Pensia milogului oportunist

Pe inutilul om politic mircea diaconu, 64 de braţe vânjoase, 32 de burţi şi tot atâtea cefe groase ,de senatori bine odihniţi şi furajaţi îndestulător l-au cocoţat , ca pe moţul pe bască, pe spinarea Constituţiei autohtone după care, sleiţi de atâta muncă, au decretat o nouă şi ultimă dezertare de la unica lor menire, plătită din costelivul buget naţional, tolănirea în călduţele fotolii senatoriale. Şi asta, sub ochii unei asistenţe oripilată şi scârbită de această ultimă supuraţie a pâclosului produs al dispreţului senatorial faţă de o decizie a unei alte puteri, la fel de independente, a naţiei, Justiţia, care considerat, în temeiul unor prevederi legale, că nefericitul senator ce şi-a cerşit indulgenţa colegilor de haiducie nu mai poate fi compatibil cu dregătoria în care a lâncezit patru ani. Desigur, nici ochii vigilenţilor europeni, "băsişti notorii", nu au suportat obscenitatea gestului de frondă băşcălioasă etalat de cele 32 de burice ale pământului mioritic, însă dat fiind miza "nemăsurată" a păstrării camaradului diaconu în rândul aleşilor poporului,viitoarea şi dodoloanţa pensie de senator,peste neliniştea "prostimii"  s-a  trecut într-un total sictir, cu semeţia şi fudulia slugii proţăpită în jilţul boierului. Tăcut, cu privirea miloagă de Azorel hăituit şi pripăşit la uşa măcelăriei, străveziul politician,mircea diaconu, personajul principal al acestui viol în grup a unicei legi a naţiei, Constituţia, nu numai că a "compătimit" cu sufletele greţos-dulcege ale amicilor votanţi, dar, în final, fericit că a scăpat, la un vot, cu pensia senatorială în buzunar, a prins a se linge cu frenezie recunoscătoare cele 32 de labe care l-au făcut fericit şi pe care, de va avea prilejul sau i se va ordona, le va muşca fără reţinere,milogeala oportunistă fiind unica ideologie şi  pluta de care s-a agăţat, mai mereu, respectivul produs rebutat al politichiei dâmboviţene. Poate, in singurătatea odăii sale de la Jilava, ilustrul deţinut şi posibil viitor martir, AN, o fi fost încercat de un simţământ de frustrare şi gelozie gândindu-se că, de ar fi siluit, la momentul oportun, şi colegii săi deputaţi Constituţia şi ar fi dat cu tifla sentinţei ICCJ, cu au făcut "distinşii" senatori, astăzi nu ar fi fost doar un blogger în zeghe, ci un mândru ales al mizilenilor.Dar, se pare că, în astfel de momente decisive, de cumpănă, mai contează şi "fixionomia figurii",  aceea de băiat de prăvălie fiind în avantaj faţă de una arogantă.   În ceea ce îl priveşte pe actorul Mircea Diaconu, un meseriaş conştriincios şi talentat, acesta nu a avut niciun rol în melodrama pusă în scenă sub cupola Camerei Superioare a Parlamentului de trupa de celor 32 de senatori  amatori şi afoni în ale bunului simţ. "Mâna întinsă fără să spună o poveste nu primeşte pomană!"  Iată că, în cei patru ani de silabisind democraţie prin Senat, politicianul mircea diaconu a învăţat, cu succes, povestea propriei pomeni: a porcului! 

Lozul poporului

Pe când guraliva voiajoare politică şi noua vedetă a armatei de strânsură caracaleană ce se opinteşte să se ia de piept cu infamii "ciocoi" ai naţiei, celebra fostă prinţesă a lozului şi norocului popular, dama Lili, se îngâna cu oiţele pe islazul natalelor  meleaguri botoşenene, era la modă amăruiul distih : "loz în plic, loz în plic/dai 3 lei, nu iei nimic!" Şi atunci, peticul de hârtie cu norocul împăturit era selectiv, zâmbind , mai mereu şi printr-o stranie "coincidenţă", mai mult tagmei gestionarilor, aprozariştilor ori altor "orientaţi", majoritatea clienţilor alegându-se cu mobilizatorul îndemn, "mai trage o dată !" În zile noastre, "jucătorii" şi-au mai schimbat "look"-ul, năravurile şi pretenţiile, însă, tot ca în vremurile de aur ale popularului şi banalului loz în plic, norocul pică , destul de frecvent, cam tot în traista potentatului financiar sau politic, în timp ce marea masă a asistenţei, ridicată la rangul de "alegător liber", se alege, ciclic, doar cu "mândria patriotică" de a fi posesoarea unui vot şi a aceluiaşi îndemn, din partea liotei de candidaţi la diverse dregătorii aducătoare de miere şi lapte pentru ei, "mai votează o dată!"  Iar, acest an, ce se prevestea de unii "specialişti" şi clar-visători  a fi apocaliptic, a fost o mană cerească pentru mulţimea aspiranţilor la jilţurile pufoase  bănoase ale diverselor funcţii aducătoare de prosperitate, zeci de mii de oşteni ai politichiei băştinaşe fiind câştigători ai "lozului norocos" pus în urnă de un electorat îmbătat cu iluzia unui noroc neântrupat. Astfel, după asaltul din pragul verii, când, prin votul electoratului, au fost unşi sau reunşi capii localităţilor, a judeţelor şi alaiurile consilierilor locali şi judeţeni, cei mai ocoşi şi mai fercheşi soli ai principalelor grupări politice îşi dreg vocile pentru declaraţiile de dragoste ce vor fi recitate, cu dicţie, patos şi cu nodul patriotic în gât, poporului votant în speranţa dobândirii mult-visatului mandat de parlamentar care, pentru o parte însemnată dintre aspiranţi, va fi cel mai solid scut împotriva "dosarelor politice" aflate deja în raniţele respectivilor. Iar, dacă pe mandatul vreunui parlamentar va fi scris cu litere de foc "imunitate", pentru o altă falangă a oştirii candidaţilor, aceea a "trubadurilor", aburcarea în fotoliul de parlamentar va fi răsplata "jertfei patriotice" şi a zelului prestaţiilor, în special vocale, puse în slujba partidului, după cum, pentru grupa veselă şi bambooistă a beizadelelor, accederea în categoria aleşilor neamului  va fi doar un simplu moft, o aroganţă, un hatâr făcut "lu' babacu". Aşa încât, după ce, în 9 decembrie, vor fi "filat", cu speranţa vreunui câştig, lozul în plic, jucătorii de rând se vor alege, în "fabrica de făcut legi", cu toată "crema" norocoşilor. Dacă votarea va decurge fără "surprize" şi potrivit "strategiilor de partid" gen Teleorman, în viitorul Parlament îl vom găsi pe Vlad Cosma,fiul baronului prahovean , Mircea Cosma, autor scăpat, uitat şi nepedepsit, deoarece, peste noapte, paranormala zebră a migrat,  al unui accident rutier "concretizat" cu decesul victimei,pe Radu Oprea, alt june prahovean "de succes" şi cu tătic "bazat politic", pe "tigrul afacerilor" , Sebastian Ghiţă, pe protestatarul plimbăreţ , Ioan Ghişe, la braţ cu "învăţătoarea foamei" din Caracal, cu "hahalera" Jiji, cu actorul-senator, Diaconu, şi colegul său de apucături şi idei, Felix, pentru care o sentinţă definitivă are valoarea hârtiei igienice folosite, cu inculpaţi în diverse dosare penale, cântăreţi, analişti, deontologi, sportivi pensionaţi şi o seamă de turişti de partid pentru care unica idee politică este "muşcă şi fugi!" În ceea ce o priveşte pe ex-regina lozului în plic, "populara" Lili,  de astă dată, a trădat "ciocoii", la sânul cărora a crescut, şi a trecut, alături de alţi refuzaţi şi refulaţi, în căruţa poporului caracalean, de pe capra căreia, vizitiul DD râde ştirb şi cu tâlc pentru că, după cum spune gura târgului, şi pentru  el, această rundă electorală a fost o mană cerească, gruparea sa politică fiind banca de rezerve  a partidelor "titulare" din USL.     

Stafiile plimbăreţe

Pe şest, cum ne-au obişnuit "cinstiţii şi corecţii" echipieri ai marii aglomerări socialisto-liberale, goana pentru ocuparea călduţelor şi profitabilelor fotolii parlamentare a început deşi, potrivit legilor în vigoare şi calendarului, startul oficial ar fi trebuit dat, pentru tot poporul doritor de dregătorii şi imunităţile aferente, pe data de 9 noiembrie. Dar, Aliotmanul roşu nu putea a se împiedica într-o bagatelă legislativă aşa încât, în frunte cu întâiul jurist al norodului şi lider al guvernanţilor, junele Viorel, alaiul partidelor şi partiduleţelor pripăşite sub flamura fluturată, cam nevrotic, de pupilul bloggerului priponit la Jilava s-a pus în mişcare huruind din toate încheieturile. De fapt, pentru naivi şi publicul "fidel cauzei", primul pas în noua "daciadă" electorală a fost marea răvăşeală uselistă de pe Arena Naţională, reuniune în care, pe lângă mulţimea aflătoare în treabă, şi-a găsit locul şi o parte însemnată din economia gri a naţiei, precum şi numeroase articole din Codul Penal. Revenind, această nouă campanie electorală, pe lângă propunerea pe listele de candidaţi a unor personaje cel puţin hilare sau indigeste, se remarcă printr-o stare inedită, aceea de abandon guvernamental, până pe 9 decembrie,treburile guvernării fiind lăsate în seama şi priceperea hazardului şi a unor adjuncţi ministeriali. În acest sens, despre abilităţile de copilot ale premierului nu prea se mai îndoieşte nimeni, motiv pentru care, obişnuit fiind cu scaunul şi rolul de secund, tânărul Viorel a anunţat că , pe timpul campaniei pentru păstrarea mandatului de ales al gorjenilor, volanul guvernării îl lasă pe mâinile sigure ale vice-premierului, Florin Georgescu. Desigur, fiind istoviţi după un semestru de muncă şi sleiţi psihic după pierderea bătăliei capitale cu "inamicul Băsescu" , nici ăilalţi ortaci ai trupei de zgomote de sub pulpana premierului nu au cedat ispitei, cel puţin preventive, de a nu se dedulci din plăcerile şi imunitatea de ales al neamului şi, asemenea şefului, s-au decis să dea năvală la nurii  alegătorilor pentru votul izbăvitor, care să le asigure o somnoterapie de patru ani.Aşa încât, după ce s-au remarcat prin tot soiul de năzbătii, bâlbe, incompetenţe, fuşerii străvezii  ori muţenii nefilosofice, covârşitoarea majoritate a hoardei ministeriale şi-a abandonat funcţia pentru care, într-o lehamite ipocrizie, a mai şi jurat credinţă şi a dat buzna la aburirea voranţilor din colegiile alese cu mare grijă, pentru a nu avea surprize. Iar, pentru ca bâlciul să fie în toi şi masa cât mai bogată, pe lângă gorobeţii ministeriali ai  lui Viorel s-au mai lipit, tot pentru un mandat de parlamentar băştinaş, şi o seamă de consilieri locali şi judeţeni, directori şi directoraşi ale "indispensabilelor" instituţii deconcentrate bugetare ori şefi ai judeţelor, cazul "neprihănitului" şi viitorui "martir" teleormănean, Liviu Dragnea, fiind emblematic pentru consideraţia şi preţul pe care îl pun gureşii politicieni pe votul celor în slujba cărora sunt obligaţi, potrivit legii, să funcţioneze. Însă, cămaşa interesului personal fiind mult mai aproape decât haina ministerială, premierul şi 17 dintre colegii săi de Guvern au ales să pună în geam, ca la orice prăvălie de cartier, banalul carton cu, "Am plecat, cheia sub preş!", iar timp de peste o lună, vor bântui, stafii plimbăreţe pe coclaurii politichiei, propovăduind alegătorilor o fericire iluzorie şi neâmplinită.  

Prăvălia lui Ghiţă

Povestioara următoare nu îl are ca erou principal pe moldavul Ghiţă, care sare la portiţă, ci pe un alt personaj al plaiurilor mioritice. Ghiţă al nostru, alintat Sebi de către amici, mega-starul şi steaua cea mai sciplicioasă a afaceriştilor autohtoni, poate chiar şi planetari, are, printre multe alte daraveli aducătoare de profit, şi o prăvălie , "Flanco", unde îşi vinde diverse electronice şi electrocasnice. Departe de bazarele plesnind de chinezării, magazinele respectivei reţele patronată de viitorul ales al poporului prahovean şi spaima vânturilor priponite pe la Jilava, îndeamnă la o speranţă de seriozitate. Dar, ca la orice lucru poleit şi fardat în exces, doar până la "testul verităţii", când marfa din raft trebuie să dea măsura fiabilităţii sale şi a valorii bucăţii de afacere a imperiului lui Ghiţă. Mai concret, fiind într-o dispoziţie înclinată spre fapte bune, m-a împins nenorocul să intru într-unul dintre magazinele "Flanco" ale junelui Sebi şi să cumpăr un banal aspirator de praf, sculă  care, aşa cum am crezut, te poţi folosi la aspiratul neavenitului şi nesănătosului praf din locuinţă. Mândru, precum un câştigător la tombola comunală şi împropietărit cu năstruşnica achiziţie, am purces, la domiciliul personal, la testarea capacităţilor tehnice ale obiectului cu pricina parcurgând, ca un elev silitor, toţi paşii necesari punerii în funcţiune a maşinăriei de adunat praful din gospodărie. Dar, fatalitate! Miraculosul aspirator avea vigoarea de atragere a prafului a unui bolnav de ftizie reuşind să producă numai zgomot şi nervi. Răbdător, după ce am studiat cartea tehnică şi cauzele funcţionării bolnăvicioase ale agregatului cu o atenţie mai accentuată decât şi-ar fi studiat vreun "dottore" teza de doctorat, am constatat că o amărâtă de clemă de plastic menită a fixa sacul aspiratorului nu-şi făcea treaba din cauza unui milimetric picioruş cam fracturat. Fuga, în grabă, la prăvălia lui Sebi, unde adăstase, până la cumpărare, invalidul aspirator, speranţa mea fiind că totul este o bagatelă ce se rezolvă mintenaş. Iluzii deşarte! Abia la momentul prezentării în faţa persoanei de respundere a magazinului a început distracţia. Astfel, sub ochii uimiţi ai tinerilor din prăvălie, mai ceva decât în celebra "lecţie de anatomie" rembrantiană, "şefu" şi-a dat măsura valorii şi importanţei "foncţiei" sale, prima sentinţă emanată de respectivul fiind că "aspiratorul are praf". Geaba am încercat să-i explic specialistului că, de nu foloseam preţ de 1 minut aparatul în cauză, nu aflam că are "buba", vigilentul şef concluzionând că minuscula escrescenţă de plastic vinovată de nătângeala funcţională a aspiratorului s-a rupt în cele 60 de secunde de funcţionare. Mai mult, pentru ieşirea din dilema în care s-a afundat vajnicul reprezentant al firmei lui Ghiţă i-am propus trei variante: să-mi schimbe aspiratorul cu altul identic,variantă refuzată din start pe motiv că maşinăria mea avea urme de praf, să-i dau o diferenţă de bani şi să cumpăr alt aspirator, altă variantă tratată cu refuz, sau să-mi schimbe ingrata clemă de plastic. "Norocos" din fire, m-am ales cu ultima variantă, dar într-o formă mult alambicată şi nesigură. Mai precis, aspiratorul bolnav a rămas la prăvălie, urmând a fi trimis la "service" , iar specialiştii de acolo să se întrunească într-o comisie şi, după o deliberare de cel puţin o săptămână, să decidă dacă îşi sacrifică 1 minut din viaţă şi schimbă scârnava clemă de plastic. Desigur, fiind vorba de o decizie de maximă importanţă pentru securitatea financiară a firmei lui Ghiţă, sunt şanse serioase ca simandicoasa comisie să decidă că "mortul e de vină",  adică nepriceputul cumpărător care a avut curajul să se pună cu tehnica şi, mai ales, cu "imperiul Ghiţă". Dar, şi naivitatera de a crede că tot ce zbârnâie, funcţionează ! Acum, sunt în aşteptarea verdictului! Dacă eram vreun Diaconu ori alt ales al neamului, nu aveam emoţii! Dar, aşa, ca simplu cetăţean şi cumpărător, mai ştii ce le poate trece, sau nu, prin cap "specialiştilor" de la service, de care atârnă soarta banalului aspirator.

Partidul pubelă

În zorii anilor 90, pe când unii dintre actuali aprigi penelişti copilăreau ori hălăduiau pe alte meleaguri politice, liberalii autohtoni, renăscuţi în urma durerilor facerii noului peisaj democratic din decembrie 89, reprezentau cea de-a doua forţă jucătoare pe scena politică. Şi asta, în condiţiile în care, după primele alegeri post-decembriste dominate de un sufocant şi opulent damf emanat de un fesenism ce a schimbat doar sigla şi culoare vechii gărzi recent debarcate, păstrând, în schimb, metehnele şi "formele de luptă",regeneratul partid al Brătienilor a atins o cotă neaşteptată de votanţi, pe la 9%. Rezultat ce a pus în gardă tăvălugul guvernant al cuplului Iliescu-Roman, un binom conducător mustind de plăcerile perverse ale unei domnii ce s-ar fi dorit petrecută în decorul unei "democraţii originale" şi netulburată de alte doleanţe politice imprevizibile. Aşa încât, mai abil sau mai  fără perdea, gruparea liberală păstorită în acele vremuri de Radu Câmpeanu, un personaj ajuns, peste ani, un stâlp de carton al partidului, a intrat în malaxorul intrigilor şi jocurilor puterii, prima halcă din trupul liberal fiind ruptă de cuplul Patriciu-Tăriceanu, exponenţii tinerilor şi zbuciumaţilor ce proclamau "tăierea cozii câinelui" moştenit din "epoca de aur". Odată "festinul" declanşat, pe măsura trecerii anilor şi însuşirii regulilor jocului politic, săţiosul animal liberal a reuşit să satisfacă şi pohtele altor pretendenţi la gloria şi panaşul  "liberalismului autentic". După cum, asemenea unei uniforme decolorate şi mâncate de molii, rămăşiţa liberală rămasă în cufărul liderului Radu Câmpeanu a fost fluturată, la "sugestia unor binevoitori", drept momeală pentru metamorfozarea Regelui într-un banal şi inutil candidat în alegerile prezidenţiale. Convulsionat, măcinat de lupte intestine şi orgolii, suspectat de foşti aliaţi de guvernare din Convenţia Democratică de a fi purtător al virusului infidelităţii, bătrănul partid istoric şi-a regăsit vigoarea şi gloria după alegerile din 2004, moment în care, în alianţă cu democraţii, au ajuns la fructele şi plăcerile puterii, o putere pe care şi-au exercitat-o , până la plăsele şi până la stoarcerea totală a portocalei guvernării. Desigur, hrănit din belşug cu porţii impresionante de vanitate, latentul virus al infidelităţii politice şi-a recăpătat forţele şi, de dragul afrodisiacelor plăceri ale guvernării şi ale împlinirii financiare, şi aceşti aliaţi au fost aruncaţi peste bord, iar foştii inamici au devenit fraţi de cruce şi de ideologie cu nesăţioşii liberali. Mai mult, ajunsă sub starostele chiulului şi al oportunismului, oastea liberală a refuzat, după parlamentarele din 2008, o nouă ofertă, din partea foştilor aliaţi rejectaţi, de a reveni în jilţurile dregătoriei alegând, în schimb, un măritiş din interes cu fata cea urâtă a boierului şi o haiduceală opozantă , în special prin studiourile temătorilor de dosare şi brăţări.În aceste zile, graţie unor meduze parlamentare votante, trupeţii de sub aripa liderului penelist au năvălit,alături de concubinii pesedişti şi conservatori, în saloanele guvernării unde, din nepricepere, trufie ori bădărănie, fac mai mult boroboaţe. Agăţarea peneliştilor de unele fotolii ministeriale şi de alte dregătorii a fost şi ca o recompensă oferită de "fratele mai mare", PSD, pentru serviciul făcut de "crinişori" de a lua "în gestiune" şi în alianţă şi "deşeurile toxice" lăsate în drum de motăneii lui Felix. Normal că, timpul a triat, iar în actuala pleiadă de noi liberali ce mişună prin preajma "unicului interimar" şi sub privirile tot mai albe ale moaştelor partidului, Radu Câmpeanu şi Mircea IOnescu Quintus, se regăsesc foşti fesenişti, în frunte cu ex-idol al apacistelor, Petre Roman, foşti ţărănişti precum Norica Nicolai, aperişti, ufedişti, în frunte cu şeful defunctului UFD, Varujan, antici membri ai PAC-ului lui Nicolae Manolescu şi, ca ultimă bomboană pe această semeaţă colivă liberală, folclorica "hahaleră" mioritică, Jiji Becali. Şi, uite aşa, o fostă  grupare a elitelor a ajuns ca, pentru un moft, un jilţ şi un şfanţ în plus, să  se transforme într-o pubelă politică, fie şi de lux, în care fiecare îşi aruncă gunoaiele.        

Crinişor şi Viorel au cocălărit Europa

Pe alte meleaguri, unii savanţi sunt la un pas de a descoperi antitodul cancerului, alţii, se vorbeşte, au aflat motorul care funcţionează cu apă chioară, însă, până în prezent, nu sunt şanse ca vreunul să găsească metoda de vindecare a prostiei în stare de fudulie populisto-naţionalistă. Şi, după ultima demonstraţie de forţă a celor două floricele ale politichiei băştinaşe şi a "buchetului" de ofilituri şi oftaturi adunate pe Arena Naţională, o astfel de descoperire ar fi fost mai mult decât utilă. Nu atât pacienţilor, care sunt virusaţi de respectiva maladie, cât , preventiv, viitorilor amatori de îmbăiere în acest mâl ideologic în care se lăfăie, satisfăcuţi şi râgâitori, precum godacii, fruntaşii grupărilor politice adunate pe stadionul unde, cu o seară înainte, alţi portocalii europeni s-au distrat cu pi-ţurcile noastre. Cu tot entuziasmul afişat de şefimea organizatoare şi vorniceii casei, melanjul mitingist dintre burtă-verzimea partidelor participante şi gloata activiştilor provinciali şi nătăfleţilor doritori de un voiaj "moca", sponsorizat de "simpatizanţi de partid dezinteresaţi" a reuşit să demonstre, încă o dată, că mitocănia şi intoleranţa sunt valori de aur ale actualelor partide de guvernământşi, în special, ale celor doi tovarăşi  ce ocupă a doua şi a treia poziţie în fruntea naţiei, dar se comportă ca doi infantili ce îşi spar geamurile casei, după care ţipă că mor de frig şi îl înjură pe primar că a adus gerul. În ceea ce priveşte latura strict politico-imagistică, adunarea cu pricina, dorită a fi, în mintea celor două floricele de partid, replica popular-tovărăşească la simandicoasa reuniune europeană de la Casa Poporului, eliptică fiind de originalitate, a eşuat într-o chermeză hăhăită, pigmentată cu slinoasele ţucături de protocol între troica liderilor şi spuma partidelor, banalele şi previzibilele  oratorii instigator-mârlăneşti şi obişnuita lehamite a plebei aplaudace sedusă mai mult de măreţia Arenei şi, infinit mai puţin, de obsedantele ţipurituri anti-Băsescu, anti-Europa, anti-Barroso sau anti-Merkel, "mesaje" ce, oricum, nu au putut fi auzite de oaspeţii europeni ai "inamicilor băsişti". Poate, cu puţină dibăcie, unii dintre participanţii la Congresul PPE, de s-ar fi întâlnit cu senatorul plimbăreţ şi fără treabă, penelistul Ghişe, care, asemenea "Sputnik"-ului,încă dă ture prin Bucureşti pentru că savanţii sovietici au uitat să-l dea jos de pe orbită, ar fi reuşit să-i desluşească "inteligentul" mesaj naţionalisto-tâmp(omul fiind de sub Tâmpa) inscripţionat pe tricoul senatorial. Cum era normal, dat fiind "măreţia" momentului, greii uniunii de partide prezente la manifestaţia cocălarilor cu ifose social-democrate, alde nea Nelu Ilici sau Felix,  şi-au etalat, din nou, "bărbăţia şi flerul politic" şi au iluminat prin absenţă paranghelia lăsând misia acoperirii de ridicolul naţionalismului-populist pe seama "cârlanilor" şi altor "prostănaci" plesnind de solemnitatea fuduliei afişate. Asta, în timp ce, câteva străzi mai departe, liderii Europei tocmai  puneau la zid mareea populismului deşănţat ce tinde să maculeze noi teritorii. Pe de altă parte, fidel năravului său, Viorel cel ponticel, după ce, mai devreme, şi-a instigat, din toţi bojocii, ortacii  "magnetizaţi" şi colbuiţi de pe stadion să-i umple de "vorbe dulci" pe şefii Europei, a dat buluc să se unduiască în faţa şefului Barroso cerându-i, printr-un bileţel, precum Crăcănel "tradus" de Miţa, să fie "mizericordios" şi să mai arunce un bacşiş din fondurile europene, alea înjurate şi sfidate la miting, Guvernului în fruntea căruia junele pesedist face "play-back"-ul.Cât despre amicul său în ale populismelor belicoase, ţanţoşul Crinişor, prezidenţialele fiind programate pe la finele anului 2014, de la respectivul nu poţi avea prea multe pretenţii mai ales după ce a reuşit "performanţa" să-şi găsească în noul liberal, Jiji, un mentor pe măsură.        

Izmenele de pe caloriferul rece

Aşa cum ne-a luminat, mai ieri, strălucitul fost gânditor marxist, rebotezat în apele învolburate ale ţărănismului-liberal mioritic, eminentul domn Marga, banalul calorifer e la un pas de a intra,tardiv, dar trimfător, între cloşca cu puii de aur şi cocoşul de Hurez. Astfel, obiect aproape inutil al "epocii de aur", bătrânul depozitar al iluziilor de căldură s-a metamorfozat, mai ales în încăperile electoratului deprins, în ultimile două decenii, mai mult cu îmbrâncelile de la cozile festive cu iahnie, sărmăluţe sau mititei în loc de atârnat, la zvântat, a izmenelor şi întregului arsenal de rufărie de familie. Dar, în vreme ce, pentru plebea votantă, străvechiul calorifer, ridicat de către pensionabilul margariot staroste al propovăduirii rromânismului verde pe meleaguri strone la rang de sol cultural, se consolase cu misia de uscător de budigăi rupţi în fund, noua trupă de şoc a politichiei băştinaşe, după istovitoare stoarceri neuronale, i-au dat o nouă valoare şi o altă întrebuinţare, cu mult mai nobilă. Băieţi citiţi, cu masterate şi doctorate achiziţionate prin cotloanele unor şcoli simandicoase, "lupii tineri", cu precădere, din ţâmbra celor două majore grupări de partid cârmuitoare au pus în operă nepreţuitele panseuri filosofico-proletcultisto-caloriferiste ale anticului şi seninului învăţat, Marga, aşa încât, caloriferele din sediul uniunii politico-guvernante au devenit rafturile pe care au fost rânduite trofeele concubinajului partinic. Cum era normal, de aşteptat şi de necontestat, dreptul de preemţiune l-au avut cei doi fraţi mai mari ai numeroasei familii înjghebate motiv pentru care, primii care şi-au atârnat izmenele, de firmă, pe noul calorifer-altar au fost cele două floricele ale luptei "anti", crin şi viorel, împreună cu toată trupa lor de ceteraşi şi trâmbiţaşi care, mai cu sfială, şi-au atârnat nădragii sau cămeşoaiele iar, fostele asistente, ajunse ditamai "vip"-uri politice, aproape invizibilii bikini.Cum era de aşteptat, dar spre stinghereala generală, bătrânii edeci ai celor două partide conducătoare, în frunte cu taica Ilici, au ţinut la tradiţiile  luptei de clasă şi au aninat, la vedere, străvechile izmene cu nojiţe şi ancestralii "gogoşari". Fiind mai puţin numeroşi şi mai "ruda de la ţară", cătanele lui "domn gheneral Gabi", uneperiştii, precum şi tele-motăneii lui Felix şi-au găsit nişte elemenţi mai periferici unde să-şi anine rufăria din dotare cu atât mai mult cu cât, mai domnoşi şi ipohondri din fire, ortacii lui Crin şi Viorel stau cu frica-n sân să nu ia purici de la zdrenţele motăneilor. Dar, pentru toţi, spaima cea mare va fi peste vreo două zile, când va trebui să adere la caloriferul roşu( aşa a vrut să-l vopsească, simbolic, promotorul Marga) noul membru al familiei, vulcanicul Jiji, omul care, pe lângă ceva bănet şi o brumă de procente, va veni şi cu o turmă de nepoţi şi de mioare, toate dămfuite şi pline de scaieţi. Noroc de Viorel care, prevăzător, ca orice "dottore" ce se respectă, s-a garnisit cu vreo doi ecologişti care, pentru a  nu-şi uita ideologia şi misia, vor face pe bonele filipineze. Iar, după alegerile parlamentare, când toată această "familie Adams" se va fi destrămat, pe inutilul calorifer naţional vor rămâne, mărturie a unei efemere mezalianţe, doar câteva zdrenţe de partid.         

Politrucul "Dandana"

Personajului aflat, efemer şi fără merite deosebite,ci numai drept răsplată a "jertfei sale patriotice" răstingnită pe altarul luptei împotriva "băsismului dictatorial", în fruntea Televiziunii naţionale i s-ar potrivi mănuşă tâlcul anecdotei în care cosmonautului Vasile, trimis în misiune alături de un cîine şi o pisică, i s-a dat o unică sarcină, aceea de a avea grijă de animale şi de a nu atinge niciun buton.Doar că, din nefericire, prea-plinul competenţei şi măreţiei "ilustrului" tele-şef a deversat mai abitir decât Siretul la inundaţii şi, etalându-şi nenăscutele sale genialităţi manageriale ascunse prin abisurile materiei cenuşii pe vremea scurtului mandat de "mega-şpion", "marele bărbat" de casă al penelismului biruitor a năclăit şi puţinele teritorii curate ale prăvăliei în care a fost pus staroste de către amicii săi politici. Şi, ca un vrednic şi veritabil aflător în treabă şi semi-specialist în toate îndeletnicirile prin care s-a perindat şi a tot fost propulsat de valurile vieţii ori diverşi binevoitori, nici în noua sa misie, de dregător peste cea mai importantă poartă de comunicare video cu naţiunea, nu dă semne că ar pricepe cât de mult îl ţin brăcinarii. Mai mult, mustind de cultura lui "ba, pe-a mă-tii!", absorbită în nesfârşite ore de prezenţă pe la diverse şi savante talk-show-uri, juna căpetenie a Televiziunii naţionale a decis să taie în carne vie şi, cu o bărbăţie nebănuită, dar oţelită în încrâncenatele dezbateri filosofice prin cele cafenele liberale, a pus lacătul pe unicul segment al televiziunii în care eroii şi întâmplările nu aveau nicio legătură cu fauna politichiei mioritice şi specimenele ce o populează, canalul TV Cultural. " Nu e rentabil pentru că se transmit festivaluri de muzică şi teatru", ar fi gângurit o unică motivaţie, cu mintea sa pauperă, proprie şi personală managerul-minune al unei televiziuni puse pe economii şi buget de austeritate. Desigur, pentru un vocal şi vivace activist pe tărâmul grunjos şi duhnind a sudoare al politicii dâmboviţene, unde bunele maniere şi politeţurile sunt tratate, mai ades, cu râgâielile şi hăhăielile burtă-verzimii, cultura este "o, ceva", tolerată,dar de neânţeles, care  se măsoară la kilogram, la metru şi se tratează negustoreşte, precum o afacere cu brânză sau şuruburi, efectul "bac-ului ratat " fiind numai o consecinţă a "ghinionului" şi a "camerelor lui Funeriu" şi, în niciun caz, al deficitului de cultură în sânge. Normal, un post cultural axat pe transmisii de festivaluri şi alte asemenea emisiuni "plicticoase" cu scriitori, artişti, filosofi,  mai ales dacă nu dă panseuri ale liderilor politici ai naţiei şi "festivaluri " marca Mazăre nu este profitabil şi nu produce niciun comision, iar gestul junelui şef peste televiziune merită aplaudat şi recompensat, chiar şi cu un viitor mandat de parlamentar. Privit din punctul de vedere, cam îngust, dar îndoctrinat, al politrucului pus să aplice "directivele" în instituţia cu pricina, suprimarea canalului cultural, suspectat a lumina poporul, este  un gest în logica individului şi a camarazilor săi, mai ales că postul reprezenta, din multe raţiuni, o zonă crepusculară, dificil de controlat politic. În ceea ce priveşte mulţimea progeniturilor de diferite ranguri ce populează, în exces, studiourile şi birourile TVR-ului , totul va fi sub control, viitorii "suprimaţi", potrivit "austerului" program de restructurare anunţat de managerul-minune, ex-spionul "Dandana", urmând a se alege din tabăra "orfanilor", a celor fără mamă, fără tată sau, în cel mai rău caz, fără un cât mai fragil "argument". Cât despre canalul de cultură, poate va reveni doar dacă, în locul festivalurilor şi altor asemenea "bagatele", se va decide să transmită, din dormitorul prezidenţiabilului interimar, doar în linişte şi în reluare şi numai pentru activul de partid şi amicii de suflet, emisiunea "noapte bună, copii!"