Neruşinarea ipocriziei

Două "lumini" ale neamului, doi stâlpi de nădejde ai Senatului şi ai celor două partide victoriase, socrul-premier,Ilie Sârbu, şi avocatul farfuridian, Puiu Haşoti, şi-au scremut neuronii să-i convingă pe "nătângii" care nu pricep cum merg "fineţurile" politichiei de mare rafinament şi responsabilitate şi au emanat către popor o parte dintre înţeleptele lor viziuni despre guvernarea bunului plac. O guvernare pornită în trombă, alimentată de focul mocnit al frustrărilor ce i-au mistuit pe revoluţionarii bunului simţ şi ale cărei principală şi imediată ţintă este politizarea şi a celui mai ascuns cotlon. Aşa cum şe ştie, mânaţi de viscerala ură băsesciană, apostolilor  democraţiei roşii le-au căzut ochii pe Institutul Cultural Român, una dintre instituţiile născute în şi pentru regimul Iliescu şi care, dovedindu-şi utilitatea, a dăinuit, ca orice moştenire de bun augur, sub aripa prezidenţială a urmaşilor de la Cotroceni, principala misie a respectivului for fiind propagarea culturii autohtone de calitate pe alte meleaguri. Iată că, pornit pe treabă, premierul năzdrăvan a gândit adânc şi, prin mişcare de condei şi o ordonanţă guvernamentală de urgenţă, a decis schimbarea patronului Institutului Cultural, distinsa instituţie urmând a funcţiona sub "înaltul patronaj" al "apoliticilor" senatori ai patriei, principala pricină invocată, atât de junele Ponta, cât şi de tata-socru, agronomul Sârbu, şi colegul său de strană, avocatul Haşoti, fiind caracterul politic oferit ICR-ului de  instituţia prezidenţială, Senatul fiind, după mintea şi argumentaţia restauratorilor, un conclav al fecioriei politice. Se poate întâmpla ca, având în vedere multiplele şi încarnatele tangenţe culturale ale celor două privighetori usl-iste, Sârbu şi Haşoti, pentru respectivii şi pentru iniţiatorii acestei permutări administrative să le fi scăpat "amănuntul" că, taman parlamentarii sunt cei mai îmbibaţi purtători ai microbului de partid, aşa încât, argumentul "depolitizării" ICR-ului prin trecerea sub pulpana senatorială este o făcătură duhnind a ipocrizie din cea mai joasă stirpe. Mai mult, binomul vocal, Sârbu-Haşoti, în încercarea de a splăla obrazul tinerelului premier şi de a insulta inteligenţa asistenţei, şi-au scotocit prin traista intelighenţiei şi au susurat o altă gogomănie cu pretenţii de argument, afirmând că, în toată perioada sa cotrocenistă, ICR-ul nu a promovat "valorile" culturale, urmând ca, sub "înţeleapta" ghidonare a unui Georgică Severin (autor de articolaşe în propria-i publicaţie de provincie), a imberbului nedefinit, Alexandru Mazăre (fratele celebrului malgaş de Constanţa), a karatistei primăriţe de Craiova , LOV, ori, în special, a unicului şi revoluţionarului regizor al naţiei, Sergiu Nicolaescu, amintita instituţie culturală să promoveze "adevăratele valori" ce mustesc pe plaiurile mioritice şi să mai pună frână unor "neica-nimeni" precum Mungiu, Puiu, Porumboiu etc, oameni care, în viziunea noilor guvernanţi, au fost premiaţi prea des pe la Cannes sau pe alte meleaguri. Ori, acum ar fi momentul să  mai guste din cupa victoriei, pe la vreo manifestare moscovită ori azeră, şi "tinerele talente" din tagma unui Nicolaescu, Severin &CO. Totuşi, cu speranţa că au trecut seralul, ar fi util să le reamintim  ostaşilor "armatei roşii" învingătoare că "est modus in rebus" ! Sau, mai pre limba năvălitorilor , "ne sutor ultra crepidam!" Mai precis, nu vă băgaţi nasul unde nu vă pricepeţi, băi,victor(ioşilor), chiar dacă, la uşa cabinetului de premier e o coadă de fomişti şi vânători de scame mai ceva decât era, pe vremea în care matale erau specialist în cerculeţe, la "fraţii Petrăuş" !      

Fandaxii de Pinocchio

Plămădit dintr-un buştean, Pinocchio avea orgoliul de a fi înzestrat cu toate simţurile şi inteligenţa proprii oamenilor. Asemenea simpaticului personaj lemnos, nici marionetele nu se lasă mai prejos şi, cât timp durează spectacolul şi manipularea lor de către păpuşari, se visează a fi însufleţite de pasiunile şi trăirile omeneşti. Săltat în fotoliul de premier doar în urma unei cacealmale politicianiste bazată pe un fragil şi oportunist careu de voturi, făt-frumosul alianţei liberalo-socialisto-conservatoare, junele Ponta, îşi descarcă zilnic traista frustrărilor, ambiţiilor şi fandaxiilor agonisite în anii când era băiat de mingi prin curtea Opoziţiei.Că, una a clamat din toţi plămânii, mai ales în dulcea şi feerica perioada a chiulului parlamentar, şi alta face din jilţul de mare dregător guvernamental, nu miră pe nimeni,  fariseismul şi demagogia fiind materii de bază la "facultatea Kiseleff", colţ cu ambasada ex-URSS, loc drag şi nostalgic multor fruntaşi pesedişti. Din nefericire, mai ales pentru naivii care încă mai cred în Moş Crăciunul USL, toate "relele" ex-guvernanţilor, ce au fost  înfierate cu mânie proletară de cuplul umoristico-muzical, Crin şi Victoraş, de la politizarea structurilor statale, până la "tendinţe dictatorial-discreţionale" în actul guvernamental, sunt puse în practică, rapid şi cu o frenezie proprie "iepuraşului Duracell", de vremelnicul şef al Executivului şi aliaţii săi. În acest sens, deşi aburcat la Putere prin voinţa a patru aleşi ai neamului, şi nefiind rezultatul unui vot popular,ba, potrivit legislaţiei actuale, având un mandat şi un certificat de valabilitate de numai şase luni, Ponta şi trupeţii săi se comportă cu aerul eternizării şi, eventual, mumificării, în jilţurile guvernamentale. Mai mult, dacă ar fi după mintea şi nerăbdarea pontoasă de a ajunge cât mai repede la cufărul cu merindele preţioase şi săţioase ale Puterii, micul Titulescu, încă "încurcat" de unele legi sau instituţii "inutile şi duşmănoase", gen DNA, Parchet General, Constituţie, Curte Constituţională, şi alte asemenea "bagatele" ce îi strică jocurile şi somnul, atât preţiosului premier, cât, în special, "seniorilor" Adrian Năstase, Voiculescu, Cătălin Voicu, Patriciu şi alţi cavaleri ai "revoluţiei bunului simţ", ar da şi mâine un ucaz prin care le-ar emascula, transformându-le într-o butaforie în care să evolueze nestresaţi toţi actorii şi figuranţii circului politic băştinaş. Însă, chiar dacă zâna măseluţă a politichiei l-ar transforma peste noapte  în buricul pământului pe năzdrăvanul premier, născut din oportunismul a patru traseişti, împlinirea sa nu ar fi supremă din cauza cuiului băsescian ce-i stă în talpă şi pe care, din motive de Constituţie, nu-l poate scoate. Mai nou,încă gâlgâindu-i în vinele sale sângele fierbinte de copilot, liderul de moment al Guvernului freamătă de pasiunea călătoriilor, cât mai europene şi mai cu ştaif, auto-invitându-se şi la sindrofiile unde, potrivit tuturor prevederilor legislative autohtone şi europene, premierul român nu prea are ce căuta neinvitat, unicul musafir aşteptat şi agreat fiind preşedintele ţării, indiferent numele. Şi, cum idolul şi tătuca premierului, mult iubitul şi stimatul nea Nelu, preţ de vreo 3 mandate prezidenţiale, nu a fost prea iute de picior în ceea ce priveşte integrarea României în Uniunea Europeană, "urgia" ocărilor pontoase s-a abătut asupra actualului preşedinte care, în opinia juriştilor cenaclului USL , ar trebui să stea pe acasă şi să-l lase pe unicul mintos al naţiei, Ponta, să-şi etaleze pe la curtea UE nurii de primadonă mioritică pradă bufeurilor electorale. Pe de altă parte, din culise şi feriţi de privirile curioşilor, păpuşarii au grijă să le întreţină pupililor de la Palatul Victoria , cel puţin până în toamnă, fandaxiile de Pinocchio.   

Ghiveci pontos

Şi a venit şi ziua cea mare în care, asemenea unui elev silitor, veghet de privirea vigilentă, de domn Trandafir rural, a colegului său de alianţă, premierul desemnat, Victor Ponta, a rostit, cu dicţie şi intonaţie, lista primei echipe de guvernanţi "competenţi şi cinstiţi" pe care i-a văzut naţia în toată perioada post-decembristă. De acum, trecând primele momente de uluială şi de surprindere, toată asistenţa ce a aşteptat cu sufletul la gură mărgica guvernamentală ouată cu rapiditatea unui pasionat vitezoman propus a prelua frânele şi volanul automobilului din care a fost debarcat MRU a cam rămas cu un gust sălciu şi o uşoară deziluzie. Asta, pentru că, luând în serios toate filipicile şi acuzele contondente emise de-a lungul ultimilor ani de viitorul premier, Ponta, precum şi de toate promisiunile şi angajamentele de purificare a mediului politic  poluat de Puterea pedelistă, optimiştii s-ar fi aşteptat ca junele câştigător al lozului cel mare şi al jilţului de şef al Executivului să se înfăţişeze publicului, mai ales cel votant, cu o trupă de candidaţi la portofoliile ministeriale neprihăniţi, eliptici de orice suspiciuni adică, numai "muc şi sfârc". Mai ales că, din proprie iniţiativă şi cu propriile-i vorbe, desemnatul Ponta a asigurat electoratul, destul de imprudent, neorientat politic şi hazardat, că va etala pe taraba, destul de prăfuită şi mâncată de carii, a politichiei mioritice un detaşament ministerial care se constitui cel mai competent şi cinstit Guvern. Din nefericire, mai ales pentru mulţimea dezamăgiţilor, şi de astă dată, vorbele,poate şi intenţiile, frumoase au pălit în detrimentul tărguielilor de partid şi a "enteresului" transpartinic, produsul finit plămădit de "master chef"-ul Ponta fiind, în locul unei rafinate mâncări, un banal ghiveci politic. Aşa se face de, printre ingredientele  ghiveciului propus a fi înghiţit de parlamentari şi, mai ales, de naivii şi înfometaţii alegători, se regăsesc legume refolosite şi scoase din cămările guvernărilor Văcăroiu, Năstase, Tăriceanu sau Boc, de genul Florin Georgescu, Dan Nica, Andrei Marga, Victor Paul Dobre, Mariana Câmpeanu sau Leonard Orban, foşti miniştri a căror competenţă a fost sancţionată prin votul românilor, iar Guvernele cu pricina au intrat în istorie. După cum, tot prin mâncăricăi pontoase, servită naţiei de către bucătarul-şef al PSD-ului, îi mai dă gust şi savoare şi mănunchiul zarzavaturilor ministeriale ofilite de multiplele expuneri prin diferite dosare, alte litigii juridice ori incompatibilităţi prezumtive, din soiul Mircea Diaconu, Victor Alistar, Cornel Dobriţoiu sau doamna "înnotătoare" Dumitrescu. În rest, vorba viitorului premier, ţara va avea în fruntea sa "cel mai competent şi cinstit Guvern" ceea ce nu-i prea departe de adevăr dacă punem în ecuaţie faptul că, în fond, pe lista "competenţilor şi cinstiţilor" ar fi avut un loc la fel de meritat şi un Cătălin Voicu, un Constantin Nicolescu, un Adomniţei (cu "Iaşul" său cu tot), un Mischie(reşapat) ori un alt demn reprezentant al cretacicului politic autohton.În ceea ce-l priveşte pe bravul reprezentant al tele-conservatorilor în "brigada diverse" a premierului desemnat şi, potrivit ultimilor trocuri, înscăunat, viitorul prim-agricultor al neamului, efebul Daniel Constantin, omul este un soi de "erou fără voie", unica sa misie fiind de a îndeplini, întocmai şi la timp, toate pohtele, chiar şi cele nespuse, dar bănuite, ale mentorului şi îndrumătorului său, "venerabilul şi stimabilul" neica Trahanache, omul fără de care micul Dănuţ ar fi rămas doctorand la coada vacii, iar Grivco şi actualul Guvern n-ar fi existat. "Acest Guvern nu va fi condus nici de la Cotroceni,nici de la Kiseleff sau Aviatorilor, nici de la Grivco, ci de la palatul Victoria", dixit Ponta. Parol, ţaţo? Pe ochii tăi?       

Pilotul de încercare

După ce a ieşit, mai mult împins de alţii, din dilema găinii alergate de cocoş, liderul PSD, Victor Ponta, s-a împiedicat eroic şi a reuşit să schimbe scaunul copilotului cu volanul pilotului. Ca tot românul onest şi imparţial şi ghidându-se după înţelepciunea folclorului politichiei autohnone că numai boul este consecvent, propusul premier şi-a strivit sub pingeaua interesului tot dispreţul băsescian acceptând cu nerăbdare feciorelnică şi nebăşcălioasă, taman din partea celui mai neiubit dintre preşedinţi, firmanul de şef al unui Guvern tricolor după etichetă, dar în care se vor înghesui socialiştii din Kiseleff, cu amicii lor din secţia liberală a PSD-ului şi cu aliaţii de stânga secretă de la Grivco. Aşa cum îi şade bine unui viitor dregător de frunte a naţiei aflat la vârsta adolescenţei politice, nici junele Ponta nu a ratat prilejul de a călca graţios în străchinile unei oratorii lemnoase explicând asistenţei că noua sa echipă guvernamentală va fi formată numai din neprihăniţii neamului, urmând ca poporul să aibă parte de "cel mai cinstit Guvern". Fiind mai emotiv din fire, probabil că viitorul locatar al Palatului Victoria a vrut prin enunţul alcătuirii unei echipe ministeriale plesnind de cinstiţi să mai arunce o mână de ţărână în ochii demisului cabinet Ungureanu doar că, poate involuntar, şi-a cam dat cu firma-n cap. Astfel, luat de val, prezumtivul premier Ponta a cam uitat că, în anii din urmă, a cam făcut parte, în calitate de ministru ori de alt înalt funcţionar guvernamental, din vreo două Guverne, unul condus chiar de mentorul său, Adrian Năstase, în vreme ce marele său aliat penelist, domnul Antonescu, a trecut meteoric printr-o funcţie de ministru. Ori, potrivit zicerilor pontace, pare-se că trecutele guverne prin care a robotit, cu elan tineresc, nu prea au fost cele mai cinstite şi, implicit, miniştrii cu pricina au cam dat cinstea pe ocară. În ceea ce-i priveşte pe viitorii imaculaţi din formaţia guvernamentală Ponta, potrivit diverselor variante de nominalizări, unii se cam încuscresc cu dalmaţienii şi emană un uşor damf penal demonstrându-se, încă o dată, precaritatea rezervoarelor de talente pesedisto-peneliste, aria de selecţie  ministerială a antrenorului Ponta fiind asemănătoare cu a altui Victor vestit, Piţurcă. Unde mai pui că, păstrând similitudinile, nici nominalizatul premier nu va reuşi să evite stăruinţele vreunui "Jiji", ori a baronilor şi baroneilor locali ce-şi doresc, pentru binele şi succesul partidului în viitoarele alegeri, cooptarea în lotul guvernamental, pe diferite funcţii cât mai mănoase, a unor "tinere talente" locale. Asta, în pofida enunţului primului pilot al naţiei, că, între Băicoi şi Cornu, a şi definitivat cu tovarăşul său de drum, politic şi electoral, liberalul domn Antonescu, toată trupa de şoc guvernamentală. În ceea ce priveşte soarta viitorului premier şi a Executivului său, indiferent componenţa, aceasta nu va avea parte de o marjă de eroare prea generoasă sau de clemenţa unui electorat aburit şi nerăbdător, rigorile  standardelor financiare şi normelor impuse de apartenenţa la organismele europene diminuând serios tentaţiile populiste ale echipei de la Palatul Victoria în multe din cazuri, viitorul premier fiind în situaţia anectotică a cosmonatului Vasile care, trimis în spaţiu împreună cu un câine rus şi o pisică americană, a primit misiunea să aibă grijă de animale şi să nu se atingă de niciun buton. Aşa încât, prins între două bătălii electorale foarte dure, strâns până la sufocare în corsetul european şi cu piatra de moară a promisiunilor făcute în cei patru ani de Opoziţie atârnată de gât, Guvernul ce va fi pilotat vreme de vreo şapte luni de fostul copilot Ponta, ajuns, ca fata bătrână la măritiş, de bună voie şi împinsă de toţi, pilot de încercare, va avea soarta unui autoturism înscris la programul "rabla" ce trebuie să se târâie, în funcţiune, până la atelierul de dezmebrare. În ăst timp, debavurat de oportunism şi scăpat de furia populară, fostul partid de guvernământ are ocazia ca, ieşit din lumina reflectoarelor, să-şi mai tragă sufletul şi "să-şi dea o pudră" pe obrajii palizi de atât travaliu , să chibiţeze şi să taxeze micile şi marile erori de pilotaj ale lui Ponta. În ceea ce-l priveşte pe ex-premierul Ungureanu, nu ar fi exclus ca, din retorte tainice să nu se plămădescă un nou proiect prezidenţial, "tip Emil Constantinescu", un melanj civico-politic, mult mai îmbunătăţit şi adus la cerinţele anului 2014. Oricum, zâmbetul băsescian afişat la nominalizarea "cârlanului" (alint iliescean) pesedist, Victor Ponta, poate fi un izvor de migrene politice pentru "amicii" săi.

Blondul de la Drept

Plictisit de stat cu burta pe carte şi de buchisit prin ceasloave, după ce a fost retrimis la şcoală, prin băncile din fundul clasei, precum "şcolerii" slabi de ţâţâni, de actualul prim-ministru al ţării, MRU, auto-visatul viitor premier şi lider al pesediştilor, junele Ponta, şi-a încordat muşchii săi de absolvent de Drept şi fost  procuror şi a purces la a concepe o jalbă penală împotriva fostului său nuntaş.De astă dată, precum piciul Pompilică, eroul unei anecdotei în care respectivul vorbea la telefon în şoaptă pentru că se ascundea de părinţii care îl căutau de zor, în demersul său juridic anti-MRU, viteazul epigon al revoluţionarului Che Guevara a renunţat la costumaţia de şef al PSD-ului triumfător sau de co-preşedinte al alianţei USL şi s-a dosit după statutul, mai umil şi mai provincial, de deputat gorjean supărat, nevoie-mare, de maniera în care şeful Executivului a împărţit ultimii bani administraţiilor locale din judeţul care l-a propulsat pe vigilentul petiţionar în jilţul parlamentar, vacant, "momental", din cauză de grevă cu năbădăi. Adică, după numărătoarea pontacă, din noianul primăriilor gorjene, taman cele păstorite de vrednicii gospodari pesedişti şi liberali nu au fost miruiţi de către premierul Ungureanu cu "o atenţie" la buget, favorizaţii soartei fiind doar edilii localităţilor pedeliste.Altfel, temei foarte serios din partea ex-procurorului Ponta de a plăsmui o jalbă care să ajungă pe masa procurorilor de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, instituţie devenită o a doua casă pentru destui stâlpi ai lumii pesediste, în frunte cu eternul inocent, Adrian Năstase, dacă, în stilu-i, devenit clasic, râvnitorul la fotoliul de şef al Guvernului nu a privit tabloul în întregul său, ci numai în pătrăţica-i favorabilă. Se prea poate ca, în mirificul judeţ Gorj, dintr-o indigestie ideologică ori dintr-o pură omisiune, primarii pesedisto-penelişti să fi fost văduviţi de ultimile fonduri guvernamentale numai că, potrivit anunţurilor făcute, sumele cu pricina au fost destinate unor administraţii locale  care aveau proiecte  derulare. Aşa încât, omiterea de la masa bogaţilor a localităţilor gorjene ghidonate de către edili ai celor două partide s-ar putea să fi fost cauzată tocmai de absenţa unor astfel de proiecte motiv pentru care, indignarea cu iz penal a deputatului Ponta să nu prea aibă obiect. După cum, privind numai în ograda sa gorjeană, deputatul petiţionar nu a avut curiozitatea ori interesul să analizeze traseul fondurilor către toate localităţile patriei gospodărite de către emisarii pesedişti şi penelişti şi, mai apoi, cu picioarele în ligheanul cu apă rece, să cugete la rostul ticluirii vreunei lăcrămaţii penale la adresa şefului Guvernului. Însă, tuşat finuţ fiind, în direct şi la o oră de maximă audienţă, de floreta verbală a premierului, juristul şef al pesediştilor a preferat să-şi ostoiască orgoliul rănit scormonind în lada de zestre ideologică, moştenită de la edecii partidului , apelând la armele tradiţionale, proprii grupării din Kiseleff şi însuşite cu brio şi de zeloşii aliaţi liberali: bâta şi pâra. Deh! Cu "blondele" nu e bine să te pui, mai ales dacă sunt de la Drept şi mai vor să dea şi lecţii de conduită, juridică sau civică, apelând la pământeanul, "ba, pe-a mă-tii!" Oricum, de când numărul inamicilor s-a dublat, pe lângă "jos Băsescu!" apărând şi MRU, viaţa de politicieni a celor doi războinici ai luminii, domnii Ponta şi Antonescu, a devenit un soi de box cu umbra.    

Musafirul inutil

Umbrit de avalanşa declaraţiilor patriotardo-hazoase ale primului alergat al naţiei, încă, deputatul Boldea gălăţeanul, fantomaticul sejur dâmboviţean al ex-premierului Tony Blair a trecut precum rapidul prin Mizil. Spre ghinionul amfitrionilor pesedisto-conservatori, în frunte cu găzdoiul-şef, premierul în joc de glezne, Ponta, vizita, pe cât de scurtă, pe atât de costisitoare, a supusului britanic nu a stârnit emoţiile scontate, atenţia politicienilor noştri şi a poporului televizionist fiind acaparată de nervii premierului băştinaş, MRU, de vâlva aventurilor africane ale boldeanului penal sau de încătuşarea, prin sentinţă definitivă, a altui ales al neamului, deputatul liberal Pop.Iar, peste toate acestea, dat fiind şi prestaţia sa ceva mai mălăiaţă, comparativ cu predecesori ai săi, în funcţia de premier britanic, invitatul în sine nu prea mai este un personaj în stare să atragă oftaturi de admiraţie ori să-şi lase auditoriul cu gura căscată şi mâna la inimă, oratoria sa fiind împănată cu generalităţi, platitudini şi amabilităţi servite pentru tariful încasat. Desigur, dacă tot au scos un ban din buzunar şi au bifat o "acţiune de imagine" , gazdele s-au îmbăţoşat şi s-au fudulit cu prezenţa meteorică şi mioritică a fostului premier, şeful suprem al PSD-ului forţând aroganţa până la a declara că "a acceptat vizita în Kiseleff" a jovialului Blair. Şi, dacă tot i-a făcut hatârul să-l primească în vastele saloane de la Kiseleff, şeful pesediştilor nu a scăpat ocazia să-l pârască pe "obraznicul Băsescu" la "to'arşa Blair" pe motiv că, la discuţiile de la Cotroceni se ţine de glume şi, peste toate, îi pune în braţe şi postul de premier. Or, la un aşa afront, naturelul simţitor al "micului Titulescu" nu rezistă şi se jură că, în veci, nu se va juca de-a guvernarea cu preşedintele neserios, ceea ce ar însemna, în traducere liberă, că, în caz de victorie în alegerile parlamentare, Ponta se va cere premier la amicul său prezidenţiabil, domnul Antonescu. Uluit de o asemenea  uzurpare a dreptului junelui Ponta la visare, musafirul englez nu a reuşit să-l lămurească pe amfitrionul său dacă şi Regina Marii Britanii e la fel de şugubeaţă cu premierii prezenţi, trecuţi ori viitori. În ceea ce-l priveşte pe vizitatorul englez, Blair, pe lângă balcanicele refulări pontace înghiţite,tot în preţul onorariului, acesta a  avut şi şansa să-şi mai clătească ochii şi mintea cu actualul premier român, MRU,timp în care, debordând de hărnicie şi dorinţă de reformă, şeful pesedistilor, Victor Ponta, a solicitat naşterea unei comisii parlamentare care să modifice legea electorală în ideea accederii în Parlament numai prin vot uninominal pur.Cum memoria se pare că nu prea îi este fidelă, tânărul Ponta a uitat că, pe poarta actualei legi, moşită în conlucrare cu liberalii şi ProDemocraţia, au intrat o liotă de "victorioşi" de pe poziţiile 2 şi 3, printre fericiţii câştigători regăsindu-se  tovarăşul său de arme, domnul Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu, senatorul PSD Daniel Savu ori deputatul fugar, Boldea.  Oricum, colegii săi de la Putere au prins mesajul şi l-au anunţat pe vigilentul copreşedinte al USL că vor purcede la treabă. Numai să-l ţină  baierele politice şi noianul de interese de partid pe revoluţionarul Ponta mai ales că, într-un puseu de hărnicie, a cerut şi aplicarea referendumului care statuează numai 300 de parlamentari.Cât priveşte impactul asupra vieţii politice autohtone, a  trecerii ex-premierului Blair prin Bucureşti, pe lângă gaura în bugetul gazdelor, s-ar mai potrivi versurile lui Topârceanu: "ce să fie ? nu-i nimic! A trecut acceleratul!"       

Premierul Băşcălie

Fuga gălăţeanului Boldea din Seraiul parlamentar autohton tocmai pe meleaguri africane a pus în umbră marea supărare ce-i pustieşte sufletul de viitor premier junelui şef al PSD-ului.
Abordând un aer de studios, cu uşoare accente de etern premiant căruia "greii" cartierului, într-o hăhăială generală, îi puneau să sară într-un picior până-i cădea din buzunare mărunţişul păstrat pentru covrigul zilnic, ori îl uitau pe margine la miuţă sau lapre gros, tânărul şef pesedist al Opoziţiei poate aduce, privit mai lejer, cu un politician pe umerii căruia să-i fie pusă povara unei dregătorii de prim rang. Însă, pe măsură ce obiectivul plonjează asupra personajului ce se doreşte şi se visează viitorul premier al românilor, ridurile, cearcănele şi coşurile politice îi strică imaginea precum unei dive tomnatice prinsă nefardată. De unde, poate, şi îndoiala mentorilor săi ce l-au propulsat în fruntea partidului şi, mai ales, a rivalilor politici în veridicitatea fineţii preţiosului obraz scos în lume şi pus la bătaie electorală de către cel alintat, la primele sale scâncete,  "micul Titulescu". Şi, cum un necaz nu vine singur, după "mortalele succese" înregistrate de troica politică a USL-ului în urma desantului pârâcios bruxellez, a pierderii şefiei Senatului ori a încleştării în ridicolul grevei parlamentare, abilul şi labilul conducător al oştilor pesediste a mai lăsat, din orgoliu, nebăgare de seamă sau solidaritate partinică, să-i mai zboare o vrabie din mână. Şi, nu orice vrăbiuţă, ci taman visul său pentru care suferă prin toţi porii săi titulescieni, funcţia de şef al Guvernului. Dar, pe la noi, pe la porţile Orientului, unde totul este luat în lejer şi unde băşcălia a ajuns o virtute şi un talent, iar fudulia este purtată la butonieră cu o solemnitate îmbăţoşată, chiar şi un fapt normal, dar venit din partea "inamicului", este privit cu o suspiciune demnă de o cauză mult mai bună. Iar, când te mai şi alături unui amic de drum născut supărat, ratarea şansei de a intra în normalitatea momentului este asigurată. Privită din acest unghi, frustrarea tardivă a liderului pesedist, căruia firmanul de premier, fluturat de preşedintele Băsescu, i-a trecut pe sub nas, are temeiuri chiar mai solide decât mariajul pesedisto-liberal mai ales că, toamna electorală s-ar putea să nască ceva surprize neplăcute, menite a afecta arhitectura politică pusă la cale în laboratoarele din Kiseleff şi Grivco. Normal, pentru propriul alint şi pentru poporul nelămurit, dezvăluirea ofertei prezidenţiale a fost tratată de "micul Titulescu" în stilul său insipido-pontos, din vârful buzelor şi a tupeului. Asta, până la apariţia "dovezii", stenograma discuţiei prezidenţiale în care tăcutului Ponta i-a fost oferit postul de premier, iar acesta, prin vocea tovarăşului său de scaun, liberalul domn Antonescu, a zvârlit un "niet" revoltat. Mai mult, realizând cât de actuale şi potrivite sunt vorbele lui Creangă, "prostul, până nu se păleşte cu capu de pragul de sus nu-l vede pe ăl de jos", ratangiul şansei de a deveni, fără veste, premier al naţiei a prins glas şi, după ce a tratat în zeflemea taina ofertei, dezvăluită de preşedintele Băsescu, şi-a învârtoşat muşchii vocali şi, fluturând ameninţarea tribunalului, vrea să i se pună în braţe şi stenogramele discuţiilor purtate de preşedinte cu toate partidele chemate la negocieri. Păi, dacă în opinia şi în percepţia finului politician din fruntea PSD-ului oferta preşedintelui Băsescu a fost o băşcălie, n-ar mai trebui să-i pese şi restul să fie tăcere. Ori,actuala frământare cu iz justiţiar ce-l chinuie pe "simplu cetăţean" Ponta şi-l aduce în stare să se agaţe de roba justiţiei numai pentru a afla, mânat de curiozitatea unei "Miţe" de cartier, ce a mai vorbit preşedintele ţării cu partenerii politici, alţii decât "trio supăraţii", dă semne că "amintirile îl chinuiesc" şi oferta ce i-a fost pusă pe masă nu a fost chiar de tratat cu imaturitatea specifică fruntaşului pesedist. Acum, premierului Băşcălie îi rămâne doar ca, în aşteparea unui viitor tren, să  întrebe, neconsolat, precum bătrâna: "şi, cu violul cum râmîne, maică?"  Sau, să mediteze la tâlcul latinescului, vana vanis placent !

Supărare senatorială

Născută în derizoriu şi intrată în uitare, mult-trâmbiţata, de către iniţiatori, ai grevei parlamentare mai scoate, din când în când, câte un scâncet stins de pisoi uitat în ploaie. Se mai iţesc veşti despre anonimii parlamentari ce şi-au dat munca pe chiul numai în preajma zilelor de salarii, moment în care, îmbăţoşaţii absenţi ai neamului se îmbulzesc să anunţe naţia că , în mărinimia lor, le vor arunca şi alegătorilor ce-i plătesc, o ciozvârtă din îndestulătoarele venituri băneşti. Asta, pentru imaginea artistică deoarece, în realitate, marea mută a greviştilor nu se prea îndură să-şi rupă de la gură, iar declaraţiile de "suferinţă" pentru soarta contribuabililor au traiul efemer al "jertfei" patrioţilor protestatari. Din tihna şi plictisul profitabilei lenevii parlamentare, ridicată la rang de măreaţă somnoterapie ideologică, se întrupează multiple ţâfne şi supărări recitate, stoic şi solemn, de către trâmbiţaşii celor doi tovarăşi de drum prin cenuşa pesedisto-liberală. Un astfel de oştean credincios al pesedismului ce s-ar dori triumfător în bătălia pentru un jilţ cât mai călduţ, un senator cu greva-n piept şi ochii la slănină, trezindu-se cu onoarea nereperată, a dat buluc pe la "trebonal", unde speră să-şi găsească pomezile care să-i refacă fineţea obrazului îngroşat de grevă şi onoarea ciobită de mulţimea panourilor în care-i apare chipul său de protestatar angelic şi nota de plată suportată de votanţi pentru spleenul parlamentarului supărat. Desigur, omului nostru, plecat din neant şi aburcat pe diverşi umeri politici, mandatul de senator nu prea îi mai încape orgoliului de a mai urca o treaptă spre masa cu bunătăţi , de astă dată edilitare, motiv pentru care, panourile din care chipul său serafic, de grevist, îi priveşte băşcălios pe viitorii alegători îi cam încurcă socoteala voturilor şi, poate, decontul viitoarei campanii electorale.Doar că, spre mare disperare a  jălbarului, acesta mai are destulă vreme de aşteptat până ca judecătorii să-i "repereze" onoarea senatorială, prima judecare a lăcrămaţiei distinsului "nereperat" fiind programată cam tot după ritmul zilelor de muncă ale respectivului, undeva, prin anul 2013. S-ar putea ca, pe atunci, în faţa judecătorilor, trecute fiind şi alegerile parlamentare ale toamnei, în locul unui fălos senator al naţiei, să-şi caute cioburile onoarei un simplu cetăţean care, pentru ceva timp,preţ de un mandat, s-a dedulcit la binefacerile traiului tihnit şi pufos al unui bugetar de lux.Poate, pentru satisfacerea curiozităţii generale, ar fi fost util de rostit numele eroului nostru. Însă, în primul rând, sunt personaje cărora  nu prea merită să le faci reclamă, iar, pe de altă parte, din nefericire, ca omul cu pricina mai sunt destui trişti ţâfnoşi care bântuie pe meleagurile mioritice  în căutarea onoarei pierdută prin diversele şi multiplele paturi politice.                

Mimoze băţoase

La începurile perioadei post-decembriste, sfioşi precum domniţele la primul bal şi uşor confuzionaţi de agitaţia creată, magistraţii s-au cam pitit pe după faldurile ceţoase ale noii Puteri instalate. Cum timiditatea nu a ţinut mult, onorabilii slujitori ai adevărului juridic au început să iasă din amorţire şi, pe măsură ce le reveneau vocea şi tonusul, au început să-i tragă de pulpană pe noii stăpâni cerându-le, în numele devenirii etalonului perfecţiunii şi imparţialităţii în administrarea actului juridic şi întronarea spiritului dreptăţii, tot mai multe avantaje. Aşa s-a întâmplat că, într-un timp record, asupra castei magistraţilor s-au revărsat o seamă de beneficii şi privilegii, de la nemurirea în funcţie, până la cele mai suculente salarii ale naţiei şi pensii speciale,  pe măsura rangului şi menirii. Toate acestea în ideea de a-i proteja pe procurori şi judecători de tentaţiile unor paşi falşi în misia lor de a despărţi cu toată probitatea şi profesionalisamul grâul de neghină şi a spulbera orice umbră de suspiciune în pronunţarea unui verdict de care poate depinde soarta unui om ori a unei colectivităţi. Astăzi, după mai bine de două decenii de la înzestrarea magistraţilor cu toate aceste prerogative şi beneficii, de-ar fi să ne raportăm numai la diagnosticele puse de emisarii europeni puşi să monitorizeze acest segment al activităţii româneşti, se poate afirma că, într-o măsură destul de semnificativă, s-a cam stricat orzul pe gâşte sau, mai precis, rezultatele nu au fost pe măsura investiţiilor şi a aşteptărilor unei societăţi, destul de paupere, care şi-a rupt de la gură pentru a întări  un domeniu vital pentru sănătatea şi imaginea unei ţări europene. Desigur, vor exista destule glasuri care vor contesta această părere, însă, numai de-ar fi să amintim neuniformitatea actului juridic, avalanşa condamnărilor cu suspendare în cazurile unor "răsfăţaţi" ai soartei, precum şi ultimile verdicte prin care ucigaşul, ce şi-a recunoscut vina, baschetbalistului Hardy a primit o pedeapsă aflată la cea mai de jos treaptă a încadrării, de numai 5 ani, ori prin care, după un slalom printre chichiţe procedurale, un condamnat definitiv, Dinel Staicu, s-a trezit în stare de achitare. Asta, pentru a nu mai face inventarul pleiadei de procurori şi judecători, unii cu destulă faimă, care au fost eroi de partea cealaltă a Codului Penal pe care ar fi trebuit să-l apere şi să-l respecte, ultimul pe lista condamnaţilor fiind fostul procuror ploieştean Dumitru Rebegea, condamnat de colegii săi de magistratură la 7 ani de detenţie ori fosta judecătoare ieşeană care, condamnată fiind, nemulţumită de cuantumul pensiei primite, de peste 100 milioane de lei, precum un student silitor, s-a cerut, prin Instanţă, la mărire de pensie.Lista ruşinii ar fi cu mult mai stufoasă doar că, asemenea unei mame,  mai mult decât tolerantă, caritabilă şi iubitoare,în decursul anilor, Consiliul Superior al Magistraturii a mai mângâiat pe creştet câte un suflet de magistrat care, din diverse motive sau slăbiciuni omeneşti, a mai rătăcit drumul drept confundând Codul Penal cu vreun roman de dragoste faţă de un semen "fără noroc".Iar, toate "micile" devieri de la traseu, inclusiv puseurile greviste, ale magistraţilor noştri au fost trecute pe răboj de vigilenţii europeni care nu prea înţeleg subtilităţile dâmboviţene ale "legii lui om" şi, dintr-un "exces de zel", ne tot pun să ne refacem lecţiile la justiţie până vor reuşi să înţeleagă şi magistraţii noştri că principiul, "o mână splală pe alta", nu poate trece graniţa, iar dictonul "fiat lux pereat mundi" nu este bun doar la simpozioane. De altfel, sensibilă mai ceva decât o mimoză, dar băţoasă precum un majordom regal, casta magistraţilor băştinaşi va avea chiar azi de trecut un nou test, al judecării nemulţimirii unor părinţi nemulţumiţi de introducerea anului şcolar pregătitor. Şi pentru că, n-ar fi exclus ca,poate, în viitor, un alt grup de părinţi supăraţi să ceară în Instanţă desfiinţarea şcolilor şi acordarea diplomelor după mărimea conturilor babacilor sau frumuseţea odraslelor.           

Ţâfnă profitabilă

Nămeţii care au încorsetat vieţile a mii de români, conştiincioşi plătitori de taxe şi impozite, sunt pe cale să intre în uitare, jarul protestelor stadale a cam fost ostoit de viscol şi ger, numai aşa-zisa grevă a celor peste 200 de parlamentari liberali şi social-democraţi se ţine băţoasă mai ceva decât un majordom zelos. Îndârjiţi şi încremeniţi într-o solemnitate ridicolă, aceşti trimişi ai poporului votant în dregătoria parlamentară târnosesc mangalul risipindu-şi augustele intelighenţii în lungi şi inutile promenade pe culoarele Casei Poporului. Desigur, pentru naivi şi neiniţiaţi, aleşii poporului cu pricina clamează, cu fudulia găinii care a ouat o mărgică, participarea, într-un suprem şi ultim gest de sacrificiu, la o grevă iniţiată împotriva "tiraniei" Puterii care, culmea tupeului, nu-i lasă să se joace "de-a alegerile". Şi, pentru că obrazul grevistului, mai ales parlamentar, cu cheltuială se ţine, distinşii revoltaţi ai Opoziţiei au dovedit cât de măreaţă le este jertfa şi nu au ratat ocazia să-şi încaseze, până la ultimul bănuţ, toate drepturile băneşti cuvenite pe toată această perioadă a manifestării    ataşamentul faţă de proprii alegători. Aşa încât, având acum şi buzunarele doldora, numai sumele forfetare pe cap de parlamentar grevist fiind de până la 90 milioane lei, respectivii îşi pot continua, cu forţe sporite şi imuni la orice tentaţie de revenire la munca pentru care s-au agitat să adune voturi în colegiile proprii, somno-terapia, botezată, politicianist, grevă. Iar, în timp ce vajnicii lor tovarăşi de partid se feresc de muncă mai ceva decât dracul de tămâie, fruntaşii celor două partide ale bosumflării naţionale, PSD şi PNL, se ostenesc în îndeletniciri dintre cele mai pitoreşti şi cu efecte de frecţii la picioare de lemn, atât pentru electorat, cât şi pentru grupările lor politice. Mai tânăr şi cu mai mult chef de ducă, şeful pesediştilor,domnul Ponta, a plecat într-o drumeţie pe coclauri americani numai că, spre marea sa deziluzie, importanţii de prin Statele Unite nu prea erau în grevă, ca pe la noi, motiv pentru care, micului Titulescu i-au fost rezervate doar scurte întâlniri de complezenţă, ca pentru "văru ' de la ţară", cu vreo doi şefi de adjuncţi de ajutori şi trei secretare ce s-au nimerit a fi  în pauză de masă. Bun prilej pentru fostul său şef de partid, recent mazilit din toate funcţiile, Mircea Geoană, care nici până astăzi nu a reuşit să ne dezvăluie tainele vizitei sale moscovite şi secretul SPA-ului lui Vântu, să-şi etaleze ironia din dotare faţă de "succesul" sejului nord-american al actualului şef PSD. Pe de altă parte,în ăst timp, antrenându-se pentru  anunţata sa călătorie de lucru prin Olanda şi o eventuală "excursie de studii" prin Zona roşie a Amsterdamului nici liderul liberal, domnul Antonescu, nu a avut parte de clipe de odihnă şi, plin de elan, a dezvoltat  "academica" temă fesieră pusă în discuţie de "savanţii" Capatos şi Cruduţa.Veşnici şi utili ăstor vremi precum o bicicletă fără lanţ, retraşi într-un ungher al social-democraţiei încremenite în perestroikism, două tristeţi ale naţiei, Iliescu şi Năstase, filosofează pe seama necesităţii urcării ţării în trenul disciplinei financiare europene ce va să vină, teoria celor doi  bazându-se pe păgubosul şi tărăgănatul, "nu-i momentul" .Numai că, potrivit teoriei celor doi,  următorul tren s-ar putea să rămână înzăpezit şi noi, la cheremul abacului politic şi la astfel de greve parlamentare, gen "leul şi cârnatul".     

Revoluţia Caţavencilor

Prin anii când se ridicase,copăcel, până la nivelul de tânără speranţă aspirantă la statutul de sparing-partener prezidenţial, iar viitorul său coleg de Opoziţie se fălea cu dregătoria de purtător de vorbe pentru şeful său de partid şi preşedinte de-o noapte, domnul Antonescu se dorea a fi seducătorul port-drapel al revoluţiei bunului simţ. Livrat publicului, mai ales tânăr, ca imagine a juneţii politice, deşi, în acte, destul de tomnatic, amintitul domn din fruntea liberalilor a reuşit să-şi estompeze  trecutele şi insignifiantele fapte de arme post-decembriste şi să-şi atragă destule simpatii în măsură să se considere,în prezent, unicul şi primul dintre aleşi la fotoliul de preşedinte al ţării. La pachet cu amicul şi aliatul său, domnul Ponta, care, la rândul său, după un mic şi obişnuit puci de partid, a fost aburcat în primul jilţ al social-democraţilor şi programat să fie uns premierul viitorului şi visătorului Guvern USL. Trecut-au anii arizi şi obidiţi ai Opoziţiei şi presiunea cămărilor şi buzunarelor goale îi cam frig la tălpi pe cei doi ante-mergători ai înfometatelor şi nerăbdătoarelor armii social-liberale. Mai ales că, pe la porţile pesediste au început să bată portăreii, iar din "lovituri de presă" cu fese nude ori "manevre geniale" de genul detronării lui Geoană, nu se prea poate trăi decent. Nici dacă, inimosul Capatos se mai sacrifică şi dă un alt filmuleţ porno cu nea Nelu fără bască sau cu Năstase numărându-şi ouăle nesparte de Trofeul Calităţii.De aceea, la indicaţiile preţioase ale sfătuitorilor, domnul Antonescu a lăsat baltă orice revoluţie a bunului simţ, peste care s-a pus colbul uitării, şi a trecut, dezinvolt şi cu voioşia şcolarului scăpat în recreaţie, la o altă formă revoluţionară, a grobianismului verbal, mişcare strategică de pe urma căreia a adunat mai mult bile negre. Spre deosebire de colegul său de Uniune care, cel puţin aparent, a abordat atitudinea mai sobră şi mai cizelată, proprie unei tradiţii pesediste ce nu prea digeră malagambismul politic.Cum vicisitudinile iernii au cam dat peste cap programatele "mişcări spontane" ce au animat pieţele unor localităţi, iar mult-trâmbiţata grevă parlamentară cu banii la teşcherea dă să eşueze într-un ridicol sublim, cei doi lideri ai USL au scos din arsenalul, destul de sărăcăcios, "de criză", al bătăliei anti-tot, textul gavroche-ului politic, ăla cu "mamelor din lumea-ntreagă" , unica idee iţită şi vehiculată până la saţietate fiind că mândra floare a Opoziţiei nu este ascultată, mângâiată pe creştet,ci, doar pusă de către "nemernica Putere" să stea ca mutele asistente din multiplele tele-divertismente ce au invadat piaţa media.Şi, poate că s-ar mai găsi ceva bocete şi lacrimi pentru starea jalnică a celor trei floricele de partid, PSD,PNL,PC, numai că, odată invitate pe la Cotroceni, prin Parlament, să-şi spună părerea, să voteze după cum le dictează ideologia sau gramatica, 'nmealor scot ţâfna la înaintare şi tratează cu refuz orice tentativă de dialog. Ori, când mai consimt la a coborâ din înaltul fuduliei cu ştaif, impun condiţii ce frizează, în cel mai bun caz, infantilism, dar pe care le consideră destul de întemeiate pentru o excursie pârâcioasă până la Bruxelles sau pentru caţavelnice filipice recitate de cei doi lideri ai Opoziţiei şi de trâmbiţaşii de partid. Mai nou, uitând că, de bună voie şi într-o veselie, au boicotat lucrările comisiilor parlamentare ce au audiat membrii actualului Cabinet Ungureanu şi care urmau să acorde un aviz consultativ ,după care şi-au refuzat dreptul de a-şi exprima, prin vot, opinia proprie sau a electoratului care i-a trimis în Parlament,  liderii Opoziţiei, pentru a nu-şi ieşi din mână, s-au dus cu jalba la Curtea Constituţională să reclame legitimitatea actualului Guvern.O nouă manieră "originală", pritocită prin laboratoarele din Kiseleff sau Grivco, de a-şi plânge, ipocrit, de milă şi de a se auto-victimiza, invocând, în hohote de plâns cu lacrimi de crocodil, "boborul". Asta, în condiţiile în care, inclusiv eminenţii cititori în legi, care i-au pus, "doct", pe pesedişti să-l debarce pe Geoană din fruntea Senatului, ştiu "amănuntul" că, potrivit Constituţiei, unicul şi decisivul cuvânt în legitimarea unui Guvern îl are votul plenului parlamentar. Dar,din nefericire, pentru naivii care mai cred în defuncta revoluţie a bunului simţ,
 şefii Opoziţiei şi amicii lor de partid se închină numai la "statua" lui Caţavencu.             

Deşertul dintre Lomonosov şi Oxford

Încă înainte de a fi contabilizat prima secundă de muncă, noul premier, Ungureanu şi echipa sa au intrat în malaxorul bârfelor dâmboviţene, botezate, ipocrit, "comentarii", eternele televiziuni şi analişti aflaţi în prima linie a vigilenţei naţionale revărsându-şi, într-un debit amazonian, noianul defectelor guvernamentale.De altfel, nici nu se stinsese ecoul vocii preşedintelui Băsescu după anunţul numelui viitorului premier desemnat că, mai rapid decât gândul, unul dintre membrii pâlcului de protestatari din Piaţa Universităţii se şi iţea prin faţa cameramanilor  cu un carton pe care trona mesajul "Jos Ungureanu !". Deoarece, faţă de emisarii UNPR-ului în actuala formulă de Guvern au o uşoară jenă, iar,preventiv şi dintr-un calcul post-electoral, de reprezentanţii UDMR nu e "politic" să te agăţi pentru , ţintele criticilor au rămas numai premierul şi trimişii PDL-ului în Executiv. Ca de obicei, în astfel de momente de "mare inspiraţie" şi mobilizare de partid, la un ison, toţi purtătorii de vorbe şi-au însuşit cam acelaşi text şi acelaşi inventar, destul de sărăcuţ, de "defecte" sau alte "motive infame" îndestulătoare, în opinia respectivilor, pentru a-i pune la stâlpul infamiei pe noii echipieri ai tânărului Ungureanu.Probabil, în percepţia fracturată a "distinşilor" contestatari şi căutători de pete-n Soare, nici desemnarea Maicii Tereza sau a Patriarhului nu le-ar fi satisfăcut, pe deplin, exigenţele. Aşa încât, la o fugară inventariere a "păcatelor" depistate şi fluturate pe toate căile de către aceşti "apostoli ai neprihănirii", premierul Ungureanu, încă membru, chiar dacă suspendat, al PNL, fost ministru liberal în Cabinetul Tăriceanu, acum era, în ochii şefului amintitului partid şi al susţinătorilor săi, "spion şef", "slugă" şi, mai ales, vinovat că nu a fost în rândul lumii, un "student model", cu restanţe şi repetenţii, şi a avut fistichiul şi "nepatrioticul moft" să termine un "banal" Oxford şi, nu o "particulară" de pe la Caracal sau Mizil. Desigur, în aceiaşi notă, amintind de apuse apucături ale nemiloaselor înfierări proletare ori de "constructivele" informări, au fost luaţi la puricat şi târnosiţi prin scârna calomniilor şi grobianismului băşcălios, cu ifos de umor, cam toţi membrii Guvernului. Ba, că sunt prea juni şi necopţi, ba, că n-au "expertiză" (un termen la mare cinste al noii limbi de lemn), ba, că au prea multe diplome, ba, că au părinţi, ba, că "au îndrăznit" să revină în ţară după ce au termit vreun Boston sau vreu Harvard, ba, că respiră, că nu scuipă pe jos...un întreg alai de de "neconcordanţe" faţă de sistemul de valori deprins de la diverşi "tătuci" şi mentori cu "seralul la zi" ori cu temeinice şi antice învăţături moscovite. Sigur, nimeni nu poate pune mâna în foc şi nu poate garanta că actuala echipă guvernamentală va merge ceas şi va fi întruchiparea perfecţiunii. Nichita, altul decât tovarăşul, pentru unii contemporani,Hruşciov, etalând, poetic, teoria cubului cu un colţ spart, afirmase că "perfecţiunea nu atrage atenţia ". De aceea, poate nu-i pământesc şi, sigur, nu-i românesc, să avem parte de un Guvern perfect. Însă, parcă nu-i nici elegant ca, în numele "luptei de clasă", al unei deontologii variabile şi distorsionate voit, precum şi al unor frustrări născute din complexul "cârlanului mai bătrân" să te joci de-a Irod şi să ucizi toţi pruncii doar pentru a te eterniza într-o dregătorie, pe cât de râvnită, pe atât de efemeră.Dar, din nefericire, cu toată întinderea sa peste decenii, pare că deşertul dintre Lomonosov şi Oxford nu şi-a ucis toate stafiile.               

Crinii înfloresc în vis şi se scutură la Grivco

În pofida multor îndoieli despre capacitatea sa de reacţie, Opoziţia a reuşit să dea lovitura. Nu prin cucerirea vreunui simbol al Puterii-Palatul Victoria sau Cotroceni- ori prin debarcare, prin forţa numeroşilor contestatari latenţi ce îndură cu stoicism gerul pentru câteva momente de glorie televizată, ai actualei guvernări, ci prin eclipsarea momentului de lansare la apă a noului Cabinet Ungureanu. Mai pe şleau, schimbarea gărzii guvernamentale, moment marcant pentru orice suflare politică, a trecut, în special pe sticla televizorului, precum rapidul prin Mizil şi, ceea ce ar fi trebuit a deveni unicul şi principalul eveniment ce urma a fi disecat şi tăbăcit de analize, a fost expediat în penumbră, în  luminile rampei lăfăindu-se cei doi lideri ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu.Astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o zi anostă, în care să fie bifată validarea noii echipe guvernamentale, s-a transformat, urmare a neaşteptatului, mai ales prin ton şi lungime, discurs parlamentar al şefului PSD într-o nesperată şansă pentru Opoziţie de a acapara toată atenţia vieţii politice autohtone, dar şi a multiplilor analişti ai naţiei de a-şi reetala profunzimile. Desigur, funcţie de poziţionare politică, de interese sau de simpatii, alocuţiunea liderului Ponta la momentul validării noului Guvern a fost trecută în categoria marilor lovituri născute dintr-o mişcare "de geniu" a micului Titulescu,ajuns la vârsta pantalonilor lungi, ori taxată, bosumflat, drept trădare prin linguşire,  de către camarazii liberalo-conservatori şi felinele lor miorlăitoare. În fapt, involuntar ori ba, discursul cu pricina al liderului PSD, cu toată polişarea sa mieroasă pigmentată cu doze sănătoase de chinină, înainte de a fi trecut în tagma capitulărilor elegante sau a strategiilor atinse de duhul geniului, are toate datele unei declaraţii de divorţ.Un divorţ contestat vehement de către cei doi miri ai politichiei noastre, dar   prefigurat de tot mai desele dovezi de infidelitate şi răbufniri nervoase ale consorţilor, precum şi de amestecul, tot mai frecvent, al "părinţilor" spirituali în tânăra şi efemera căsnicie politică liberalo-pesedistă, ultima cauză a supărării "bunicii" fiind aruncarea din casă a vărului de la Buzău.  Vigilent, "andrisantul", locvacele şi vivacele domn Antonescu, încurajat de atacurile anti-pontiste lansate de către ante-mergătorii furiei voiculesciene,  a prins din zbor ideea şi, prin vocea "unor indignaţi" din partid, i-a bătut obrazul aliatului său degrabă vărsător de politeţuri la poala noului premier urmând să-şi "repereze onoarea" printr-o vituperantă ieşire publică. Doar că, revenindu-şi din nervii iniţiali, într-o încercare de atenuare a şocului unui eventual divorţ prematur, mentorul liderului liberal şi stăpânul efuziunilor sale televizate le-a dat celor trei muşchetari ai Opoziţiei -Ponta,Constantin şi Antonescu- ordinul de adunare, spre "atenţionare părintească",  la cuibuşorul de nebunii, sediul firmei sale, Grivco. Un loc strategic, încărcat de damful multor "pisicisme" şi călcat de numeroşi actori sau figuranţi ai dramoletei politice, un sediu de firmă prin care mai bântuie încă fantoma neîmplinitului "Guvern Johanis" şi unde, în anul 2007, "ursitoarele" au pus la cale, în taină, precedenta suspendare a preşedintelui Băsescu, unde se pritocesc "marile manevre USL-iste" şi locul unde liderul penelist Antonescu se simte şi se visează preşedintele de peste ani ai ţării. Doar şi Grivco poate fi un soi de spa! În ceea ce-l priveşte pe liderul PSD, prin discursul său din Parlament a reuşit, spre mare alarmare a PDL, să devină vedeta unei zile ce nu-i era destinată, iar fructificarea şansei de a trece la "grupa mare" pare a prinde contur. În caz contrar, va fi nevoit să vină tot cu tata socru de mână sau să fie chemat "la refec", împreună cu năbădăiosul Crin, la nenea Grivco.              

Alianţă strepezită

Iminenta validare a Cabinetului Ungureanu nu a reuşit, încă, să readucă în cruda realitate binomul Opoziţiei, şefii celor două partide componente, PSD şi PNL, nereuşind să digere, integral şi fără spasme, plăcinta cu răvaşe  ce le-a fost servită, cam fără delicateţuri de preşedintele Băsescu.Încleştaţi într-o strategie a ideilor puţine, dar vehemente, ce riscă să se transforme, în timp, în frumoasa fără trup,cei doi tovarăşi din fruntea USL-ului riscă să-şi risipească, în bătălii cu final aşteptat şi bruma de muniţie de care încă mai dispun.Ba, mai mult, ţintind doar copacul din faţa ochilor, domnii Ponta şi Antonescu au şanse destul de sporite de a pierde din vedere pădurea şi, precum nehotărâtul alergător după doi iepuri, la finalul celor două valuri de alegeri ale anului, locale şi parlamentare, recolta însumată a ambelor partide pe care le păstoresc să fie sub nivelul pretenţiilor şi năzuinţelor. Iar, spre rememorare, ultimile "parţiale" derulate în colegiile din Neamţ şi Baia Mare au demonstrat că sunt situaţii când votul bate sondajul şi un optimist şi măreţ 60% are numai o valoare teoretică, bună doar de etalat pe la talk-show-uri şi alte simpozioane. De aceea, calaţi pe refuzul de muncă parlamentară, botezat, mai elegant, grevă, şi pe conceperea unei noi misive lacrimogene şi cam fără noimă către judecătorii Curţii Constituţionale prin care să se conteste, avocăţeşte, chichiţele unui aviz, consultativ şi nestipulat în Constituţie, referitor la legalitatea viitorului Cabinet Ungureanu, liderilor USL le-au cam dat cu zecimală faptul că numai peste 3 luni va debuta campania electorală aferentă alegerilor locale. Ori, în vreme ce domnul Antonescu, doar un fost şef al ministerului tumbelor, sfătuit, probabil, de ex-spionul Elwis Săftoiu, reşapat într-un liberal de viţă, se războieşte cu "spionul Ungureanu" şi cu multiplele funcţii, diplome, cunoştinţe lingvistice şi ale abilităţi ale junilor miniştri propuşi, în cealaltă tabără aliată, PSD, au cam început să scâncească nemulţumiţii aruncaţi peste bordul listei comune de candidaturi rezultată din amorul politic PNL-PSD. Şi, cum, întotdeauna, ţipătul unui prunc, fie el şi şef de judeţ, sensibilizează, "bunicuţa" Iliescu, fiind o făptură cu "naturelul simţitor", s-a şi grăbit să-l mângâie pe creştet pe oprimatul de Buzău lăsat de "răii", Crin şi Victor, "făr' de coledzi". Mai mult, asemenea unei veritabile "mam' mare" , patriarhul PSD-ului l-a atenţionat pe micul Titulescu, ajuns şef al partidului, că, în cazul în care nu are bărbăţia să-şi impună omul în faţă colegului său de şefie USL , se va implica personal în înduplecarea liderului liberal.De altfel, aceste mici seisme, chiar dacă nu provoacă daune şi emoţii celor doi lideri ai Opoziţie au menirea de a-i atenţiona de proximitatea alegerilor locale şi de abandonare a fanteziilor despre alegeri anticipate parlamentare sau prezidenţiale.Cu atât mai mult cu cât, episodul Buzău este numai iţirea unui vârf al iceberg-ului frustrărilor, convulsiilor şi nemulţumirilor, existente preponderent în PSD, legate, mai ales, de desemnarea candidaţilor la primari, consilieri locali şi judeţeni, exodul nemulţumiţilor fiind spre bucuria, în special, a UNPR şi PDL. Iar, după cum se exprimă şi specialiştii, având în vedere şi noua manieră de alegere a primarilor, într-un  singur tur de scrutin, miza acestor alegeri locale este vitală pentru marile partide, PDL, PSD, PNL, de rezultatele alegerilor cu pricina depinzând, într-o proporţie destul de însemnată, şi soarta alegerilor parlamentare.În ceea ce priveşte ultimile "efuziuni oratorice" ale domnului Antonescu, agrementate şi cu uşoara atitudine mai scrobită a colegului său, domnul Ponta, coroborate cu recentele panseuri iliescene şi bine-cunoscutul orgoliu pesedist, mai ales când este cazul de partajarea beneficiilor, nu ar fi o mare minune, tot suntem în anul Caragiale, ca, la sfârşitul acestui bal electoral, liderul liberal să filosofeze, asemenea eternului nenea Iancu: lumea e prea multă şi norocul prea puţin !              

O retragere cu tâlc ?

După semi-surpriza preşedintelui Băsescu a desemnării fostului şef SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, drept prezumtiv premier, de astă dată, liderii PDL au mai aruncat o bombă,avansând o listă cu propuneri de ministeriabi curăţată de numele grele ale grupării.

Alexandru Nazare, Claudia Boghicevici,Răzvan Mustea, Cristian Petrescu sau Bogdan Drăgoi,  tineri din rândurile 2 şi 3 ale partidului majoritar de guvernământ care, în situaţia mai mult decât aşteptată că vor trece de votul parlamentar, vor ocupa fotolii ministeriale în locul unor colegi cu funcţii, vechime şi anvergură în PDL, gen Elena Udrea, Anca Boagiu, Daniel Funeriu sau Sulfina Barbu. La o primă vedere, s-ar putea afirma că, speriată de vocea, cam geruită, a străzii, conducerea partidului majoritar a decis sacrificarea pieselor grele şi, unele, intens contestate de public şi Opoziţie- cazurile clasice fiind miniştri Udrea şi Funeriu- a aruncat "la lei" carne de tun tânără şi neprihănită care să mai ostoiască setea de sânge a poporului. O astfel de strategie, uşor sinucigaşă, dat fiind viitorul potenţial al tinerilor aruncaţi în faţă, ar putea fi fost luată în calcul de liderii pedelişti doar în cazul în care, pentru aproximativ 8 luni de guvernare, ar fi fost dispuşi să-şi spulbere şi să-şi compromită o parte importantă din noua gardă a PDL. Cum, totuşi, potrivit cv-ului majorităţii junilor nominalizaţi, materia cenuşie a acestora este cu prisosinţă, s-ar părea că altele şi mai pragmatice au fost calculele "caizilor" pedelişti, calcule ce vizează, deopotrivă, atât strategia pe termen scurt, cât, mai ales aceea pe termen mediu şi lung. În privinţa viziunii imediate, lansarea în prim planul vâltoarei politice dâmboviţene, într-un moment pe termen scurt şi tumultuos, ce va fi pigmentat din belşug cu mişcări stradale, a unei garnituri de tineri dotaţi, dar nerodaţi la capacitate maximă şi în condiţii de stres, va constitui adevăratul test de anduranţă pentru viitorul eşalon de conducere a partidului. După cum, în cazul unui eşec, destul de puţin probabil având în vedere traseul mai mult decât impus al scurtei guvernări, partidul democrat-liberal nu riscă să-şi canibalizeze politic o parte însemnată a garniturii de frunte. Cu atât mai mult, cu cât, în toamnă vor avea loc alegeri parlamentare şi, după un stagiu de opt luni petrecut dincolo de luminile rampei, demisionarii de astăzi se pot prezenta în propriile colegii pentru a capta, din nou, votul şi încrederea electoratului. Gest care, pentru un candidat erodat, până în ultima zi, de un portofoliu ministerial coroziv, ar fi fost mult mai dificil de făcut. S-ar putea ca toate acestea să fie numai simple speculaţii, iar conducătorii PDL să decidă că, odată cu renunţarea la premierul Boc, a venit momentul debarcării miniştrilor contestaţi, Elena Udrea, Traian Igaş şi Daniel Funeriu, a fantomaticilor, Ion Ariton sau Valerian Vreme, pe lângă care s-au minerit şi victime colaterale, gen Anca Boagiu sau Sulfina Barbu,ceea ce, ar părea prea simplist şi, în cazul în care s-ar adeveri, ar fi trist pentru strategii pedelişti. Oricum, dacă ar fi de făcut "o glumită", cel mai fericit şef de partid ar trebui să fie taman vehementul domn Antonescu. Numai şi prin simpla constatare că, după PDL, partidul său liberal are, prin deţinerea portofoliilor de premier, prin Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de interne, prin Gabriel Berca, şi ministru al justiţiei, prin Cătălin Predoiu, toţi foşti deţinători de portofolii şi în Guvernul PNL condus de Călin Popescu Tăriceanu cea mai bună şi importantă reprezentare. Dar, spre fericirea  şefului PNL, venit în familia liberală cu trenul PAC, amintiţii foşti miniştri liberali sunt "nişte trădători", lângă domnia sa stând de veghe garda "liberalilor veritabili": ex-liderul naţional FSN,Petre Roman, fostul şef ApR, Teodor Meleşcanu, fostul ministru ţărănist, Norica Nicolai, PAC-istul Ioan Ghişe şi alte diafane "doamne şi domniţe". Şi, toată astă suflare penelistă roboteşte cu sârg pentru prosperitatea şi aburcarea la cârma ţării a cupluluii Antonescu-Ponta, aceşti Marx şi Engels ai politichiei noastre mioritice. Apropo, potrivit legendei, de care istoricul domn Antonescu musai trebuie să aibe ştiinţă, Karl Marx, fiind mai dedat unui desfrâu, nu numai ideologic şi de clasă, se ţinea, precum scaiul de oaie, de buzunarul, mult mai plin, al amicului său Engels. Desigur, între legendă şi realitate se cască un hău mai mare decât acel dintre doctrina social-democrată, cu jeep la poartă, şi aceea liberal-vocală.