Judecător CCR, la ordinul PSD

Pesedistul Iosif Armaş a ordonat ca CCR să îl defavorizeze pe Băsescu

 

Judecătorul CCR Ioan Predescu va vota astăzi aşa cum i-a ordonat "stăpânul" său, controversatul om de afaceri Iosif Armaş, proprietarul staţiunii Herculane.

La începutul lunii august, omul de afaceri l-a chemat acasă pe judecătorul Predescu şi i-a ordonat să facă orice ca să valideze referendumul şi să-l dărâme pe Băsescu.

Aservirea lui Predescu faţă de Armaş s-a produs încă din anii 2000.

În timp, judecătorul Ioan Predescu a obţinut de la omul de afaceri favoruri materiale şi sprijin în obţinrea unor demnităţi publice, inclusiv în cea de judecător al CCR.

Ca urmare, Predescu nu mişcă în front şi face ce-i dictează "stăpânul" Armaş, care-i speculează dependenţa de alcool şi disponibilitatea de a face mici sau mari servicii, contra cost.

De altfel, mai mulţi parlamentari PSD sunt la mâna omului de afacri. Iosif Armaş a devenit cunoscut mai ales după ce a primit aproape cadou, la un preţ modic, staţiunea Herculane de la prietenul său, Adrian Năstase. De când a cumpărat staţiunea, ceea ce era odinioara Perla Banatului a ajuns o paragină.

Softul căcărăilor

Botoşenean prin naştere şi bucureştean prin adopţie, Mihai Sevastos a conceput şi a edidat, în anul 1937, la comanda capilor Primăriei ploieştene, una dintre cele mai complexe şi mai elaborate monografii autohtone, o lucrare reprezentativă pentru un oraş precum capitala Prahovei. Desigur, dat fiind reeditarea, relativ recentă, a operei cu pricina rândurile de faţă nu-şi propun, nici în glumă, a se erija într-o prezentare, chiar şi nsumară, a amintitei „Monografii”. Dimpotrivă ! Aşa cum se ştie, apărută în anul 1937, Monografia Ploieştilor a fost concepută şiu elaborată de către Sevastos în acei ani, 30, când  talentele statisticienilor nu stăteau în accesarea,printr-un simplu şi lejer „click”, al bazei de date, ci în „sfântul plaivaz” şi „sfânta terfeloagă”, comunul şi anticul registru în care amploiatul diverselor servicii publice, nota toate datele referitoare la un subiect sau la un eveniment ce trebuia consemnat. Aşa s-a întâmplat şi, cine este curios să afle cele mai năstruşnice sau inedite amănunte despre locuitorii oraşului, administrarea urbei sau orice alt fapt petrecut într-o perioadă cuprinsă între mijlocul anilor 1800 şi 1935, îşi poate satisface, în detaliu, toate aceste curiozităţi. Astfel, frunzărind paginile Monografiei elaborate de migălosul şi scrupulosul Sevastos se regăsesc, spre exemplu, date referitoare de la numărul, natura şi maniera naşterilor petrecute  în anii 30, şi până la statistica amănunţită a divorţurilor ploieştenilor, după vârsta, ocupaţiile, originile sau orientările religioase ale soţilor, până la cauzele acestor despărţiri. După cum, doritorii de detalii edilitar-gospodăreşti pot afla cum şi în ce an au fost pavate fiecare dintre străzile  şi trotuarele , precum şi sistemul împărţirii administrative a urbei ori numărul şi numele medicilor sau al avocaţilor ce funcţionau în perioada respectivă. Asta, pe lângă amănunţile statistici referitoare la numărul, compoziţia şi ocupaţia , din acei ani de început de veac, a ploieştenilor. Revenind la zilele noastre, tot acest noian de date şi informaţii cuprinse în Monografia lui Sevastos par iţite din desuetudine . Cât priveşte încercarea temerară de a afla de prin site-urile diverselor instituţii publice a unor informaţii de genul celor cuprinse în Monografia lui Sevastos, aceasta poate fi cotată doar ca un simplu exerciţiu de imaginaţie.Şi, în plină larmă iscată de glorioşii guvernanţi în urma ratării ultimului referendum şi a interpretării cifrelor, a paragrafelor de legi şi a altor documente după cum învârte vântul intereselor politice girueta intereselor, poate ar fi de luat aminte că, în urmă cu multe decenii, un singur individ,fără ajutorul calculatorului, a unor softuri savante şi alte „cuceriri ale tehnicii”, înarmat doar cu bunăcredinţă, profesionalism şi seriozitate a reuşit performaţa să dea cu tifla unui alai de „profesionişti” şi alţi  guvernanţi şi politicieni „virusaţi”.

Carcalacii

Asemenea unei lespezi uitată de vreme sub care, de-o ridici, dai peste o dizgraţioasă viermuială, disclocarea telenovelistică a semi-sinucigaşului naţional din solul zambaccian şi depunerea în universul penitenciar rahovean a strârnit colonia carcalacilor de partid şi de interese. Ameţiţi de spaima de a nu fi striviţi , la rându-le, sub nemiloasa talpă a legii şi orbiţi de furia iscată de insultătorul gest de a nivela "Everestul năstăsian" la cota constituţională a unui simplu şi normal cetăţean, cetele de carcalaci au prins a se repezi, spre o devorare rapidă, asupra puţinelor bucăţi din carnea nealterată a naţiei.Mişunând frenetic, într-un continuu şi dizgraţios slalom printre paragrafe ori îmbăloşind cu dispreţul emanat legile ce le stăteau în calea cuceririi întregii "case a naţiei", cohortele cernite ale gângăniilor cu pricina au reuşit să invadeze, maculând, toate cotloanele aşezământului mioritic. Asta, în pofida unor "insecticide" , unele constituţionale, faţă de care, datorită grosimei carcasei de sfidare dobândită  în ani de protejare de carcalacii noştri, au avut efectul unei frecţii la picior de lemn. De altfel, observând invazia carcalacilor băştinaşi şi uimiţi de agresivitatea acestor dăunători, mai toţi vecinii europeni au sărit în sprijinul celor atacaţi şi ameninţaţi cu infestarea( judecători ai Curţii Constituţionale, Avocat al Poporului, preşedinţi de Cameră şi de ţară) însă nici prafurile, mai mult diplomatice, ale vecinilor nu  au avut efect, cetele carcalacilor forfotind, într-o voioşie păguboasă, prin toată gospodăria.În fapt, de-ar fi să privim retro, în condiţiile în care, de ani buni, câţiva cetăţeni ce se pretind a fi campioni ai igienei şi a consensului au umplut curtea cu zoaiele, gunoaiele şi alte resturi de pe la chermezele lor tovărăşeşti,obicei preluat şi de odraslele lor, invazia gângăniilor cu pricina era previzibilă. Mai ales, în situaţia în care, din mimetism sau ignoranţă, s-au mai găsit şi o seamă de concetăţeni care au crezut în exemplu oferit de acei "stălpi ai neamului" şi, din lipsa canalizării sau din comoditate, au lăsat mizeria să încurajeze naşterea şi proliferarea carcalacilor.  Acum, răul fiind făcut şi casa învadată de neprietenoasele şi dezagreabilele insecte aducătoare de molime, mai ales pe vreme de caniculă, unicul antidot împotriva asaltului carcalacilor îl constituie aplicarea unui energic şi consistent jet de insecticid votant, unicul în măsură să stârpească pofta de stăpânire a acestor gângănii.          

Revolta potăilor

Odată prins cu raţa-n gură şi cu plastografia în buzunar, în sprijinul primului dulău guvernamental au sărit, din toate cotloanele ogrăzii de partid, mai toate cotârlele hămesite să prindă din partea încolţitului, după  terminarea hămăilelii generale, cel puţin o limbă umedă şi reconoscătoare. Cu era de aşteptat, la un prim semn venit din partea matusalemicului mascul alfa al haitei, Ilici cel roşu, căţelandrii pripăşiţi prin odăile pontilice şi-au abandonat, pentru moment, savuroasa îndeletnicire de lins ciolănaşele ministeriale primite în dar, şi au pornit corul lătrăturilor împotriva tuturor celor ce au îndrăznit să pună la îndoială pedigree-ul dulăului şef şi să-l treacă în categoria maidanezilor de rând. Astfel, cei mai conştiincioşi apărători ai smotocitei blăniţe pontilică au fost o corcitură sindicalisto-ministerială adunată de prin pieţile pe unde fusese, mai an, în mitingeală şi pripăşită prin curtea educaţiei, pomădatul şi dresatul caniche recuperat din saloanele din Kiseleff şi  pus să păzească o doamnă oarbă şi un bătrân şi cam senil şi năpârlit ciobănesc mioritic obişnuit să dea ture pe la diverse curţi. Cu toată hărmălaia generală iscată de lătrăii cu pricina şi în pofida uşoarelor semne de turbare manifestate, asistenţa, în special aceea din afara graniţelor şi neobişnuită cu asemenea "efuziuni" ale nervilor canini, nu a fost prea impresionată şi a aplicat, spre marea disperare a haitei, înţelepciunea vorbelor :"câinii latră, caravana trece!" Desigur, de asaltul maidanezilor de partid, întărâtaţi de pe margini de alţi confraţi, mai de rasă , dar mai telegenici, nu au scăpat obişnuiţii casei, în frunte cu preşedintele Băsescu, precum şi o seamă de somităţi ale lumii academice, o lume total străină  potăilor, dar cu atât mai neprietenoasă, unica vină a distinşilor agresaţi de agresivitatea atacurilor fiind aceea că nu au fost de acord cu ridicarea unui maidanez guvernamental la rang de câine de rasă pură.Or, un asemenea afront adus mândriei maidaneze, coroborat şi cu alte şuturi încasate , mai ales din partea unor judecători netrecuţi prin "canisa de partid" , dar şi din partea unor "agenţi străini" ai "dictatorului Băsescu", ascuşi sub identitatea unor specialişti şi jurnalişti, unii de la "fiţuici" gen FAZ, Le Monde, Nature, Washington Post etc, nu puteau trece fără o lătrătură şi, dacă se putea, o muşcătură din partea turmei înfuriate.În ceea ce-l priveşte pe dulăul principal, în apărarea căruia au sărit celelalte potăi, deşi încolţit, a reuşit, ajutat şi de alţi căţelandri, să-şi tragă câteva ciolane , printre care Monitorul Oficial şi comisiile care să-i ateste rasa, în cuşca sa provizorie, sperând că, odată cu noua sesiune de îngrăşare din toamnă va reuşi să reziste în coteţu-i roşu, guvernamental, cel puţin patru ani.Asta, dacă nu, agasaţi de schelălăielile şi numeroasele coţcării ale hămesitei haite maidaneze, hingherii electorali îşi vor pune la bătaie laţul votului şi vor mai rări din liota lătrăilor ce se vor şi se pretind altceva decât sunt: nişte potăi agresive şi gălăgioase în stare, pentru un os cât de mic, de orice muşcătură sau gudureală!       

Păpuşarii delirului

Geaba îi ia lumea în serios, tocindu-şi nervii, timplu şi logica, pe hitlericii, pogonicii şi agaricii cocoţaţi, precum babuinii, prin copacii guvernării de unde, tot asemenea amintitelor primate, ţipă, scuipă şi aruncă banane în capul trecătorilor ori se scălânbăie la tot ce nu le convine. Sărmanii agitaţi, gelaţi, pomădaţi şi îmbăţoşaţi în fudulie nu sunt, în fapt, personajele principale ale vodevilului politic, degenerat într-o şuşă de mahala cu numeroase derapaje cu iz penal. Băieţii cu pricina, în pofida ifoselor bâlbâite şi a solemnităţii de ciocli ai decenţei, sunt numai nişte banale şi efemere păpuşi burduşite cu paie şi cârpe şi manevrate, din dosul cortinei, de adevăraţii patriarhi ai haosului belicos iscat în spaţiul politichiei mioritice. Poate, la vremea sa, fostul lipitor de afişe electorale pentru socialiştii francezi (potrivit propriilor destăinuiri), ajuns premier dâmboviţean, putea fi trecut în tagma, destul de săracă, a promisiunilor politice. Spălăţel, curăţel, cam nevricos şi tupeist, dar mlădios în faţa şefilor, junele pupil al pesedeului, cu aerul său de chelner de bacşişuri mici, se mula pe gustul seniorilor, ascensiunea sa fiind, mai ales, consecinţă a unor calcule cinice făcute de barosanii partidului ce-şi doreau a păstra accesul la butoanele conducerii chiar şi după o aparentă pensionare politică. Mai tomnatic, dar vândut în târg tot la preţ de prospătură, antoneasca "vizavea" a lui pontilică pesedistul a fost prăsit şi crescut, mângâiat pe pletele-i feciorelnice şi scos în lume de potentaţii liberali tot în ideea de a face ghiduşii politice prin interpuşi. O manieră de lucru care, de altfel, a fost patentată cu succes în lumea afacerilor băştinaşe unde, de multe ori, "nu e ce pare a fi".Dar, revenind la cârlanii noştri, este lesne de bănuit că toate năzbâtiile şi tot călcatul în străchini a actualei trupe guvernamentale, în frunte cu dezarmant de delirantul inamic al logicii politicii şi a legislaţiei, asta care este,  sunt plăsmuite şi ghidonate din umbră de doi dintre cei mai iscusiţi păpuşari ai epocii post-decembriste, Adrian Năstase şi Dan Voiculescu,la cei doi "masculi alfa", de care ambii şefi ai concubinajului usleist  sunt dependenţi şi ascultă cu sfinţenie, se află toate firele. Coincidenţă sau nu, atât mentorul pontănelului premier, proaspătul deţinut Năstase, cât şi mai noul tătuc al crinuţului penelist(după decuplarea de la ţâţa financiaro-poltică patriciană), recent demisionarul din Senat patron de Grivco, au avut şi încă mai au îndelungi bătălii pe frontul justiţiei, iar, tot ca o "coincidenţă", pentru ambii moguli, unicul şi cel mai indigest inamic este preşedintele Băsescu, deoarece, printre altele şi spre marea lor uimire, i-a lăsat pe magistraţii patriei să-şi facă misia, fără neaoşele şi binevenitele intervenţii. De unde şi zbaterea epopeică şi în măsură de a da peste cap şi fragila stabilitate a unei ţări şi aşa agăţate de coada căruţei europene de suspendare a preşedintelui Băsescu. Iar, pentru atingerea acestui unic ţel, mai ales acum, după încarcerarea stâlpului pesedismului autohton, Adrian Năstase, fiecare dintre cei doi păpuşari au pus la bătaie ce au avut mai bun: unul un premier aflat la vârsta întrebărilor şi a jucăriilor, iar celălalt un somnoros bun de scos noaptea pe sticlă să-şi refuleze frustrările isterizante şi o scenă media unde cele două odoare să-şi etaleze nurii de marionete de partid şi de stat. Încarcerarea, în pofida tuturor manevrelor de temporizare şi înduioşare, cel puţin a poporului doritor de momente telenovelistice, colosului pesedist, precum şi iminenta înfăţişare în faţa judecătorilor Înaltei Curţi, motiv de renunţare la deliciile funcţiei de senator, a gânditorului de la Grivco, au accelerat, până la depăşirea vitezei legale, a tuturor procedurilor, legale şi mai puţin legale, de suspendare a preşedintelui Băsescu, mai ales că, numai într-o singură zi, judecătorii Curţii Constituţionale , prin deciziile date, le-au dat cu maiul constituţional în cap. Aşa încât, tot dintr-un condei şi într-o nejustificată şi nefirească grabă, pripitul premier , ce se laudă şi cu un plagiat în drept, a reuşit "performanţa" ca, de dragul mentorului încarcerat şi orbit de furia suspendării prezidenţiale, prin desconsiderarea sfidătoare a unei decizii a Curţii Constituţionale şi intrarea sub incidenţa unei culpe penale privind uzurparea de funcţii şi atribuirea unor prerogative necuvenite, cât şi prin trecerea, în premieră în întreaga sa existenţă, a Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, să intre în istoria neagră a neamului. Bineânţeles, fiind pornit pe treabă şi supărat fleaşcă pe magistraţii care i-au încarcerat jupânul şi nu îi fac toate pohtele, freneticul premier, ajutat de sfetnici la fel de luminoşi, în câteva zile, va da un ucaz prin care va trece Curtea Constituţională, ANI, DNA, Parchetul şi toate instituţiile vertebrate care îl incomodează sub cizma sa.  Şi toate astea, sub privirile, deja siderate, ale europenilor care nu pricep şi nu concep maniera delirantă a "cetei lui piţigoi" de a înţelege democraţia. Însă, aflat în sevrajul puterii, pontilicului naţional nu-i pasă de "Evropa şi poveţile ei", ci, mândru de isprăvile sale inspirate de cei doi corifei Bombonel şi Motănel, a purces, în pas zglobiu şi cu amica sa, crinuţa la braţetă, spre visul vieţii sale, Bruxelles. Doar, nu era să-şi lase"fideaua" acasă,"singură şi ambetată" .          

Oul naţional

Dintr-o singură mişcare dibace, Adrian Năstase s-a metamorfozat din cel mai important şi notoriu proprietar de ouă al poporului din Cornu, într-un imens, preţios şi gingaş ou naţional. A fost suficientă o secundă de bărbăţie tremurată, concretizată printr-o excesiv de mediatizată semi-sinucidere de protocol şi, pe dată şi în emoţia naţională iscată, statul condamnatului Năstase a fost aruncat în derizoriu şi,dintr-un glonţ nedefinit, s-a întrupat, precum Afrodita din spuma mării, un fragil martir al neamului pe care, mai ales simpatizanţii, îl ocrotesc de toate viforniţele duşmane mai ceva decât pe oul primordial. Motivele acestei atitudini mămoase ce, în multe situaţii, frizează o balcanică ploconire la căpătâiul unui cetăţean pe fruntea căruia Justiţia, aceiaşi care, în alte două cazuri, l-a absolvit de orice păcate, i-a pus pecetea de vinovat definitiv, sunt izvorâte din mai multe surse, de la simpla şi omenească compasiune amicală, până la cinicele calcule politicianiste. Însă, indiferent de motivaţiile ce au angrenat toată această maşinărie propagandistico-emoţională, toate personajele implicate, în frunte cu eroul principal, au ca unic obiectiv eludarea materializării unei sentinţe judecătoreşti prilej pentru apelarea la tot arsenalul din dotarea camarazilor sinucisului naţional. După cum am mai trăit,destul de recent, o parte dintre aceste "metode de lucru" au fost probate, cam de aceiaşi actori, şi şi-au dovedit eficienţa pe sănătatea, la fel de plăpândă şi aflată într-o iminentă incidenţă cu bisturiul, unui alt fruntaş pesedist şi plimbăreţ pe targă, bolnăviorul erou de dosar penal, argeşeanul Nicolescu. Şi în acele momente "de mare emoţie populară", în ciuda viscolului, a omătului şi gerului, alaiul de granguri pesedişti, din mijlocul căruia răzbăteau războinice şi vituperante vorbe slobozite la adresa magistraţilor ce au îndrăznit să transforme un "înger" într-un caz de targă din guriţa unui eminent "dottore" ajuns premier, a mitingit în faţa tribunalului, iar aceleaşi medic grijuliu, în aceleaşi saloane de urgenţă,  l-a scos din ghearele morţii pe argeşean şi l-a redat unei noi şi vioaie campanii electorale victoriase. De astă dată,  având în vedere anvergura personajului, precum şi miza mult sporită, potul cel mare fiind un sejur de 8 luni la Rahova, scenariul a suferit unele ajustări, tot poporul televizionist zgâindu-se, în miez de noapte, la ieşirea din rolul de viitor deţinut şi intrarea, pe targă, în acel de "mare căinat al naţiei" a "divei din Zambaccian". Toate, sub atenta supraveghere a milosului ministru de interne care, pătruns de importanţa misiei sale, s-a erijat, când în plutonierul de serviciu, când în baby sitter-ul marelui ratat în ale sinuciderii. Cum era de aşteptat, dat fiind expunerea momentului, din tot acest spectacol nu au lipsit eternii "indignaţi" de pripas, revoltaţii din dotarea partidului de guvernământ, "oportunul" pelerinaj al unor fruntaşi pesedişti la căpătâiul rănitului voluntar, "stegarul cu barbă" şi, ca la orice bâlci, nevroticul Codrin Ştefănescu fără "senatorul bideu" din dotare. Toată această asistenţă, învăluită în secretomania instaurată în jurul nepreţuitului  şi neprihănitului jertfit  pe altarul luptei împotriva zeghei, aşteaptă cu sufletul la gură ca echipa avocaţilor să apese pe toate butoanele chichiţelor avocăţeşti, comisiile medicale să depisteze cât mai multe "temeiuri serioase" în favoarea tratării pacientului numai în saloanele civile ale Spitalului de Urgenţă, iar "cârcotaşii" să uite preţiosul odor de pe patul de spital este, în fapt, doar un ou...încondeiat. De o justiţie cărei nu prea îi mai funcţionează telefoanele şi nu prea se mai emoţionează, feciorelnic, de plastografii de partid.              

Arogantul copy paste

În sfârşit, după lupte seculare ce au durat cinci săptămâni, adolescentul neâmplinit şi necizelat, premierul Ponta, a intrat în rândul lumii bune, a plagiatorilor băştinaşi cu scârţ şi ştaif, ocupându-şi un bine-meritat loc în fruntea unui lung alai de purtători ilegali de glagorie autentificată prin patalamale străvezii. Desigur, în faţa unui asemenea afront pus pe note , până în prezent, de două "fiţuici obscure şi părtinitoare", revista nord-americană "Nature" şi cotidianul german FAZ, puseul de aroganţă al "cârlanului" din ograda Kiseleff a deviat, după cum era de aşteptat din partea unui "dottore", spre derizoriul unor plăsmuiri jalnic de infantile şi eliptice de logică şi bun simţ. Mai întâi că, în percepţia arogantului second hand, Ponta, publicaţiile care au îndrăznit să arunce în aer păpuşa gonflabilă din fruntea USL-ului şi a Guvernului nu merită nicio atenţie sau tratament politicos, ambele fiind patronate,cel puţin spiritual, de omniprezentul duh machiavelic al "dictatorului Băsescu", omul care, din dorinţa oarbă de a împiedica excursia de Bruxelles, la care visează pontăcelul naţiei, a fost în stare să se pună cu burta pe sms-uri şi să-i facă pe ageamii celor două publicaţii de duzină să creadă că bravul premier e un plastograf patentat. Cum ar veni, nişte publicaţii de care nici măcar Vanghelie sau Mazăre , cât e el de umblat pe coclaurii lumii, nu au auzit, şi-au permis să creadă "şopârlele" unui " odios dictator"  şi ale unui fost ministru al educaţiei, un doctor făcut pe puncte la Sorbona şi s-au pornit să strice bunătate de imagine unui june politician şi şef de Guvern care taman ce a avut onoarea să facă vocalize, în calitate de microbist de fiţe, în tribunele poloneze. Desigur, pentru a se apăra de mârşavele  acuze de plagiat propagate de amintitele publicaţii de 2 lei, cu mult sub nivelul "prestigioaselor" Arici Pogonici , Cutezătorii, Minitehnicus  sau URSS azi, notoriul doctor în drept şi conducător al echipei guvernamentale "cea mai cinstită din istoria neamului", a anunţat că se va supune judecăţii unei comisii de etică, proaspăt reformată de "elementele duşmănoase"  din care nu vor lipsi cele mai însemnate creiere năduşite ale norodului, în frunte cu al interimarului ministru-sindicalist, Liviu Pop, ori luminatul publicist-patron şi senator prahovean, Georgică Severin. Iar, dacă nici după verdictul, mai mult decât favorabil, comisiei cu pricina, campania duşmănoasă, iniţiată de Băsescu, a celor două tipărituri nu va înceta, premierul îşi va repera onoarea întinată apelând la mentorul şi părintele său spiritual, de la care, pare-se, a luat doar aroganţa, distinsul domn Năstase, căruia îi va solicita o adeverinţă care să certifice originalitatea plastografiei incriminată de nişte strîini ce nu cunosc fineţurile şi "realităţile societăţii româneşti". Or, dacă şi această ultimă  încercare de splălare a obrazului tânărului doctor-premier va fi sortită eşecului, o ultimă soluţie ar mai fi ca, într-un elan revoluţionar specific idolului său, Che Guevara, neprihănitul "dottore" să dea o ordonanţă de urgenţă prin care să se decidă interzicerea, pe veci, a celor două publicaţii infame, după care să încalece în eco-autoturismul primit "suvenir de amintire" şi să o zbughească, cât mai repede, la Bruxelles, să prindă un loc pe strapontină. Să vadă cât mai bine sosirea "odiosului"  Băsescu, omul care i-a răpit până şi plăcerea secretă a copy-paste-ului. Dar, i-a rămas aroganţa !

O scrisoare regăsită

Mult iubite şi stimate tovarăş "micul Titulescu" !

Suntem un colectiv de oameni ai muncii, altul decât acel grup care v-a solicitat trecerea de urgenţă a Institutului Cultural Român, for de răspindire a culturii în mase şi între toate popoarele lumii şi, mai ales, în ţările de democraţie populară, din mâinile odiosului dictator şi a camarilei sale formată dintr-un grup de deviaţonişti şi reacţionari, ca numiţii Patapievici Horia, Mungiu Cristian, Puiu Cristian şi etcetera, în mâinile trudite ale iubiţilor noştri senatori. Vă mulţumim din inimă că "a-ţi" (aşa am văzut că se scrie  pe afişele USL deci ,e corect) găsit timpul necesar ca, împreună cu tovarăşa dumneavostră de muncă şi viaţă,  mult-stimata savantă de renume judeţean şi chiar mondial, tovarăşa C. Antonescu, sau Andronescu, (mai cercetăm în dosarele de cadre) v-aţi rupt din preţiosul dumneavoastră timp şi "a-ţi" dat glas voinţei poporului de revenire a culturii, prin grija nepăieritoare a trovarăşilor senatori culturali, în sânul norodului muncitor care nu a precupeţit niciun efort şi, pe vânt, pe ger, pe zăpadă, chiar dacă nu a fost recompensat pe măsura nevoilor sale, a participat din tot sufletul la mişţcările muncitoreşti din această iarnă. Mult iubite şi stimate conducător şi călăuzitor al clasei muncitoare (cât a mai rămas după tirania pedelistă), măi, domnule copilot, ne adresăm dumneavoastră, ca la un ultim zid al plângerii, să mai faceţi un alt mic efort şi să ne redaţi pe deplin frâiele culturii adevărate, neaoşe, plivită de "buruienile imperialisto-capitaliste", şi să decretaţi, tot de urgenţă, reânfiinţarea fostului mare far al învăţăturii proletare şi socialiste, ARLUS, instituţie samavolnic desfiinţată de alţi trădători care au întinat valorile socialismului şi comunismului, trădători care, o parte, şi-au găsit sfârşitul meritat. Spre deosebire de alţi vechi şi devotaţi tovarăşi, în frunte cu această mândreţe de fiu de ilegalist, mult-iubitul tovarăş nea Nelu, care, după ce şi-au adus prinosul de recunoştinţă veşnică faţă de noua conducere, şi-au ocupat locul meritat în noua societate capitalistă nultilateral dezvoltată. Stimate tovarăşe "micul Titulescu", vă implorăm să daţi curs cererii noastre, de a reânfiinţa ARLUS şi de a îl pune în fruntea sa pe marele om de cultură de la ministerul cu acelaşi nume, tovarăşul Diaconu, sau, dacă nu se poate, pe tovarăşa sa de luptă şi viaţă deoarece, prin acest nou măreţ şi nobil gest de curaj, îi faceţi un neaşteptat şi fericit cadou ilustrului învăţător al tinerei generaţii pesediste, tovarăşul Iliescu pe care, prin asta, îl puteţi întineri cu vreo 50 de ani. Mult-iubite şi stimate domn Ponta, vă atragem respectuos atenţia că, în cazul în care nu daţi curs cererii noastre, care reprezintă, aşa cum am subliniat cu tărie (şi bere), expresia şi voinţa poporului muncitor reprezentat prin acest colectiv de oameni ai muncii, nu vom mai participa la nicio mişcare de protest, indiferent de "imboldurile" oferite, ba, mai mult, vom picheta, în semn de protest, poarta sediului central al PSD şi uşa garajului unde vă ţineţi maşina de curse. Cu speranţa vie că, şi de astă dată, strigătul poporului obidit şi ţinut în neagra noapte a prostiei de către odiosul tiran şi sinistra sa camarilă îl veţi  auzi şi îi veţi da o nouă probă de recunoştinţă, şi veţi da decretul de repunere în drepturi a luminosului ARLUS, vă asigurăm de tot sprijinul nostru şi vom face totu'  pentru victoria socialismului liberal pe întregul întins al patriei. Jos ciocoiul ! Trăiască prietenia de nezdruncinat între usliştii învingători! Trăiască şi înflorească alianţa de neânfrânt între tovarăşii socialişti, liberali şi conservatori! Trăiască USL, bastion al glumei e !
 Un grup de tovarăşi nelămuriţi, dar hotărâţi !

PS.- Mult iubite şi stimate, mai avem o dorinţă: o vrem pe neânfricata tovarăşă LOV la conducerea Academiei Române! Sau, dacă nu se poate, la " Academia Caţavencu"  !  Tot noi !

Neruşinarea ipocriziei

Două "lumini" ale neamului, doi stâlpi de nădejde ai Senatului şi ai celor două partide victoriase, socrul-premier,Ilie Sârbu, şi avocatul farfuridian, Puiu Haşoti, şi-au scremut neuronii să-i convingă pe "nătângii" care nu pricep cum merg "fineţurile" politichiei de mare rafinament şi responsabilitate şi au emanat către popor o parte dintre înţeleptele lor viziuni despre guvernarea bunului plac. O guvernare pornită în trombă, alimentată de focul mocnit al frustrărilor ce i-au mistuit pe revoluţionarii bunului simţ şi ale cărei principală şi imediată ţintă este politizarea şi a celui mai ascuns cotlon. Aşa cum şe ştie, mânaţi de viscerala ură băsesciană, apostolilor  democraţiei roşii le-au căzut ochii pe Institutul Cultural Român, una dintre instituţiile născute în şi pentru regimul Iliescu şi care, dovedindu-şi utilitatea, a dăinuit, ca orice moştenire de bun augur, sub aripa prezidenţială a urmaşilor de la Cotroceni, principala misie a respectivului for fiind propagarea culturii autohtone de calitate pe alte meleaguri. Iată că, pornit pe treabă, premierul năzdrăvan a gândit adânc şi, prin mişcare de condei şi o ordonanţă guvernamentală de urgenţă, a decis schimbarea patronului Institutului Cultural, distinsa instituţie urmând a funcţiona sub "înaltul patronaj" al "apoliticilor" senatori ai patriei, principala pricină invocată, atât de junele Ponta, cât şi de tata-socru, agronomul Sârbu, şi colegul său de strană, avocatul Haşoti, fiind caracterul politic oferit ICR-ului de  instituţia prezidenţială, Senatul fiind, după mintea şi argumentaţia restauratorilor, un conclav al fecioriei politice. Se poate întâmpla ca, având în vedere multiplele şi încarnatele tangenţe culturale ale celor două privighetori usl-iste, Sârbu şi Haşoti, pentru respectivii şi pentru iniţiatorii acestei permutări administrative să le fi scăpat "amănuntul" că, taman parlamentarii sunt cei mai îmbibaţi purtători ai microbului de partid, aşa încât, argumentul "depolitizării" ICR-ului prin trecerea sub pulpana senatorială este o făcătură duhnind a ipocrizie din cea mai joasă stirpe. Mai mult, binomul vocal, Sârbu-Haşoti, în încercarea de a splăla obrazul tinerelului premier şi de a insulta inteligenţa asistenţei, şi-au scotocit prin traista intelighenţiei şi au susurat o altă gogomănie cu pretenţii de argument, afirmând că, în toată perioada sa cotrocenistă, ICR-ul nu a promovat "valorile" culturale, urmând ca, sub "înţeleapta" ghidonare a unui Georgică Severin (autor de articolaşe în propria-i publicaţie de provincie), a imberbului nedefinit, Alexandru Mazăre (fratele celebrului malgaş de Constanţa), a karatistei primăriţe de Craiova , LOV, ori, în special, a unicului şi revoluţionarului regizor al naţiei, Sergiu Nicolaescu, amintita instituţie culturală să promoveze "adevăratele valori" ce mustesc pe plaiurile mioritice şi să mai pună frână unor "neica-nimeni" precum Mungiu, Puiu, Porumboiu etc, oameni care, în viziunea noilor guvernanţi, au fost premiaţi prea des pe la Cannes sau pe alte meleaguri. Ori, acum ar fi momentul să  mai guste din cupa victoriei, pe la vreo manifestare moscovită ori azeră, şi "tinerele talente" din tagma unui Nicolaescu, Severin &CO. Totuşi, cu speranţa că au trecut seralul, ar fi util să le reamintim  ostaşilor "armatei roşii" învingătoare că "est modus in rebus" ! Sau, mai pre limba năvălitorilor , "ne sutor ultra crepidam!" Mai precis, nu vă băgaţi nasul unde nu vă pricepeţi, băi,victor(ioşilor), chiar dacă, la uşa cabinetului de premier e o coadă de fomişti şi vânători de scame mai ceva decât era, pe vremea în care matale erau specialist în cerculeţe, la "fraţii Petrăuş" !      

Praful roşu

Pe la sfârşitul anilor 70, revoluţionara cinematografie a tătucului Fidel oferea ţărilor din prima linie a luptei de clasă o maculatură propagandistică, "Praful roşu", ce se pretindea a fi o nouă cronică a eroismului ortacilor castrişti, singurile replici "memorabile", repetate la fiecare 2 minute, ale peliculei cu pricina fiind "Viva Fidel !" "Viva revolucion!" Probabil, de nu ar fi fost la vârsta găletuşei şi a gropiţei cu nisip, opul cinematografic al supuşilor lui Fidel şi Che ar fi fost îndrăgit până la lacrimi de cei doi pătimaşi admiratori ai teroristului de partid, Che, mânjii, cam tomnatici, ai politichiei autohtone, fruntaşii Mazăre şi Ponta.Ce legături tainice ar fi, exceptând excitaţiile ideologice şi vestimentare ale celor doi necopţi, între naiva cine-plăsmuire şi actuala stare de fapt a vieţii politice dâmboviţene? Păi, mai niciuna, de-ar fi să privim tabloul acestor zile numai de la înălţimea piscului roşu, politico-electoral, de pe care se învârtoşează spre plebeii nepartizani noul cuplu de aur al patriei, Ponta şi Antonescu, şi de unde, ambii, cu frenezia unui fost grevist al foamei scăpat în cămara cu bunătăţi, aruncă  indulgenţe alaiului de amici şi afurisenii foştilor aliaţi politici şi actuali inamici. Între puţinele şi insistentele replici ale revoluţionarilor lui Fidel şi cele emanate, aproape zilnic, de bicefalii dominatori ai râului şi ramului mioritic, se întinde o trainică punte, doar că revoltatele urlete de "viva!" sunt înlocuite de antopontacele stereotipii "Vreau la Bruxelles!" şi "Jos Băsescu!" Ceea ce este mai neliniştitor pentru orice privitor neutru al devălmăşiei guvernării USL o reprezintă faptul că, înarmaţi cu acest bagaj ideologic ultrasărac, în care s-a lăfăit doar "Jos...!", oastea pesedisto-penelistă a reuşit să anestezieze aproape toate simţurile de conservare a unui electorat fezandat, ani de zile, de o propagandă vehementă şi voit distorsionată, precum şi de proteste "spontane" străveziu regizate, plătite "en gros" şi răsplătite cu dregătorii. Mai mult, odată ajunşi la frâiele ţării, cei doi arhangheli ai dreptăţii, coborâţi cu hârzobul taman din vârful blocului Grivco, în locul unei aplecări spre rezolvarea reală, fără picanteriile populismului de partid,a necazurile mulţimii avide de un trai decent, au declanşat viforniţa revedicativă ce a mocnit în frustrările acumulate în anii semi-opoziţiei, politizarea, în numele depolitizării de operetă, tuturor cotloanelor generatoare de un "ce profit", de la vizibilele dregătorii ministeriale, până la slujbele cele mai ferite. Desigur, de ochiul vulturesc şi de spiritul revoluţionar al ambilor crai ai usl-ismului triumfător nu au scăpat nici instituţiile care, potrivit gândirii celor doi lideri, ar fi conferit un iz de potenţă instituţională "inamicului Băsescu", de "furia roja" fiind atinse şi entităţi care erau  tradiţional, încă din primul descălecat iliescean, sub pulpana prezidenţială.  De altfel, dacă se avântă cu prea mult zel în această operă de emasculare prezidenţială, nu ar fi dse mirare ca, în cazul în care, printr-un miracol, ar ajunge în jilţul de la Cotroceni, neostoitul "catindat", Crin Antonescu, ar avea surpriza să constate că va avea doar misia de a da decoraţii şi de a da muştele afară din palat, precedentul creat prin modificarea Constituţiei şi lungirea mandatului prezidenţial pentru un prezidenţiabil, Adrian Năstase, aşteptat, dar neajuns la cea mai înaltă demnitate a ţării, fiind destul de proaspăt şi de apăsător pe umerii junilor revoluţionari de Kiseleff. Aşa încât, înainte de a face tabula rasa prin instituţiile naţiei, până şi Curtea Constituţională unde au robotit distinşi soli ai pesedismului, de la Petre Ninosu, la Ioan Predescu, devenind un par în ochii revanşarzi ai cuplului conducător, şi a proţăpi pălării mult prea mari pe scăfârlii nemeritoase şi obişnuite a-şi privi bombeurile, ei doi copii teribili ai politicii mioritice ar trebui să-şi amintească, destul de des, înţeleapta zicere că, "nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte!" Până atunci, prin praful roşu stârnit de pseudo-revoluţie a bunului simţ, deşi au mijit bine ochii în care le-au intrat ăst praf, poporenii de rând  au reuşit să vadă, pe lângă marşul frenetic al fripturiştilor de partid, oportunistele spălări de toate petele penale a obrăjiorilor rozalii ale noilor virili ai patriei. Doar, democraţia, asezonată cu votul cât mai aburit al unui electorat sleit de forţa numeroaselor aşteptări sterile, suportă orice, inclusiv "despoţi luminaţi" bântuiţi de pubertăţi neconsumate. Bineânţeles, totul în numele şi spiritul luptei pentru înlăturarea "dictaturii portocalii" şi instaurarea noii democraţii roşii în care, dacă vrea muşchiul lor, guvernanţii şi disciplinaţii lor aplaudaci parlamentari pot da şi o lege, pentru mult-iubitul şi înţeleptul Crin, prin care, şi pe plaiurile noastre, să fie instaurată noaptea polară, timp în care, normal, tot liderul doarme. Viva Fidel ! Viva Che!      

Dictatura înjurăturii

Aflat între două reprezentaţii în faţa judecătorilor Înaltei Curţi de Justiţie, stimabilul reprezentant al poporului mizilean în Camera Deputaţilor, Adrian Năstase, a buchisit un recent raport conceput, nu se precizează data, de către organizaţia Freedom House. Şi, după un îndelungat şi atent studiu, ochiul vulturesc al fostului "domn de fier" al PSD-ului şi al Guvernului 2000-2004 a descoperit o "nouă Americă": în clasamentul organizaţiei cu pricina, România jurnalistică a acestor ani a fost detronată din "onoranta" poziţie 70, în care se afla la începutul mileniului trei şi, bineânţeles, în vremea domniei năstăsiano-iliesciano-pesedistă. "Iată o nouă minciună a lui Băsescu", a clamat trimfător  eroul de la Cornu, asemenea găinii din poveste care a cotcodăcit  disproporţional de vehement faţă de mărgica ouată. Mai în clar şi bazându-se pe topul ongiştilor de la Freedom House, spre deosebire de epoca de aur a guvernării cuplului Iliescu-Năstase, când presa băştinaşă plesnea pe la  toate cusăturile de atâta libertate, (doar "martirul"Ciuvică fiind săltat de "jăndari" ), în zilele patronajului prezidenţial băsescian, libertatea presei şi a cuvântului sunt strivite sub "cizma portocalie". Ceea ce, pentru un marţian căzut pe plaiurile mioritice ori pentru un "revoltat" din armia lui Mazăre malgaşul, ar putea fi o concluzie-găluşcă mai uşor de înghiţit şi de digerat, malaxoarele media arondate crezului şi principiilor revoluţiei bunului simţ având capacitatea aburelii, până la mahmureală. Însă, de-ar fi să luăm la puricat perioada actualului mandat prezidenţial, nu ar fi nicio dificultate în a depista cascadele de invective, acuze, jigniri, terfeliri prin toate tele-dejecţiile ciuvice ori, la orice oră din zi şi din noapte, pe toate tonurile şi pe la toate şezătorile televizate. Normal, în vreme ce-şi "esprimă" , cât mai colorat şi mai grobian, toate părerile "echidistante şi pertinente" despre fiecare miăcare ori vorbă prezidenţială, respectivii propagandişti ai " revoluţiei bunului simţ" nu omit a înfiera, din toate viscerele, "spiritul conflictual" şi , mai ales, "dictatura" impusă de subiectul cotidienelor înjurături. Şi, privind din punctul de vedere al acestor arhangheli ai echilibrului şi al consensului, toată această viforniţă verbală ar putea avea un temei, numai şi pentru simplu fapt că, spre deosebire de prospera perioadă Năstase, instituţiile, mai ales cele bugetare ori cu capital majoritar  de stat, nu au mai îmbuibat conturile redacţiilor şi ale unor "deotologi" de marcă ai naţiei, contractele de publicitate sau de altă natură fiind o rara avis. Pe de altă parte, spre deosebire de înaintaşii săi din fruntea bucatelor, actualul preşedinte nu prea a avut talentul de a se pisici şi a lua, conştiincios, notiţe şi alte sfaturi de la înţelepţii moguli.Ba, dimpotrivă, în loc să fie mângâiaţi pe creştet, iar pozele lor puse în ramă pe pereţii cabinetului prezidenţial, potenţilor şi sfătoşilor neamului le-a mai şi fost  tulburată liniştea de nişte procurori băgăcioşi şi "fără maneră", unii dintre falnicii strâlpi ai patriei ajungând să şi gareze pe "ţambalurile" aresturilor. Or, un asemenea "afront", materializat prin "nestrunirea " magistraţilor, nu e şi nu a putut fi înghiţit de către mogulimea politico-economică dâmboviţeană, de unde şi nesfârşita luptă, purtată prin intermediul celor doi "voinicei", Ponta şi Antonescu, pentru suspendarea preşedintelui sau, în caz extrem, emascularea sa prin deposedarea, în special prin metode ce eludează cadrul legislativ, de cele mai esenţiale prerogative, ultima şotie pontaco-parlamentară fiind elocventă. Însă, revenind la durerea vigilentului Adrian Năstase, referitoare la îngrădirea libertăţilor de exprimare ale presei, după ultimul asalt electoral al glorioasei "armate roşii" şi descălecarea luminaţilor reprezentaţi ai USL şi în cele mai neânsemnate jilţuri ale profitului, nimic nu este pierdut, iar, în neprihănita lume a presei autohtone, lanţurile "dictaturii" băsesciene vor pica într-un melodios foşnet de "euroi".

Perenitatea mineriadelor

Înfiebântaţi de marea victorie a noii "armate roşii", foştii grevişti usl-işti ai Parlamentului, asezonaţi cu noul damf oportunist al uneperiştilor, udemeriştilor, minorităţilor şi ceva pedelişti bântuiţi de gânduri eretice şi erotice, şi-au sumecat poalele preţioaselor veştinte de firmă şi zestrea propriilor neuroni din dotare şi au dansat după cum le-a cântat rapsodul neamului, prenierul Ponta, plăsmuind o nouă aberaţie cu ifose de genialitate. În fapt, ipochimenii din aula Casei Poporului au încercat, nătâng de inabil, să-i ofere nevricosului domn Goe din fruntea partidului ultra-majoritar şi al Guvernului un "belet" pentru trenul de plăcere de Bruxelles. Dacă ar fi fost vorba de împlinirea unui nou moft, gen maşină eco, ori un jilţ călduţ pentru vreun trepăduş de partid, ar fi constituit o problemă de-a noastră, din ograda proprie. Însă, fiind în discuţie oportunitatea reprezentării ţării la nivelul maxim al standardului european, noua toană a junelui Victoraş are darul de a naşte pe la curtea Uniunii Europene, cel puţin zâmbete mirat-ironice, dacă nu şi o uşoară undă de iritare faţă de ţopismul românesc în interpretarea unor paragrafe de legi foarte clare, într-o interpretare normală. Doar că, naivilor şi ignoranţilor fruntaşi europeni nu le trece prin minte că, pe meleagurile noastre, mustind de doctori, doctoranzi, calfe, învăţăcei şi alte specimene din tagma "caţavencilor", mulţi cu studii aprofundate pe la liota fabricilor de diplome, textul unei legi, fie şi Constituţia, este trecut, mai întâi, prin filtrul politic, tăvălit prin mălaiul intereselor, şi, în final, prin glagoria, mult-puţină, a vreunui grămătic de partid. De aceea, aburcaţi călare pe marele ciolan naţional, noii "scatii" şi "păturici" ai poporului, prin pixul premierul şi votul majoritar al actorilor din super-producţia USL, "Marele mut parlamentar" , pot transforma în realitate tot ce le trece prin scăfârlie. Mai pe româneşte, după ce tătuca "distinşilor", Iliescu, a spart gheaţa mineriadelor, timp de două decenii, am avut parte de tot soiul de "mineriade", cele mai recente fiind aceea a "costumaţilor" de ieri, iar o alta, a magistraţilor, pregătindu-se, după absolvirea de orice păcate a simpaticului domn Şerban Mihăilescu, să mai facă "o victimă", prin cosmetizarea finuţului obraz de ales mizilian a altui "celewbru" al neamului, Adrian Năsatase, mentorul politic  şi dascălul,  în ale Dreptului, al năvalnicului nostalgic de ghiduşii revoluţionare "che guevarriste" şi mineriade de tip "armani". De altfel, pe 13 iunie se împlinesc 22 de ani de la "marea revoluţie agrară" a minerilor, act din pântecele căruia şi azi se iţeşte eternul zâmbet sfidător al părintelui ortacilor, Ion Iliescu, din seva căruia s-au adăpat, mai ales cu tupeu şi aroganţă, generaţiile actuale de guvernanţi. Astfel, doar pentru a reaminti înfierbântaţilor zilei ce bolovan ne-a atârnat de gât mineriada din 13-15 iunie 90, mi-am permis să ataşez, alături de fotografie troicei sindicale minereşti ,Cozma-Condescu-Popescu, un articol publicat se subsemnatul în anul 1992, într-unul dintre ziarele despre care mulţi dintre actualii "liberali veritabili" nu prea au habar.               

Final hidos

A trecut în istorie şi ultima şi mocirloasa  porcăilă naţională pe care, unii dintre esteţii politichiei mioritice şi o parte dintre actorii ce au asudat timp de o lună pentru aburirea votanţilor, o numesc, fălos şi cu dicţie, campanie electorală. Din păcate, aşa cum era de aşteptat, având în vedere precedentele bătălii naţionale post-decembriste pentru votul mulţimii, şi de astă dată, tonul predominant a fost înjurătura, râgâiala grobiană cu ifose de declaraţie politică, minciuna ridicată la rang de proiect politico-edilitar, încălcarea celor mai simple norme ale bunului simţ, precum şi strivirea sub bocancii de partid a tuturor texte de lege referitoare la corectitudine şi respect faţă de litera legii. În multe situaţii, cele 30 de zile de campanie, în loc să bată la porţile civismului european, atitudinea dominantă a fost o reântoarcere la intoleranţa şi mârlănia promovate în zorii anilor 90 cu metodele proprii cominternistei doctrine "cine nu-i cu noi, e împotriva noastră". Şi acum, după mai mult de două decenii de "şpilcuire" şi apartenenţă  la standardele europene, o parte însemnată din liota "catindaţilor" alergători după bunăvoinţa populară a rămas tot la neaoşile bădărănii, la strategia electorală lui  "ba, pe-a mă-tii!", la evitarea confruntărilor de programe şi carotarea adversarilor ( noi, fiind încă în cretacicul politic, nu am trecut la statutul de combatant) şi recurgerea la orice forme, mai ales imorale, de amăgire a unui electorat pentru care, într-o măsură destul de importantă, alegerile de duminică sunt o nebuloasă. Spre exemplu, azi, o vigilentă şi vehementă precupeaţă, în vreme ce îşi drămuia legăturile de pătrunjel şi mărar, aştepta cu maxim interes să-l voteze pe preşedintele oraşului, indiferent care, Ponta sau Crin. Normal, mai ales că, după o cură de manelizare, mai ales politică, şeful unuia dintre cele două partide aliate şi cu mari nerăbdări la lingerea ciolanului naţional,  întărâta poporul "magnetizat" de nurii vocali ai maneliştilor de pe scenă să urle "X la puşcărie !"  Un îndemn care suna cam "ca dracu", mai ales că o bună parte din colegii săi de partid, în frunte cu primul posesor de ouă a naţiei e cotă parte într-o temeinică acţiune de turism prin tribunalele şi arestuirile patriei. Şi, cu atât mai mult cu cât, taman în urbea unde intransigentul premier-şef de partid, Ponta, clama puritatea arhanghelilor pesedişti înscrişi în cursa pentru conducerea municipiului Ploieşti şi a judeţului Prahova, respectiv a senatorului grevist, Iulian Bădescu, şi a pensionabilului activist, Mircea Cosma, agenţii electorali ai  celor doi împricinaţi, în frunte cu ginerele unui alt apostol al dreptăţii şi fruntaş pesedist, ex-primarul Emil Calotă, tocmai dădeau interviuri organelor de anchetă ploieşte în calitate de "eroi" , uşor negativi, fiind surprinşi că au tipărit şi difuzat adrese false, cu antetul Direcţiei de Finanţe, instituţie condusă de o vrednică purtătoare a carnetului de membru PSD, şi semnătura falsificată a primarului urbei, prin care cetăţenii erau "înştiinţaţi" că, în cazul în care nu-l vor vota pe junele Bădescu, ar trebui să plătească ceva milioane de lei ca urmare a unui împrumut contractat de primar. Un împrumut care  a fost  numai în minţile înfierbântate şi în "strategiile" de campanie "made PSD". Desigur, acest ultim incident nu a fost singular, aceiaşi doi candidaţi, Cosma şi Bădescu,  fiind şi autorii aiuritoarei dărnicii electorale prin care  ploieştenii erau aburiţi, în caz de victorie pesedistă, cu o pensie de câte 200 lei. Asta, după ce, în campania trecută, în anul 2008, "darnicul" Mircea Cosma, proaspăt "Nup"-ip de amicii săi din oarba Justiţie băştinaşă, a promis fiecărui prahovean câte un salariu minim de 300 euro. Poate, pe alte meleaguri ale patriei, coţcăriile electorale au fost mai nesimţite şi mai gogonate, dar, din fericire, bine că, până pe la toamnă, au luat o pauză. Atunci, alţi bani, altă distracţie, alte "bătălii" electorale ! Peste 400 de fotolii parlamentare, cu mult peste voinţa exprimată, dar ignorată de majoritatea parlamentarilor actuali, a românilor, îşi vor aştepta, la adăstat, preţioasele şi istovitele, după o "crâncenă" luptă electorală, funduri de aleşi ai neamului.

Triplu sec

În anii în care tânărul actual premier tocmai divorţase de oliţă şi se lupta cu bastonaşele şi cosiţele colegelor( această ultimă meteahnă erupând şi prin pielea de politician belicos în relaţiile cu rivalele Roberta sau Udrea), junele "studinte" Crin se lua la trântă cu repetenţiile, iar sfătosul de azi, Ion Iliescu, hălăduia prin meandrele concretului între jilţul de secretar al Comitetului Central al PCR şi fotoliul de prim-secretar de judeţ, prin rafturile comerţului socialist trona, la mare cinste, o băutură spirtoasă şi dulceagă, botezată Tripul Sec. Un matrafox cu pretenţii de lichior care avea "calitatea"  şarpelui Kaa, consumatorul fiind dus cu zăhărelul, aburit şi mahmurit de băutura cu pricina. Cu timpul, populara băutură " Triplu Sec" a intrat în istorie însă marca pare-se că a fost recuperată, ştearsă de colbul uitării şi repusă în drepturi de cel mai şeful celei mai cinstite şi capabile echipe guvernamentale desantată, cel puţin în ultimile două decenii, în Palatul Victoria. Desigur, la prima strigare, nu ar putea fi găsită nici o infimă legătură între amintitul lichior ante-decembrist şi trupa de şoc pesedisto-penelistă condusă de întâiul copilot al naţiunii, premierul Ponta. Dar, privind mai atent se pot observa, chiar şi fără lupă, unel asemănări dintre alcoolicul "Triplul Sec" şi guvernamentala "triplă seacă" . Astfel, este de notorietate triplul eşec al noului premier în instalarea unui personaj cât de cât compatibil cu ilustrul predecesor al demnităţii de ministru al educaţiei, după rateurile jenante, Dumitrescu şi Mang, nici interimarul sindicalist, Lyvyu Pop (aşa am aflat din CV-ul "maestrului" în greve că se ortografiază prin Nord,pe unde e cam inflaţie de "y"-uri) nefiind vreo lumină a USL-ului biruitor. Însă, noul şef al Executivului nu s-a mulţumit numai cu o singură duşcă de "Triplu Sec" , insistând pe acelaşi drum cu acordarea unor portofolii pretenţioase, la Externe, Cultură şi Agricultură, tot unor personaje cu un palmares bolnav de pojar, din tulpină de incompatibilitate penală, cum e cazul culturnicului Diaconu, ori morală, în această situaţie fiind imberbul agronom conservator, Constantin, şi vechiul "prelucrător prin aşchiere marxistă", pensionabilul Marga, această ultimă troică ministerială fiind mai nocivă sănătăţii naţiei decât omida păroasă a dudului. Păi, dacă la 22 de ani de la reculul iliesciano-mineresc de la 13-15 iunie 90, fostul trecător prin Piaţa Universităţii (potrivit propriilor afirmaţii), Ponta, defilează printr-o diplomaţie europeană cu nostalgici sovieto-ruşi care, mai nou, nu reuşesc să facă distincţie între stat şi popor, dar se burzuluieşte, precum un căprar ruginit, supărat că "un preşedinte de rând" nu bagă în seamă sfaturile unui "ditamai" ministru, ori înghite pe nemestecate fiţele şi scuzele de vodevil ale unui actor, ne-am cam procopsit. "A murit francu' !" , aşa cum ar fi constatat, cu amărăciune şi resemnare, alde Nae Girimea , Pampon sau Crăcănel.

"La şliţul liber(al)"

Duduie lumea mioritică a zvonurilor, mai ceva decât economia tăriceană, că eminentul conducător al armiilor peneliste a decis să demisioneze din funcţia de etern candidat prezidenţial şi să se dedice, în totalitate, unei ocupaţii mai prozaice, practicată, de altfel, de personaje cu mult mai ilustre, şi asupra căreia sunt semne că ar avea ceva mai multe aptitudini, aceea de cârciumar. Ar fi o îndeletnicire onorabilă, plină de savoare şi în care distinsul domn Antonescu ar avea un contact zilnic, nemijlocit şi nefardat cu realitatea caldarâmului, cu pulsul real al naţiei. Iar, de-ar fi să poarte un nume, tavernei antonesciene i s-ar potrivi, ca marca de scrisoare şi luând ca izvor de inspiraţie ultimile prezentări de pe podiumurile electorale ale patronului,  numele  "La  şliţul liber(al)". Amplasarea sediului, impozant, desigur, al cârciumei preconizate nu poate întâmpina nicio piedică, locaţiile oferindu-se vraişte, precum şliţul prezidenţial, falnicului personaj liberal.Însă, în ceea ce priveşte amenajarea interiorului viitorului aşezământ de regrupare şi regenerare a spiritelor penelisto-conservatoare, totul trebuie, plecând de la prima şi unica specializare a patronului, să fie compartimentat şi urmeze liniile principale ale unui muzeu. În acest sens, principala sală a locantei-muzeu, locul unde va adăsta cea mai mare parte a timpului ilustrul şef liberal, va fi, obligatoriu, o copie fidelă a cabinetului prezidenţial de la Cotroceni, pentru veridicitate, salonul urmând a fi populat cu activiştii cei mai fideli, dar mai puţin norocoşi, aflaţi în joc de glezne pentru obţinerea vreunei dregătorii. Aici, în contul unor temenele şi alte cuvinte laudative, clienţii vor fi îndopaţi cu promisiuni la tavă şi răbdări prăjite. Un alt spaţiu al minunatului aşezământ va reda, în cele mai mici detalii şi pentru a spulbera şi cele mai neânsemnate aluzii răutăcioase, sala de plen a Senatului, loc prin care, cel puţin o dată pe trimestru, domnul Crin va trece şi îşi va exersa, în faţa unui auditoriu atent şi riguros selecţionat, talentul oratoric. Fiind vorba de o odaie care urmează să respire prin tot porii săi caznele muncii de politician, clienţii vor avea parte de un meniu mai proletar, fiind şi în plină criză economică, format doar din gogoşi simple. Doar în cazuri excepţionale şi numai printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de amicul Ponta, un pâlc de simpatizanţi loiali vor primi, după un test infinit mai dificil decât un examen de admitere la "Cantemir" privind discursurile din apariţiile televizate din ultimii cinci ani ai domnului Crin, câte o gogoaşă cu gem de cireşe amare. Bineânţeles că, respectând istoria, valorile şi tradiţiile liberale, omenosul şi recunoscătorul domn Antonescu va croi şi un salon, "al antichităţii", va fi rezervat celor doi ultimi supravieţuitori ai liberalismului interbelic, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus, cărora le vor fi oferite, la discreţie, ceaiuri de plante şi poveşti cu întâmplările a doi flăcăi, Păcală  şi Tândală. Ca bonus, între două aroganţe faţă de "infamii" procurori, artistul şi ministrul poporului,Mircea Diaconu,  va interpreta pentru cei doi venerabi corifei liberali, până când ambii vor aţipi, scena balconului CC şi monologul "revoluţionarului". Desigur, fiind o cârciumă cu ştaif, aceasta va avea şi un salon de jocuri, unde accesul se va face numai pe bază unei legitimaţii semnată cu propria-i mânuţă de patron, fericiţii posesori ai unei asemenea legitimaţii fiind recrutaţi numai din rândul celor mai devotaţi dintre devotaţii crinului. Evident,pentru a nu întina valorile liberalismului băştinaş, ale revoluţiei bunului simţ şi a nu fi acuzaţi de pactizare cu "duşmanii" portocalii, şi, mai ales, pentru a nu rida chipul luminos al domnului Crin, suprema dovadă de stimă şi respect a consumatorilor de elită din acest separeu select faţă de liderul maxim o va reprezenta inabilitatea respectivilor în a ieşi învingători în faţa şefului de la masa de joc. În sfârşit, în mărinimia sa, patronul prezumtivului stabiliment se va gândi şi la mulţimea votantă pentru aceasta fiind rezervate,pe o latură,   într-un colţ de trotuar,  câteva mese de tablă  pe care vor  avea "onoarea" de a morfoli, în aşteptarea ivirii patronului în pragul crâşmei, câte un mic electoral şi un ţoi de matrafox. Iar, în semn de preţuire, la ieşirea din local, pe la ceasul în care colegul său de alianţă, matinalul Adrian Năstase face pe telefonista, stimabilul domn Crin le oferă admiratorilor adunaţi în faţa crâşmei sale priveliştea unor miraculoase orizonturi deschise...la şliţ. Şi, nu e un şliţ de rând, e unul liberal !     

Cocoşu' roşu

Spre marea uşurare a asistenţei, şi de astă dată, alesul mizilenilor şi cel mai proeminent găinar (crescător de găini) cel puţin al Prahovei, deputatul PSD Adrian Năstase, a mai trecut fără avarii de o nouă etapă a luptei sale cu nemiloşii magistraţi care, în frenezia lor, îi răpesc importantului lider de partid participarea, timp de câteva ore, la tumultoasa bătălie electorală pentru jilţurile de primari şi consilieri locali şi judeţeni. De altfel, la bursa pariurilor, numai un naiv ar fi avut curajul să mizeze pe finalizarea, după aproape patru ani, a procesului în care ex-premierul Năstase este acuzat de unele fapte în total dezacord cu legea petrecute pe vremea în care, de la înălţimea funcţiei de prim dregător guvernamental, veghea la buna desfăşurare a "Trofeului Calităţii". Aşa cum ne-am obişnuit, nici această ultimă confruntare a acuzatului Adrian Năstase şi echipa sa de apărători cu magistraţii Înaltei Curţi de Justiţie nu a fost eliptică de surprize şi alte chiţibuşării avocăţeşti, toate menite a lustrui monumentul inocenţei năstăsiene. Iar, din tot acest arsenal de fineţuri juridice etalate în astă ultimă rundă, cel mai eclatant moment a fost scena telefonului matinal, un moment de pe urma căruia se poate concluziona că, în anumite zile, distinsul lider al principalului partid de guvernământ face şi oficiul de deşteptător. Un soi de "ceas CFR", alarmă telefonică, pendulă,  ceas cu cuc ori ruralul cocoş deşteptător. Altfel, dacă ar fi să stai şi cu picioarele în lighenul cu apă rece şi tot nu ai găsi chichirezul gestului de bun samaritean al liderului PSD de a îl suna, în crucea dimineţii, pe la 5, pe un anonim moş Teacă, uns de numai o zi, de către junele premier, Ponta, şef al Inspecţiei de Stat în Construcţii, instituţie care, coincidenţă, pe lângă faptul că este principalul motiv al acuzării demnitarului Năstase, tocmai ce a fost trecută şi în subordinea directă a actualului prim-ministru şi preşedinte al PSD. Pentru a nu fi puşi la zidul infamiei şi a fi lapidaţi şi înfieraţi cu mânie proletară de vajnicii ostaşi ai "armatei roşii" guvernamentale, să încercăm un mic exerciţiu de imaginaţie: aşadar, un rezervist, un membru PSD  căruia, probabil,în decursul vremii, Adrian Năstase nici măcar nu i-a reţinut numele sau figura, un Grăjdan oarecare, la o zi după ce a fost numit şef al Inspectoratului în Construcţii, are marea onoare de a fi sculat din somn, la primul cântat al cocoşilor, pe la ora 5, de suava voce a ditamai starostele pesedist. Potrivit înregistrărilor depuse la dosar şi, bineânţeles, contestate şi infirmate de acuzatul Năstase, discuţia telefonică nu a fost lungă, dar, altă coincidenţă, a picat taman în zorii zilei în care proaspătul demnitar Grăjdan urma să facă eroicul gest reparator, în memoria fondatorului instituţiei pe care o conducea de o zi, A.I.Cuza, şi recunoscător, în beneficiul şefului său de partid, Adrian Năstase, de a depune la dosarul "Trofeul Calităţii" hârtiuţa prin care instituţia pe care o conducea a ajuns la concluzia că nu a suferit nicio pagubă materială de pe urma trofeului cu pricina şi, implicit, principalul acuzat este încarnarea purităţii. Desigur, după cum se ştie, după ce şi-a îndeplinit misia, cu riscul devenirii erou de dosar penal, acest Pristanda de duzină a fost rejectat din efemera sa funcţie de către "intransigentul" premier, revenind la statutul său de ilustru figurant în  trupa de amatori a teatrului pesedist. În ceea ce-l priveşte pe matinalul rezident de Cornu şi deputat de Mizil, pare-se că, de-ar fi să luăm în serios precizările şefului CSM, calculele cu termenul de prescripţie a dosarului cam dau cu virgulă şi, spre marea dezamăgire a împricinatului şi a camarazilor săi,  emoţiile se întind încă un an. Doar dacă, în semn de mare respect pentru "valorile democraţiei", actualul premier şi ai săi neânfricaţii "cavaleri ai dreptăţii" nu vor da, în regim de maximă urgenţă, un ucaz prin care toate dosarele cu eroi  din rândurile USL să fie declarate "dosare politice", să fie casate, iar magistraţii implicaţi în cercetarea şi judecarea acestora să fie trimişi la "Cantemir", la reciclare. Iar, pe gardul justiţiei dâmboviţene să stea cocoţat şi să cânte, în admiraţia "moţatelor" din ogradă, numai "cocoşu'  roşu".       

Viitorul roz-bombo(n)

Vă invit la un utopic exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipium cum va arăta spaţiul mioritc peste 30 de ani. Aşadar, stimată asistenţă, suntem în România anului de graţie 2042. E linişte! O mult dorită şi aşteptată linişte în care, şi în spaţiile publice, tot românul vorbeşte în şoaptă, să nu-l audă vigilentul agent al Agenţiei Naţionale a Purităţii şi Bunelor Moravuri patronată de fostul dizident anti-băsescian, vajnicul stâlp al noii democraţii originale, Cătălin Voicu. Pe toate imensele ecrane amplasate la fiecare răspântie orăşenească ori rurală rulează, non-stop, emisiunile educative ale unicului post de televiziune acreditat, Antena Realităţii, de la celebra şi ancestrala "Guriţa mamiţii", până la talk-show-ul, "Somnoterapia" moderat, din patul prezidenţial, chiar de preşedintele statului, Crin Antonescu. De altfel, odată cu modificarea Constituţiei, care acum cuprinde numai două puncte: Ponta are întotdeauna dreptate, când nu are dreptate, se aplică punctul 1, a fost eliminată şi costisitoarea alegere a unui preşedinte, inclusiv numărul de mandate, preşedinţii fiind numiţi de amicii lor politici în baza unui test de rezistenţă la somn. Şi, cum amicul premierului Victoraş, social-liberalul-conservatoro-ecologisto-independentul Crin a reuşit performanţa să treacă testul, dormind 25 din 24 de ore, omul a fost numit preşedinte pe viaţă. În ceea ce-l priveşte pe premirul Ponta, potrivit aceleiaşi Constituţii, alegerile au fost suprimate, fiind inutile şi costisitoare, numirea prim-ministrului fiind făcută odată la 10 ani, în urma unei tombole naţionale transmisă în direct şi la o oră de maximă audienţă, în pauza eternului derby al diviziei naţionale de fotbal care, tot din motive de austeritate, mai cuprinde doar două echipe, Concordia Kiseleff şi Nufărul Tărtăşeşti. Fiind un norocos din naştere, toate tombolele au fost câştigate de către multi-lateralul dezvoltat premier, Ponta, ajuns, şi el, la o vârstă venerabilă aşa încât, porecla tinereţii sale revoluţionare, "micul Titulescu", a fost schimbată, în urma unui referendum naţional la care au participat 5 concetăţeni, în "marele Tituloi". În ceea ce îi priveşte pe cei 455 de membri ai Guvernului, aceştia sunt desemnaţi tot printr-o tombolă naţională, onorabilii aflându-şi denumirea portofoliului pe care îl vor primi după răzuirea lozului tras la tombolă.Pentrru a fi evitate situaţiile jenante, în care un participant să nu se aleagă cu vreun loz câştigător, s-a decis, prin decret guvernamental, ca participanţii să fie numai cei ce au o vechime minimă, în funcţia de ministru, de 20 de ani, precum şi o avere de cel puţin 10 miliarde ruble (în urma unui vot unanim al parlamentarilor,România a aderat la Uniunea Rusiei Europene şi la zona rublei). Nici aleşii neamului nu au fost uitaţi, cei 4555 de parlarlamentari, toţi reprezentanţi ai unicului partid, URA (Uniunea Reformelor Avântate-cârcotaşii,puţinii ilegalişti portocalii, îl blamează spunându-i Uniunea Rataţilor Adormiţi), permis de lege fiind aleşi pe viaţă, iar, în caz de deces, mandatul este moştenit de urmaşii săi. De altfel, dat fiind numărul parlamentarilor, şedinţele de plen, organizate, potrivit legii, numai semestrial, se desfăşoară în incinta Arenei Naţionale. Oricum, fostul sediu parlamentar, folosit pe vremea "odiosului Băsescu" şi "sinistrei Roberta", a fost transformat în sediul Guvernului, în vreme ce Palatul Victoria a devenit garaj guvernamental, locul unde îşi ţine pilotul-premier flota sa de automobile de lux şi de raliuri. Fiind, pe lângă un mare vizionar, şi un sensibil şi recunoscător părinţilor săi spirituali, premirul a decretat construirea în curtea Palatului Cotroceni, retrocedat unicei urmaşe a ciobanului Bucur, Oana Mizil, un impunător monument dedicat eroilor luptei pentru stârpirea ultimilor rămăşiţe ale imperialismului euro-atlantico-băsescian şi implementarea perestrokismului învingător, singurii eroi ale căror oseminte vor avea parte în acest lăcaş sfânt de câte un sicriu din termopan fiind "marii învăţători ai neamului", Iliescu şi Voiculescu. În privinţa soartei pensionarilor, Guvernul condus de Ponta a scăpat de orice grijă, din "odioasa moştenire" de peste 6 milioane de pensionari, în anul 2042,  singurii supravieţuitori fiind numai câteva mii de pensionari magistraţi şi din "servicii", pensiile respectivilor, precum şi salariile celor 5 milioane de bugetari, categorie din care, urmare a suprimării şcolilor, au dispărut cadrele didactice, fiind asigurate de redevenţa obţinută din concesionarea către "marile multinaţionale pan-ruseşti" a majorităţii teritoriului naţional. Referitor la sistemul educaţional, şi în acest domeniu vizionarul premier şi-a demonstrat talentul, sistemul şcolar fiind înlocuit cu dotarea copiilor cu tablete, obţinerea diplomelor de absolvire a şcolii sau a facultăţii, ambele făcute prin skype şi google, fiind urmare a unui test de inteligenţă susţinut în faţa unei comisii a Institutului Naţional Bamboo. Tăvălugul reformist a atins şi zona culturală,în rafturile Bibliotecii Naţionale "Marian Vanghelie" regăsindu-se numai "opere" ale autorilor "de căpătâi" ale naţiei, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Vadim Tudor, Marius Tucă sau  Toni Greblă, până la Mihaela Rădulescu Ţiganu, Bianca lui Bote, Andreea Marin, Oana Zăvoranu  sau Petrişor-bucătarul, tot prin voinţa unanimă a parlamentarilor fiind votată o lege prin care Caragiale, Noica, Cioran, Muşatescu ori Nichita au fost declaraţi "indezirabili" , iar volumele acestora trecute la index.Cum viaţa politică, în anul 2042, este mai liniştită şiu mai senină chiar şi decât dimineţile coreene, Opoziţia fiind declarată, prin decret prezidenţial, inutilă şi ilegitimă, unica distraţie a clasei conducătoare o constituie joaca de-a Opoziţia, în fiecare iarnă,câte două zile, prin ianuarie,un grup de activişti şi lideri sindicali atent selecţionaţi organizând câte un miting de protest, mişcarea stradală fiind transmisă in extenso de unica televiziune naţională, relatată în paginile unicului ziar admis, "Pravda Naţională",  şi înfierată, în cotidianul său talk-shaw, de către preşedintele Crin care nu uită să le reamintească puţinilor concetăţeni rămaşi (majoritatea emigrând de mult în civilizaţie şi normalitate) că "unicul vinovat" de toate relele abătute asupra planetei este eternul Traian Băsescu. Spre marea satisfacţie a bunelului Năstase care, retras în judeţul Cornu, din an în an, îşi mai controlează email-ul să vadă la a câta amânare au ajuns ancestralele sale procese. Stimabililor,din fericire, de astă dată, naraţiunea de faţă, cu toate neajunsurile ei, a fost un exerciţiu de imaginaţie !  

Preţul slugărniciei

Încă de la naşterea sa, din coastă pesedistă, UNPR, gruparea ce flutură flamura progresiştilor mioritici, s-a proptit într-o singură cârjă ideologică, aceea a impozitării averilor castei îmbogăţiţilor, adică a majorităţii clientelei transpartinice şi a "băieţilor deştepţi" ai naţiei. Mai pe un plan subţire, silirea,prin lege, a mogulilor şi baronilor, a acestor exponate de vază din muzeul opulenţei naţionale, de a vărsa o parte însemnată din avere în visteria statului. Probabil, în momentul creaţiei, şeful progresiştilor, nici dârzul şi neânfricatul general Oprea şi, cu atât mai puţin, oştenii săi nu credeau o iotă din utopia legislativă pe care au ridicat-o la rang de crez politic şi virtute de partid, damful populist al proiectului cu pricina fiind mai puternic decât al unui ou clocit. Ar fi trebuit să fii căzut din stele ori întruparea naivităţii să crezi în succesul unei legi care, în cazul  în care, prin absurd, ar fi trecut de votul majorităţii hămesite din Parlament, ar fi atins conturile dodoloanţe ale vreunui Patriciu, Vântu, Năstase, Tăriceanu,Voiculescu ori a altui capitalist de viţă nouă de care atârnă fericirea şi prosperitatea de partid.Or, poate, bântuit de idealism, vreun trăitor pe aceste meleaguri ar fi gândit că, dintr-un elan revoluţionar, liderul şi părintele UNPR, Gabriel Oprea, ar fi atentat, prin materializarea acestui proiect de lege, la liniştea sufletească a cumătrului său, junele premier Ponta, şi, prin extensie, a amicului şi aliatului său, penelistul domn Antonescu. Dar, trăind cu impresia, destul de deformată, că toată intelighenţia patriei s-a înghesuit în minţile luminate şi unperiste, la schimbarea macazului puterii, progresiştii s-au bulucit în barca, destul de aglomerată, a noilor majoritari, având în bocceluţa drumeţului de partid tot acest unic bagaj, proiectul legii de taxare a averilor ce depăşesc pragul decenţei. Mai mult, deşi s-au zămislit din aceiaşi plămadă ideologică şi au copilărit împreună, progresiştii generalului Oprea şi a "antrenorului secolului", Puiu Iordănescu, s-au dus precum juniorii după prima fentă şi chiar au crezut în promisiunile pesediste de trecere prin botezul votului parlamentar al unicului şi preţiosului odor, proiectul mult-clamat. Numai că, după ce s-au văzut cu sacii-n căruţă şi cu legea electorală votată după bunul plac şi interesul propriu, "aliaţii" usl-işti au uitat de "cătanele" generalului progresist, de promisiunile şi declaraţiile fierbinţi de iubire veşnică aşa încât, legea de căpătâi a UNPR a căzut, spre disperarea şi durerea părinţilor, cu brio.Ceea ce, în traducere liberă ar însemna că, în vreme ce Ponta şi ai săi i-au aburit pe oamenii cumătrului până au trecut puntea şi desagii pline cu interese, mofluzii progresişti au plătit preţul plătit de slugile devenite inutile după folosire.Totuşi, nu-i un capăt de ţară, deoarece  sângele apă nu se face şi, în mod sigur, se vor mai ivi momente în care cumetria politică va înmuia orgoliile , iar progresiştii se vor mai lăsa păcăliţi şi se vor sacrifica pentru stabilitatea ţării şi întruparea  unei legi moarte înainte de a se naşte. Pe de altă parte, tot răul este spre bine, netrecerea de votul parlamentar a proiectului Oprea oferindu-i partidului său şansa de a avea un scop în viaţă şi o idee pentru care să-şi negocieze traiul politic.     

Referendum siluit

Ieşiţi din nătânga lor grevă parlamentară, aleşii pesedişti şi penelişti par a fi fost într-o nesfârşită grevă a foamei. O foame de putere şi chiverniseală. Mânată din spate de bătrânii păstori cu obrajii tăbăciţi de mulţimea păcatelor şi relelor trecute şi condusă de un  cârlan nărăvaş şi în călduri, turma pesedisto-penelisto-conservatoare, pe lângă care s-au mai lipit şi câteva potăi de pripas, a dat năvală, behăind de zor, în lanul cu lucernă al obştii.Scăpat din ocolul în care, prin voinţa populară, a zăcut o seamă de ani, cârlanul, ajuns fruntaş şi staroste peste turma sa de mioare flămânde datorită câtorva potăi doritoare de un ciolan mai cilibiu, nu mai conteneşte în a împunge şi de a behăi, cu pretenţii de tenor, imens, intens şi fără sens.Astfel, aproape că nu trece zi în care, cu sau fără motiv, căpetenia turmei să nu-şi etaleze talentele sale vocal-belicoase, principala ţintă fiind baciul suprem căruia i-ar cam vrea să-i fure bâta. Însă, din nefericire pentru votanţii români, toată această baladă mioritico-pesedistă, în care, asemenea variantei originale, baciul iliescean şi cel voiculescian pun la cale scoaterea din joc a baciului băsescian, are un tâlc şi o morală cu mult mai adânci şi mai triste. Mai pe româneşte, trecând peste toate nâzbâtiile şi aberaţiile puse în operă de cârlanul-şef şi noua sa echipă guvernamentală, modificarea legii electorale, pusă la cale de oportunista alianţă parlamentară, încleiată în urma ultrimei moţiuni de cenzură, consfiinţeşte, pe lângă eliminarea pragului electoral, şi aruncarea la coş a voinţei exprimată de peste 80% dintre români prin care aceştia au cerut, imperativ, reducerea numărului de parlamentari la 300 de bucăţi şi intituirea unei singure Camere legiuitoare. Dacă prin eliminarea pragului electoral se vor rupe zăgazurile şi în Parlament vor mişuna tot soiul de partide şi partiduleţe de bloc, în pofida aburelii craiului pontos de Kiseleff care a clamat, solemn şi ţeapăn ca un buştean, că, prin modificarea  legii electorale vor rămâne în Parlament numai partide "importante şi responsabile", prin refuzarea aplicării rezultatului unui referendum, "eminentul" jurist Ponta şi ciracii săi în ale hăhăielii politice încalcă în mod conştient şi abuziv taman Constituţia. Scut şi sabie când sunt strânşi cu uşa sau se consideră "victime ale dictaturii", în opinia, în mintea şi în practica gureşilor "cavaleri ai dreptăţii şi purităţii" din ograda USL-istă, mult-invocata Constituţie se transformă într-un banal petic de hârtie igienică în cazurile în care "mama legilor" le cade greu la lingurică "distinşilor". Concret şi pe înţeleasul, chiar şi a unui jurist nepracticant, precum Ponta,în principala lege a naţiei este consemnată obligaţia guvernanţilor (adică,Victoraş, nu trebuie să ceri voie la tăticu) de a pune în aplicare rezultatele unui referendum validat. Ori, în urma referendumului în discuţie, majoritatea covârşitoare a electoratului, în numele căruia se îmbăţoşează toţi aleşii neamului că vorbesc şi transpiră, a decis modificarea structurii parlamentare.E vorba despre o decizie imperativa, nenegociabilă şi nediscutabilă ce trebuia materializată de clasa politică trimisă să-i reprezinte pe români. Doar că, în loc de un minim respect faţă de electoratul căruia îi cerşeşte votul şi pe banii căruia  mai mult fac grevă parlamentară ori somnoterapie, aleşii naţiei au aruncat plebei votante un dizgraţios sictir. Dar, efemerul jurist din fruntea Executivului, pare-se că, pe lângă bun-simţ, a cam rămas repetent şi la aritmetică deoarece, din socotelile de Pristanda ale premierului, întotdeauna, patru, adică numărul voturilor care l-au urcat în jilţul de premier, este mai mare decât 80%, procentul votanţilor care au cerut modificarea structurii parlamentare, sau decât 5 milioane, numărul românilor care l-au votat pe actualul preşedinte ce se încăpăţânează să nu-l ia şi pe Goe de la Palatul Victoria în "trenul de plăcere" de Bruxelles. Aşa încât, voios,nevoie mare, cârlanul nostru cel zburdalnic şi-a găsit de drum şi, cu surle şi trâmbiţe, şi-a anunţat voiajul de Afganistan. Numai că, "răii" clasei au uitat să-i spună iubitorului de drumeţii şi alte expediţii pionereşti că prin Afganistan nu prea e ca la Monte Carlo, pe unde îl mai scoate la promenadă, doar dacă a fost cuminte, şi-a băut lăpticul, şi-a spus gogomănia zilnică şi înjurătura anti-prezidenţială, "bunicuţa" cea iubitoare.





 

Fandaxii de Pinocchio

Plămădit dintr-un buştean, Pinocchio avea orgoliul de a fi înzestrat cu toate simţurile şi inteligenţa proprii oamenilor. Asemenea simpaticului personaj lemnos, nici marionetele nu se lasă mai prejos şi, cât timp durează spectacolul şi manipularea lor de către păpuşari, se visează a fi însufleţite de pasiunile şi trăirile omeneşti. Săltat în fotoliul de premier doar în urma unei cacealmale politicianiste bazată pe un fragil şi oportunist careu de voturi, făt-frumosul alianţei liberalo-socialisto-conservatoare, junele Ponta, îşi descarcă zilnic traista frustrărilor, ambiţiilor şi fandaxiilor agonisite în anii când era băiat de mingi prin curtea Opoziţiei.Că, una a clamat din toţi plămânii, mai ales în dulcea şi feerica perioada a chiulului parlamentar, şi alta face din jilţul de mare dregător guvernamental, nu miră pe nimeni,  fariseismul şi demagogia fiind materii de bază la "facultatea Kiseleff", colţ cu ambasada ex-URSS, loc drag şi nostalgic multor fruntaşi pesedişti. Din nefericire, mai ales pentru naivii care încă mai cred în Moş Crăciunul USL, toate "relele" ex-guvernanţilor, ce au fost  înfierate cu mânie proletară de cuplul umoristico-muzical, Crin şi Victoraş, de la politizarea structurilor statale, până la "tendinţe dictatorial-discreţionale" în actul guvernamental, sunt puse în practică, rapid şi cu o frenezie proprie "iepuraşului Duracell", de vremelnicul şef al Executivului şi aliaţii săi. În acest sens, deşi aburcat la Putere prin voinţa a patru aleşi ai neamului, şi nefiind rezultatul unui vot popular,ba, potrivit legislaţiei actuale, având un mandat şi un certificat de valabilitate de numai şase luni, Ponta şi trupeţii săi se comportă cu aerul eternizării şi, eventual, mumificării, în jilţurile guvernamentale. Mai mult, dacă ar fi după mintea şi nerăbdarea pontoasă de a ajunge cât mai repede la cufărul cu merindele preţioase şi săţioase ale Puterii, micul Titulescu, încă "încurcat" de unele legi sau instituţii "inutile şi duşmănoase", gen DNA, Parchet General, Constituţie, Curte Constituţională, şi alte asemenea "bagatele" ce îi strică jocurile şi somnul, atât preţiosului premier, cât, în special, "seniorilor" Adrian Năstase, Voiculescu, Cătălin Voicu, Patriciu şi alţi cavaleri ai "revoluţiei bunului simţ", ar da şi mâine un ucaz prin care le-ar emascula, transformându-le într-o butaforie în care să evolueze nestresaţi toţi actorii şi figuranţii circului politic băştinaş. Însă, chiar dacă zâna măseluţă a politichiei l-ar transforma peste noapte  în buricul pământului pe năzdrăvanul premier, născut din oportunismul a patru traseişti, împlinirea sa nu ar fi supremă din cauza cuiului băsescian ce-i stă în talpă şi pe care, din motive de Constituţie, nu-l poate scoate. Mai nou,încă gâlgâindu-i în vinele sale sângele fierbinte de copilot, liderul de moment al Guvernului freamătă de pasiunea călătoriilor, cât mai europene şi mai cu ştaif, auto-invitându-se şi la sindrofiile unde, potrivit tuturor prevederilor legislative autohtone şi europene, premierul român nu prea are ce căuta neinvitat, unicul musafir aşteptat şi agreat fiind preşedintele ţării, indiferent numele. Şi, cum idolul şi tătuca premierului, mult iubitul şi stimatul nea Nelu, preţ de vreo 3 mandate prezidenţiale, nu a fost prea iute de picior în ceea ce priveşte integrarea României în Uniunea Europeană, "urgia" ocărilor pontoase s-a abătut asupra actualului preşedinte care, în opinia juriştilor cenaclului USL , ar trebui să stea pe acasă şi să-l lase pe unicul mintos al naţiei, Ponta, să-şi etaleze pe la curtea UE nurii de primadonă mioritică pradă bufeurilor electorale. Pe de altă parte, din culise şi feriţi de privirile curioşilor, păpuşarii au grijă să le întreţină pupililor de la Palatul Victoria , cel puţin până în toamnă, fandaxiile de Pinocchio.