Viitorul roz-bombo(n)

Vă invit la un utopic exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipium cum va arăta spaţiul mioritc peste 30 de ani. Aşadar, stimată asistenţă, suntem în România anului de graţie 2042. E linişte! O mult dorită şi aşteptată linişte în care, şi în spaţiile publice, tot românul vorbeşte în şoaptă, să nu-l audă vigilentul agent al Agenţiei Naţionale a Purităţii şi Bunelor Moravuri patronată de fostul dizident anti-băsescian, vajnicul stâlp al noii democraţii originale, Cătălin Voicu. Pe toate imensele ecrane amplasate la fiecare răspântie orăşenească ori rurală rulează, non-stop, emisiunile educative ale unicului post de televiziune acreditat, Antena Realităţii, de la celebra şi ancestrala "Guriţa mamiţii", până la talk-show-ul, "Somnoterapia" moderat, din patul prezidenţial, chiar de preşedintele statului, Crin Antonescu. De altfel, odată cu modificarea Constituţiei, care acum cuprinde numai două puncte: Ponta are întotdeauna dreptate, când nu are dreptate, se aplică punctul 1, a fost eliminată şi costisitoarea alegere a unui preşedinte, inclusiv numărul de mandate, preşedinţii fiind numiţi de amicii lor politici în baza unui test de rezistenţă la somn. Şi, cum amicul premierului Victoraş, social-liberalul-conservatoro-ecologisto-independentul Crin a reuşit performanţa să treacă testul, dormind 25 din 24 de ore, omul a fost numit preşedinte pe viaţă. În ceea ce-l priveşte pe premirul Ponta, potrivit aceleiaşi Constituţii, alegerile au fost suprimate, fiind inutile şi costisitoare, numirea prim-ministrului fiind făcută odată la 10 ani, în urma unei tombole naţionale transmisă în direct şi la o oră de maximă audienţă, în pauza eternului derby al diviziei naţionale de fotbal care, tot din motive de austeritate, mai cuprinde doar două echipe, Concordia Kiseleff şi Nufărul Tărtăşeşti. Fiind un norocos din naştere, toate tombolele au fost câştigate de către multi-lateralul dezvoltat premier, Ponta, ajuns, şi el, la o vârstă venerabilă aşa încât, porecla tinereţii sale revoluţionare, "micul Titulescu", a fost schimbată, în urma unui referendum naţional la care au participat 5 concetăţeni, în "marele Tituloi". În ceea ce îi priveşte pe cei 455 de membri ai Guvernului, aceştia sunt desemnaţi tot printr-o tombolă naţională, onorabilii aflându-şi denumirea portofoliului pe care îl vor primi după răzuirea lozului tras la tombolă.Pentrru a fi evitate situaţiile jenante, în care un participant să nu se aleagă cu vreun loz câştigător, s-a decis, prin decret guvernamental, ca participanţii să fie numai cei ce au o vechime minimă, în funcţia de ministru, de 20 de ani, precum şi o avere de cel puţin 10 miliarde ruble (în urma unui vot unanim al parlamentarilor,România a aderat la Uniunea Rusiei Europene şi la zona rublei). Nici aleşii neamului nu au fost uitaţi, cei 4555 de parlarlamentari, toţi reprezentanţi ai unicului partid, URA (Uniunea Reformelor Avântate-cârcotaşii,puţinii ilegalişti portocalii, îl blamează spunându-i Uniunea Rataţilor Adormiţi), permis de lege fiind aleşi pe viaţă, iar, în caz de deces, mandatul este moştenit de urmaşii săi. De altfel, dat fiind numărul parlamentarilor, şedinţele de plen, organizate, potrivit legii, numai semestrial, se desfăşoară în incinta Arenei Naţionale. Oricum, fostul sediu parlamentar, folosit pe vremea "odiosului Băsescu" şi "sinistrei Roberta", a fost transformat în sediul Guvernului, în vreme ce Palatul Victoria a devenit garaj guvernamental, locul unde îşi ţine pilotul-premier flota sa de automobile de lux şi de raliuri. Fiind, pe lângă un mare vizionar, şi un sensibil şi recunoscător părinţilor săi spirituali, premirul a decretat construirea în curtea Palatului Cotroceni, retrocedat unicei urmaşe a ciobanului Bucur, Oana Mizil, un impunător monument dedicat eroilor luptei pentru stârpirea ultimilor rămăşiţe ale imperialismului euro-atlantico-băsescian şi implementarea perestrokismului învingător, singurii eroi ale căror oseminte vor avea parte în acest lăcaş sfânt de câte un sicriu din termopan fiind "marii învăţători ai neamului", Iliescu şi Voiculescu. În privinţa soartei pensionarilor, Guvernul condus de Ponta a scăpat de orice grijă, din "odioasa moştenire" de peste 6 milioane de pensionari, în anul 2042,  singurii supravieţuitori fiind numai câteva mii de pensionari magistraţi şi din "servicii", pensiile respectivilor, precum şi salariile celor 5 milioane de bugetari, categorie din care, urmare a suprimării şcolilor, au dispărut cadrele didactice, fiind asigurate de redevenţa obţinută din concesionarea către "marile multinaţionale pan-ruseşti" a majorităţii teritoriului naţional. Referitor la sistemul educaţional, şi în acest domeniu vizionarul premier şi-a demonstrat talentul, sistemul şcolar fiind înlocuit cu dotarea copiilor cu tablete, obţinerea diplomelor de absolvire a şcolii sau a facultăţii, ambele făcute prin skype şi google, fiind urmare a unui test de inteligenţă susţinut în faţa unei comisii a Institutului Naţional Bamboo. Tăvălugul reformist a atins şi zona culturală,în rafturile Bibliotecii Naţionale "Marian Vanghelie" regăsindu-se numai "opere" ale autorilor "de căpătâi" ale naţiei, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Vadim Tudor, Marius Tucă sau  Toni Greblă, până la Mihaela Rădulescu Ţiganu, Bianca lui Bote, Andreea Marin, Oana Zăvoranu  sau Petrişor-bucătarul, tot prin voinţa unanimă a parlamentarilor fiind votată o lege prin care Caragiale, Noica, Cioran, Muşatescu ori Nichita au fost declaraţi "indezirabili" , iar volumele acestora trecute la index.Cum viaţa politică, în anul 2042, este mai liniştită şiu mai senină chiar şi decât dimineţile coreene, Opoziţia fiind declarată, prin decret prezidenţial, inutilă şi ilegitimă, unica distraţie a clasei conducătoare o constituie joaca de-a Opoziţia, în fiecare iarnă,câte două zile, prin ianuarie,un grup de activişti şi lideri sindicali atent selecţionaţi organizând câte un miting de protest, mişcarea stradală fiind transmisă in extenso de unica televiziune naţională, relatată în paginile unicului ziar admis, "Pravda Naţională",  şi înfierată, în cotidianul său talk-shaw, de către preşedintele Crin care nu uită să le reamintească puţinilor concetăţeni rămaşi (majoritatea emigrând de mult în civilizaţie şi normalitate) că "unicul vinovat" de toate relele abătute asupra planetei este eternul Traian Băsescu. Spre marea satisfacţie a bunelului Năstase care, retras în judeţul Cornu, din an în an, îşi mai controlează email-ul să vadă la a câta amânare au ajuns ancestralele sale procese. Stimabililor,din fericire, de astă dată, naraţiunea de faţă, cu toate neajunsurile ei, a fost un exerciţiu de imaginaţie !  

Palmele domniţelor

Până mai ieri, graţie "meritelor" unor "iluştri" emisari ai neamului, prin capitala belgiană ni se dusese buhu de conştiincioşi frecători  de mentă bruxelleză, în special pe punga şi pe nervii contribuabililor europeni. Până la confiscarea medaliilor de aur şi argint de către domniţele de la curtea gimnasticii, poza românilor era maculată de coţcăriile cu ştaif ale stilatului Severin, de ilustrele şi repetatele absenţe ale unor europarlamentari năbădăioşi şi pleznind de infatuare, precum pitoreştii Jiji şi Vadim, ori desantul cuplului pârâcios,Crin şi Victor, ce s-a dorit a fi o lecţie de supărare mioritică. Din fericire, în vreme ce, pe la noi, prin ograda dâmboviţeană, cam colbăită şi plină de tot soiul de gunoaie, cocoşeii politici, cocoţaţi de grămăjioara de grăunţe de câţiva găinari cu pretenţii de negustori cinstiţi, se înfoaie belicos şi dau cu guşa de pământ, pe la Bruxelles, veritabilii ambasadori şi europarlamentari ai românilor, domniţele gimnasticii, alături de cuplul, devenit patrimoniu naţional, Bellu-Bitang, au şters cu medaliilor lor fotografia schimonosită a ţării. S-ar putea ca, dintr-un colţişor roşu, de partid, vreun vornicel să mă acuze de limbaj patriotard, un limbaj aflat, de altfel, în straiţa majorităţii politicienilor ce proclamă, pe toate drumurile şi cu toate prilejurile, frământarea lor cotidiană faţă de necazurile norodului gândind, predilect şi aproape exclusiv, doar la obţinerea unei cât mai mănoase răsplate a jertfei sale patriotice.Să le fie de bine şi să-şi vadă, în continuare, de nesfârşitele şi, de multe ori, false şi fade bătălii ridicate la rang de "nestemate ideologice". Spre deosebire de mulţi dintre gălăgioşii şi "principialii" actori, cam anonimi şi de duzină, ce populează lumea politică băştinaşă, domniţele lui Bell şi Bitang ,care au făcut din imnul naţional şlagărul europenelor bruxelleze, nu au făcut "grevă parlamentară", nu au chiulit cu lunile de la antrenamente, alergând, apoi, nerăbdătoare să-şi încaseze tainul, nu au urlat, în gura mare, "nu sunt gimnasta lui Bellu!" ori "jos dictatorii Bellu şi Bitang!", ştiindu-se, cel puţin din auzite, câte privaţiuni şi câtă sudoare stau în spatele celor câteva minute de fericire, când le cântă imnul naţional. După cum, învăţate să-şi câştige meritele, stima şi respectul numai de pe urma trudei proprii, domniţele gimnasticii nu au dat "copy- paste" după caietele vreunui gimnast mai de soi şi nu s-au împopoţonat cu vreun merit sau titlu plagiind, chiar şi cu greşeli, "din clasici", precum mulţi din pleiada "doctorilor" şi altor intelighenţii ce mişună, fuduli nevoie mare, prin tagma politică. Asta, chiar dacă, femininul de la Mang (substantiv,nu ministru) e mangleală. Domniţele de la curtea voievodală a gimnasticii au tras ca la galere, au strâns sute de ore de dureri şi de sudoare, au înghiţit în sec pe lângă mâncarea "neortodoxă", au aflat din povestirile altora despre liota "vipelor" şi altor siliconate ce bântuie televiziunile şi cluburile de fiţe în căutarea unei aşa-zise glorii şi i-au privit ca pe nişte ciudăţenii pe dregătorii neamului încălecaţi pe mârţoaga Puterii. Desigur, după cum e obiceiul post-decembrist, dregătorii şi chibiţii naţiei se vor agăţa de gloria domniţelor gimnasticii mai ceva decât scaiul de oaie şi, în ordinea organigramei guvernamentale şi de partid, vor urma avalanşele felicitărilor, a primirilor protocolare, începând cu aceea de la aeroportul Otopeni unde, ministrul Educaţiei şi Sportului, emoţionat ca la primul plagiat, şi doamna alergătoare pripăşită în cuibul calduţ al Puterii, se vor iţi la poză, discursurile sforăitoare şi, mai ales, fiind şi campanie electorală, cavalcada promisiunilor mustind de populism. Doar, tânărul premier şi vitejii săi a dat cep la butoiul cu miere al guvernării din care, până acum, au curs doar promisiuni. Din fericire, pentru domniţele medaliate, pe la noi, orice minune ţine numai trei zile şi elanul politicienilor se ofileşte destul de repede aşa încât, spre deosebire de aleşii neamului care îşi caută legitimitatea prin urne, unica şi imprescriptibila legitimaţie a lor este palma: aspră, arsă de magneziu şi plină de bătături. Băieţi, înainte de a deschide gura şi a slobozi vreo platitudine cu pretenţie de înţelepciune, priviţi palmele domniţelor şi sărutaţi-le. Merită, din plin, efortul !