La cea de-a treia descălecare în jilţul învăţământului băştinaş, eterna şi reşapata abramburică a ţinut morţiş să-şi mai atârne un zorzon, fals-zdrăngănitor, de tivul fustei ministeriale şi, după îndelungi sforţări ale augustelor sale capacităţi manageriale, a pus pe taraba bâlciului naţional ultima parascovenie: bacalaureatul "second hand". Denumit pompos bacalaureat profesional, în opinia şi gândirea distinsei ministrese de Kiseleff, examenul cu pricina,programat a se finaliza prin emiterea unei diplome cu valoarea unei adeverinţe de fraier cu patalama, ar urma să fie destinat viitorilor pretendenţi la preşedinţie sau şefie guvernamentală, adică liotei de amici ai repetenţiilor, copiatului inabil sau, pur şi simplu, ai lipsei naturale de glagorie.În viziunea abramburită a şefei învăţământului mioritic, acest tip de bacalaureat ar urma să se ridice la nivelul unui voiaj pe tampoanele trenului, în vreme ce silitorii stau confortabil în vagoane de primă clasă, dar la staţia terminus, se poate întâmpla ca, dintr-o mărinimie, mai mult sau mai puţin mercantilă, şi trupeţii de pe tampoane să fie primiţi, cu tot entuziasmul, în primitoarele ateliere private de fabricat şomeri cu ţidulă.Mai pe româneşte, în vreme ce tableta a ajuns o banalitate în ghiozdanul unui şcolar de clase primare, iar calculatorul nu mai are taine pentru puştime, printr-o comparaţie forţată, acest soi de bacalaureat ar fi ca o revenire la defunctul abac.În fond, în spatele "mărinimiei abramburite" a bacului profesional stau calculele mult mai pragmatice şi mai cinice ale celor ce patronează învăţământul superior privat şi noianului de atârnători, unii cu mult ştaif, de acest sistem bazat, primordial, pe loialitatea taxei studenţeşti şi, infim, pe aceea a cărţii, diploma rezultată fiind, într-o proporţie semnificativă, doar un paşaport spre şomaj sau îndeletniciri străine ori inferioare calificării dobândite în facultate. Desigur, sensibil la nurii ministeriali ai colegei sale de partid, pon-tilică din fruntea dregătoriei nu a putut refuza un asemenea "măreţ proiect" şi a anunţat că va întrupa năzbâtia cu pricina, cum altfel, decât printr-o ordonanţă de urgenţă, manevră guvernamentală atât de dragă sufletului bântuit de cinste şi corectitudine a copy-lotului naţional. Asta, şi ca un gest de reciprocitate faţă de "micul serviciu" oferit pon-tilicului de către doamna învăţământului prin care, dintr-un condei, incomoda şi "infama" comisie ministerială care a cutezat să-l treacă pe întâilul "dottore" în tagma plastografilor a fost "îmbunătăţită" prin alipirea la cei 21 de membri a unei cohorte majoritare de "savanţi de bine", mulţi fiind amuşinatori prin ograda politehnică a abramburicii sau printre tufele şi fufele pesediste. Pe de altă parte, în vreme ce rezultatele la bacalaureatul normal sunt la limita catastrofei, nivelul majoritar de pregătire al elevilor, după un sejur şcolar de 12 ani, fiind sub glezna piţipoancei sau a cocălarului gelat, poate are un tâlc şi suprimarea unicului canal cultural al televiziunii naţionale, o televiziune al cărei meniri ar trebuie să fie, în principal şi în conformitate cu tripla sursă bugetară ce o alimentează, educaţia şi formarea, dar care, din nefericire, a ajuns la mâna unui "băiat de casă" ce trebăluieşte prin diverse odăi de partid. Iar, de la dispreţul faţă de cultură şi educaţie şi până la a ridica aroganţa, mitocănia şi plastografia la rang de "virtuţi naţionale" este un loc liber, cât al unei cărţi lipsă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu