Se afișează postările cu eticheta zapada. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zapada. Afișați toate postările
luni, 20 februarie 2012
Ţâfnă profitabilă
Nămeţii care au încorsetat vieţile a mii de români, conştiincioşi plătitori de taxe şi impozite, sunt pe cale să intre în uitare, jarul protestelor stadale a cam fost ostoit de viscol şi ger, numai aşa-zisa grevă a celor peste 200 de parlamentari liberali şi social-democraţi se ţine băţoasă mai ceva decât un majordom zelos. Îndârjiţi şi încremeniţi într-o solemnitate ridicolă, aceşti trimişi ai poporului votant în dregătoria parlamentară târnosesc mangalul risipindu-şi augustele intelighenţii în lungi şi inutile promenade pe culoarele Casei Poporului. Desigur, pentru naivi şi neiniţiaţi, aleşii poporului cu pricina clamează, cu fudulia găinii care a ouat o mărgică, participarea, într-un suprem şi ultim gest de sacrificiu, la o grevă iniţiată împotriva "tiraniei" Puterii care, culmea tupeului, nu-i lasă să se joace "de-a alegerile". Şi, pentru că obrazul grevistului, mai ales parlamentar, cu cheltuială se ţine, distinşii revoltaţi ai Opoziţiei au dovedit cât de măreaţă le este jertfa şi nu au ratat ocazia să-şi încaseze, până la ultimul bănuţ, toate drepturile băneşti cuvenite pe toată această perioadă a manifestării ataşamentul faţă de proprii alegători. Aşa încât, având acum şi buzunarele doldora, numai sumele forfetare pe cap de parlamentar grevist fiind de până la 90 milioane lei, respectivii îşi pot continua, cu forţe sporite şi imuni la orice tentaţie de revenire la munca pentru care s-au agitat să adune voturi în colegiile proprii, somno-terapia, botezată, politicianist, grevă. Iar, în timp ce vajnicii lor tovarăşi de partid se feresc de muncă mai ceva decât dracul de tămâie, fruntaşii celor două partide ale bosumflării naţionale, PSD şi PNL, se ostenesc în îndeletniciri dintre cele mai pitoreşti şi cu efecte de frecţii la picioare de lemn, atât pentru electorat, cât şi pentru grupările lor politice. Mai tânăr şi cu mai mult chef de ducă, şeful pesediştilor,domnul Ponta, a plecat într-o drumeţie pe coclauri americani numai că, spre marea sa deziluzie, importanţii de prin Statele Unite nu prea erau în grevă, ca pe la noi, motiv pentru care, micului Titulescu i-au fost rezervate doar scurte întâlniri de complezenţă, ca pentru "văru ' de la ţară", cu vreo doi şefi de adjuncţi de ajutori şi trei secretare ce s-au nimerit a fi în pauză de masă. Bun prilej pentru fostul său şef de partid, recent mazilit din toate funcţiile, Mircea Geoană, care nici până astăzi nu a reuşit să ne dezvăluie tainele vizitei sale moscovite şi secretul SPA-ului lui Vântu, să-şi etaleze ironia din dotare faţă de "succesul" sejului nord-american al actualului şef PSD. Pe de altă parte,în ăst timp, antrenându-se pentru anunţata sa călătorie de lucru prin Olanda şi o eventuală "excursie de studii" prin Zona roşie a Amsterdamului nici liderul liberal, domnul Antonescu, nu a avut parte de clipe de odihnă şi, plin de elan, a dezvoltat "academica" temă fesieră pusă în discuţie de "savanţii" Capatos şi Cruduţa.Veşnici şi utili ăstor vremi precum o bicicletă fără lanţ, retraşi într-un ungher al social-democraţiei încremenite în perestroikism, două tristeţi ale naţiei, Iliescu şi Năstase, filosofează pe seama necesităţii urcării ţării în trenul disciplinei financiare europene ce va să vină, teoria celor doi bazându-se pe păgubosul şi tărăgănatul, "nu-i momentul" .Numai că, potrivit teoriei celor doi, următorul tren s-ar putea să rămână înzăpezit şi noi, la cheremul abacului politic şi la astfel de greve parlamentare, gen "leul şi cârnatul".
marți, 14 februarie 2012
Orgolii troienite
Spre mare tristeţe a amatorilor de "senzaţii tari", transmise într-o searbădă logoree dârdâită, a dătătorilor cu părerea ori a propagandiştilor populismului de larg consum, se pare că, potrivit prognozelor meteo, epopeea bătăliei cu nămeţii se cam apropie de final, vajnicii trâmbiţaşi ai urgiilor pregătindu-se în joc de glezne şi cu discursurile la purtător de următor asalt media al eventualelor inundaţii. Aşa încât, poveştile, unele prea însiropate cu populism partinic, despre viforniţele ce i-au bântuit pe majoritatea românilor au început să-şi mai piardă din farmec, actorii politici ai naţiei se ţin băţoşi în dorinţa lor de a fi prezenţi, oricum şi oricând, în atenţia poporului, fluturând fuduli izmenele murdare ale politichiei lor de Zăbrăuţi ca pe un mândru drapel al luptei pentru accederea la mult-visata acadea. "Republica este şi va fi o acadea enormă,din care republicanii vor suge esenţa sfintelor principii. Trăiască dar sfânta acadea,cu condiţie ca să ne fie şi nouă permis a trage pe dânsa cu limba măcar o dată pe zi!" Acest citat nu este extras din vreo magistrală şi vituperantă filipică a vreunui fruntaş politic băştinaş sau a vreunui contestatar cu verbul în buzunar şi "seralul la zi şi la timp" din tabăra Opoziţiei, ci dintr-un articol publicat prin anul 1879, de parcă ar fi fost azi, de nenea Iancu. Astfel,revenind la oile noastre, precum şi la năravurile din vremurile lui Caragiale,dar purtate şi acum în raniţă de căprarii ce se visează mareşalii ai politicii şi primi dregători ai naţiei, nu putem să nu picăm în admiraţia consecvenţei celor doi lideri ai Opoziţie în a se juca de-a domnu Goe şi de a da cu tifla oricăror şanse de a demonstra că, mai ales în viaţa politică,fie şi dâmboviţeană, normalitatea, decenţa şi bunul simţ nu sunt precum viaţa pe Lună, iar superioritatea "revoluţiei bunului simţ" faţă de doctrina "jos, Băsescu!" nu constă doar în numărul mai mare de litere. Mai concret, după ce au refuzat, gonflaţi de un ţăţism ce friza un grobianism politic decedat de veacuri în democraţiile pe care ambii şefi ai USL le imploră să-i bage-n seamă şi le tot flutură prin faţa naivilor,prezenţa la o consultare pe un subiect-acordul european de garantare fiscală- "uşor" mai important pentru viitorul ţării decât bucile nude ale unui fost premier, din unicul motiv că, în ochii "iluştrilor", Cruduţa lui Capatos e mai importantă decât preşedintele Băsescu, domnii Ponta şi Antonescu au tratat cu refuz şi ultimul apel la abandonarea chiulului parlamentar pe banii contribuabililor. "Nu e pe agenda noastră", s-a rostit cu ţăfna-i din dotare şeful liberalilor referitor la subiectul consultărilor de la Cotroceni ce urmau să inventarieze şi opiniile, câte ar fi fost, ale celor două partide majore ale Opoziţiei despre amintitul acord european care, aproape cert, va reglementa şi va guverna toată viaţa fiscală a majorităţii covârşitoare a statelor membre ale Uniunii Europene. Se prea poate ca profesor de istorie, domnul Antonescu să fie un fan al documentelor cu iz de mucegai şi să aibe în dotare o agendă de prin anii 50, cu poza "tătucului Stalin" şi textul "Internaţionalei" tipărit pe pagina de gardă şi atunci, e firesc să nu fie în agenda sa şi vreo referire despre UE, NATO, bune "manere" şi alte asemenea semne ale "progresului capitalist".De unde şi absenţa sa de la nişte consultări ce au avut loc într-o clădire unde, prin 2014, ar vrea să fie şef. Ori, ar mai fi şi varianta, "răutăcioasă" şi născută numai din "invidia" Puterii ca respectivilor lideri ai USL să nu le fi trăsnit prin minte nicio idee măreaţă despre acordul cu pricina, demnă de a fi rostită în faţa preşedintelui şi, atunci, orfani de idei, cei doi lideri au preferat ruşinii, o glorioasă absenţă. În privinţa refuzului de a reveni la muncă, şefii armiei parlamentare a Opoziţiei au invocat îndeplinirea de către partidele Coaliţiei a patru hatâruri, condiţie fără de care cei peste 200 de ortaci ai reâncarnaţilor Farfuridi şi Brânzovenescu nu concep să abandoneze căldurica din multiplele studiouri de televiziune pe unde îşi expun creaţiile neuronale ori ultimile poezele de partid pentru căldurica din Parlament. Chiar dacă, pentru "efortul" de a se împopoţona cu titlul de grevist al neamului, cei peste 200 de parlamentari ai PSD şi PNL, plus vicepreşedintele Senatului, Voiculescu, îşi încasează, la termen şi fără nicio jenă, toate drepturile salariale, de la indemnizaţiile de parlamentar, până la sporurile de membri prin diverse comisii unde s-au plantat în unica lor zi de muncă, sumele forfetare destinate propriilor cabinete parlamentare şi alte mizilicuri pentru care, votantul, de mila căruia se jelesc, ipocrit, respectivii eroi ai chiulului contribuie, lunar, cu peste 1,2 milioane de Euro.Ar mai rămâne ca, într-o ultimă zvâcnire de "responsabilitate", greviştii parlamentari să-şi mai întrerupă pentru o zi protestul şi să-şi voteze o lege prin care, pentru "jertfa" lor, să primească şi câte un certificat de martir cu tot alaiul cuvenit: pensie de grevist fruntaş de vreo 40-50 milioane lei pe zi, câte 50-60 hectare de teren intravilan pentru viitoarele vile, câte 10-20 de spaţii comerciale sau pieţe şi câte un mausoleu cu moaca,aurită şi aiurită, a jertfitului. Însă, cum acadeaua Republicii e dulce şi limbile, orgoliile şi mitocăniile sunt cam multe. Noroc, pentru domnul Antonescu, că pe lume mai există câte un Capatos rătăcit şi cu mintea veselă care îl mai pune să filosofeze doct despre bucile adversarului său politic, iar pentru domnul Ponta că, încă se mai găsesc americani amabili care să-l invite la căte o cafea.
luni, 13 februarie 2012
Zăpada electorală
Luat, la început, la preţ de matineu, "generalul Iarnă" a reuşit, şi anul acesta, ca de fiecare dată când îşi pune mintea, să fenteze vigilenţa mulţimii autorităţilor mioritice şi să înfrângă, fără prea mari eforturi, uriaşa şi inutila armată a utilajelor de deszăpezire care, potrivit stufoaselor strategii, planuri şi statistici, sunt infailibile, mai ales, în garaje. La fastuasele repetiţii puse la cale, în sezonul uscat, de edili, drumari şi alţi asemenea robotitori şi responsabili cu victoria asupra gerului şi a fulgilor de nea, toţi sunt numai un zâmbet şi o asigurare că, de astă dată, nimeni nu va mai fi surprins, iar necazurile iscate de vitregiile iernii vor fi o amintire.Cum, din păcate, indiferent de rang, autorităţile noastre sunt campionii teoriei şi repetenţii practicii, şi răbufnirea din acest început de an a iernii s-a încadrat în parametrii de surpriză ştiuţi, iar "locotenenţii" şugubăţului !general", viscolul, gerul şi troienele, şi-au făcut de cap, de aproape trei săptămâni, zeci de mii de români, în special din zonele rurale, fiind victime ale nepriceperii, nepregătirii şi indolenţei diverselor straturi ale autorităţii, de la primar, până la ministru. Fiind un subiect suculent şi care, gestionat "profesionist", poate cosmetiza vreo imagine, dramaticul război cu urgia nămeţilor nu a fost ratat de politicienii de toate culorile, de la zgomotoşii Gigi Becali şi Dan Diaconescu, până la prefecţi, primari, şefi de partide sau preşedinţi de Consilii Judeţene, sub generoasa umbrelă a solidarităţii fiind desfăşurate, mai subtil ori mai abrupt, cam toate formele seducţiei politice aducătoare de voturi. Fiind la o aruncătură de băţ de campania electorală pentru alegerile locale din luna iunie, nici o voce de politician, local sau central, care se doreşte a fi băgat în seamă nu a ostenit arpegiind, în ton grav şi solemn, aria solidarităţii. Spre deosebire de majoritatea prosperilor din Top 300 care, oameni "cu scaun la cap", şi-au păstrat firea şi, amintindu-şi că traversează o criză economică, nu prea au cedat impulsului de a băga mâna în buzunar pentru a-i ajuta pe nevoiaşii prizonieri ai troienelor. Astfel, după obişnuitele şi lungile momente de uluială instituţională, pigmentate din plin cu trenuri înzăpezite sau întârziate cu zilele, drumuri blocate, oameni uitaţi prin nămeţi scenariu, la primele semne de înviorare, s-a trecut, după clasicul scenariu întâlnit şi la inundaţii, la hei-rup-ismul şi pompieristicul asalt al ajutoarelor. Care ajutoare, pe lângă beneficul şi creştinescul rol de alinare a durerilor celor sinistraţi, poartă în pântece şi germenii politichiei noastre, fiecare grupare de partid ori politician mai darnic ambalându-şi gestul solidar şi într-o străvezie solie. Başca, faptul că, aşa cum a demonstrat practica anilor trecuţi, evidenţa ajutoarelor este destul de relativă, iar după primele valuri, stocuri cu mărfurile trimise sinistraţilor zac uitate prin cămine culturale sau magaziile Primăriilor comunale.Desigur, departe de a nega utilitatea şi buna credinţă a persoanelor sau diferitelor organizaţii sau instituţii care, în semn de solidaritate faţă de semenii aflaţi la necaz fac asemenea gesturi însă, pe lângă donaţii, poate la fel de bine primit ar fi şi câte un grup de tineri reprezentanţi ai vreunui partid ori a vreunei alte organizaţii cu scop umanitar care, înarmaţi cu lopeţi, să ajute, alături de jandarmi sau ostaşi, la deszăpezirea uliţelor. Cât priveşte recenta constatare, spre indignarea puritanilor, a premierului referitoare la aportul destul de palid al localnicilor la desfundarea drumurilor propiilor sate, cot la cot cu jandarmii, aceasta nu a adus nimic nou, scene de la precedente inundaţii cu săteni monitorizându-i cu ţoiul în mână pe jandarmii chemaţi să cureţe mâlul de pe uliţe şi din case fiind amintiri repetabile.De altfel, aşa cum afirmau unii martori, în unele localităţi încorsetate de săptămâni în troiene, primele drumuri eliberate au fost cele ce duc la cârciuma satului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)