iritant ce răzbătea, mai ales, prin gurile de canal, de parcă nişte "Hansel şi Graetel" cu ochi albaştri au presărat "firimituri" pe traseu pentru a nu se rătăci ortacii. Oricum, minerii au ajuns la poarta Televiziunii odată cu lăsarea întunericului , moment ce a coincis şi cu declanşarea ostilităţilor.În zonă, dat fiind existenţa depozitului de ambalaje aferent magazinului alimentar din poarta Televiziunii, "molotoave" se găseau din belşug, eu şi Dinu fiind îmbiaţi  de "gavroşii" de ocazie,să ne servim cu "marfă explozivă" . De altfel, între poarta TVR-ului şi Arcul de Triumf, unde îşi făcuseră tabără oamenii lui Cozma, golirea rezervoarelor autoturismelor ce treceau prin zonă, în multe situaţii la iniţiativa proprietarilor, era ceva firesc. Norocoşi, minerii au găsit şi un excavator uitat şi au pornit la demolarea gardului TVr, fapt anunţat pe post drept incendierea troiţei. Spre dimineaţă s-au potolit şi spiritele, a doua zi fiind dedicată marşului spre Cotroceni. Mai mult, în vreme ce ortacii erau înşiraţi pe tot traseul şi îi cântau serenade mentorului Iliescu, în faţa Senatului, un grup de "societate civilă", galvanizat oratoric de Bogdan Hossu şi Horia Moculescu, încerca o coagulare a unei alte coloane mărşăluitore spre sediul preşedintelui se se dorea a fi demis. Umăr la umăr cu poetul Lucian Avramescu am ajuns până la Grădina Botanică, moment în care a început o asurzitoare replică a trupelor din curtea Cotrocenilor, prilej pentru coloana cu pricina de a se destrăma, regruparea fiind făcută în vale, pe la cinematograful Cotroceni. Seara a fost momentul Pieţii Universităţii, mulţimea minerilor campând într-o zonă binecunoscută lor. De altfel, la un moment dat, spre uimirea noastră, a mea şi a lui Dinu Petrescu, în mijlocul  lămpaşelor şi a cozilor de topor a apărut Marian Munteanu, fostul imamic public al minerilor fiind primit, de astă dată, cu urale şi înzestrat cu o cască şi un lămpaş. Omul era în drum spre şedinţa Congresului PNŢ-CD-ului ce era în plină desfăşurare în sala Teatrului Naţional şi unde, invitat cu mare pompă şi primit cu ovaţii a fost şi fostul asupritor, din iunie 90, al ţărăniştilor şi liberalilor actualul demolator al premierului Roman, Miron Cozma. În sfârşit, în dimineaţa celei de-a treia zi a desantului victorios în Capitală, armata Văii a mai tras "un pluguşor" pe la ferestrele Cotrocenilor, prilej pentru Cozma de a obţine de la preşedintele Iliescu o ţidulă "de bună purtare" . Dar, pentru subsemnatul, mineriada nu s-a sfârşit odată cu îmbarcarea şi plecarea minerilor, fiind trimis să-i însoţesc pe "vizitatori" până la destinaţie. A doua zi, pe la 10 dimineaţa, Cozma a pus de o conferinţă de presă, la Casa Sindicatelor din Petroşani, locul de unde a pornit mineriada septembrie 91. Şifonat după cele trei zile de stat pe străzi, în vâltoarea evenimentelor şi o călătorie de noapte, am întârziat cam un sfert de oră de la conferinţa de presă. Am intrat în sală, furişat şi sfios, ca omul care se simte cu musca pe căciulă, taman în clipele în care "el lider maximo" se aruncase, cu toate vocalizele şi "alinturile" din dotare, asupra lui Florin Corcoz, corespondentul de atunci ai "României Libere". M-am aşezat pe primul scaun găsit în faţa ochilor şi, uitându-mă în dreapta mea, am dat cu privirea peste un vecin şi un chip cunoscut: domnul consilier prezidenţial, Iosif Boda. Atunci m-am liniştit ! Au câştigat ai noştri!