Isterii de primăvară

"Ne-am adunat să nu fim împrăştiaţi", ar fi fost cel mai bun slogan al chermezei tovărăşeşti întâmplată la Pavilionul Romexpo, loc de nostalgii minereşti pentru marele absent, nea Nelu, şi de fiori reci, din aceleaşi motive, veritabililor liberali,alţii decât figuranţii aplaudaci aduşi să-i ovaţioneze pe cei doi lideri ce se visează, împreună cu tovarăşii lor, călare pe ciolanul naţional. Timp de şase ore, activiştii de frunte ai celor trei componente ideologice reunite sub semnul anti-băsismului de partid au reuşi să producă numai câteva enunţuri lozincarde copitate din maculatorul de învăţământ politic al "revoluţionarului de profesie", Ion Iliescu, suficient, după părerile înaltelor feţe pesedisto-peneliste, să galvanizeze energiile oştenilor chemaţi să se lupte cu electoratul pentru votul salvator de jilţuri, conturi sau dosare. De altfel,  vechi activist reşapat şi client al procurorilor şi al "nup"-urilor galante, şeful Consiliului Judeţean Prahova a aşteptat cu sufletul la gură, precum un voievod ce se visează, îndemnul propriului lider de partid, viteazul Ponta, pentru "a scoate ţara din rahat". De parcă, pe întregul său mandat de şef judeţean de pe vremea guvernării colegului său de organizaţie prahoveană, Adrian Năstase, ori în cei 4 ani ai actualului mandat, tovarăşul Cosma, omul cu "rahatul", a fost numai un obiect de inventar şi un figurant în primul fotoliu al judeţului. Şi, asemenea distinsului "vidanjor politic", mai toată armia de partid chemată să caşte gura la vocalizele infantilo-belicoase sau isteriile oratorice ale celor doi lideri şi amici, Ponta şi Antonescu, nu  şi-au îmbogăţit bagajul cenuşiu cu prea multe idei, zestrea strânsă după vreo şase ore de mitingeală fiind tot, "jos Băsescu!", "Huo,PLD!", "Ponta premier şi CRin preşedinte!", un soi de, "Aurora economică", "cioclopedică", "Vivat, ai noştri", "în sfârşit, să trăiască!". Un ghiveci politic numai bun pentru o zi de post, cum a fost vinerea în care s-au adunat într-un congres, "trei într-unul", cei mai zeloşi luptări în "cruciada" electorală proclamată, cu solemnitatea unui Nae Ipingescu de cârmacii alianţei care spumegă de nerăbdarea de a trona în fruntea naţiei. În fapt, după cum s-au semeţit pe scena congresului, nici pentru cei doi şefi ai USL  nu a fost prea clară menirea respectivei erupţii hormonalo-partinice, unicul motiv serios în care binomul pesedisto-liberal îşi putea etala veritabilele virtuţi politice, scrisoarea preşedintelui Băsescu, fiind tratat după chipul şi asemănarea ambilor, băşcălios-infantil. În ceea ce priveşte ruperea scrisorii prezidenţiale, prin gestul său, Ponta a repetat, involuntar, după două decenii,un gest similar al altui pupil iliescean, Miron Cozma, demonstrându-se, încă o dată, că nimic nu este întâmplător şi că istoria este repetativă. La momentul septembrie 91, de la Petroşani, după ruperea scrisorii premierului de atunci, Petre Roman, ortacul Cozma a pornit mineriada soldată cu răsturnarea Guvernului. Prin sfidarea teatrală de acum, liderul PSD a clamat că vrea să candideze la postul de premier, dar nu vrea să fie pus de preşedintele Băsescu. Destul de ciudată această mostră de analfabetism juridic, mai ales din partea unui eminent, deoarece până şi candidaţii la funcţia de primar de comună ştiu "amănuntul" că pentru demnitatea de prim-ministru nu prea se candidează, postul fiind obţinut numai după o nominalizare din partea preşedintelui ţării aflat în funcţie şi un vot parlamentar. Aşa că, e cam dificil pentru ţâfnosul Ponta să candideze la ceva ce nu e de candidat. Însă, dacă ar fi dorit din toţi rărunchii să ajungă cât mai rapid la cele două fotolii pe care la poalele cărora salivează, declarativ şi abundent, de premier şi preşedinte, Ponta şi Antonescu ar fi trebuit să trateze cu toată seriozitatea misiva prezidenţială prin care, Traian Băsescu nu le cerea celor doi lideri ai Opoziţie să stea în genunchi pe cioburi de sticlă , doar să-şi întoarcă armatele greviste la munca parlamentară pentru a legifera voinţa imperativă, care nu mai este la moftul vreunui politician, a celor peste 80% dintre români care au votat, la referendum, pentru reducerea numărului de parlamentari şi renunţarea la una dintre Camere, precum şi reducerea mandatului preşedintelui cu un an. Astfel, prin ruperea scrisorii şi aruncarea sa în derizoriu hăhăit al asistenţei, Ponta şi Antonescu, viitorii mântuitori ai neamului, au probat că, în pofida sforăitoarelor oratorii lozincarde, nu vor abdica de la unica politică însuşită, a interesului personal, cetăţeanul rămânând tot o cifră bifată la numărarea voturilor. Totuşi, carnavalul politic de la Romexpo a emanat o frică, nespusă, însă destul de apăsătoare, a celor doi buni prieteni şi camarazi de arme care, în disperarea lor, şi-au transformat până şi odraslele în agenţi electorali, faţă de adevăratul adversar politic,actualul premier, MRU, un rival capabil să capaciteze şi alte categorii, nu numai activişti isterizaţi, "genii" politice frustrate, traseişti, fripturişti de partid sau oaste de strânsură hămesită.                     

Aburii sondajelor

Ciclic, şi mai îndesit pe măsură ce se apropie punctul de fierbere electoral, piaţa politicii autohtone este invadată de liotele sondajelor care,asemenea rozei vânturilor, au pretenţia de a prevesti  din ce parte adie boarea victoriei ori viforniţa decăderii. Credibile au ba, periodicele măsurători ale cotelor simpatiilor  mioritice au pentru actorii ce populează scena noastră politică  mai mult menirea unui zvâc psihologic, multe dintre respectivele sondaje fiind, aşa cum s-a mai dovedit în perioada post-decembristă, un soi de furt al căciulii şi o amăgire cu acordul părţilor, fotografia reală, neprelucrată, rezultând numai după contabilizarea voturilor celor care, chestionaţi, în decursul perioadei pre-electorale, pe diverse "cestiuni arzătoare", au răspuns din vârful buzelor, cu gândul la treburi mai pământeşti. A cam intrat în firescul locului ca rezultatele multor sondaje să fie previzibile, strâns legate de zona din care vine comanda şi, implicit, achitarea facturii. De aceea, şi ultimile estimări lansate în spaţiul politic şi disecate cu  voluptate de armatele analiştilor şi solilor de partid ar trebui privite cu precauţiunile de rigoare, efuziunile premature putând transforma, la momentul adevărului, visul în coşmar cel mai recent păţit fiind  fostul viitor preşedinte şi senator al lubeniţelor, distinsul Mircea Geoană, răsfăţatul perpetuu al tuturor sondajelor pre-electorale, dar răpusul urnelor. Dacă veselia otevisto-caracaleană la iţirea aburitoarelor sondaje este scuzabilă şi, oarecum, permisă unui personaj doritor de Cotroceni după un sejur în tomberonul lui Tolea , extazul etalat de liderul liberalilor, care nu suportă sub nicio formă, un USL sub 50% din voinţa votanţilor, pare uşor strident, amintirea trecutelor explozii secvenţiale, în opţiuni,ale defunctului partid ApR ori ale PSD , fiind o pildă în a nu te grăbi precum fata mare la măritiş. Mai ales că, scorul detaşatei prezumtivei victorii a Opoziţiei este afişat de sondajul pritocit în laboratoarele colegului său de alianţă şi tele-gazdă permanentă, onorabilul domn Voiculescu. De altfel, total "întâmplător", aşa a dat sondajul, în clasamentul viitorilor presupuşilor prezidenţiabili, şeful pesediştilor a fost "atenţionat" pentru ultimile sale "deviaţionisme"- discursul pro-Ungureanu, atenuarea  atitudinii anti-tot, renunţarea la violenţele verbale etc- fiind clasat un loc sub colegul său liberal care, la rândul său, nu prea mai domină în intenţiile de vot ale românilor fiind coleg de eşalon cu alde Gigi Becali ori Dan Diaconescu. Privind şi din cealaltă perspectivă, parcă nici rezultatele celuilalt sondaj scos la iveală în aceiaşi zi nu par a fi într-o zonă confortabilă de credibilitate, numai şi prin simpla constatare că un mănunchi de vreo cinci personaje pretabile de a fi incluse în categoria potenţialilor prezidenţiabili sunt înşirate într-o marjă de vreo 5 procente, aproape cât este marja de eroare a unui sondaj. După cum, ecartul dintre USL şi PDL, cu toate cosmetizările şi loviturile de imagine din partea PDL şi nătângismele şi gafele, în speciale ale domnului Antonescu, din tabăra USL, nu par a-l fi strâns la valorile indicate de măsurarea cu pricina. Însă,  în  ceea ce priveşte "lovitura de imagine" dată de campionii  democraţiei grupaţi în USL, prin declanşarea şi lungirea peltelei grevei parlamentare, în pofida tuturor eforturilor de minimalizare a pagubelor, rezultatele sondajului demonstrează că, pentru mai mult de 60% dintre potenţialii alegători, acest aşa-zis protest sună ca dracu. Cu atât mai mult cu cât "înverşunaţii" luptători stau să se jertfească pe baricadele dreptăţii,dar cu ochii beliţi pe uşa de la casieria Parlamentului, ultima găselniţă lansată de grevişti, în frunte cu numărătorul de euro-stele, ex-ministrul liberal, Adomniţei, cu donarea propriilor indemnizaţii şi alte drepturi băneşti pe la orfelinate sau alţi săraci, fiind mult mai puţin credibilă chiar decât basmul cu cocoşu' roşu.