"Spa"-ul Monei

Ceva vreme în urmă, pe când aceiaşi trupeţi ai zarvei naţionale se opinteau să-şi aburce dăbuleanul candidat în jilţul suprem de la Cotroceni, printr-o neaşteptată şi uluitoare mişcare de scenă, precum Pliseţkaia în zile de glorie, programatul viitor prezident a dat buzna , în miez de noapte şi cu fotografii atent selecţionaţi după el, în spa-ul duios al mogulului SOV, de unde răsărea toată lumina înţelepciunii politicii băştinaşe. "Orientat" şi aflat în plin marş spre mărire, Victoraş, "viclean copil de casă" şi pajul de atunci al neinspiratului prostănac şi-a sfătuit şeful şi candidatul să mintă şi, în faţa "dictatorului" Băsescu, să jure cu mâna pe carnetul de partid că băinţa nocturnă de la Vântu este o "invenţie" a agenturilor. După cum se ştie, minciunica servită de nefericitul consort al celebrei "Mihaela, dragostea mea", via Victoraş, a avut efectul carmolului, motiv pentru care a ţinut, ca şi mandatul prezidenţial, numai o noapte.Între timp, fostul prezidenţiabil eşuat şi-a pierdut şefia partidului, luată de ("surpriză"!) junele învăţăcel în minciunele, Victoraş, jilţul de şef al Senatului, pe spa-ul cu pricina s-a pus măteasa broaştei pe motiv că apropitarul,SOV, e puţin retras la vila Jilava, până şi "Garda Naţională s-a desfiinţat", doar gaşca a rămas, toată-n păr, să-şi încerce muşchii şi vocalizele cu "bampiru" Băsescu.  Iată că, peste ani, tot în plină bătălie cu acelaşi "dictator" şi când le ardea bguza mai tare, în  tabăra zavragiilor a explodat o bombă,(nu, sexy!) cu un efect devastator similar celui produs de vizita nocturnă a fostului şef pesedist, Geoană. Prăvălit din dealurile încărcate cu Zghihară ale Huşului natal,un eminent magistrat aflat la o unghie de visul şi portofoliul vieţii sale, de cap al Justiţiei mioritice, a nimerit, precum orbetele, taman în limuzina întâiului deţinut al naţiei, chiar lângă pruncul şi consilierul juridic al acestuia. Iar, ca pocinogul să fie deplin şi  "măreaţa" faptă să fie aflată de tot natul şi până în coclaurii Ieşilor, la momentul promenadei auto s-au nimerit a fi, coincidenţă, nişte "băietani", tocmai de la  televiziunea patronată de bunul amic al aceluiaşi Victoraş,ăl cu minciunica, ajuns azi, mare dregător şi posesor al mandatului de ministru la care râvnea neatenta pasageră. Ajunsă vedetă de televiziune şi ocărâtă de "cârcotaşi" şi de "oamenii răi" ai lui Băsescu, Macovei, Obama, Merkel şi alţi "ignoranţi", stimabila autostopistă s-a dat de ceasul morţii explicând poporului că a nimerit din greşeală în automobilul buclucaş aşa încât, neprihănită, juridic şi moral, fiind, nu are niciun motiv să renunţe la drumul său spre glorie şi spre fotoliul de ministru al unei Justiţii care, prin definiţie, şi aşa e oarbă şi , fatalitate, mai încurcă limuzinele. În rest, "răutăcismele" aruncate pe piaţă de "stenograme mincinoase", despre viitoarea misie ministerială a magistratului nostru, de înlocuire a şefilor Parchetului General,  DNA, CSM, ÎCCJ şi, apoi, răsplătirea, pentru "eforturi" cu un mandat de 9 ani , de judecător la CCR, sunt "intoxicări". Şi, cine nu crede, nu are decât să-l întrebe pe Victoraş !      

Kântăreţii kriptelor kremline

De peste două decenii, o stafie zâmbăreaţă, cu stea în frunte şi liber-cugetătoare bântuie pe meleagurile mioritice şi răscoleşte  cugetele şi minţile cam răsfirate de viscolul unei ignoranţe prăsite , cu sârg şi perseverenţă, de ideologia imperativă a cuvântului răstit şi unic. Ca orice produs de seamă al meşteşugarilor moscoviţi, şi stafia noastră, populară şi fals zâmbăreaţă, era la fel de multilateral pricepută, precum fosta societate de care s-a dezis într-o clipită şi pe care, într-o frenezie fanată, a pus-o pe butuci, dând frâu liber foştilor asâni ai defunctei " epoci de aur",  metamorfoizaţi în noii şi nărăvaşii armăsari ai capitalismului de cumetrie. Şlefuitor silitor ai criptei leniniste, odată ajunsă "regina balului", fantoma băştinaşă a scos de sub puloverul revoluţionar îndrumarul comsomolistului fruntaş şi , ajutat de naivitatea aleşilor şi bâtele unor "horticultori de bine" s-a înşurubat în jilţul "tătucii" de unde a vegheat la anestezierea instituţiilor ce ar fi putut tulbura "consensul" şi , mai ales, buna desfăşurare a marii îmbuibări de partid, cohorte de "băieţi isteţi" lăfăindu-se la pieptul , tot mai fleşcăit, al unei economii generoase selectiv. Ajunsă la final de carieră politică, fantomei cu pricina i s-a găsit o întrebuinţare mai domestică, însă cu un grad destul de ridicat de nocivitate. Astfel, frumos împăiată şi pomădată, arătarea îşi etalează zâmbetul din cerceveaua sediului propriului partid, plămădit după chipul, asemănarea şi ideile unei social-democraţii prăfuite şi tributare unor principii peste care s-a pus lespedea kremlină, iar, când "enteresul o cere", îşi forţează glasul, hârşit în numeroasele "plenare cu activul " sau congrese, în "înfierări" şi "luări de poziţie"  unde cacofoniile democratice sunt la mare cinste. Acum, aflaţi în plină bătălie cu ultimile şi încăpăţânatele redute ale echilibrului instituţional, magistraţii, nişte "duşmani ai poporului" care nu-i lasă pe oameni să voteze la un referendum de câte ori au chef şi au "tupeul" să aplice legea, ucenicii bătrânei fantome, precum şi celelalte cadavre vii şi temătoare au purces la ridicarea capacului kriptei kremline în care adăsta, sleită de eternele pendulări între sinerigii şi meandre ale concretului. Deşi tulburată din reveriile sale, fantoşa zâmbăreaţă şi-a recăpătat elenul revoluţionar şi, dintr-o suflare, cu dicţie şi pe de rost, precum un elev premiant la serbarea sfârşitului de an, a recitat "imnul marxistului" din care nu au lipsit "fasciştii", "hoardele" şi alte asemenea "elemente duşmănoase" care "oprimă poporul". Din păcate, cel puţin pentru bruma de speranţă în europenism, monologul sinistru, mai ales prin aruncarea în cretacicul democraţiei, al arătării emanată din pântecele unui trecut tatuat numai în cugetul său, şi-a găsit  alţi doi interpreţi, în nefericiţii şi efemerii lideri ai unei naţii debusolate: un repetent şi un plastograf. Adică, în nişte căcărăi !        

Judecător CCR, la ordinul PSD

Pesedistul Iosif Armaş a ordonat ca CCR să îl defavorizeze pe Băsescu

 

Judecătorul CCR Ioan Predescu va vota astăzi aşa cum i-a ordonat "stăpânul" său, controversatul om de afaceri Iosif Armaş, proprietarul staţiunii Herculane.

La începutul lunii august, omul de afaceri l-a chemat acasă pe judecătorul Predescu şi i-a ordonat să facă orice ca să valideze referendumul şi să-l dărâme pe Băsescu.

Aservirea lui Predescu faţă de Armaş s-a produs încă din anii 2000.

În timp, judecătorul Ioan Predescu a obţinut de la omul de afaceri favoruri materiale şi sprijin în obţinrea unor demnităţi publice, inclusiv în cea de judecător al CCR.

Ca urmare, Predescu nu mişcă în front şi face ce-i dictează "stăpânul" Armaş, care-i speculează dependenţa de alcool şi disponibilitatea de a face mici sau mari servicii, contra cost.

De altfel, mai mulţi parlamentari PSD sunt la mâna omului de afacri. Iosif Armaş a devenit cunoscut mai ales după ce a primit aproape cadou, la un preţ modic, staţiunea Herculane de la prietenul său, Adrian Năstase. De când a cumpărat staţiunea, ceea ce era odinioara Perla Banatului a ajuns o paragină.

Softul căcărăilor

Botoşenean prin naştere şi bucureştean prin adopţie, Mihai Sevastos a conceput şi a edidat, în anul 1937, la comanda capilor Primăriei ploieştene, una dintre cele mai complexe şi mai elaborate monografii autohtone, o lucrare reprezentativă pentru un oraş precum capitala Prahovei. Desigur, dat fiind reeditarea, relativ recentă, a operei cu pricina rândurile de faţă nu-şi propun, nici în glumă, a se erija într-o prezentare, chiar şi nsumară, a amintitei „Monografii”. Dimpotrivă ! Aşa cum se ştie, apărută în anul 1937, Monografia Ploieştilor a fost concepută şiu elaborată de către Sevastos în acei ani, 30, când  talentele statisticienilor nu stăteau în accesarea,printr-un simplu şi lejer „click”, al bazei de date, ci în „sfântul plaivaz” şi „sfânta terfeloagă”, comunul şi anticul registru în care amploiatul diverselor servicii publice, nota toate datele referitoare la un subiect sau la un eveniment ce trebuia consemnat. Aşa s-a întâmplat şi, cine este curios să afle cele mai năstruşnice sau inedite amănunte despre locuitorii oraşului, administrarea urbei sau orice alt fapt petrecut într-o perioadă cuprinsă între mijlocul anilor 1800 şi 1935, îşi poate satisface, în detaliu, toate aceste curiozităţi. Astfel, frunzărind paginile Monografiei elaborate de migălosul şi scrupulosul Sevastos se regăsesc, spre exemplu, date referitoare de la numărul, natura şi maniera naşterilor petrecute  în anii 30, şi până la statistica amănunţită a divorţurilor ploieştenilor, după vârsta, ocupaţiile, originile sau orientările religioase ale soţilor, până la cauzele acestor despărţiri. După cum, doritorii de detalii edilitar-gospodăreşti pot afla cum şi în ce an au fost pavate fiecare dintre străzile  şi trotuarele , precum şi sistemul împărţirii administrative a urbei ori numărul şi numele medicilor sau al avocaţilor ce funcţionau în perioada respectivă. Asta, pe lângă amănunţile statistici referitoare la numărul, compoziţia şi ocupaţia , din acei ani de început de veac, a ploieştenilor. Revenind la zilele noastre, tot acest noian de date şi informaţii cuprinse în Monografia lui Sevastos par iţite din desuetudine . Cât priveşte încercarea temerară de a afla de prin site-urile diverselor instituţii publice a unor informaţii de genul celor cuprinse în Monografia lui Sevastos, aceasta poate fi cotată doar ca un simplu exerciţiu de imaginaţie.Şi, în plină larmă iscată de glorioşii guvernanţi în urma ratării ultimului referendum şi a interpretării cifrelor, a paragrafelor de legi şi a altor documente după cum învârte vântul intereselor politice girueta intereselor, poate ar fi de luat aminte că, în urmă cu multe decenii, un singur individ,fără ajutorul calculatorului, a unor softuri savante şi alte „cuceriri ale tehnicii”, înarmat doar cu bunăcredinţă, profesionalism şi seriozitate a reuşit performaţa să dea cu tifla unui alai de „profesionişti” şi alţi  guvernanţi şi politicieni „virusaţi”.

Bordelul fecioarelor

Poate numai naivii, optimiştii incurabili, neiniţiaţii sau marţienii mai pot spera într-o undă de castitate morală a politicienilor, în general, dar, mai cu seamă, în a celor ce populează scena mioritică. "Numai boul e consecvent" pare a fi sloganul-crez sub care o parte destul de însemnată a politicienilor noştri îşi exhibă talentele şi aspiraţiile lor spre sfânta linişte a prosperităţii veşnice. Scăpată, precum o viitură intempestivă, după marea schismă a comunismului autohton din decembrie 89, o parte "atent selecţionată" a activului de rang inferior şi frustrat al PCR, UTC, UGSR , pitită şi blagoslovită de zâmbetul întâiului revoluţionar al neamului, Ion Iliescu, a inundat, prin puzderia de partiduleţe şi spre marea aiureală a unui electorat feciorelnic în pluripartidism, ograda aridă şi înţelenită de anii partidului unic a politicii băştinaşe. Aşchii ale aceluiaşi copac găunos şi alimentaţi de aceaiaşi sevă şi mentalitate, rafinată prin propaganda multiplelor lecţii ale" învăţământului de partid", noii politicieni ai neamului, înfrăţiţi şi înrăiţi în destule potlogării ante-decembriste, mai mult sau mai puţin secrete, liant al unui eteren sentiment şantajabil, au prins a se juca de-a democraţia şi diversitatea ideologică. Desigur, pentru legitimitate şi credibilitate, cele mai importante grupă politice şi-au agăţat la reverele noilor costume democratice personalităţi nevirusate de noua cumetrie politică şi care, de modă veche fiind, sperau la reânodarea, după precepte neoriginale, a unei veritabile convieţuiri politice. Pe de altă parte, noile partide dâmboviţene, prinse într-un etern şi , de multe ori, deranjant cadril ideologic, au fost populate şi de o altă categorie de politicieni, provenită din tagma unor eşuaţi sau frustraţi profesional, personaje pentru care profesia în care erau pregătiţi şi ar fi trebuit să presteze nu le-ar fi adus prosperitatea, tihna, rangul şi avantajele oferite de noua meserie, aceea de lucrător cu vorba şi cu votul. Normal, după frenezia adolescentină a primilor ani de politică autohtonă, unele dintre personajele politice, atingându-şi ţelul bunăstării ori fluierând prea tare în biserică, au ieşit din peisaj, o parte dintre noii prosperi preferând să-şi rumege în discreţie "răsplata jertfei patriotice" de a fi fost pe baricadele politichiei şi, pentru propriul amuzament, să-şi închirieze ori să-şi inventeze alţi băieţi de prăvălie care să rânească, în beneficiul "şefului", prin grajdurile politicii. De la această frăţie ideologică se trag şi "inexplicabilele" alianţe, aşa-zis, contra naturii, precum şi turismul politic practicat de o  majoritate destul de jenantă de politicieni care, invocând, într-o cacofonie logică de Gâgă, "mari frământări lăuntrice" ori alte "revelaţii" sau conflicte existenţiale, se colorează politic mai lesne decât un cameleon. Bineânţeles, insultând inteligenţa , de multe ori superioară lor, a majorităţii electoratului, cohorte ale acestor personaje ce vieţuiesc în acest bordel  cu ifose şi pretenţii de seriozitate, de le pui la îndoială puritatea ideologică şi buna credinţă a gesturilor politice, se întrec în a roşi feciorelnic sau a se indigna cu mânie proletară. Mai mult, în sprijinul lor, ăste fecioare de bordel îşi  arvunesc şi o liotă de trubaduri şi scribi care să le proslăvească măreţele lor fapte de arme ori, la nevoie, să le apere, "de intoxicaţii şi calomnii nemeritate", fecioria de mult pierdută prin noianul paturilor prin care s-au prostituat. Pentru un ciolan sau, ăi mai norocoşi, pentru o halcă de carne macră. Fiecare, după prestaţie şi noroc. Doar, nenea Iancu a spus că lumea e multă şi norocul e puţin !           

Carcalacii

Asemenea unei lespezi uitată de vreme sub care, de-o ridici, dai peste o dizgraţioasă viermuială, disclocarea telenovelistică a semi-sinucigaşului naţional din solul zambaccian şi depunerea în universul penitenciar rahovean a strârnit colonia carcalacilor de partid şi de interese. Ameţiţi de spaima de a nu fi striviţi , la rându-le, sub nemiloasa talpă a legii şi orbiţi de furia iscată de insultătorul gest de a nivela "Everestul năstăsian" la cota constituţională a unui simplu şi normal cetăţean, cetele de carcalaci au prins a se repezi, spre o devorare rapidă, asupra puţinelor bucăţi din carnea nealterată a naţiei.Mişunând frenetic, într-un continuu şi dizgraţios slalom printre paragrafe ori îmbăloşind cu dispreţul emanat legile ce le stăteau în calea cuceririi întregii "case a naţiei", cohortele cernite ale gângăniilor cu pricina au reuşit să invadeze, maculând, toate cotloanele aşezământului mioritic. Asta, în pofida unor "insecticide" , unele constituţionale, faţă de care, datorită grosimei carcasei de sfidare dobândită  în ani de protejare de carcalacii noştri, au avut efectul unei frecţii la picior de lemn. De altfel, observând invazia carcalacilor băştinaşi şi uimiţi de agresivitatea acestor dăunători, mai toţi vecinii europeni au sărit în sprijinul celor atacaţi şi ameninţaţi cu infestarea( judecători ai Curţii Constituţionale, Avocat al Poporului, preşedinţi de Cameră şi de ţară) însă nici prafurile, mai mult diplomatice, ale vecinilor nu  au avut efect, cetele carcalacilor forfotind, într-o voioşie păguboasă, prin toată gospodăria.În fapt, de-ar fi să privim retro, în condiţiile în care, de ani buni, câţiva cetăţeni ce se pretind a fi campioni ai igienei şi a consensului au umplut curtea cu zoaiele, gunoaiele şi alte resturi de pe la chermezele lor tovărăşeşti,obicei preluat şi de odraslele lor, invazia gângăniilor cu pricina era previzibilă. Mai ales, în situaţia în care, din mimetism sau ignoranţă, s-au mai găsit şi o seamă de concetăţeni care au crezut în exemplu oferit de acei "stălpi ai neamului" şi, din lipsa canalizării sau din comoditate, au lăsat mizeria să încurajeze naşterea şi proliferarea carcalacilor.  Acum, răul fiind făcut şi casa învadată de neprietenoasele şi dezagreabilele insecte aducătoare de molime, mai ales pe vreme de caniculă, unicul antidot împotriva asaltului carcalacilor îl constituie aplicarea unui energic şi consistent jet de insecticid votant, unicul în măsură să stârpească pofta de stăpânire a acestor gângănii.          

Revolta potăilor

Odată prins cu raţa-n gură şi cu plastografia în buzunar, în sprijinul primului dulău guvernamental au sărit, din toate cotloanele ogrăzii de partid, mai toate cotârlele hămesite să prindă din partea încolţitului, după  terminarea hămăilelii generale, cel puţin o limbă umedă şi reconoscătoare. Cu era de aşteptat, la un prim semn venit din partea matusalemicului mascul alfa al haitei, Ilici cel roşu, căţelandrii pripăşiţi prin odăile pontilice şi-au abandonat, pentru moment, savuroasa îndeletnicire de lins ciolănaşele ministeriale primite în dar, şi au pornit corul lătrăturilor împotriva tuturor celor ce au îndrăznit să pună la îndoială pedigree-ul dulăului şef şi să-l treacă în categoria maidanezilor de rând. Astfel, cei mai conştiincioşi apărători ai smotocitei blăniţe pontilică au fost o corcitură sindicalisto-ministerială adunată de prin pieţile pe unde fusese, mai an, în mitingeală şi pripăşită prin curtea educaţiei, pomădatul şi dresatul caniche recuperat din saloanele din Kiseleff şi  pus să păzească o doamnă oarbă şi un bătrân şi cam senil şi năpârlit ciobănesc mioritic obişnuit să dea ture pe la diverse curţi. Cu toată hărmălaia generală iscată de lătrăii cu pricina şi în pofida uşoarelor semne de turbare manifestate, asistenţa, în special aceea din afara graniţelor şi neobişnuită cu asemenea "efuziuni" ale nervilor canini, nu a fost prea impresionată şi a aplicat, spre marea disperare a haitei, înţelepciunea vorbelor :"câinii latră, caravana trece!" Desigur, de asaltul maidanezilor de partid, întărâtaţi de pe margini de alţi confraţi, mai de rasă , dar mai telegenici, nu au scăpat obişnuiţii casei, în frunte cu preşedintele Băsescu, precum şi o seamă de somităţi ale lumii academice, o lume total străină  potăilor, dar cu atât mai neprietenoasă, unica vină a distinşilor agresaţi de agresivitatea atacurilor fiind aceea că nu au fost de acord cu ridicarea unui maidanez guvernamental la rang de câine de rasă pură.Or, un asemenea afront adus mândriei maidaneze, coroborat şi cu alte şuturi încasate , mai ales din partea unor judecători netrecuţi prin "canisa de partid" , dar şi din partea unor "agenţi străini" ai "dictatorului Băsescu", ascuşi sub identitatea unor specialişti şi jurnalişti, unii de la "fiţuici" gen FAZ, Le Monde, Nature, Washington Post etc, nu puteau trece fără o lătrătură şi, dacă se putea, o muşcătură din partea turmei înfuriate.În ceea ce-l priveşte pe dulăul principal, în apărarea căruia au sărit celelalte potăi, deşi încolţit, a reuşit, ajutat şi de alţi căţelandri, să-şi tragă câteva ciolane , printre care Monitorul Oficial şi comisiile care să-i ateste rasa, în cuşca sa provizorie, sperând că, odată cu noua sesiune de îngrăşare din toamnă va reuşi să reziste în coteţu-i roşu, guvernamental, cel puţin patru ani.Asta, dacă nu, agasaţi de schelălăielile şi numeroasele coţcării ale hămesitei haite maidaneze, hingherii electorali îşi vor pune la bătaie laţul votului şi vor mai rări din liota lătrăilor ce se vor şi se pretind altceva decât sunt: nişte potăi agresive şi gălăgioase în stare, pentru un os cât de mic, de orice muşcătură sau gudureală!