Pilotul de încercare

După ce a ieşit, mai mult împins de alţii, din dilema găinii alergate de cocoş, liderul PSD, Victor Ponta, s-a împiedicat eroic şi a reuşit să schimbe scaunul copilotului cu volanul pilotului. Ca tot românul onest şi imparţial şi ghidându-se după înţelepciunea folclorului politichiei autohnone că numai boul este consecvent, propusul premier şi-a strivit sub pingeaua interesului tot dispreţul băsescian acceptând cu nerăbdare feciorelnică şi nebăşcălioasă, taman din partea celui mai neiubit dintre preşedinţi, firmanul de şef al unui Guvern tricolor după etichetă, dar în care se vor înghesui socialiştii din Kiseleff, cu amicii lor din secţia liberală a PSD-ului şi cu aliaţii de stânga secretă de la Grivco. Aşa cum îi şade bine unui viitor dregător de frunte a naţiei aflat la vârsta adolescenţei politice, nici junele Ponta nu a ratat prilejul de a călca graţios în străchinile unei oratorii lemnoase explicând asistenţei că noua sa echipă guvernamentală va fi formată numai din neprihăniţii neamului, urmând ca poporul să aibă parte de "cel mai cinstit Guvern". Fiind mai emotiv din fire, probabil că viitorul locatar al Palatului Victoria a vrut prin enunţul alcătuirii unei echipe ministeriale plesnind de cinstiţi să mai arunce o mână de ţărână în ochii demisului cabinet Ungureanu doar că, poate involuntar, şi-a cam dat cu firma-n cap. Astfel, luat de val, prezumtivul premier Ponta a cam uitat că, în anii din urmă, a cam făcut parte, în calitate de ministru ori de alt înalt funcţionar guvernamental, din vreo două Guverne, unul condus chiar de mentorul său, Adrian Năstase, în vreme ce marele său aliat penelist, domnul Antonescu, a trecut meteoric printr-o funcţie de ministru. Ori, potrivit zicerilor pontace, pare-se că trecutele guverne prin care a robotit, cu elan tineresc, nu prea au fost cele mai cinstite şi, implicit, miniştrii cu pricina au cam dat cinstea pe ocară. În ceea ce-i priveşte pe viitorii imaculaţi din formaţia guvernamentală Ponta, potrivit diverselor variante de nominalizări, unii se cam încuscresc cu dalmaţienii şi emană un uşor damf penal demonstrându-se, încă o dată, precaritatea rezervoarelor de talente pesedisto-peneliste, aria de selecţie  ministerială a antrenorului Ponta fiind asemănătoare cu a altui Victor vestit, Piţurcă. Unde mai pui că, păstrând similitudinile, nici nominalizatul premier nu va reuşi să evite stăruinţele vreunui "Jiji", ori a baronilor şi baroneilor locali ce-şi doresc, pentru binele şi succesul partidului în viitoarele alegeri, cooptarea în lotul guvernamental, pe diferite funcţii cât mai mănoase, a unor "tinere talente" locale. Asta, în pofida enunţului primului pilot al naţiei, că, între Băicoi şi Cornu, a şi definitivat cu tovarăşul său de drum, politic şi electoral, liberalul domn Antonescu, toată trupa de şoc guvernamentală. În ceea ce priveşte soarta viitorului premier şi a Executivului său, indiferent componenţa, aceasta nu va avea parte de o marjă de eroare prea generoasă sau de clemenţa unui electorat aburit şi nerăbdător, rigorile  standardelor financiare şi normelor impuse de apartenenţa la organismele europene diminuând serios tentaţiile populiste ale echipei de la Palatul Victoria în multe din cazuri, viitorul premier fiind în situaţia anectotică a cosmonatului Vasile care, trimis în spaţiu împreună cu un câine rus şi o pisică americană, a primit misiunea să aibă grijă de animale şi să nu se atingă de niciun buton. Aşa încât, prins între două bătălii electorale foarte dure, strâns până la sufocare în corsetul european şi cu piatra de moară a promisiunilor făcute în cei patru ani de Opoziţie atârnată de gât, Guvernul ce va fi pilotat vreme de vreo şapte luni de fostul copilot Ponta, ajuns, ca fata bătrână la măritiş, de bună voie şi împinsă de toţi, pilot de încercare, va avea soarta unui autoturism înscris la programul "rabla" ce trebuie să se târâie, în funcţiune, până la atelierul de dezmebrare. În ăst timp, debavurat de oportunism şi scăpat de furia populară, fostul partid de guvernământ are ocazia ca, ieşit din lumina reflectoarelor, să-şi mai tragă sufletul şi "să-şi dea o pudră" pe obrajii palizi de atât travaliu , să chibiţeze şi să taxeze micile şi marile erori de pilotaj ale lui Ponta. În ceea ce-l priveşte pe ex-premierul Ungureanu, nu ar fi exclus ca, din retorte tainice să nu se plămădescă un nou proiect prezidenţial, "tip Emil Constantinescu", un melanj civico-politic, mult mai îmbunătăţit şi adus la cerinţele anului 2014. Oricum, zâmbetul băsescian afişat la nominalizarea "cârlanului" (alint iliescean) pesedist, Victor Ponta, poate fi un izvor de migrene politice pentru "amicii" săi.

Perfidul iepuraş

La ceas de seară, tocmai când viitorii principali ai naţiei, domnii Antonescu şi Ponta, încă îşi savurau bravadele politice exhibate mulţimii, excitate de proximitatea unor victorii visate, ce a avut privilegiul de a fi aplaudacii triplului congres USL-ist, preşedintele Băsescu le-a pus, prematur, celor doi lideri, în coşuleţul pascal, o mândreţe de cadou: legea prin care, din acest moment, preşedintele ţării, indiferent numele,  poate fi demis, doar dacă la referendumul organizat pentru ratificarea unei suspendări, votează în favoarea mazilirii prezidenţiale 50% din totalul electoratului existent. Mai concret, în cazul în care se ajunge la referendum, un preşedinte român poate fi debarcat numai prin votul a 9 milioane de cetăţeni şi nu prin votul a jumătate dintre cei prezenţi la scrutin. Prin promulgarea respectivei legi, toţi doritorii de suspendare a preşedintelui Băsescu au cam rămas orfani de unicul şi principalul lor obiect al muncii, toate calculele realiste, nu cele fanteziste plăsmuite în diversele cotloane şi cabinete de partid, demonstrând că, în condiţiile unui absenteism cronic şi al unei lipse de apetit electoral manifestate de alegătorii români, atingerea cotei celor 9 milioane de voturi anti-prezidenţiale este infinit mai dificilă decât spălarea de păcate penale a vreunui Năstase, Nicolescu ori Boldea sau înregimentarea în oastea USL-istă a vreunui plimbăreţ Frunzăverde. Ocupat cu relaxarea printre dunele Dubaiului, după herculianul efort  de a rupe scrisoarea prezidenţială ce-i punea pe masă, în schimbul unui minim respect faţă de voinţa electoratului de a ajusta liota parlamentarilor, eventualitatea eliberării premature a fotoliului de şef al statului, Che de Kiseleff pare să nu fi perceput, încă, adevărata potenţă seismică a cadoului oferit, pe neaşteptate, de "perfidul iepuraş" de la Cotroceni.După cum, preocupat, asemenea unei gospodine intrată în criză de timp,cu desăvârşirea curăţeniei peneliste şi debarasarea odăilor partidului de toate "vechiturile liberale", gen Chiliman, sunt destule semne care arată că nici proiectatul şi pretinsul candidat la jilţul de la Cotroceni, tumultosul domn Antonescu, nu prea a prins şpilul darului băsescian, damful micilor victorii obţinute în faţa camarazilor săi de partid, asezonat cu susurul dulceag al alintărilor curtenilor, anesteziind, cel puţin pentru moment, simţurile ce zac, într-o îndelungată somnolenţă, în străfundurile actualului animal-afla, politic, liberal. În fapt, ocupaţi cu ghiduşii de soiul unei caricaturale şi perdante greve parlamentare sau infantile ţâfne şi alte bufeuri de demimonde politice, şefii celor două partide, ce se auto-clamează drept unici şi indispensabili salvatori ai neamului, au contribuit din plin la materializarea cadoului legislativ ce le-a fost pus în braţe de Traian Băsescu pentru că, prin simpla prezenţă la muncă cei peste 200 de aşa-zişi grevişti pesedisto-penelişti ar fi putut contribui la amendarea ori, poate, chiar respingerea acestui document care, în lipsa Opoziţiei, a trecut de votul deputaţilor ca prin brânză şi cu viteza unui TGV. Dar, potrivit înţelepciunii academicianului Grigore Moisil, "nicio lege nu te poate împiedica să fii prost", aşa încât, odată ce au cam pierdut trenul suspendării preşedintelui Băsescu, domnilor Ponta şi Antonescu, împreună cu toţi suporterii paukerişti a aruncării peste bord a căpitanului, înaintea acostării programate a navei, le-au mai rămas să viseze la un harem de fete morgana sau, mai prozaic, să renunţe la bonjurismul politic pe care se căznesc să-l etaleze în faţa naivilor şi să se apuce, temeinic, de muncă pentru care au fost cocoţaţi în fruntea bucatelor de voturile concetăţenilor.       

Isterii de primăvară

"Ne-am adunat să nu fim împrăştiaţi", ar fi fost cel mai bun slogan al chermezei tovărăşeşti întâmplată la Pavilionul Romexpo, loc de nostalgii minereşti pentru marele absent, nea Nelu, şi de fiori reci, din aceleaşi motive, veritabililor liberali,alţii decât figuranţii aplaudaci aduşi să-i ovaţioneze pe cei doi lideri ce se visează, împreună cu tovarăşii lor, călare pe ciolanul naţional. Timp de şase ore, activiştii de frunte ai celor trei componente ideologice reunite sub semnul anti-băsismului de partid au reuşi să producă numai câteva enunţuri lozincarde copitate din maculatorul de învăţământ politic al "revoluţionarului de profesie", Ion Iliescu, suficient, după părerile înaltelor feţe pesedisto-peneliste, să galvanizeze energiile oştenilor chemaţi să se lupte cu electoratul pentru votul salvator de jilţuri, conturi sau dosare. De altfel,  vechi activist reşapat şi client al procurorilor şi al "nup"-urilor galante, şeful Consiliului Judeţean Prahova a aşteptat cu sufletul la gură, precum un voievod ce se visează, îndemnul propriului lider de partid, viteazul Ponta, pentru "a scoate ţara din rahat". De parcă, pe întregul său mandat de şef judeţean de pe vremea guvernării colegului său de organizaţie prahoveană, Adrian Năstase, ori în cei 4 ani ai actualului mandat, tovarăşul Cosma, omul cu "rahatul", a fost numai un obiect de inventar şi un figurant în primul fotoliu al judeţului. Şi, asemenea distinsului "vidanjor politic", mai toată armia de partid chemată să caşte gura la vocalizele infantilo-belicoase sau isteriile oratorice ale celor doi lideri şi amici, Ponta şi Antonescu, nu  şi-au îmbogăţit bagajul cenuşiu cu prea multe idei, zestrea strânsă după vreo şase ore de mitingeală fiind tot, "jos Băsescu!", "Huo,PLD!", "Ponta premier şi CRin preşedinte!", un soi de, "Aurora economică", "cioclopedică", "Vivat, ai noştri", "în sfârşit, să trăiască!". Un ghiveci politic numai bun pentru o zi de post, cum a fost vinerea în care s-au adunat într-un congres, "trei într-unul", cei mai zeloşi luptări în "cruciada" electorală proclamată, cu solemnitatea unui Nae Ipingescu de cârmacii alianţei care spumegă de nerăbdarea de a trona în fruntea naţiei. În fapt, după cum s-au semeţit pe scena congresului, nici pentru cei doi şefi ai USL  nu a fost prea clară menirea respectivei erupţii hormonalo-partinice, unicul motiv serios în care binomul pesedisto-liberal îşi putea etala veritabilele virtuţi politice, scrisoarea preşedintelui Băsescu, fiind tratat după chipul şi asemănarea ambilor, băşcălios-infantil. În ceea ce priveşte ruperea scrisorii prezidenţiale, prin gestul său, Ponta a repetat, involuntar, după două decenii,un gest similar al altui pupil iliescean, Miron Cozma, demonstrându-se, încă o dată, că nimic nu este întâmplător şi că istoria este repetativă. La momentul septembrie 91, de la Petroşani, după ruperea scrisorii premierului de atunci, Petre Roman, ortacul Cozma a pornit mineriada soldată cu răsturnarea Guvernului. Prin sfidarea teatrală de acum, liderul PSD a clamat că vrea să candideze la postul de premier, dar nu vrea să fie pus de preşedintele Băsescu. Destul de ciudată această mostră de analfabetism juridic, mai ales din partea unui eminent, deoarece până şi candidaţii la funcţia de primar de comună ştiu "amănuntul" că pentru demnitatea de prim-ministru nu prea se candidează, postul fiind obţinut numai după o nominalizare din partea preşedintelui ţării aflat în funcţie şi un vot parlamentar. Aşa că, e cam dificil pentru ţâfnosul Ponta să candideze la ceva ce nu e de candidat. Însă, dacă ar fi dorit din toţi rărunchii să ajungă cât mai rapid la cele două fotolii pe care la poalele cărora salivează, declarativ şi abundent, de premier şi preşedinte, Ponta şi Antonescu ar fi trebuit să trateze cu toată seriozitatea misiva prezidenţială prin care, Traian Băsescu nu le cerea celor doi lideri ai Opoziţie să stea în genunchi pe cioburi de sticlă , doar să-şi întoarcă armatele greviste la munca parlamentară pentru a legifera voinţa imperativă, care nu mai este la moftul vreunui politician, a celor peste 80% dintre români care au votat, la referendum, pentru reducerea numărului de parlamentari şi renunţarea la una dintre Camere, precum şi reducerea mandatului preşedintelui cu un an. Astfel, prin ruperea scrisorii şi aruncarea sa în derizoriu hăhăit al asistenţei, Ponta şi Antonescu, viitorii mântuitori ai neamului, au probat că, în pofida sforăitoarelor oratorii lozincarde, nu vor abdica de la unica politică însuşită, a interesului personal, cetăţeanul rămânând tot o cifră bifată la numărarea voturilor. Totuşi, carnavalul politic de la Romexpo a emanat o frică, nespusă, însă destul de apăsătoare, a celor doi buni prieteni şi camarazi de arme care, în disperarea lor, şi-au transformat până şi odraslele în agenţi electorali, faţă de adevăratul adversar politic,actualul premier, MRU, un rival capabil să capaciteze şi alte categorii, nu numai activişti isterizaţi, "genii" politice frustrate, traseişti, fripturişti de partid sau oaste de strânsură hămesită.                     

Filantropie ipocrită

De căteva zile, pe toate tonurile, pe toate vocile şi pe toate căile media, fruntaşii greviştilor USL îşi clamează jertfa patriotică de a dona o parte a simbriei diverselor organisme caritabile.O fudulie ipocrite făcută tot pe banii contribuabililor.
"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană", una dintre replicile memorabile din "Filantropica"  strigate personajului întrupat de actualul senator liberal grevist, Mircea Diaconu, ar trebui săpată, spre ştiinţă şi aducere aminte, pe frontonul Casei Poporului, locul pentru care toţi cei aproape 500 de parlamentari au vânat fiecare vot al contribuabilului român. Pentru că, parafrazând replica amintită, aleşii neamului care, de ceva vreme, se obosesc într-o grevă în al cărei rost  mai cred, poate, numai cei doi lideri ai Opoziţiei, dintre care unul, senatorul Antonescu, poate primi şi spor de vechime pentru chiul, "mâna întinsă care nici măcar nu deschide uşa locului de muncă nu primeşte salariu". Indiferent, culoarea politică, fapt anunţat, spre marea mirare şi supărare a protestatarilor, de către mult-hulita şefă a Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. De altfel, în ceea ce o priveşte pe Roberta, mai ieri, şeful PSD, Victor Ponta, a mărturisit că unica revendicare serioasă a greviştilor o constituie detronarea din fruntea Camerei Deputaţilor a acesteia, deputatul PDL de Prahova fiind unicul şi cel mai acru măr al discordiei parlamentare. Ba, mai înflăcărat decât Ana Ipătescu în dealul Spirii, liderul pesediştilor şi viitorul pretendent la fotoliul de premier a anunţat că, suprem sacrificiu, din cauză de Roberta şi-ar depune şi mandatul de deputat. Oricum, pe măsură ce se apropie toamna şi alegerile parlamentare ca şi adjudecate, umerii tineri şi vânjoşi ai liderului PSD şi proxim prezumtiv premier sunt tot mai apăsaţi de grijile "foncţiei şi ţărişoarei", mandatul de parlamentar fiind, şi aşa, mai cu greva, mai cu o vacanţă, pe sfârşite. De aceea, alături de colegul său din fruntea USL, un alt viitor visător, dar la scaunul de la Cotroceni, liberalul domn Antonescu, poliţistul cel bun (rol dezvăluit că-l joacă în dramoleta "Vrem să fim mari"), Victor Ponta, şi-a anunţat poporul că toată indemnizaţia încasată de la Parlament pentru  glorioasa sa absenţă a fost şi va fi, şi pe viitor, donată în scopuri caritabile.Un gest sublim ce ar merita aplaudat dacă nu ar duhni a ipocrizie. Numai şi pentru simplu fapt că marea dărnicie a micului Titulescu şi a tovarăşilor săi de haiducie parlamentară este incompletă, deoarece în conturile parlamentarilor mai intră şi alte venituri şi sume forfetare,şi pe banii contribuabilor, ştiut fiind că toate cheltuielile cu întreţinerea parlamentarilor naţiei sunt alimentate din multiplele taxe şi impozite plătite, infinit mai conştiincios decât o seamă de nababi, de către alegătorii asupra cărora îşi revarsă absenţii neamului nemărginita lor milostivenie. Mai pe şleau, filantropii cu pricina fac daruri cu banii sărbătoritului. În ceea ce-l priveşte pe alesul domn Antonescu, după ce a anunţat, la debutul protestului, că, băiet sărac fiind şi fără un şfanţ, va apela la mila amicilor, iată că, minunea minunilor, s-a procopsit şi 'mnealui cu o mătuşă Tamara care, din toată sărăcia ei, a reuşit să-l cadorisească pe năbădăiosul nepoţel liberal cu o mândreţe de apartament estimat de "răuvoitori" la vreo 500.000 de euro, prilej pentru doritorul de jilţ prezidenţial să facă pe galantul. Tot pe banii babachii, adică a contribuabilului bun de plată şi de vot.Din nefericire pentru cei peste 200 de grevişti, mai sunt şi unii orfani de mătuşi, aceştia fiind dependenţi de statul de plată al Parlamentului, cărora le cam stă filantropia-n gât şi o înghit cu noduri, ucazul cneazului din Kiseleff fiind că parlamentarul pesedist care va devia de la mila impusă de partid va fi exclus din PSD. Concluzionând, văduvirea greviştilor de banii aşteptaţi şi programaţi pentru a fi donaţi, după o lună de chin, chiul şi grevă, va constitui, în ochii vigilenţi ai celor doi lideri USL, un nou motiv, "temeinic, serios şi profund democratic", de a solicita, în gura mare, "Jos,Roberta!" Până atunci, pentru urmaşii lui Farfuridi şi Brânzovenescu, "trai, neneacă, pe banii babachii !"

Aburii sondajelor

Ciclic, şi mai îndesit pe măsură ce se apropie punctul de fierbere electoral, piaţa politicii autohtone este invadată de liotele sondajelor care,asemenea rozei vânturilor, au pretenţia de a prevesti  din ce parte adie boarea victoriei ori viforniţa decăderii. Credibile au ba, periodicele măsurători ale cotelor simpatiilor  mioritice au pentru actorii ce populează scena noastră politică  mai mult menirea unui zvâc psihologic, multe dintre respectivele sondaje fiind, aşa cum s-a mai dovedit în perioada post-decembristă, un soi de furt al căciulii şi o amăgire cu acordul părţilor, fotografia reală, neprelucrată, rezultând numai după contabilizarea voturilor celor care, chestionaţi, în decursul perioadei pre-electorale, pe diverse "cestiuni arzătoare", au răspuns din vârful buzelor, cu gândul la treburi mai pământeşti. A cam intrat în firescul locului ca rezultatele multor sondaje să fie previzibile, strâns legate de zona din care vine comanda şi, implicit, achitarea facturii. De aceea, şi ultimile estimări lansate în spaţiul politic şi disecate cu  voluptate de armatele analiştilor şi solilor de partid ar trebui privite cu precauţiunile de rigoare, efuziunile premature putând transforma, la momentul adevărului, visul în coşmar cel mai recent păţit fiind  fostul viitor preşedinte şi senator al lubeniţelor, distinsul Mircea Geoană, răsfăţatul perpetuu al tuturor sondajelor pre-electorale, dar răpusul urnelor. Dacă veselia otevisto-caracaleană la iţirea aburitoarelor sondaje este scuzabilă şi, oarecum, permisă unui personaj doritor de Cotroceni după un sejur în tomberonul lui Tolea , extazul etalat de liderul liberalilor, care nu suportă sub nicio formă, un USL sub 50% din voinţa votanţilor, pare uşor strident, amintirea trecutelor explozii secvenţiale, în opţiuni,ale defunctului partid ApR ori ale PSD , fiind o pildă în a nu te grăbi precum fata mare la măritiş. Mai ales că, scorul detaşatei prezumtivei victorii a Opoziţiei este afişat de sondajul pritocit în laboratoarele colegului său de alianţă şi tele-gazdă permanentă, onorabilul domn Voiculescu. De altfel, total "întâmplător", aşa a dat sondajul, în clasamentul viitorilor presupuşilor prezidenţiabili, şeful pesediştilor a fost "atenţionat" pentru ultimile sale "deviaţionisme"- discursul pro-Ungureanu, atenuarea  atitudinii anti-tot, renunţarea la violenţele verbale etc- fiind clasat un loc sub colegul său liberal care, la rândul său, nu prea mai domină în intenţiile de vot ale românilor fiind coleg de eşalon cu alde Gigi Becali ori Dan Diaconescu. Privind şi din cealaltă perspectivă, parcă nici rezultatele celuilalt sondaj scos la iveală în aceiaşi zi nu par a fi într-o zonă confortabilă de credibilitate, numai şi prin simpla constatare că un mănunchi de vreo cinci personaje pretabile de a fi incluse în categoria potenţialilor prezidenţiabili sunt înşirate într-o marjă de vreo 5 procente, aproape cât este marja de eroare a unui sondaj. După cum, ecartul dintre USL şi PDL, cu toate cosmetizările şi loviturile de imagine din partea PDL şi nătângismele şi gafele, în speciale ale domnului Antonescu, din tabăra USL, nu par a-l fi strâns la valorile indicate de măsurarea cu pricina. Însă,  în  ceea ce priveşte "lovitura de imagine" dată de campionii  democraţiei grupaţi în USL, prin declanşarea şi lungirea peltelei grevei parlamentare, în pofida tuturor eforturilor de minimalizare a pagubelor, rezultatele sondajului demonstrează că, pentru mai mult de 60% dintre potenţialii alegători, acest aşa-zis protest sună ca dracu. Cu atât mai mult cu cât "înverşunaţii" luptători stau să se jertfească pe baricadele dreptăţii,dar cu ochii beliţi pe uşa de la casieria Parlamentului, ultima găselniţă lansată de grevişti, în frunte cu numărătorul de euro-stele, ex-ministrul liberal, Adomniţei, cu donarea propriilor indemnizaţii şi alte drepturi băneşti pe la orfelinate sau alţi săraci, fiind mult mai puţin credibilă chiar decât basmul cu cocoşu' roşu.     

Ţâfnă profitabilă

Nămeţii care au încorsetat vieţile a mii de români, conştiincioşi plătitori de taxe şi impozite, sunt pe cale să intre în uitare, jarul protestelor stadale a cam fost ostoit de viscol şi ger, numai aşa-zisa grevă a celor peste 200 de parlamentari liberali şi social-democraţi se ţine băţoasă mai ceva decât un majordom zelos. Îndârjiţi şi încremeniţi într-o solemnitate ridicolă, aceşti trimişi ai poporului votant în dregătoria parlamentară târnosesc mangalul risipindu-şi augustele intelighenţii în lungi şi inutile promenade pe culoarele Casei Poporului. Desigur, pentru naivi şi neiniţiaţi, aleşii poporului cu pricina clamează, cu fudulia găinii care a ouat o mărgică, participarea, într-un suprem şi ultim gest de sacrificiu, la o grevă iniţiată împotriva "tiraniei" Puterii care, culmea tupeului, nu-i lasă să se joace "de-a alegerile". Şi, pentru că obrazul grevistului, mai ales parlamentar, cu cheltuială se ţine, distinşii revoltaţi ai Opoziţiei au dovedit cât de măreaţă le este jertfa şi nu au ratat ocazia să-şi încaseze, până la ultimul bănuţ, toate drepturile băneşti cuvenite pe toată această perioadă a manifestării    ataşamentul faţă de proprii alegători. Aşa încât, având acum şi buzunarele doldora, numai sumele forfetare pe cap de parlamentar grevist fiind de până la 90 milioane lei, respectivii îşi pot continua, cu forţe sporite şi imuni la orice tentaţie de revenire la munca pentru care s-au agitat să adune voturi în colegiile proprii, somno-terapia, botezată, politicianist, grevă. Iar, în timp ce vajnicii lor tovarăşi de partid se feresc de muncă mai ceva decât dracul de tămâie, fruntaşii celor două partide ale bosumflării naţionale, PSD şi PNL, se ostenesc în îndeletniciri dintre cele mai pitoreşti şi cu efecte de frecţii la picioare de lemn, atât pentru electorat, cât şi pentru grupările lor politice. Mai tânăr şi cu mai mult chef de ducă, şeful pesediştilor,domnul Ponta, a plecat într-o drumeţie pe coclauri americani numai că, spre marea sa deziluzie, importanţii de prin Statele Unite nu prea erau în grevă, ca pe la noi, motiv pentru care, micului Titulescu i-au fost rezervate doar scurte întâlniri de complezenţă, ca pentru "văru ' de la ţară", cu vreo doi şefi de adjuncţi de ajutori şi trei secretare ce s-au nimerit a fi  în pauză de masă. Bun prilej pentru fostul său şef de partid, recent mazilit din toate funcţiile, Mircea Geoană, care nici până astăzi nu a reuşit să ne dezvăluie tainele vizitei sale moscovite şi secretul SPA-ului lui Vântu, să-şi etaleze ironia din dotare faţă de "succesul" sejului nord-american al actualului şef PSD. Pe de altă parte,în ăst timp, antrenându-se pentru  anunţata sa călătorie de lucru prin Olanda şi o eventuală "excursie de studii" prin Zona roşie a Amsterdamului nici liderul liberal, domnul Antonescu, nu a avut parte de clipe de odihnă şi, plin de elan, a dezvoltat  "academica" temă fesieră pusă în discuţie de "savanţii" Capatos şi Cruduţa.Veşnici şi utili ăstor vremi precum o bicicletă fără lanţ, retraşi într-un ungher al social-democraţiei încremenite în perestroikism, două tristeţi ale naţiei, Iliescu şi Năstase, filosofează pe seama necesităţii urcării ţării în trenul disciplinei financiare europene ce va să vină, teoria celor doi  bazându-se pe păgubosul şi tărăgănatul, "nu-i momentul" .Numai că, potrivit teoriei celor doi,  următorul tren s-ar putea să rămână înzăpezit şi noi, la cheremul abacului politic şi la astfel de greve parlamentare, gen "leul şi cârnatul".     

Revoluţia Caţavencilor

Prin anii când se ridicase,copăcel, până la nivelul de tânără speranţă aspirantă la statutul de sparing-partener prezidenţial, iar viitorul său coleg de Opoziţie se fălea cu dregătoria de purtător de vorbe pentru şeful său de partid şi preşedinte de-o noapte, domnul Antonescu se dorea a fi seducătorul port-drapel al revoluţiei bunului simţ. Livrat publicului, mai ales tânăr, ca imagine a juneţii politice, deşi, în acte, destul de tomnatic, amintitul domn din fruntea liberalilor a reuşit să-şi estompeze  trecutele şi insignifiantele fapte de arme post-decembriste şi să-şi atragă destule simpatii în măsură să se considere,în prezent, unicul şi primul dintre aleşi la fotoliul de preşedinte al ţării. La pachet cu amicul şi aliatul său, domnul Ponta, care, la rândul său, după un mic şi obişnuit puci de partid, a fost aburcat în primul jilţ al social-democraţilor şi programat să fie uns premierul viitorului şi visătorului Guvern USL. Trecut-au anii arizi şi obidiţi ai Opoziţiei şi presiunea cămărilor şi buzunarelor goale îi cam frig la tălpi pe cei doi ante-mergători ai înfometatelor şi nerăbdătoarelor armii social-liberale. Mai ales că, pe la porţile pesediste au început să bată portăreii, iar din "lovituri de presă" cu fese nude ori "manevre geniale" de genul detronării lui Geoană, nu se prea poate trăi decent. Nici dacă, inimosul Capatos se mai sacrifică şi dă un alt filmuleţ porno cu nea Nelu fără bască sau cu Năstase numărându-şi ouăle nesparte de Trofeul Calităţii.De aceea, la indicaţiile preţioase ale sfătuitorilor, domnul Antonescu a lăsat baltă orice revoluţie a bunului simţ, peste care s-a pus colbul uitării, şi a trecut, dezinvolt şi cu voioşia şcolarului scăpat în recreaţie, la o altă formă revoluţionară, a grobianismului verbal, mişcare strategică de pe urma căreia a adunat mai mult bile negre. Spre deosebire de colegul său de Uniune care, cel puţin aparent, a abordat atitudinea mai sobră şi mai cizelată, proprie unei tradiţii pesediste ce nu prea digeră malagambismul politic.Cum vicisitudinile iernii au cam dat peste cap programatele "mişcări spontane" ce au animat pieţele unor localităţi, iar mult-trâmbiţata grevă parlamentară cu banii la teşcherea dă să eşueze într-un ridicol sublim, cei doi lideri ai USL au scos din arsenalul, destul de sărăcăcios, "de criză", al bătăliei anti-tot, textul gavroche-ului politic, ăla cu "mamelor din lumea-ntreagă" , unica idee iţită şi vehiculată până la saţietate fiind că mândra floare a Opoziţiei nu este ascultată, mângâiată pe creştet,ci, doar pusă de către "nemernica Putere" să stea ca mutele asistente din multiplele tele-divertismente ce au invadat piaţa media.Şi, poate că s-ar mai găsi ceva bocete şi lacrimi pentru starea jalnică a celor trei floricele de partid, PSD,PNL,PC, numai că, odată invitate pe la Cotroceni, prin Parlament, să-şi spună părerea, să voteze după cum le dictează ideologia sau gramatica, 'nmealor scot ţâfna la înaintare şi tratează cu refuz orice tentativă de dialog. Ori, când mai consimt la a coborâ din înaltul fuduliei cu ştaif, impun condiţii ce frizează, în cel mai bun caz, infantilism, dar pe care le consideră destul de întemeiate pentru o excursie pârâcioasă până la Bruxelles sau pentru caţavelnice filipice recitate de cei doi lideri ai Opoziţiei şi de trâmbiţaşii de partid. Mai nou, uitând că, de bună voie şi într-o veselie, au boicotat lucrările comisiilor parlamentare ce au audiat membrii actualului Cabinet Ungureanu şi care urmau să acorde un aviz consultativ ,după care şi-au refuzat dreptul de a-şi exprima, prin vot, opinia proprie sau a electoratului care i-a trimis în Parlament,  liderii Opoziţiei, pentru a nu-şi ieşi din mână, s-au dus cu jalba la Curtea Constituţională să reclame legitimitatea actualului Guvern.O nouă manieră "originală", pritocită prin laboratoarele din Kiseleff sau Grivco, de a-şi plânge, ipocrit, de milă şi de a se auto-victimiza, invocând, în hohote de plâns cu lacrimi de crocodil, "boborul". Asta, în condiţiile în care, inclusiv eminenţii cititori în legi, care i-au pus, "doct", pe pesedişti să-l debarce pe Geoană din fruntea Senatului, ştiu "amănuntul" că, potrivit Constituţiei, unicul şi decisivul cuvânt în legitimarea unui Guvern îl are votul plenului parlamentar. Dar,din nefericire, pentru naivii care mai cred în defuncta revoluţie a bunului simţ,
 şefii Opoziţiei şi amicii lor de partid se închină numai la "statua" lui Caţavencu.             

Parlamentul GRIVCO

Venerabilul Dan Voiculescu, stâlpul care susţine întreaga mega-structură a triplei alianţe anti-băsesciene, s-a dovedit a fi un soi de spărgător de grevă parlamentară, însă, netreziţi din uluială sau poate dintr-un prea-plin de recunoştinţă şi feciorelnică sfioşenie, niciunul dintre cei doi lideri majori ai USL nu au tresărit de emoţie ori de indignare.În plină ţâfnă a Opoziţiei, când toţi cei peste 200 de parlamentari ai celor două partide aliate, PNL şi PSD, şi-au sacrificat până şi plimbările electorale printre nămeţii propriilor colegii de hatârul grevei, distinsul vice-preşedinte al Senatului şi omnipotent patron al umbrelor pe sticlă a dat sfară-n ţară că a muncit pentru binele naţiei alegătoare.Mai concret, prin miezul zilei, profitând, probabil, de neatenţia junelui şef al PSD, Victor Ponta, ocupat, pare-se cu făcutul bagajelor pentru memorabila întâlnire cu o seamă de iluştri purtători de mape ale politicienilor de vază ai SUA, sau de starea uşor somnolent-creativă a liderului liberal, părintele conservatorilor mioritici a anunţat că, încă de pe la începutul lunii, cam pe când se pornea protrestul camarazilor usl-işti, s-a ostenit să depună la Senat un proiect de lege de maximă importanţă pentru ţară.Un gest uluitor care ascunde în pântecele său dolofan o serie de uimiri şi nelămuriri. În primul rând, faptul că, după atâtea zile de la depunere, niciun parlamentar al USL nu a catadixit să-şi rupă de gură o fărâmă din preţioasa-i grevă pentru a se apleca, zelos, asupra opului voiculescian, denotă o gravă desconsiderare a muncii intelectuale depusă de eminentul autor al proiectului cu pricina ceea ce constituie un semn al fisurării monolitului USL. Motiv mai mult decât întemeiat pentru ca şefii politici ai parlamentarilor indisciplinaţi,domnii Ponta şi Antonescu, să fie chemaţi de urgenţă la sediul Grivco pentru "discuţii calde,tovărăşeşti" şi, în caz de nesupunere, prezentaţi în nudul gol la Capatos. Totuşi, lăsarea la dospit, până la momentul în care se va ordona încetarea protestului, a fructului gândirii legislative de vârf a conservatorismului autohton poate fi şi un test al autorului prin care  să verifice loialitatea şi hotărârea colegilor săi de a se eterniza în această mişcare de frondă la adresa muncii şi a votanţilor care i-au propulsat pe respectivii protestatari  în confortabilele şi beneficele jilţuri. De altfel, făcând o paranteză referitoare la această bosumflare parlamentară pe banii contribuabililor, ar trebuii să ne reamintim cum, în diverse momente, când unele sindicate intrau, motivat ori ba, în grevă, administraţiile sau patronatele apelau la Instanţele judecătoreşti şi, într-o majoritate covârşitoare, protrstele erau declarate ilegale, iar greviştii puşi să plătească pagubele. De astă dată, angajatorii şi patronii celor peste 200 de parlamentari grevişti fiind, potrivit votului acordat, electoratul, poate se va găsi o porţită prin stufoasa noastră legislaţie care să permită patronilor votanţi acţionarea în judecată a angajaţilor parlamentari aflaţi în grevă, plata pagubelor aduse de acest protest şi restituirea tuturor sumelor încasate fără muncă de împicinaţii revoltaţi. Revenind la măreţul gest al părintelui conservatorilor de a munci rin depunerea unui proiect de lege la Senat, o altă raţiune a acestuia ar fi deturnarea atenţiei generale de pe caricaturalul protest parlamentar şi punerea reflectoarelor pe unicul muncitor şi depozitar al intelighenţiei  Opoziţiei. În ceea ce-i priveşte pe colegii săi de social-liberalism, au cam început să facă pe găinile fugărite de cocoş fiind încă nehotărâţi când "să se împidice" şi să iasă din acest protest care, pe zi ce trece, îi afundă în ridicol, ultimul prilej când ar fi avut şansa să-şi "repereze onoarea" şi să-şi demonstreze maturitatea politică fiind ratat prin absenţa de la semnarea protocolului privind acordul de garantare fiscală, un document cu o simbolistică şi o încărcătură cu mult peste scrâşnita şi unica ideologie, "jos, orice!" De altfel, când te fofilezi după fustele, duhnind a mahorhă, vodcă şi cizmă căzăcească, ale unor "înţelepţi" uitaţi între buchiile materialismului dialectic, este cam anevoios să pricepi că, în politica actuală, a bunului simţ, adversarii politici au murit de mult, dar există şi sunt respectaţi, contracandidaţii şi combatanţii ideologici, "alinturile" verbale fiind, de mult, doar apanajul mahalagiilor politici, aflaţi, şi ei, pe cale de dispariţie. Cât priveşte anunţatul proiect de lege al onorabilului Dan Voiculescu, cel mai util ar fi, pentru urgentarea materializării sale într-o lege, ca Grivco să fie declarat Parlamentul greviştilor, iar sediul antenei, un Cotroceni în exil.          

Crinii înfloresc în vis şi se scutură la Grivco

În pofida multor îndoieli despre capacitatea sa de reacţie, Opoziţia a reuşit să dea lovitura. Nu prin cucerirea vreunui simbol al Puterii-Palatul Victoria sau Cotroceni- ori prin debarcare, prin forţa numeroşilor contestatari latenţi ce îndură cu stoicism gerul pentru câteva momente de glorie televizată, ai actualei guvernări, ci prin eclipsarea momentului de lansare la apă a noului Cabinet Ungureanu. Mai pe şleau, schimbarea gărzii guvernamentale, moment marcant pentru orice suflare politică, a trecut, în special pe sticla televizorului, precum rapidul prin Mizil şi, ceea ce ar fi trebuit a deveni unicul şi principalul eveniment ce urma a fi disecat şi tăbăcit de analize, a fost expediat în penumbră, în  luminile rampei lăfăindu-se cei doi lideri ai Opoziţiei, domnii Ponta şi Antonescu.Astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o zi anostă, în care să fie bifată validarea noii echipe guvernamentale, s-a transformat, urmare a neaşteptatului, mai ales prin ton şi lungime, discurs parlamentar al şefului PSD într-o nesperată şansă pentru Opoziţie de a acapara toată atenţia vieţii politice autohtone, dar şi a multiplilor analişti ai naţiei de a-şi reetala profunzimile. Desigur, funcţie de poziţionare politică, de interese sau de simpatii, alocuţiunea liderului Ponta la momentul validării noului Guvern a fost trecută în categoria marilor lovituri născute dintr-o mişcare "de geniu" a micului Titulescu,ajuns la vârsta pantalonilor lungi, ori taxată, bosumflat, drept trădare prin linguşire,  de către camarazii liberalo-conservatori şi felinele lor miorlăitoare. În fapt, involuntar ori ba, discursul cu pricina al liderului PSD, cu toată polişarea sa mieroasă pigmentată cu doze sănătoase de chinină, înainte de a fi trecut în tagma capitulărilor elegante sau a strategiilor atinse de duhul geniului, are toate datele unei declaraţii de divorţ.Un divorţ contestat vehement de către cei doi miri ai politichiei noastre, dar   prefigurat de tot mai desele dovezi de infidelitate şi răbufniri nervoase ale consorţilor, precum şi de amestecul, tot mai frecvent, al "părinţilor" spirituali în tânăra şi efemera căsnicie politică liberalo-pesedistă, ultima cauză a supărării "bunicii" fiind aruncarea din casă a vărului de la Buzău.  Vigilent, "andrisantul", locvacele şi vivacele domn Antonescu, încurajat de atacurile anti-pontiste lansate de către ante-mergătorii furiei voiculesciene,  a prins din zbor ideea şi, prin vocea "unor indignaţi" din partid, i-a bătut obrazul aliatului său degrabă vărsător de politeţuri la poala noului premier urmând să-şi "repereze onoarea" printr-o vituperantă ieşire publică. Doar că, revenindu-şi din nervii iniţiali, într-o încercare de atenuare a şocului unui eventual divorţ prematur, mentorul liderului liberal şi stăpânul efuziunilor sale televizate le-a dat celor trei muşchetari ai Opoziţiei -Ponta,Constantin şi Antonescu- ordinul de adunare, spre "atenţionare părintească",  la cuibuşorul de nebunii, sediul firmei sale, Grivco. Un loc strategic, încărcat de damful multor "pisicisme" şi călcat de numeroşi actori sau figuranţi ai dramoletei politice, un sediu de firmă prin care mai bântuie încă fantoma neîmplinitului "Guvern Johanis" şi unde, în anul 2007, "ursitoarele" au pus la cale, în taină, precedenta suspendare a preşedintelui Băsescu, unde se pritocesc "marile manevre USL-iste" şi locul unde liderul penelist Antonescu se simte şi se visează preşedintele de peste ani ai ţării. Doar şi Grivco poate fi un soi de spa! În ceea ce-l priveşte pe liderul PSD, prin discursul său din Parlament a reuşit, spre mare alarmare a PDL, să devină vedeta unei zile ce nu-i era destinată, iar fructificarea şansei de a trece la "grupa mare" pare a prinde contur. În caz contrar, va fi nevoit să vină tot cu tata socru de mână sau să fie chemat "la refec", împreună cu năbădăiosul Crin, la nenea Grivco.              

O retragere cu tâlc ?

După semi-surpriza preşedintelui Băsescu a desemnării fostului şef SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, drept prezumtiv premier, de astă dată, liderii PDL au mai aruncat o bombă,avansând o listă cu propuneri de ministeriabi curăţată de numele grele ale grupării.

Alexandru Nazare, Claudia Boghicevici,Răzvan Mustea, Cristian Petrescu sau Bogdan Drăgoi,  tineri din rândurile 2 şi 3 ale partidului majoritar de guvernământ care, în situaţia mai mult decât aşteptată că vor trece de votul parlamentar, vor ocupa fotolii ministeriale în locul unor colegi cu funcţii, vechime şi anvergură în PDL, gen Elena Udrea, Anca Boagiu, Daniel Funeriu sau Sulfina Barbu. La o primă vedere, s-ar putea afirma că, speriată de vocea, cam geruită, a străzii, conducerea partidului majoritar a decis sacrificarea pieselor grele şi, unele, intens contestate de public şi Opoziţie- cazurile clasice fiind miniştri Udrea şi Funeriu- a aruncat "la lei" carne de tun tânără şi neprihănită care să mai ostoiască setea de sânge a poporului. O astfel de strategie, uşor sinucigaşă, dat fiind viitorul potenţial al tinerilor aruncaţi în faţă, ar putea fi fost luată în calcul de liderii pedelişti doar în cazul în care, pentru aproximativ 8 luni de guvernare, ar fi fost dispuşi să-şi spulbere şi să-şi compromită o parte importantă din noua gardă a PDL. Cum, totuşi, potrivit cv-ului majorităţii junilor nominalizaţi, materia cenuşie a acestora este cu prisosinţă, s-ar părea că altele şi mai pragmatice au fost calculele "caizilor" pedelişti, calcule ce vizează, deopotrivă, atât strategia pe termen scurt, cât, mai ales aceea pe termen mediu şi lung. În privinţa viziunii imediate, lansarea în prim planul vâltoarei politice dâmboviţene, într-un moment pe termen scurt şi tumultuos, ce va fi pigmentat din belşug cu mişcări stradale, a unei garnituri de tineri dotaţi, dar nerodaţi la capacitate maximă şi în condiţii de stres, va constitui adevăratul test de anduranţă pentru viitorul eşalon de conducere a partidului. După cum, în cazul unui eşec, destul de puţin probabil având în vedere traseul mai mult decât impus al scurtei guvernări, partidul democrat-liberal nu riscă să-şi canibalizeze politic o parte însemnată a garniturii de frunte. Cu atât mai mult, cu cât, în toamnă vor avea loc alegeri parlamentare şi, după un stagiu de opt luni petrecut dincolo de luminile rampei, demisionarii de astăzi se pot prezenta în propriile colegii pentru a capta, din nou, votul şi încrederea electoratului. Gest care, pentru un candidat erodat, până în ultima zi, de un portofoliu ministerial coroziv, ar fi fost mult mai dificil de făcut. S-ar putea ca toate acestea să fie numai simple speculaţii, iar conducătorii PDL să decidă că, odată cu renunţarea la premierul Boc, a venit momentul debarcării miniştrilor contestaţi, Elena Udrea, Traian Igaş şi Daniel Funeriu, a fantomaticilor, Ion Ariton sau Valerian Vreme, pe lângă care s-au minerit şi victime colaterale, gen Anca Boagiu sau Sulfina Barbu,ceea ce, ar părea prea simplist şi, în cazul în care s-ar adeveri, ar fi trist pentru strategii pedelişti. Oricum, dacă ar fi de făcut "o glumită", cel mai fericit şef de partid ar trebui să fie taman vehementul domn Antonescu. Numai şi prin simpla constatare că, după PDL, partidul său liberal are, prin deţinerea portofoliilor de premier, prin Mihai Răzvan Ungureanu, ministru de interne, prin Gabriel Berca, şi ministru al justiţiei, prin Cătălin Predoiu, toţi foşti deţinători de portofolii şi în Guvernul PNL condus de Călin Popescu Tăriceanu cea mai bună şi importantă reprezentare. Dar, spre fericirea  şefului PNL, venit în familia liberală cu trenul PAC, amintiţii foşti miniştri liberali sunt "nişte trădători", lângă domnia sa stând de veghe garda "liberalilor veritabili": ex-liderul naţional FSN,Petre Roman, fostul şef ApR, Teodor Meleşcanu, fostul ministru ţărănist, Norica Nicolai, PAC-istul Ioan Ghişe şi alte diafane "doamne şi domniţe". Şi, toată astă suflare penelistă roboteşte cu sârg pentru prosperitatea şi aburcarea la cârma ţării a cupluluii Antonescu-Ponta, aceşti Marx şi Engels ai politichiei noastre mioritice. Apropo, potrivit legendei, de care istoricul domn Antonescu musai trebuie să aibe ştiinţă, Karl Marx, fiind mai dedat unui desfrâu, nu numai ideologic şi de clasă, se ţinea, precum scaiul de oaie, de buzunarul, mult mai plin, al amicului său Engels. Desigur, între legendă şi realitate se cască un hău mai mare decât acel dintre doctrina social-democrată, cu jeep la poartă, şi aceea liberal-vocală.