Amorul ghebos, pe fugă, dar "pe interes", precum al centuristelor, dintre masculii politicii dâmboviţene şi "fecioarele", cam târnosite, ale aşa-zisei societăţi civile a născut o arătare şleampătă, obeză, lălâie şi puţin mintoasă, însă mai fudulă decât un păun năpârlit şi plină de ifose ca un maidanez de purici căreia îi e dragă munca precum măgarului fuga Multiplicată în aproape 600 de firimituri, creatura cu pricina, trecută şi prin ciurul şui al unui sfert de vot popular, s-a trezit proţăpită în jilţurile unor dregătorii parlamentare de unde, în puţinele momente de roboteală, ar trebui să croiască haine legislative pe măsura, nevoile şi la comanda clienţilor care îi plătesc simbria şi toate celelalte necesităţi. Şi, ca orice haplea, nici dihania asta nu suferă de modestie în privinţa dorinţelor şi necesităţilor "vitale", o sumă destul de serioasă din agoniseala plebei fiind tocată temeinic de "gingaşa" solie a doleanţelor alegătorilor în ţinutul parlamentar. Căznindu-se a fi în rând cu tot europeanul, românul nostru, strângând din dinţi şi refuzându-şi unele plăceri, a considerat că merită şi acest Goe o pomadă mai de soi, un costum de firmă sau alte răsfăţuri, mai ales că unica grijă a loazei era să se prezinte la slujbă şi să presteze, în folosul alegătorilor, puţina muncă pentru care era plătit , la timp şi la centimă. Însă, multe dintre cele aproape 600 de părticele ale creaturii s-au dovedit a fi doar hălci de cărnuri umblătoare, mucegăite, purulente sau duhnind a putregai, ale căror primordiale ţeluri fiind numai mica şi marea învârteală, amuşinarea ciolanului cel mai savuros, trambalarea prin diverse tabere de partid şi somnoterapia. Cum, steaua din fruntea acestui animal parlamentar s-a nimerit a fi multiplul campion al chiulului naţional şi marele amant al dormezei peneliste, acuta lipsă a apetitului pentru muncă de care suferă "drăgălaşul", care, preţ de şase luni, timp în care a fost hrănit, plimbat şi, mai ales, plătit, "s-a spetit" muncind numai vreo lună, a apărut cu normalitatea prezenţei nisipului în deşert, în clădirea prin care hălăduiesc stafiile celor aproape 600 de fleici umblătoare funcţionând, de fapt, cea mai falimentară şi neproductivă firmă autohtonă, cooperativa dor de muncă. Totuşi, când îl păleşte cheful ori interesul, de partid,de grup de afaceri sau personal, "grăsuţul" răzgâiat se pune cu burta pe muncă şi, într-o frenezie demnă de o cauză mult mai nobilă, plăsmuieşte tot soiul de schiţe şi snoave legislative de pe urma cărora, de ar fi întrupate, ar suferi mulţimi, dar ar beneficia "băieţii buni". Astfel, profitând de neatenţia "geniilor", absorbite de stoarcerea creieraşelor proprii la naşterea "măreţei" opere naţionale, Costituţia, un minoritar, de grup şi de etnie, cunoscut mai mult sub numele de scenă, Nicky Scorpion, împreună cu un amic şi coleg de-al său, semi minoritar, doar de tată, e pe cale a scoate pe piaţă o lege prin care să se statueze pârnaia la domiciliu, la fără frecvenţă, pe cei doi miloşi lovindu-i în ţeste leuca grijii faţă de aglomeraţia în puşcăriile patriei. Privită din zbor, doleanţa legislativă a celor doi iubitori de libertate ar putea stoarce chiar şi o lacrimă , vărsată pe altarul milei, numai că, de-ar fi materializată, raportat şi la "mercurialul" pedepselor aplicate de judecători unor inculpaţi mai simandicoşi, pe lânga liota de şmenari, şpringari şi plevuşcă infracţională,printre fericiţii beneficiari de ucazul cu pricina s-ar regăsi un Jiji, poate un motan, poate un Bombonel. Doar viaţa e plină de surprize,surprize, iar "zâna" e, din nou, "liberă şi ambetată". Concluzionând,într-o notă mai sobră, şi dând un copy paste:" măi, parlamentari! munciţi şi voi, ceva ?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu