Feciorie centuristă

Aproape că nu trece zi, ca falnicii şefi ai celor două partide aliate ce freamătă să atingă cât mai repede zgârciurile ce au mai rămas atârnate de ciolanul puterii trecut de peste două decenii prin toate sosurile ideologiei băştinaşe să nu se îmbăţoşeze de mândria de a se mai procopsi cu câte un pedelist ofuscat că a fost uitat prin cotloanele de la Modrogan. Astfel înghesuiţi mai mult în ograda penelistă, precum oştenii greci în pântecele calului troian, noii convertiţi la "adevăratele valori" reprezentate taman de personajul Crin, care era porcăit şi hulit pe toate căile,şi reciproca fiind valabilă, poartă în bocceluţa traseistului de serviciu şi o "insignifiată" bombiţă menită a isca zâzanie liberală în prag de alegeri. De altfel, teoria darului otrăvit picat din târna pedelistă tocmai în straiţa penelistă este îmbrăţişată şi trîmbiţată de câţiva vigilenţi din tagma unui Orban sau Ghişe, doar că supărarea respectivilor este iscată mai mult de spaima că, înmulţindu-se gurile la praznicul electoral mult-aşteptat, se cam reduc şi porţiile veteranilor ce au trebuit să îndure anii restriştei financiare.Din acest punct de vedere, dat fiind cvasi-lipsa apetitului pedeliştilor fugari faţă de miresmele celor trei roze de Kiseleff, şeful pesediştilor este mai relaxat mai ales că, fiind un partid mult mai stufos şi cu pohte şi orgolii pe măsura talentului de devoratori de bugete, la tortul puterii nu vor fi prea mulţi pretendenţi extra-comunitari, agăţaţi pe ultima sută de căruţa cu bucate. Însă, pentru amicul şi camaradul  de drum al liderului PSD, candidatul de profesie la jilţul suprem al naţiei, domnul Antonescu, toată această năvală a migratorilor pedelişti, unii orfani de protecţii penale, alţii de viitoare dregătorii mănoase, către "marea familie liberală" poate duce la o obezitate de partid nesănătoasă şi la dureri de cap din partea vechilor activişti ce şi-au aşteptat, docili, rândul la răsplata jertfei patriotice.  În ceea ce-i priveşte pe feciorelnicii "eroi ai neamului" care, din motive pur pragmatice şi personale şi fără vreo umbră de raţiune doctrinară, şi-au făcut inventarul preceptelor ideologice şi ale priorităţilor pământeşti, proces abisal în urma căruia le-a venit mintea la cap şi, unde ieri au flegmat, azi au ţucat,această nouă schimbare a taberei nu va fi ultima plimbare politică,pentru o parte însemnată din actorii pieţei politichiei mioritice "Balada chiriaşului grăbit" fiind şlagărul cel mai bine însuşit.Astfel, pe lângă scandalurile şi răzmeriţele din cumetria electorală USL, născute din neostoirea orgoliilor pesedisto-peneliste referitoare la desemnarea candidaturilor pentru proximele alegeri locale, îndrăgostirea celor doi lideri, fără preludiu şi la prima vedere, de nişte centuriste ce se pretind fecioare, numai de dragul de a fi cel mai focos fecior din sat poate stârni o gelozie născătoare de un eventual divorţ al nevestei răbdătoare şi fidele ce se vede tradusă la prima ocheadă străină. Şi, nu ar fi deloc aberant ca, ameţit de toată această devălmăşie politică, votantul de rând şi fidel să se simtă "tradus în amor". După cum, înţeleptul PSD-ului, eternul Iliescu, ar putea să le facă un pustiu de bine celor doi nepoţi doritori de mărire, Victor şi Crin, şi să le explice, pre limba lor, că, aşa cum după marea revoluţie din octombrie, Lenin şi bolşevicii săi nu au făcut guvernul cu familia ţarului, şi în lupta electorală uslistă "sună ca dracu" să te prezinţi cu lefegii cărora le-ai pus în braţe, în ultimul moment, tufa sau săgeata. Dar, până la bătăliile locale, considerând că va fi un premier prea mare pentru o ţară aşa de mică şi marcat încă, se pare, de avatarurile vieţii de boschetar parizian, micul Titulescu a prins a se război, între două tururi de scrutin prezidenţial, cu, încă, preşedintele Sarkozi pe care, în limbaju-i propriu, al diplomaţiei de cartier, l-a taxat ca fiind demagog şi bufon. S-ar putea ca după al doilea tur, din 6 Mai, favoritul sondajelor şi al socialiştilor de Dâmboviţa, socialistul francez şi fostul concubin al precedentului candidat socialist la şefia Franţei, să câştige alegerile, însă, în caz de victorie a "demagogului şi bufonului" Sarkozi şi o eventuală înscăunare în fotoliul de premier a criticului său, Ponta, ar fi jenant de interesantă o întâlnire.               

Orgolii troienite

Spre mare tristeţe a amatorilor de "senzaţii tari", transmise într-o searbădă logoree dârdâită, a dătătorilor cu părerea ori a propagandiştilor populismului de larg consum, se pare că, potrivit prognozelor meteo, epopeea bătăliei cu nămeţii se cam apropie de final, vajnicii trâmbiţaşi ai urgiilor pregătindu-se în joc de glezne şi cu discursurile la purtător de următor asalt media al eventualelor inundaţii. Aşa încât, poveştile, unele prea însiropate cu populism partinic, despre viforniţele ce i-au bântuit pe majoritatea românilor au început să-şi mai piardă din farmec, actorii politici ai naţiei se ţin băţoşi în dorinţa lor de a fi prezenţi, oricum şi oricând, în atenţia poporului, fluturând fuduli izmenele murdare ale politichiei lor de Zăbrăuţi ca pe un mândru drapel al luptei pentru accederea la mult-visata acadea. "Republica este şi va fi o acadea enormă,din care republicanii vor suge esenţa sfintelor principii. Trăiască dar sfânta acadea,cu condiţie ca să ne fie şi nouă permis a trage pe dânsa cu limba măcar o dată pe zi!" Acest citat nu este  extras din vreo magistrală şi vituperantă filipică a vreunui fruntaş politic băştinaş sau a vreunui contestatar cu verbul în buzunar şi "seralul la zi şi la timp" din tabăra Opoziţiei, ci dintr-un articol publicat prin anul 1879, de parcă ar fi fost azi, de nenea Iancu. Astfel,revenind la oile noastre, precum şi la năravurile din vremurile lui Caragiale,dar purtate şi acum în raniţă de căprarii ce se visează mareşalii ai politicii şi primi dregători ai naţiei, nu putem să nu picăm în admiraţia consecvenţei celor doi lideri ai Opoziţie în a se juca de-a domnu Goe şi de a da cu tifla oricăror şanse de a demonstra că, mai ales în viaţa politică,fie şi dâmboviţeană, normalitatea, decenţa şi bunul simţ nu sunt precum viaţa pe Lună, iar superioritatea "revoluţiei bunului simţ" faţă de doctrina "jos, Băsescu!" nu constă doar în numărul mai mare de litere.  Mai concret, după ce au refuzat, gonflaţi de un ţăţism ce friza un grobianism politic decedat de veacuri în democraţiile pe care ambii şefi ai USL le imploră să-i bage-n seamă şi le tot flutură prin faţa naivilor,prezenţa la o consultare pe un subiect-acordul european de garantare fiscală- "uşor" mai important pentru viitorul ţării decât bucile nude ale unui fost premier, din unicul motiv că, în ochii "iluştrilor", Cruduţa lui Capatos e mai importantă decât preşedintele Băsescu, domnii Ponta şi Antonescu au tratat cu refuz şi ultimul apel la abandonarea chiulului parlamentar pe banii contribuabililor. "Nu e pe agenda noastră", s-a rostit cu ţăfna-i din dotare şeful liberalilor referitor la subiectul consultărilor de la Cotroceni ce urmau să inventarieze şi opiniile, câte ar fi fost, ale celor două partide majore ale Opoziţiei despre amintitul acord european care, aproape cert, va reglementa şi va guverna toată viaţa fiscală a majorităţii covârşitoare a statelor membre ale Uniunii Europene. Se prea poate ca profesor de istorie, domnul Antonescu să fie un fan al documentelor cu iz de mucegai şi să aibe în dotare o agendă de prin anii 50, cu poza "tătucului Stalin" şi textul "Internaţionalei" tipărit pe pagina de gardă şi atunci, e firesc să nu fie în agenda sa şi vreo referire despre UE, NATO, bune "manere" şi alte asemenea semne ale "progresului capitalist".De unde şi absenţa sa de la  nişte consultări ce au avut loc într-o clădire unde, prin 2014, ar vrea să fie şef. Ori, ar mai fi şi varianta, "răutăcioasă" şi născută numai din "invidia" Puterii ca respectivilor lideri ai USL să nu le fi trăsnit prin minte nicio idee măreaţă despre acordul cu pricina, demnă de a fi rostită în faţa preşedintelui şi, atunci, orfani de idei, cei doi lideri au preferat ruşinii, o glorioasă absenţă. În privinţa refuzului de a reveni la muncă, şefii armiei parlamentare a Opoziţiei au invocat îndeplinirea de către partidele Coaliţiei a patru hatâruri, condiţie fără de care cei peste 200 de ortaci ai reâncarnaţilor Farfuridi şi Brânzovenescu nu concep să abandoneze căldurica din multiplele studiouri de televiziune pe unde îşi expun creaţiile neuronale ori ultimile poezele de partid pentru căldurica din Parlament. Chiar dacă, pentru "efortul" de a se împopoţona cu titlul de grevist al neamului, cei peste 200 de parlamentari ai PSD şi PNL, plus vicepreşedintele Senatului, Voiculescu, îşi încasează, la termen şi fără nicio jenă, toate drepturile salariale, de la indemnizaţiile de parlamentar, până la sporurile de membri prin diverse comisii unde s-au plantat în unica lor zi de muncă, sumele forfetare destinate propriilor cabinete parlamentare şi alte mizilicuri pentru care, votantul, de mila căruia se jelesc, ipocrit, respectivii eroi ai chiulului contribuie, lunar, cu peste 1,2 milioane de Euro.Ar mai rămâne ca, într-o ultimă zvâcnire de "responsabilitate", greviştii parlamentari să-şi mai întrerupă pentru o zi protestul şi să-şi voteze o lege prin care, pentru "jertfa" lor, să primească şi câte un certificat de martir cu tot alaiul cuvenit: pensie de grevist fruntaş de vreo 40-50 milioane lei pe zi, câte 50-60 hectare de teren intravilan pentru viitoarele vile, câte 10-20 de spaţii comerciale sau pieţe şi câte un mausoleu  cu moaca,aurită şi aiurită, a jertfitului.  Însă, cum acadeaua Republicii e dulce şi limbile, orgoliile şi mitocăniile sunt cam multe. Noroc, pentru domnul Antonescu, că pe lume mai există câte un Capatos rătăcit şi cu mintea veselă care îl mai pune să filosofeze doct despre bucile adversarului său politic, iar pentru domnul Ponta că, încă se mai găsesc americani amabili care să-l invite la căte o cafea.