Păpuşarii delirului

Geaba îi ia lumea în serios, tocindu-şi nervii, timplu şi logica, pe hitlericii, pogonicii şi agaricii cocoţaţi, precum babuinii, prin copacii guvernării de unde, tot asemenea amintitelor primate, ţipă, scuipă şi aruncă banane în capul trecătorilor ori se scălânbăie la tot ce nu le convine. Sărmanii agitaţi, gelaţi, pomădaţi şi îmbăţoşaţi în fudulie nu sunt, în fapt, personajele principale ale vodevilului politic, degenerat într-o şuşă de mahala cu numeroase derapaje cu iz penal. Băieţii cu pricina, în pofida ifoselor bâlbâite şi a solemnităţii de ciocli ai decenţei, sunt numai nişte banale şi efemere păpuşi burduşite cu paie şi cârpe şi manevrate, din dosul cortinei, de adevăraţii patriarhi ai haosului belicos iscat în spaţiul politichiei mioritice. Poate, la vremea sa, fostul lipitor de afişe electorale pentru socialiştii francezi (potrivit propriilor destăinuiri), ajuns premier dâmboviţean, putea fi trecut în tagma, destul de săracă, a promisiunilor politice. Spălăţel, curăţel, cam nevricos şi tupeist, dar mlădios în faţa şefilor, junele pupil al pesedeului, cu aerul său de chelner de bacşişuri mici, se mula pe gustul seniorilor, ascensiunea sa fiind, mai ales, consecinţă a unor calcule cinice făcute de barosanii partidului ce-şi doreau a păstra accesul la butoanele conducerii chiar şi după o aparentă pensionare politică. Mai tomnatic, dar vândut în târg tot la preţ de prospătură, antoneasca "vizavea" a lui pontilică pesedistul a fost prăsit şi crescut, mângâiat pe pletele-i feciorelnice şi scos în lume de potentaţii liberali tot în ideea de a face ghiduşii politice prin interpuşi. O manieră de lucru care, de altfel, a fost patentată cu succes în lumea afacerilor băştinaşe unde, de multe ori, "nu e ce pare a fi".Dar, revenind la cârlanii noştri, este lesne de bănuit că toate năzbâtiile şi tot călcatul în străchini a actualei trupe guvernamentale, în frunte cu dezarmant de delirantul inamic al logicii politicii şi a legislaţiei, asta care este,  sunt plăsmuite şi ghidonate din umbră de doi dintre cei mai iscusiţi păpuşari ai epocii post-decembriste, Adrian Năstase şi Dan Voiculescu,la cei doi "masculi alfa", de care ambii şefi ai concubinajului usleist  sunt dependenţi şi ascultă cu sfinţenie, se află toate firele. Coincidenţă sau nu, atât mentorul pontănelului premier, proaspătul deţinut Năstase, cât şi mai noul tătuc al crinuţului penelist(după decuplarea de la ţâţa financiaro-poltică patriciană), recent demisionarul din Senat patron de Grivco, au avut şi încă mai au îndelungi bătălii pe frontul justiţiei, iar, tot ca o "coincidenţă", pentru ambii moguli, unicul şi cel mai indigest inamic este preşedintele Băsescu, deoarece, printre altele şi spre marea lor uimire, i-a lăsat pe magistraţii patriei să-şi facă misia, fără neaoşele şi binevenitele intervenţii. De unde şi zbaterea epopeică şi în măsură de a da peste cap şi fragila stabilitate a unei ţări şi aşa agăţate de coada căruţei europene de suspendare a preşedintelui Băsescu. Iar, pentru atingerea acestui unic ţel, mai ales acum, după încarcerarea stâlpului pesedismului autohton, Adrian Năstase, fiecare dintre cei doi păpuşari au pus la bătaie ce au avut mai bun: unul un premier aflat la vârsta întrebărilor şi a jucăriilor, iar celălalt un somnoros bun de scos noaptea pe sticlă să-şi refuleze frustrările isterizante şi o scenă media unde cele două odoare să-şi etaleze nurii de marionete de partid şi de stat. Încarcerarea, în pofida tuturor manevrelor de temporizare şi înduioşare, cel puţin a poporului doritor de momente telenovelistice, colosului pesedist, precum şi iminenta înfăţişare în faţa judecătorilor Înaltei Curţi, motiv de renunţare la deliciile funcţiei de senator, a gânditorului de la Grivco, au accelerat, până la depăşirea vitezei legale, a tuturor procedurilor, legale şi mai puţin legale, de suspendare a preşedintelui Băsescu, mai ales că, numai într-o singură zi, judecătorii Curţii Constituţionale , prin deciziile date, le-au dat cu maiul constituţional în cap. Aşa încât, tot dintr-un condei şi într-o nejustificată şi nefirească grabă, pripitul premier , ce se laudă şi cu un plagiat în drept, a reuşit "performanţa" ca, de dragul mentorului încarcerat şi orbit de furia suspendării prezidenţiale, prin desconsiderarea sfidătoare a unei decizii a Curţii Constituţionale şi intrarea sub incidenţa unei culpe penale privind uzurparea de funcţii şi atribuirea unor prerogative necuvenite, cât şi prin trecerea, în premieră în întreaga sa existenţă, a Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, să intre în istoria neagră a neamului. Bineânţeles, fiind pornit pe treabă şi supărat fleaşcă pe magistraţii care i-au încarcerat jupânul şi nu îi fac toate pohtele, freneticul premier, ajutat de sfetnici la fel de luminoşi, în câteva zile, va da un ucaz prin care va trece Curtea Constituţională, ANI, DNA, Parchetul şi toate instituţiile vertebrate care îl incomodează sub cizma sa.  Şi toate astea, sub privirile, deja siderate, ale europenilor care nu pricep şi nu concep maniera delirantă a "cetei lui piţigoi" de a înţelege democraţia. Însă, aflat în sevrajul puterii, pontilicului naţional nu-i pasă de "Evropa şi poveţile ei", ci, mândru de isprăvile sale inspirate de cei doi corifei Bombonel şi Motănel, a purces, în pas zglobiu şi cu amica sa, crinuţa la braţetă, spre visul vieţii sale, Bruxelles. Doar, nu era să-şi lase"fideaua" acasă,"singură şi ambetată" .          

Oul naţional

Dintr-o singură mişcare dibace, Adrian Năstase s-a metamorfozat din cel mai important şi notoriu proprietar de ouă al poporului din Cornu, într-un imens, preţios şi gingaş ou naţional. A fost suficientă o secundă de bărbăţie tremurată, concretizată printr-o excesiv de mediatizată semi-sinucidere de protocol şi, pe dată şi în emoţia naţională iscată, statul condamnatului Năstase a fost aruncat în derizoriu şi,dintr-un glonţ nedefinit, s-a întrupat, precum Afrodita din spuma mării, un fragil martir al neamului pe care, mai ales simpatizanţii, îl ocrotesc de toate viforniţele duşmane mai ceva decât pe oul primordial. Motivele acestei atitudini mămoase ce, în multe situaţii, frizează o balcanică ploconire la căpătâiul unui cetăţean pe fruntea căruia Justiţia, aceiaşi care, în alte două cazuri, l-a absolvit de orice păcate, i-a pus pecetea de vinovat definitiv, sunt izvorâte din mai multe surse, de la simpla şi omenească compasiune amicală, până la cinicele calcule politicianiste. Însă, indiferent de motivaţiile ce au angrenat toată această maşinărie propagandistico-emoţională, toate personajele implicate, în frunte cu eroul principal, au ca unic obiectiv eludarea materializării unei sentinţe judecătoreşti prilej pentru apelarea la tot arsenalul din dotarea camarazilor sinucisului naţional. După cum am mai trăit,destul de recent, o parte dintre aceste "metode de lucru" au fost probate, cam de aceiaşi actori, şi şi-au dovedit eficienţa pe sănătatea, la fel de plăpândă şi aflată într-o iminentă incidenţă cu bisturiul, unui alt fruntaş pesedist şi plimbăreţ pe targă, bolnăviorul erou de dosar penal, argeşeanul Nicolescu. Şi în acele momente "de mare emoţie populară", în ciuda viscolului, a omătului şi gerului, alaiul de granguri pesedişti, din mijlocul căruia răzbăteau războinice şi vituperante vorbe slobozite la adresa magistraţilor ce au îndrăznit să transforme un "înger" într-un caz de targă din guriţa unui eminent "dottore" ajuns premier, a mitingit în faţa tribunalului, iar aceleaşi medic grijuliu, în aceleaşi saloane de urgenţă,  l-a scos din ghearele morţii pe argeşean şi l-a redat unei noi şi vioaie campanii electorale victoriase. De astă dată,  având în vedere anvergura personajului, precum şi miza mult sporită, potul cel mare fiind un sejur de 8 luni la Rahova, scenariul a suferit unele ajustări, tot poporul televizionist zgâindu-se, în miez de noapte, la ieşirea din rolul de viitor deţinut şi intrarea, pe targă, în acel de "mare căinat al naţiei" a "divei din Zambaccian". Toate, sub atenta supraveghere a milosului ministru de interne care, pătruns de importanţa misiei sale, s-a erijat, când în plutonierul de serviciu, când în baby sitter-ul marelui ratat în ale sinuciderii. Cum era de aşteptat, dat fiind expunerea momentului, din tot acest spectacol nu au lipsit eternii "indignaţi" de pripas, revoltaţii din dotarea partidului de guvernământ, "oportunul" pelerinaj al unor fruntaşi pesedişti la căpătâiul rănitului voluntar, "stegarul cu barbă" şi, ca la orice bâlci, nevroticul Codrin Ştefănescu fără "senatorul bideu" din dotare. Toată această asistenţă, învăluită în secretomania instaurată în jurul nepreţuitului  şi neprihănitului jertfit  pe altarul luptei împotriva zeghei, aşteaptă cu sufletul la gură ca echipa avocaţilor să apese pe toate butoanele chichiţelor avocăţeşti, comisiile medicale să depisteze cât mai multe "temeiuri serioase" în favoarea tratării pacientului numai în saloanele civile ale Spitalului de Urgenţă, iar "cârcotaşii" să uite preţiosul odor de pe patul de spital este, în fapt, doar un ou...încondeiat. De o justiţie cărei nu prea îi mai funcţionează telefoanele şi nu prea se mai emoţionează, feciorelnic, de plastografii de partid.              

Praful roşu

Pe la sfârşitul anilor 70, revoluţionara cinematografie a tătucului Fidel oferea ţărilor din prima linie a luptei de clasă o maculatură propagandistică, "Praful roşu", ce se pretindea a fi o nouă cronică a eroismului ortacilor castrişti, singurile replici "memorabile", repetate la fiecare 2 minute, ale peliculei cu pricina fiind "Viva Fidel !" "Viva revolucion!" Probabil, de nu ar fi fost la vârsta găletuşei şi a gropiţei cu nisip, opul cinematografic al supuşilor lui Fidel şi Che ar fi fost îndrăgit până la lacrimi de cei doi pătimaşi admiratori ai teroristului de partid, Che, mânjii, cam tomnatici, ai politichiei autohtone, fruntaşii Mazăre şi Ponta.Ce legături tainice ar fi, exceptând excitaţiile ideologice şi vestimentare ale celor doi necopţi, între naiva cine-plăsmuire şi actuala stare de fapt a vieţii politice dâmboviţene? Păi, mai niciuna, de-ar fi să privim tabloul acestor zile numai de la înălţimea piscului roşu, politico-electoral, de pe care se învârtoşează spre plebeii nepartizani noul cuplu de aur al patriei, Ponta şi Antonescu, şi de unde, ambii, cu frenezia unui fost grevist al foamei scăpat în cămara cu bunătăţi, aruncă  indulgenţe alaiului de amici şi afurisenii foştilor aliaţi politici şi actuali inamici. Între puţinele şi insistentele replici ale revoluţionarilor lui Fidel şi cele emanate, aproape zilnic, de bicefalii dominatori ai râului şi ramului mioritic, se întinde o trainică punte, doar că revoltatele urlete de "viva!" sunt înlocuite de antopontacele stereotipii "Vreau la Bruxelles!" şi "Jos Băsescu!" Ceea ce este mai neliniştitor pentru orice privitor neutru al devălmăşiei guvernării USL o reprezintă faptul că, înarmaţi cu acest bagaj ideologic ultrasărac, în care s-a lăfăit doar "Jos...!", oastea pesedisto-penelistă a reuşit să anestezieze aproape toate simţurile de conservare a unui electorat fezandat, ani de zile, de o propagandă vehementă şi voit distorsionată, precum şi de proteste "spontane" străveziu regizate, plătite "en gros" şi răsplătite cu dregătorii. Mai mult, odată ajunşi la frâiele ţării, cei doi arhangheli ai dreptăţii, coborâţi cu hârzobul taman din vârful blocului Grivco, în locul unei aplecări spre rezolvarea reală, fără picanteriile populismului de partid,a necazurile mulţimii avide de un trai decent, au declanşat viforniţa revedicativă ce a mocnit în frustrările acumulate în anii semi-opoziţiei, politizarea, în numele depolitizării de operetă, tuturor cotloanelor generatoare de un "ce profit", de la vizibilele dregătorii ministeriale, până la slujbele cele mai ferite. Desigur, de ochiul vulturesc şi de spiritul revoluţionar al ambilor crai ai usl-ismului triumfător nu au scăpat nici instituţiile care, potrivit gândirii celor doi lideri, ar fi conferit un iz de potenţă instituţională "inamicului Băsescu", de "furia roja" fiind atinse şi entităţi care erau  tradiţional, încă din primul descălecat iliescean, sub pulpana prezidenţială.  De altfel, dacă se avântă cu prea mult zel în această operă de emasculare prezidenţială, nu ar fi dse mirare ca, în cazul în care, printr-un miracol, ar ajunge în jilţul de la Cotroceni, neostoitul "catindat", Crin Antonescu, ar avea surpriza să constate că va avea doar misia de a da decoraţii şi de a da muştele afară din palat, precedentul creat prin modificarea Constituţiei şi lungirea mandatului prezidenţial pentru un prezidenţiabil, Adrian Năstase, aşteptat, dar neajuns la cea mai înaltă demnitate a ţării, fiind destul de proaspăt şi de apăsător pe umerii junilor revoluţionari de Kiseleff. Aşa încât, înainte de a face tabula rasa prin instituţiile naţiei, până şi Curtea Constituţională unde au robotit distinşi soli ai pesedismului, de la Petre Ninosu, la Ioan Predescu, devenind un par în ochii revanşarzi ai cuplului conducător, şi a proţăpi pălării mult prea mari pe scăfârlii nemeritoase şi obişnuite a-şi privi bombeurile, ei doi copii teribili ai politicii mioritice ar trebui să-şi amintească, destul de des, înţeleapta zicere că, "nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte!" Până atunci, prin praful roşu stârnit de pseudo-revoluţie a bunului simţ, deşi au mijit bine ochii în care le-au intrat ăst praf, poporenii de rând  au reuşit să vadă, pe lângă marşul frenetic al fripturiştilor de partid, oportunistele spălări de toate petele penale a obrăjiorilor rozalii ale noilor virili ai patriei. Doar, democraţia, asezonată cu votul cât mai aburit al unui electorat sleit de forţa numeroaselor aşteptări sterile, suportă orice, inclusiv "despoţi luminaţi" bântuiţi de pubertăţi neconsumate. Bineânţeles, totul în numele şi spiritul luptei pentru înlăturarea "dictaturii portocalii" şi instaurarea noii democraţii roşii în care, dacă vrea muşchiul lor, guvernanţii şi disciplinaţii lor aplaudaci parlamentari pot da şi o lege, pentru mult-iubitul şi înţeleptul Crin, prin care, şi pe plaiurile noastre, să fie instaurată noaptea polară, timp în care, normal, tot liderul doarme. Viva Fidel ! Viva Che!      

Dictatura înjurăturii

Aflat între două reprezentaţii în faţa judecătorilor Înaltei Curţi de Justiţie, stimabilul reprezentant al poporului mizilean în Camera Deputaţilor, Adrian Năstase, a buchisit un recent raport conceput, nu se precizează data, de către organizaţia Freedom House. Şi, după un îndelungat şi atent studiu, ochiul vulturesc al fostului "domn de fier" al PSD-ului şi al Guvernului 2000-2004 a descoperit o "nouă Americă": în clasamentul organizaţiei cu pricina, România jurnalistică a acestor ani a fost detronată din "onoranta" poziţie 70, în care se afla la începutul mileniului trei şi, bineânţeles, în vremea domniei năstăsiano-iliesciano-pesedistă. "Iată o nouă minciună a lui Băsescu", a clamat trimfător  eroul de la Cornu, asemenea găinii din poveste care a cotcodăcit  disproporţional de vehement faţă de mărgica ouată. Mai în clar şi bazându-se pe topul ongiştilor de la Freedom House, spre deosebire de epoca de aur a guvernării cuplului Iliescu-Năstase, când presa băştinaşă plesnea pe la  toate cusăturile de atâta libertate, (doar "martirul"Ciuvică fiind săltat de "jăndari" ), în zilele patronajului prezidenţial băsescian, libertatea presei şi a cuvântului sunt strivite sub "cizma portocalie". Ceea ce, pentru un marţian căzut pe plaiurile mioritice ori pentru un "revoltat" din armia lui Mazăre malgaşul, ar putea fi o concluzie-găluşcă mai uşor de înghiţit şi de digerat, malaxoarele media arondate crezului şi principiilor revoluţiei bunului simţ având capacitatea aburelii, până la mahmureală. Însă, de-ar fi să luăm la puricat perioada actualului mandat prezidenţial, nu ar fi nicio dificultate în a depista cascadele de invective, acuze, jigniri, terfeliri prin toate tele-dejecţiile ciuvice ori, la orice oră din zi şi din noapte, pe toate tonurile şi pe la toate şezătorile televizate. Normal, în vreme ce-şi "esprimă" , cât mai colorat şi mai grobian, toate părerile "echidistante şi pertinente" despre fiecare miăcare ori vorbă prezidenţială, respectivii propagandişti ai " revoluţiei bunului simţ" nu omit a înfiera, din toate viscerele, "spiritul conflictual" şi , mai ales, "dictatura" impusă de subiectul cotidienelor înjurături. Şi, privind din punctul de vedere al acestor arhangheli ai echilibrului şi al consensului, toată această viforniţă verbală ar putea avea un temei, numai şi pentru simplu fapt că, spre deosebire de prospera perioadă Năstase, instituţiile, mai ales cele bugetare ori cu capital majoritar  de stat, nu au mai îmbuibat conturile redacţiilor şi ale unor "deotologi" de marcă ai naţiei, contractele de publicitate sau de altă natură fiind o rara avis. Pe de altă parte, spre deosebire de înaintaşii săi din fruntea bucatelor, actualul preşedinte nu prea a avut talentul de a se pisici şi a lua, conştiincios, notiţe şi alte sfaturi de la înţelepţii moguli.Ba, dimpotrivă, în loc să fie mângâiaţi pe creştet, iar pozele lor puse în ramă pe pereţii cabinetului prezidenţial, potenţilor şi sfătoşilor neamului le-a mai şi fost  tulburată liniştea de nişte procurori băgăcioşi şi "fără maneră", unii dintre falnicii strâlpi ai patriei ajungând să şi gareze pe "ţambalurile" aresturilor. Or, un asemenea "afront", materializat prin "nestrunirea " magistraţilor, nu e şi nu a putut fi înghiţit de către mogulimea politico-economică dâmboviţeană, de unde şi nesfârşita luptă, purtată prin intermediul celor doi "voinicei", Ponta şi Antonescu, pentru suspendarea preşedintelui sau, în caz extrem, emascularea sa prin deposedarea, în special prin metode ce eludează cadrul legislativ, de cele mai esenţiale prerogative, ultima şotie pontaco-parlamentară fiind elocventă. Însă, revenind la durerea vigilentului Adrian Năstase, referitoare la îngrădirea libertăţilor de exprimare ale presei, după ultimul asalt electoral al glorioasei "armate roşii" şi descălecarea luminaţilor reprezentaţi ai USL şi în cele mai neânsemnate jilţuri ale profitului, nimic nu este pierdut, iar, în neprihănita lume a presei autohtone, lanţurile "dictaturii" băsesciene vor pica într-un melodios foşnet de "euroi".

"La şliţul liber(al)"

Duduie lumea mioritică a zvonurilor, mai ceva decât economia tăriceană, că eminentul conducător al armiilor peneliste a decis să demisioneze din funcţia de etern candidat prezidenţial şi să se dedice, în totalitate, unei ocupaţii mai prozaice, practicată, de altfel, de personaje cu mult mai ilustre, şi asupra căreia sunt semne că ar avea ceva mai multe aptitudini, aceea de cârciumar. Ar fi o îndeletnicire onorabilă, plină de savoare şi în care distinsul domn Antonescu ar avea un contact zilnic, nemijlocit şi nefardat cu realitatea caldarâmului, cu pulsul real al naţiei. Iar, de-ar fi să poarte un nume, tavernei antonesciene i s-ar potrivi, ca marca de scrisoare şi luând ca izvor de inspiraţie ultimile prezentări de pe podiumurile electorale ale patronului,  numele  "La  şliţul liber(al)". Amplasarea sediului, impozant, desigur, al cârciumei preconizate nu poate întâmpina nicio piedică, locaţiile oferindu-se vraişte, precum şliţul prezidenţial, falnicului personaj liberal.Însă, în ceea ce priveşte amenajarea interiorului viitorului aşezământ de regrupare şi regenerare a spiritelor penelisto-conservatoare, totul trebuie, plecând de la prima şi unica specializare a patronului, să fie compartimentat şi urmeze liniile principale ale unui muzeu. În acest sens, principala sală a locantei-muzeu, locul unde va adăsta cea mai mare parte a timpului ilustrul şef liberal, va fi, obligatoriu, o copie fidelă a cabinetului prezidenţial de la Cotroceni, pentru veridicitate, salonul urmând a fi populat cu activiştii cei mai fideli, dar mai puţin norocoşi, aflaţi în joc de glezne pentru obţinerea vreunei dregătorii. Aici, în contul unor temenele şi alte cuvinte laudative, clienţii vor fi îndopaţi cu promisiuni la tavă şi răbdări prăjite. Un alt spaţiu al minunatului aşezământ va reda, în cele mai mici detalii şi pentru a spulbera şi cele mai neânsemnate aluzii răutăcioase, sala de plen a Senatului, loc prin care, cel puţin o dată pe trimestru, domnul Crin va trece şi îşi va exersa, în faţa unui auditoriu atent şi riguros selecţionat, talentul oratoric. Fiind vorba de o odaie care urmează să respire prin tot porii săi caznele muncii de politician, clienţii vor avea parte de un meniu mai proletar, fiind şi în plină criză economică, format doar din gogoşi simple. Doar în cazuri excepţionale şi numai printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de amicul Ponta, un pâlc de simpatizanţi loiali vor primi, după un test infinit mai dificil decât un examen de admitere la "Cantemir" privind discursurile din apariţiile televizate din ultimii cinci ani ai domnului Crin, câte o gogoaşă cu gem de cireşe amare. Bineânţeles că, respectând istoria, valorile şi tradiţiile liberale, omenosul şi recunoscătorul domn Antonescu va croi şi un salon, "al antichităţii", va fi rezervat celor doi ultimi supravieţuitori ai liberalismului interbelic, Radu Câmpeanu şi Mircea Ionescu Quintus, cărora le vor fi oferite, la discreţie, ceaiuri de plante şi poveşti cu întâmplările a doi flăcăi, Păcală  şi Tândală. Ca bonus, între două aroganţe faţă de "infamii" procurori, artistul şi ministrul poporului,Mircea Diaconu,  va interpreta pentru cei doi venerabi corifei liberali, până când ambii vor aţipi, scena balconului CC şi monologul "revoluţionarului". Desigur, fiind o cârciumă cu ştaif, aceasta va avea şi un salon de jocuri, unde accesul se va face numai pe bază unei legitimaţii semnată cu propria-i mânuţă de patron, fericiţii posesori ai unei asemenea legitimaţii fiind recrutaţi numai din rândul celor mai devotaţi dintre devotaţii crinului. Evident,pentru a nu întina valorile liberalismului băştinaş, ale revoluţiei bunului simţ şi a nu fi acuzaţi de pactizare cu "duşmanii" portocalii, şi, mai ales, pentru a nu rida chipul luminos al domnului Crin, suprema dovadă de stimă şi respect a consumatorilor de elită din acest separeu select faţă de liderul maxim o va reprezenta inabilitatea respectivilor în a ieşi învingători în faţa şefului de la masa de joc. În sfârşit, în mărinimia sa, patronul prezumtivului stabiliment se va gândi şi la mulţimea votantă pentru aceasta fiind rezervate,pe o latură,   într-un colţ de trotuar,  câteva mese de tablă  pe care vor  avea "onoarea" de a morfoli, în aşteptarea ivirii patronului în pragul crâşmei, câte un mic electoral şi un ţoi de matrafox. Iar, în semn de preţuire, la ieşirea din local, pe la ceasul în care colegul său de alianţă, matinalul Adrian Năstase face pe telefonista, stimabilul domn Crin le oferă admiratorilor adunaţi în faţa crâşmei sale priveliştea unor miraculoase orizonturi deschise...la şliţ. Şi, nu e un şliţ de rând, e unul liberal !     

Cocoşu' roşu

Spre marea uşurare a asistenţei, şi de astă dată, alesul mizilenilor şi cel mai proeminent găinar (crescător de găini) cel puţin al Prahovei, deputatul PSD Adrian Năstase, a mai trecut fără avarii de o nouă etapă a luptei sale cu nemiloşii magistraţi care, în frenezia lor, îi răpesc importantului lider de partid participarea, timp de câteva ore, la tumultoasa bătălie electorală pentru jilţurile de primari şi consilieri locali şi judeţeni. De altfel, la bursa pariurilor, numai un naiv ar fi avut curajul să mizeze pe finalizarea, după aproape patru ani, a procesului în care ex-premierul Năstase este acuzat de unele fapte în total dezacord cu legea petrecute pe vremea în care, de la înălţimea funcţiei de prim dregător guvernamental, veghea la buna desfăşurare a "Trofeului Calităţii". Aşa cum ne-am obişnuit, nici această ultimă confruntare a acuzatului Adrian Năstase şi echipa sa de apărători cu magistraţii Înaltei Curţi de Justiţie nu a fost eliptică de surprize şi alte chiţibuşării avocăţeşti, toate menite a lustrui monumentul inocenţei năstăsiene. Iar, din tot acest arsenal de fineţuri juridice etalate în astă ultimă rundă, cel mai eclatant moment a fost scena telefonului matinal, un moment de pe urma căruia se poate concluziona că, în anumite zile, distinsul lider al principalului partid de guvernământ face şi oficiul de deşteptător. Un soi de "ceas CFR", alarmă telefonică, pendulă,  ceas cu cuc ori ruralul cocoş deşteptător. Altfel, dacă ar fi să stai şi cu picioarele în lighenul cu apă rece şi tot nu ai găsi chichirezul gestului de bun samaritean al liderului PSD de a îl suna, în crucea dimineţii, pe la 5, pe un anonim moş Teacă, uns de numai o zi, de către junele premier, Ponta, şef al Inspecţiei de Stat în Construcţii, instituţie care, coincidenţă, pe lângă faptul că este principalul motiv al acuzării demnitarului Năstase, tocmai ce a fost trecută şi în subordinea directă a actualului prim-ministru şi preşedinte al PSD. Pentru a nu fi puşi la zidul infamiei şi a fi lapidaţi şi înfieraţi cu mânie proletară de vajnicii ostaşi ai "armatei roşii" guvernamentale, să încercăm un mic exerciţiu de imaginaţie: aşadar, un rezervist, un membru PSD  căruia, probabil,în decursul vremii, Adrian Năstase nici măcar nu i-a reţinut numele sau figura, un Grăjdan oarecare, la o zi după ce a fost numit şef al Inspectoratului în Construcţii, are marea onoare de a fi sculat din somn, la primul cântat al cocoşilor, pe la ora 5, de suava voce a ditamai starostele pesedist. Potrivit înregistrărilor depuse la dosar şi, bineânţeles, contestate şi infirmate de acuzatul Năstase, discuţia telefonică nu a fost lungă, dar, altă coincidenţă, a picat taman în zorii zilei în care proaspătul demnitar Grăjdan urma să facă eroicul gest reparator, în memoria fondatorului instituţiei pe care o conducea de o zi, A.I.Cuza, şi recunoscător, în beneficiul şefului său de partid, Adrian Năstase, de a depune la dosarul "Trofeul Calităţii" hârtiuţa prin care instituţia pe care o conducea a ajuns la concluzia că nu a suferit nicio pagubă materială de pe urma trofeului cu pricina şi, implicit, principalul acuzat este încarnarea purităţii. Desigur, după cum se ştie, după ce şi-a îndeplinit misia, cu riscul devenirii erou de dosar penal, acest Pristanda de duzină a fost rejectat din efemera sa funcţie de către "intransigentul" premier, revenind la statutul său de ilustru figurant în  trupa de amatori a teatrului pesedist. În ceea ce-l priveşte pe matinalul rezident de Cornu şi deputat de Mizil, pare-se că, de-ar fi să luăm în serios precizările şefului CSM, calculele cu termenul de prescripţie a dosarului cam dau cu virgulă şi, spre marea dezamăgire a împricinatului şi a camarazilor săi,  emoţiile se întind încă un an. Doar dacă, în semn de mare respect pentru "valorile democraţiei", actualul premier şi ai săi neânfricaţii "cavaleri ai dreptăţii" nu vor da, în regim de maximă urgenţă, un ucaz prin care toate dosarele cu eroi  din rândurile USL să fie declarate "dosare politice", să fie casate, iar magistraţii implicaţi în cercetarea şi judecarea acestora să fie trimişi la "Cantemir", la reciclare. Iar, pe gardul justiţiei dâmboviţene să stea cocoţat şi să cânte, în admiraţia "moţatelor" din ogradă, numai "cocoşu'  roşu".       

Viitorul roz-bombo(n)

Vă invit la un utopic exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipium cum va arăta spaţiul mioritc peste 30 de ani. Aşadar, stimată asistenţă, suntem în România anului de graţie 2042. E linişte! O mult dorită şi aşteptată linişte în care, şi în spaţiile publice, tot românul vorbeşte în şoaptă, să nu-l audă vigilentul agent al Agenţiei Naţionale a Purităţii şi Bunelor Moravuri patronată de fostul dizident anti-băsescian, vajnicul stâlp al noii democraţii originale, Cătălin Voicu. Pe toate imensele ecrane amplasate la fiecare răspântie orăşenească ori rurală rulează, non-stop, emisiunile educative ale unicului post de televiziune acreditat, Antena Realităţii, de la celebra şi ancestrala "Guriţa mamiţii", până la talk-show-ul, "Somnoterapia" moderat, din patul prezidenţial, chiar de preşedintele statului, Crin Antonescu. De altfel, odată cu modificarea Constituţiei, care acum cuprinde numai două puncte: Ponta are întotdeauna dreptate, când nu are dreptate, se aplică punctul 1, a fost eliminată şi costisitoarea alegere a unui preşedinte, inclusiv numărul de mandate, preşedinţii fiind numiţi de amicii lor politici în baza unui test de rezistenţă la somn. Şi, cum amicul premierului Victoraş, social-liberalul-conservatoro-ecologisto-independentul Crin a reuşit performanţa să treacă testul, dormind 25 din 24 de ore, omul a fost numit preşedinte pe viaţă. În ceea ce-l priveşte pe premirul Ponta, potrivit aceleiaşi Constituţii, alegerile au fost suprimate, fiind inutile şi costisitoare, numirea prim-ministrului fiind făcută odată la 10 ani, în urma unei tombole naţionale transmisă în direct şi la o oră de maximă audienţă, în pauza eternului derby al diviziei naţionale de fotbal care, tot din motive de austeritate, mai cuprinde doar două echipe, Concordia Kiseleff şi Nufărul Tărtăşeşti. Fiind un norocos din naştere, toate tombolele au fost câştigate de către multi-lateralul dezvoltat premier, Ponta, ajuns, şi el, la o vârstă venerabilă aşa încât, porecla tinereţii sale revoluţionare, "micul Titulescu", a fost schimbată, în urma unui referendum naţional la care au participat 5 concetăţeni, în "marele Tituloi". În ceea ce îi priveşte pe cei 455 de membri ai Guvernului, aceştia sunt desemnaţi tot printr-o tombolă naţională, onorabilii aflându-şi denumirea portofoliului pe care îl vor primi după răzuirea lozului tras la tombolă.Pentrru a fi evitate situaţiile jenante, în care un participant să nu se aleagă cu vreun loz câştigător, s-a decis, prin decret guvernamental, ca participanţii să fie numai cei ce au o vechime minimă, în funcţia de ministru, de 20 de ani, precum şi o avere de cel puţin 10 miliarde ruble (în urma unui vot unanim al parlamentarilor,România a aderat la Uniunea Rusiei Europene şi la zona rublei). Nici aleşii neamului nu au fost uitaţi, cei 4555 de parlarlamentari, toţi reprezentanţi ai unicului partid, URA (Uniunea Reformelor Avântate-cârcotaşii,puţinii ilegalişti portocalii, îl blamează spunându-i Uniunea Rataţilor Adormiţi), permis de lege fiind aleşi pe viaţă, iar, în caz de deces, mandatul este moştenit de urmaşii săi. De altfel, dat fiind numărul parlamentarilor, şedinţele de plen, organizate, potrivit legii, numai semestrial, se desfăşoară în incinta Arenei Naţionale. Oricum, fostul sediu parlamentar, folosit pe vremea "odiosului Băsescu" şi "sinistrei Roberta", a fost transformat în sediul Guvernului, în vreme ce Palatul Victoria a devenit garaj guvernamental, locul unde îşi ţine pilotul-premier flota sa de automobile de lux şi de raliuri. Fiind, pe lângă un mare vizionar, şi un sensibil şi recunoscător părinţilor săi spirituali, premirul a decretat construirea în curtea Palatului Cotroceni, retrocedat unicei urmaşe a ciobanului Bucur, Oana Mizil, un impunător monument dedicat eroilor luptei pentru stârpirea ultimilor rămăşiţe ale imperialismului euro-atlantico-băsescian şi implementarea perestrokismului învingător, singurii eroi ale căror oseminte vor avea parte în acest lăcaş sfânt de câte un sicriu din termopan fiind "marii învăţători ai neamului", Iliescu şi Voiculescu. În privinţa soartei pensionarilor, Guvernul condus de Ponta a scăpat de orice grijă, din "odioasa moştenire" de peste 6 milioane de pensionari, în anul 2042,  singurii supravieţuitori fiind numai câteva mii de pensionari magistraţi şi din "servicii", pensiile respectivilor, precum şi salariile celor 5 milioane de bugetari, categorie din care, urmare a suprimării şcolilor, au dispărut cadrele didactice, fiind asigurate de redevenţa obţinută din concesionarea către "marile multinaţionale pan-ruseşti" a majorităţii teritoriului naţional. Referitor la sistemul educaţional, şi în acest domeniu vizionarul premier şi-a demonstrat talentul, sistemul şcolar fiind înlocuit cu dotarea copiilor cu tablete, obţinerea diplomelor de absolvire a şcolii sau a facultăţii, ambele făcute prin skype şi google, fiind urmare a unui test de inteligenţă susţinut în faţa unei comisii a Institutului Naţional Bamboo. Tăvălugul reformist a atins şi zona culturală,în rafturile Bibliotecii Naţionale "Marian Vanghelie" regăsindu-se numai "opere" ale autorilor "de căpătâi" ale naţiei, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Vadim Tudor, Marius Tucă sau  Toni Greblă, până la Mihaela Rădulescu Ţiganu, Bianca lui Bote, Andreea Marin, Oana Zăvoranu  sau Petrişor-bucătarul, tot prin voinţa unanimă a parlamentarilor fiind votată o lege prin care Caragiale, Noica, Cioran, Muşatescu ori Nichita au fost declaraţi "indezirabili" , iar volumele acestora trecute la index.Cum viaţa politică, în anul 2042, este mai liniştită şiu mai senină chiar şi decât dimineţile coreene, Opoziţia fiind declarată, prin decret prezidenţial, inutilă şi ilegitimă, unica distraţie a clasei conducătoare o constituie joaca de-a Opoziţia, în fiecare iarnă,câte două zile, prin ianuarie,un grup de activişti şi lideri sindicali atent selecţionaţi organizând câte un miting de protest, mişcarea stradală fiind transmisă in extenso de unica televiziune naţională, relatată în paginile unicului ziar admis, "Pravda Naţională",  şi înfierată, în cotidianul său talk-shaw, de către preşedintele Crin care nu uită să le reamintească puţinilor concetăţeni rămaşi (majoritatea emigrând de mult în civilizaţie şi normalitate) că "unicul vinovat" de toate relele abătute asupra planetei este eternul Traian Băsescu. Spre marea satisfacţie a bunelului Năstase care, retras în judeţul Cornu, din an în an, îşi mai controlează email-ul să vadă la a câta amânare au ajuns ancestralele sale procese. Stimabililor,din fericire, de astă dată, naraţiunea de faţă, cu toate neajunsurile ei, a fost un exerciţiu de imaginaţie !  

Fandaxii de Pinocchio

Plămădit dintr-un buştean, Pinocchio avea orgoliul de a fi înzestrat cu toate simţurile şi inteligenţa proprii oamenilor. Asemenea simpaticului personaj lemnos, nici marionetele nu se lasă mai prejos şi, cât timp durează spectacolul şi manipularea lor de către păpuşari, se visează a fi însufleţite de pasiunile şi trăirile omeneşti. Săltat în fotoliul de premier doar în urma unei cacealmale politicianiste bazată pe un fragil şi oportunist careu de voturi, făt-frumosul alianţei liberalo-socialisto-conservatoare, junele Ponta, îşi descarcă zilnic traista frustrărilor, ambiţiilor şi fandaxiilor agonisite în anii când era băiat de mingi prin curtea Opoziţiei.Că, una a clamat din toţi plămânii, mai ales în dulcea şi feerica perioada a chiulului parlamentar, şi alta face din jilţul de mare dregător guvernamental, nu miră pe nimeni,  fariseismul şi demagogia fiind materii de bază la "facultatea Kiseleff", colţ cu ambasada ex-URSS, loc drag şi nostalgic multor fruntaşi pesedişti. Din nefericire, mai ales pentru naivii care încă mai cred în Moş Crăciunul USL, toate "relele" ex-guvernanţilor, ce au fost  înfierate cu mânie proletară de cuplul umoristico-muzical, Crin şi Victoraş, de la politizarea structurilor statale, până la "tendinţe dictatorial-discreţionale" în actul guvernamental, sunt puse în practică, rapid şi cu o frenezie proprie "iepuraşului Duracell", de vremelnicul şef al Executivului şi aliaţii săi. În acest sens, deşi aburcat la Putere prin voinţa a patru aleşi ai neamului, şi nefiind rezultatul unui vot popular,ba, potrivit legislaţiei actuale, având un mandat şi un certificat de valabilitate de numai şase luni, Ponta şi trupeţii săi se comportă cu aerul eternizării şi, eventual, mumificării, în jilţurile guvernamentale. Mai mult, dacă ar fi după mintea şi nerăbdarea pontoasă de a ajunge cât mai repede la cufărul cu merindele preţioase şi săţioase ale Puterii, micul Titulescu, încă "încurcat" de unele legi sau instituţii "inutile şi duşmănoase", gen DNA, Parchet General, Constituţie, Curte Constituţională, şi alte asemenea "bagatele" ce îi strică jocurile şi somnul, atât preţiosului premier, cât, în special, "seniorilor" Adrian Năstase, Voiculescu, Cătălin Voicu, Patriciu şi alţi cavaleri ai "revoluţiei bunului simţ", ar da şi mâine un ucaz prin care le-ar emascula, transformându-le într-o butaforie în care să evolueze nestresaţi toţi actorii şi figuranţii circului politic băştinaş. Însă, chiar dacă zâna măseluţă a politichiei l-ar transforma peste noapte  în buricul pământului pe năzdrăvanul premier, născut din oportunismul a patru traseişti, împlinirea sa nu ar fi supremă din cauza cuiului băsescian ce-i stă în talpă şi pe care, din motive de Constituţie, nu-l poate scoate. Mai nou,încă gâlgâindu-i în vinele sale sângele fierbinte de copilot, liderul de moment al Guvernului freamătă de pasiunea călătoriilor, cât mai europene şi mai cu ştaif, auto-invitându-se şi la sindrofiile unde, potrivit tuturor prevederilor legislative autohtone şi europene, premierul român nu prea are ce căuta neinvitat, unicul musafir aşteptat şi agreat fiind preşedintele ţării, indiferent numele. Şi, cum idolul şi tătuca premierului, mult iubitul şi stimatul nea Nelu, preţ de vreo 3 mandate prezidenţiale, nu a fost prea iute de picior în ceea ce priveşte integrarea României în Uniunea Europeană, "urgia" ocărilor pontoase s-a abătut asupra actualului preşedinte care, în opinia juriştilor cenaclului USL , ar trebui să stea pe acasă şi să-l lase pe unicul mintos al naţiei, Ponta, să-şi etaleze pe la curtea UE nurii de primadonă mioritică pradă bufeurilor electorale. Pe de altă parte, din culise şi feriţi de privirile curioşilor, păpuşarii au grijă să le întreţină pupililor de la Palatul Victoria , cel puţin până în toamnă, fandaxiile de Pinocchio.   

Az e oo !

Deşi pare,titlul articolului de faţă nu este rupt din vreo limbă exotică ori vreo îngrămădeală onomatopeică ilogică. Decodificarea sa este foarte simplă şi vine din anii epocii de aur când, un gestionar de alimentara şi-a scris pe uşă bucuria de a avea ou. Mai pe româneşte, "enigmatica" scriere "az e oo!", care nu este o glumă ori o invenţie, ci a fost reală, însemna, după gramatica precară a fericitului gestionar din comerţul socialist că, după lungi aşteptări, magazinul său fusese aprovizionat cu ouă. Revenind "la cestiune", adică la realităţile vieţii post-decembriste, când epoca gestionarilor a apus, mulţi dintre aceştia fiind înaintaţi la rangul de "om de afaceri" sau de "politician versat", ziua de 10 Mai,a regalităţii şi ziua când, altădată, domnul Goe era scos la plimbare de mamiţica "la bulivard", a fost şi ziua în care, fericit, precum gestionarul ceauşist, mult stimatul şi iubitul lider al principalului partid de guvernământ, deputualul de  Mizil, Adrian Năstase, a putut striga, din toţi rărunchii: az e oo! Desigur, fermierul de Cornu şi ex-premierul Năstase nu-şi poate exterioriza, prin expresia cu pricina, bucuria depăşirii planului la producţia de ouă a găinilor din ferma sa, ci dintr-un motiv mult mai arzător, acela că, a mai obţinut o amânare, din partea miloşilor judecători ai ÎCCJ, în procesul său despre "Trofeul Calităţii", în care este la un pas de o condamnare cu detenţie. Dar, aşa cum aminteam, absenţa unuia dintre avocaţii săi l-a fericit pe potentul proprietar de ouă şi, dacă judecătorii mai au un strop de omenie şi mai dau câteva amânări atunci, "prigonitul" şef pesedist poate răsufla liniştit deoarece fapta pentru care stă cu bocceluţa la uşă, în aşteptarea unui sejur răcoros, se va prescrie, iar alesul mizilenilor se poate considera o Albă ca Zăpada cu ouă. Mai ales că noul ministru al Justiţiei şi pupil al său, stimabilul domn Corlăţean, a pus o vorbă bună şi i-a "încurajat" pe procurorii care au spart liniştea mentorului de la Cornu cu un eventual stagiu la hotelul Jilava.  Însă, ziua de 10 Mai şi purtătorii de robe au mai fost darnice şi pentru un alt "ostracizat" purtător de "oo" şi important stâlp al noului eşafodaj guvernamental, venerabilul domn Voiculescu, pentru că şi dosarul său penal despre ICA Băneasa, în care este erou principal, a avut parte de o nouă amânare, calea cea mai sigură spre fericirea şi propăşirea populaţiei Grivco. Şi, cum nu se poate 2 fără 3, unde a mers mia, a mers şi suta şi, printre cei doi granzi, mai mult sau mai puţin penali, ai naţiei s-a fofilat pe uşa închisorii, prin mila şi graţia judecătorilor, şi fostul miliţian, devenit "general al tunurilor financiare", Dinel Staicu, oltenaşul ce-şi înjghebase pe meleagurile sale doljene un muzeu al prostiei cu ştaif. Desigur, după ziua de ieri,  mai "soprano", şi plutonierul SIF-urilor olteneşti, Dinel, poate striga fericit, la umbra celor doi "titani ai penalelor", Năstase şi Voiculescu, "az e oo!" În ceea ce priveşte cotcodăcelile din politichia dâmboviţeană, iată că, după o tăcere impusă şi o plimbare de documentare şi recalificare, tenorul gafelor pesediste, senatorul Şova, a prins a glăsui. De astă dată, guru juridic al grupării din Kiseleff nu s-a mai rostit despre vreo portiţă legislativă prin care PSD-ul să-l mai ejecteze, fără daune, pe Geoană din fruntea Senatului, ci a aruncat pe piaţă varianta eliminării, prin modificarea legii în Camera Deputaţilor, a pragului electoral. Se prea poate ca, bănuind reacţiile, şeful său, Ponta, să-l pună pe locvacele Şova să scoată acest cartof fierbinte al suprimării pragului electoral din jarul scandalului şi al prostiei. Cu atât mai mult cu cât, taman cu vreo trei zile în urmă, după ce a trecut de votul Senatului modificarea legii electorale prin introducerea votului uninominal pur, dintr-un tur, şi la alegerile parlamentare, liderul PSD şi actualul premier, Ponta, a afirmat cu toată gura că, prin acest mod de vot, se urmăreşte rămânerea în Parlament numai a partidelor responsabile şi importante. Mai concret, după mintea şi calculul lui Ponta şi ai săi camarazi, Parlamentul ar trebui să fie populat, în urma alegerilor, doar de PSD,PNL şi, eventual, aşa, de la naşu', PDL. Or, potrivit celor glăsuite de senatorul Şova, prin eliminarea pragului electoral se vor deschide porţile parlamentare pentru o sumedenie de partiduleţe de sufragerie, multe uitate prin ungherele prăfuite ale pieţii politice autohtone, revenindu-se, în fapt, la bâlciul parlamentar de pe vremea CPUN-ului, în care foşgăiau alde Brătianu Cartof, contele Zambra Iosifescu şi alte asemenea caricaturi. Analizând în profunzime, năzbâtia eliminării pragului electoral, scoasă pe gură de Şova, se bazează pe "lecţia Iliescu" adaptată nevoilor actuale ale USL, calculul iniţiatorilor acestei modificări fiind foarte simplu: prin eliminarea pragului electoral şi introducerea votului uninominal dintr-un singur tur, cele două mari partide componente ale USL, PSD şi PNL, mai ales PSD, vor obţine un procentaj zdrobitor, prin care va domina Parlamentul cu peste 70%, în timp ce, minorităţile şi celelalte partiduleţe ce se vor pripăşi prin Parlament, inclusiv UNPR-ul naşului Oprea, vor juca după cum le va cânta "bardul "Ponta. Să ne amintim că, în anii 90, în CPUN-ul patronat de Iliescu, FSN-ul avea, pe hârtie, 50% din numărul locurilor, în vreme ce mulţimea partidelor de bloc, înfiinţate cu numai 250 de adepţi, mulţi "recrutaţi" de prin Străuleşti sau Bellu,se înghesuia pe cealaltă jumătate de locuri şi,invariabil, se aliniau la "sfaturile" feseniste. Cam aşa se preconizează a arăta, în viziunea USL şi în cazul votării de către deputaţi a modificărilor dorite, şi Parlamentul rezultat din votul toamnei. Cât despre obligaţia, imperativă şi statuată prin Constituţie, de a se aplica rezultatul referendumului şi voinţa a peste 80% din electorat, care a impus constituirea unui Parlamant unicameral şi reducerea la cel mult 300 a numărului de parlamentari, atât actualul premier, Ponta, câti pretinsul viitor preşedinte, Antonescu,strălucesc printr-o muţenie specifică demagogiei proprie revoluţiei de bun simţ. Din nefericire, doar noi, votanţii, nu putem striga, precum potenţii naţiei: az e oo!