Referendum siluit

Ieşiţi din nătânga lor grevă parlamentară, aleşii pesedişti şi penelişti par a fi fost într-o nesfârşită grevă a foamei. O foame de putere şi chiverniseală. Mânată din spate de bătrânii păstori cu obrajii tăbăciţi de mulţimea păcatelor şi relelor trecute şi condusă de un  cârlan nărăvaş şi în călduri, turma pesedisto-penelisto-conservatoare, pe lângă care s-au mai lipit şi câteva potăi de pripas, a dat năvală, behăind de zor, în lanul cu lucernă al obştii.Scăpat din ocolul în care, prin voinţa populară, a zăcut o seamă de ani, cârlanul, ajuns fruntaş şi staroste peste turma sa de mioare flămânde datorită câtorva potăi doritoare de un ciolan mai cilibiu, nu mai conteneşte în a împunge şi de a behăi, cu pretenţii de tenor, imens, intens şi fără sens.Astfel, aproape că nu trece zi în care, cu sau fără motiv, căpetenia turmei să nu-şi etaleze talentele sale vocal-belicoase, principala ţintă fiind baciul suprem căruia i-ar cam vrea să-i fure bâta. Însă, din nefericire pentru votanţii români, toată această baladă mioritico-pesedistă, în care, asemenea variantei originale, baciul iliescean şi cel voiculescian pun la cale scoaterea din joc a baciului băsescian, are un tâlc şi o morală cu mult mai adânci şi mai triste. Mai pe româneşte, trecând peste toate nâzbâtiile şi aberaţiile puse în operă de cârlanul-şef şi noua sa echipă guvernamentală, modificarea legii electorale, pusă la cale de oportunista alianţă parlamentară, încleiată în urma ultrimei moţiuni de cenzură, consfiinţeşte, pe lângă eliminarea pragului electoral, şi aruncarea la coş a voinţei exprimată de peste 80% dintre români prin care aceştia au cerut, imperativ, reducerea numărului de parlamentari la 300 de bucăţi şi intituirea unei singure Camere legiuitoare. Dacă prin eliminarea pragului electoral se vor rupe zăgazurile şi în Parlament vor mişuna tot soiul de partide şi partiduleţe de bloc, în pofida aburelii craiului pontos de Kiseleff care a clamat, solemn şi ţeapăn ca un buştean, că, prin modificarea  legii electorale vor rămâne în Parlament numai partide "importante şi responsabile", prin refuzarea aplicării rezultatului unui referendum, "eminentul" jurist Ponta şi ciracii săi în ale hăhăielii politice încalcă în mod conştient şi abuziv taman Constituţia. Scut şi sabie când sunt strânşi cu uşa sau se consideră "victime ale dictaturii", în opinia, în mintea şi în practica gureşilor "cavaleri ai dreptăţii şi purităţii" din ograda USL-istă, mult-invocata Constituţie se transformă într-un banal petic de hârtie igienică în cazurile în care "mama legilor" le cade greu la lingurică "distinşilor". Concret şi pe înţeleasul, chiar şi a unui jurist nepracticant, precum Ponta,în principala lege a naţiei este consemnată obligaţia guvernanţilor (adică,Victoraş, nu trebuie să ceri voie la tăticu) de a pune în aplicare rezultatele unui referendum validat. Ori, în urma referendumului în discuţie, majoritatea covârşitoare a electoratului, în numele căruia se îmbăţoşează toţi aleşii neamului că vorbesc şi transpiră, a decis modificarea structurii parlamentare.E vorba despre o decizie imperativa, nenegociabilă şi nediscutabilă ce trebuia materializată de clasa politică trimisă să-i reprezinte pe români. Doar că, în loc de un minim respect faţă de electoratul căruia îi cerşeşte votul şi pe banii căruia  mai mult fac grevă parlamentară ori somnoterapie, aleşii naţiei au aruncat plebei votante un dizgraţios sictir. Dar, efemerul jurist din fruntea Executivului, pare-se că, pe lângă bun-simţ, a cam rămas repetent şi la aritmetică deoarece, din socotelile de Pristanda ale premierului, întotdeauna, patru, adică numărul voturilor care l-au urcat în jilţul de premier, este mai mare decât 80%, procentul votanţilor care au cerut modificarea structurii parlamentare, sau decât 5 milioane, numărul românilor care l-au votat pe actualul preşedinte ce se încăpăţânează să nu-l ia şi pe Goe de la Palatul Victoria în "trenul de plăcere" de Bruxelles. Aşa încât, voios,nevoie mare, cârlanul nostru cel zburdalnic şi-a găsit de drum şi, cu surle şi trâmbiţe, şi-a anunţat voiajul de Afganistan. Numai că, "răii" clasei au uitat să-i spună iubitorului de drumeţii şi alte expediţii pionereşti că prin Afganistan nu prea e ca la Monte Carlo, pe unde îl mai scoate la promenadă, doar dacă a fost cuminte, şi-a băut lăpticul, şi-a spus gogomănia zilnică şi înjurătura anti-prezidenţială, "bunicuţa" cea iubitoare.





 

Neamul boldenilor

Până să ajungă erou de dosar şi viitor posibil rezident de Jilava, deputatul gălăţenilor, Mihai Boldea, era unul dintre anonimii şi neînsemnaţii corişti parlamentari ce intrepretează, de peste 3 ani şi pe banii alegătorilor, aria muţeniei. De altfel, puşi în faţa ghiduşiilor frauduloase învârtite de respectivul purtător de robă şi tupeu, majoritatea covârşitoare a colegilor săi de Parlament fac inumane eforturi de memorie să-şi amintească mutra plimbăreţului pe meleaguri africane. Cât despre "opera şi activitatea" sa parlamentară, mai nimeni nu poate găsi vreo virgulă sau vreo cratimă născută de intelighenţia, de altfel, malefică, a junelui deputat şi avocat de Galaţi, un oraş onorabil care, în decursul anilor, nu a zămislit doar interlopi şi câştigători la loto sau la bingo. Poate, în pofida larmei iscată de matrapazlâcurile plăsmuite şi patronate de micul fante de Galaţi şi, mai ales de fuga sa din faţa Justiţiei pe care, potrivit studiilor, s-a instruit să o slujească, tot nu s-ar fi făcut prea multă zarvă pe seama unui mărunt avocat, mai ales că aresturile au cam început să fie burduşite cu asemenea specimene mult mai sonore, dacă, în fond, acest Boldea nu ar fi reprezentat portretul robot al politicianului de tip nou. Aceşti "boldeni" , uşor de recunoscut prin tupeul dus până la grobianism şi mitocănie, prin costumaţia "armaniană şi ciocată" standard şi freza preventivă "tip Jilava", sunt scoşi la rampă de "tătucii" din umbră, prea saturaţi sau erodaţi de mulţimea tărăşeniilor trăite, şi puşi să permuteze, la "sfatul" înţelepţilor din culise, castenele fierbinţi ale afacerilor şi intereselor, inclusiv politice, ale jupânilor. Stilaţi, pomădaţi, ghiftuiţi cu teancuri de diplome, certificate, adeverinţe şi alte asemenea patalamale care să le ateste talentele, pentru echipierii acestui "dream team" de bambooişti ai politicii, valorile primordiale la care se închină sunt "suv"-ul, cardul, vila şi "asistenta", ideologia politică în numele căreia se joacă de-a parlamentarul, de-a directoraşul ori de-a înaltul funcţionar public fiind o glumă bună de spus pe la chiolhanurile de prin Monte Carlo, Balli, Costa Rica sau alt meleag exotic.De aceea, în ceea ce-l priveşte pe nefericitul plimbăreţ, şi politic, gălăţean,Boldea, mediul specific zonei, unde afacerile oculte colcăie şi hrănesc buzunare transpartinice,precum şi căutatul în coarnele politice, le--au fost propice mitocăniei şi tupeului genetic să capete cote himalaiene şi să-l arunce în braţele fuduliei. Boli moştenite şi transmisibile, tupeul şi mitocănia, ca şi spiritul războinic au ieşit, precum pojarul, şi pe comportamentul celorlalţi membri ai neamului boldenilor, de la tăticul nervos şi miştocar, până la frăţiorul directoraş, toţi boldenii tratând asistenţa cu o aroganţă şi o zeflemea de mahala. Tăticul, consilier local şi penelist al fugarului, nervos, nevoie mare, s-a burzuluit la tot ce mişca în calea sa, apucăturile sale belicoase fiind exersate,zice-se, şi pe fratele său şi unchiul deputatului urmărit, cu prilejul ultimilor alegeri locale din comuna lor natală, motivul fiind încălcarea acordurilor pre-electorale şi frăţeşti, de pe urma cărora, Boldea senior a fost văduvit de un fotoliu de şef comunal.După cum, nici pe frăţiorul medic din fruntea DSP-ului gălăţean, post obţinut de merituosul medic de ţară tot prin truda deputăţială a actualului explorator african, nu prea debordează de politeţe şi respect, aşa-zisul său umor pe banii contribuabililor, etalat pe la televiziuni, mustind de mitocănie, voit elevată. Aşa încât, considerându-se, probabil, mândria familiei, traseistul deputat se auto-miruieşte cel mai îndreptăţit în a fi port-drapelul nesimţirii boldene, o atitudine care, până acum, i-a adus numai beneficii şi, dacă investigatorii se mai moşmondeau până prin toamnă, i-ar mai fi adus un nou mandat de parlamentar, sub flamura unui alt partid, al poporului otevist, iar neamul boldenilor ar fi prosperat. Din păcate, aceşti "boldeni"  mişună prin afacerile şi politichia mioritică precum gândacii printr-o bucătărie mizeră sub privirile neputincioase ori paternal-complice a celor de la dezinsecţie care nu vor sau nu-şi prea găsesc prafurile potrivite.                     

Supărare senatorială

Născută în derizoriu şi intrată în uitare, mult-trâmbiţata, de către iniţiatori, ai grevei parlamentare mai scoate, din când în când, câte un scâncet stins de pisoi uitat în ploaie. Se mai iţesc veşti despre anonimii parlamentari ce şi-au dat munca pe chiul numai în preajma zilelor de salarii, moment în care, îmbăţoşaţii absenţi ai neamului se îmbulzesc să anunţe naţia că , în mărinimia lor, le vor arunca şi alegătorilor ce-i plătesc, o ciozvârtă din îndestulătoarele venituri băneşti. Asta, pentru imaginea artistică deoarece, în realitate, marea mută a greviştilor nu se prea îndură să-şi rupă de la gură, iar declaraţiile de "suferinţă" pentru soarta contribuabililor au traiul efemer al "jertfei" patrioţilor protestatari. Din tihna şi plictisul profitabilei lenevii parlamentare, ridicată la rang de măreaţă somnoterapie ideologică, se întrupează multiple ţâfne şi supărări recitate, stoic şi solemn, de către trâmbiţaşii celor doi tovarăşi de drum prin cenuşa pesedisto-liberală. Un astfel de oştean credincios al pesedismului ce s-ar dori triumfător în bătălia pentru un jilţ cât mai călduţ, un senator cu greva-n piept şi ochii la slănină, trezindu-se cu onoarea nereperată, a dat buluc pe la "trebonal", unde speră să-şi găsească pomezile care să-i refacă fineţea obrazului îngroşat de grevă şi onoarea ciobită de mulţimea panourilor în care-i apare chipul său de protestatar angelic şi nota de plată suportată de votanţi pentru spleenul parlamentarului supărat. Desigur, omului nostru, plecat din neant şi aburcat pe diverşi umeri politici, mandatul de senator nu prea îi mai încape orgoliului de a mai urca o treaptă spre masa cu bunătăţi , de astă dată edilitare, motiv pentru care, panourile din care chipul său serafic, de grevist, îi priveşte băşcălios pe viitorii alegători îi cam încurcă socoteala voturilor şi, poate, decontul viitoarei campanii electorale.Doar că, spre mare disperare a  jălbarului, acesta mai are destulă vreme de aşteptat până ca judecătorii să-i "repereze" onoarea senatorială, prima judecare a lăcrămaţiei distinsului "nereperat" fiind programată cam tot după ritmul zilelor de muncă ale respectivului, undeva, prin anul 2013. S-ar putea ca, pe atunci, în faţa judecătorilor, trecute fiind şi alegerile parlamentare ale toamnei, în locul unui fălos senator al naţiei, să-şi caute cioburile onoarei un simplu cetăţean care, pentru ceva timp,preţ de un mandat, s-a dedulcit la binefacerile traiului tihnit şi pufos al unui bugetar de lux.Poate, pentru satisfacerea curiozităţii generale, ar fi fost util de rostit numele eroului nostru. Însă, în primul rând, sunt personaje cărora  nu prea merită să le faci reclamă, iar, pe de altă parte, din nefericire, ca omul cu pricina mai sunt destui trişti ţâfnoşi care bântuie pe meleagurile mioritice  în căutarea onoarei pierdută prin diversele şi multiplele paturi politice.                

Filantropie ipocrită

De căteva zile, pe toate tonurile, pe toate vocile şi pe toate căile media, fruntaşii greviştilor USL îşi clamează jertfa patriotică de a dona o parte a simbriei diverselor organisme caritabile.O fudulie ipocrite făcută tot pe banii contribuabililor.
"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană", una dintre replicile memorabile din "Filantropica"  strigate personajului întrupat de actualul senator liberal grevist, Mircea Diaconu, ar trebui săpată, spre ştiinţă şi aducere aminte, pe frontonul Casei Poporului, locul pentru care toţi cei aproape 500 de parlamentari au vânat fiecare vot al contribuabilului român. Pentru că, parafrazând replica amintită, aleşii neamului care, de ceva vreme, se obosesc într-o grevă în al cărei rost  mai cred, poate, numai cei doi lideri ai Opoziţiei, dintre care unul, senatorul Antonescu, poate primi şi spor de vechime pentru chiul, "mâna întinsă care nici măcar nu deschide uşa locului de muncă nu primeşte salariu". Indiferent, culoarea politică, fapt anunţat, spre marea mirare şi supărare a protestatarilor, de către mult-hulita şefă a Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. De altfel, în ceea ce o priveşte pe Roberta, mai ieri, şeful PSD, Victor Ponta, a mărturisit că unica revendicare serioasă a greviştilor o constituie detronarea din fruntea Camerei Deputaţilor a acesteia, deputatul PDL de Prahova fiind unicul şi cel mai acru măr al discordiei parlamentare. Ba, mai înflăcărat decât Ana Ipătescu în dealul Spirii, liderul pesediştilor şi viitorul pretendent la fotoliul de premier a anunţat că, suprem sacrificiu, din cauză de Roberta şi-ar depune şi mandatul de deputat. Oricum, pe măsură ce se apropie toamna şi alegerile parlamentare ca şi adjudecate, umerii tineri şi vânjoşi ai liderului PSD şi proxim prezumtiv premier sunt tot mai apăsaţi de grijile "foncţiei şi ţărişoarei", mandatul de parlamentar fiind, şi aşa, mai cu greva, mai cu o vacanţă, pe sfârşite. De aceea, alături de colegul său din fruntea USL, un alt viitor visător, dar la scaunul de la Cotroceni, liberalul domn Antonescu, poliţistul cel bun (rol dezvăluit că-l joacă în dramoleta "Vrem să fim mari"), Victor Ponta, şi-a anunţat poporul că toată indemnizaţia încasată de la Parlament pentru  glorioasa sa absenţă a fost şi va fi, şi pe viitor, donată în scopuri caritabile.Un gest sublim ce ar merita aplaudat dacă nu ar duhni a ipocrizie. Numai şi pentru simplu fapt că marea dărnicie a micului Titulescu şi a tovarăşilor săi de haiducie parlamentară este incompletă, deoarece în conturile parlamentarilor mai intră şi alte venituri şi sume forfetare,şi pe banii contribuabilor, ştiut fiind că toate cheltuielile cu întreţinerea parlamentarilor naţiei sunt alimentate din multiplele taxe şi impozite plătite, infinit mai conştiincios decât o seamă de nababi, de către alegătorii asupra cărora îşi revarsă absenţii neamului nemărginita lor milostivenie. Mai pe şleau, filantropii cu pricina fac daruri cu banii sărbătoritului. În ceea ce-l priveşte pe alesul domn Antonescu, după ce a anunţat, la debutul protestului, că, băiet sărac fiind şi fără un şfanţ, va apela la mila amicilor, iată că, minunea minunilor, s-a procopsit şi 'mnealui cu o mătuşă Tamara care, din toată sărăcia ei, a reuşit să-l cadorisească pe năbădăiosul nepoţel liberal cu o mândreţe de apartament estimat de "răuvoitori" la vreo 500.000 de euro, prilej pentru doritorul de jilţ prezidenţial să facă pe galantul. Tot pe banii babachii, adică a contribuabilului bun de plată şi de vot.Din nefericire pentru cei peste 200 de grevişti, mai sunt şi unii orfani de mătuşi, aceştia fiind dependenţi de statul de plată al Parlamentului, cărora le cam stă filantropia-n gât şi o înghit cu noduri, ucazul cneazului din Kiseleff fiind că parlamentarul pesedist care va devia de la mila impusă de partid va fi exclus din PSD. Concluzionând, văduvirea greviştilor de banii aşteptaţi şi programaţi pentru a fi donaţi, după o lună de chin, chiul şi grevă, va constitui, în ochii vigilenţi ai celor doi lideri USL, un nou motiv, "temeinic, serios şi profund democratic", de a solicita, în gura mare, "Jos,Roberta!" Până atunci, pentru urmaşii lui Farfuridi şi Brânzovenescu, "trai, neneacă, pe banii babachii !"

Băşcălioşii

Martorii au povestit că, înaintea şedinţei parlamentare în care a fost învestit Cabinetul Ungureanu, co-liderul USL, Victor Ponta, se pregătea sufleteşte să ia în piept ironiile şi alte mojicii ale rivalilor săi politici din Coaliţia guvernamentală motiv pentru care, precaut, şi-a gardat augusta-i persoană cu socrul din dotare, senatorul Ilie Sârbu. Însă, spre mare sa uimire, nu numai că parlamentarii partidelor venite să voteze noul premier nu l-au atins pe emisarul Opoziţiei nici măcar cu răsuflarea, ci, dimpotrivă, după ce i-au ascultat cu toată atenţia mesajul, au mai avut şi eleganţa de a emite păreri dintre cele mai favorabile, considerându-se că, în sfârşit, normalitatea relaţiilor dintre exponenţii diferitelor tabere politice a poposit şi pe meleagurile mioritice,iar grobianismul de partid a fost abandonat. Nimic mai fals! Dovedindu-se, pentru a mia oară, că orice minune dâmboviţeană durează doar trei zile, mult-lăudata şi aşteptata aliniere la standardele şi normele minime ale civilizaţiei europene au fost înglodate în pâcloasa şi pâsloasa maia vulgară din care sunt plămădite multe dintre aşa-zisele figuri ale politichiei băştinaşe şi prestinsele lor valori ideologice. Fie, liderul pesedist este un cavaler al tristei figuri ce se agită în van să se descotorosească de năravurile sleite într-un zaţ mucegăit al unei desuete lupte de clasă sau de  ţăţismele liberale clamate, strident, pe la toate video-şezătoarelor de către un lider ce se doreşte a fi viitorul luceafăr politic al naţiei, fie, un actor de duzină ce ar vrea să amăgească asistenţa încercând să facă un Hamlet, dar pe un text de brigadă de amatori.Asta, pentru că, în vreme ce şeful pesediştilor se joacă de-a poliţistul bun, de-a premiantul, uşor tocilar, care ştie să fie politicos şi să nu scuipe pe covoarele simandicoase ale mătuşii Europa sau unchiului Sam, ortacii săi de partid şi cei din alianţă se întrec în a demonstra, cu fiecare prilej, valabilitatea teoriei darwiene şi faptul că, în pofida ifoselor şi pretenţiilor, etalate mai mult prin costumaţie, guşă sau burtă, nu au depăşit stadiul unui "Ionel", nevricos şi răzgâiat, care încă mai deşartă chiseaua cu dulceaţă în galoşii musafirilor. Desigur, în opinia "distinşilor" exponenţi ai aceste politici, de tip "ba, pe-a mă-tii ", toate asemenea manifestări cu ingrediente mahalagiste sunt expresiile ultimului strigăt în materie de  strategie de luptă politică, în acord cu "moda europeană", iar singurii vinovaţi pentru "neânţelegerea" adevăratelor sensuri şi subtilităţi ale respectivelor tactici de bătălie sunt, evident, toţi cei ce nu sunt în acord total cu amintiţii războinici, în frunte cu "dictatorul Băsescu". Mai concret, un remix al străvechii teorii :  "cine nu-i cu noi, este împotriva noastră".După cum, ofuscaţi de acuzele la adresa mitocăniilor, în gest şi vorbă, emanate, "stilaţii" conglomeratului politic USL se prevalează, cu o superioritate ostentativ afişată faţă de naivul "neiniţiat" în tainele jocului politic, de fineţurile unui umor şi a unor ironii accesibile doar "iniţiaţilor". Din păcate, pentru prestigiul destul de şifonat al multor "cavaleri ai spiritului", de la băşcălia grosieră practicată de "onorabilii" şi până la umorul veritabil este o cale pe care majoritatea "pontoşilor" de cartier nu o vor parcurge niciodată. "Băşcălia este a mitocanului, iar umorul al omului cu spirit", afirma un cult de negăsit, niciodată, prin tagma flecarilor şi a "fluieraşilor" şi alţi "ultras" de partid.   Astfel, îndoctrinaţi şi înarmaţi cu aceste simpluţe şi puţine concepte ale melanjului ideologic socialisto-liberal, vorniceii Uniunii fac febră musculară la fălci în misia lor de a propovădui, pe toate căile şi cu toate ocaziile, valoroasele învăţături cu un puternic damf iliescean şi de a vesti naţiei pogorârea celor doi arhangheli ai democraţiei şi fii ai bunului simţ, liderii Ponta şi Antonescu, însoţiţi de întregul alai al apostolilor dreptăţii, în frunte cu "neprihăniţii" Cătălin Voicu şi Adrian Năstase, precum şi a haitelor de câini cu covrigi în coadă. Iar, până la împlinirea acelor clipe mult-dorite de înfometata şi însetata armie a Opoziţiei, cei mai "vrednici" dintre aleşi, parlamentarii liberali şi pesedişti, îşi conservă preţioasele lor energii, epuizate în lungile şi numeroasele talk-show-uri", într-un  chiul pe banii contribuabililor,. Şi, pentru a nu fi acuzaţi că îşi încasează fără muncă zecile de milioane de lei, greviştii neamului, prin rotaţie, îşi exhibă, din balconul Parlamentului, "talentele" de "ultras" cu ştaif şi, asemenea  şcolarilor repetenţi refugiaţi în fundul clasei, râgâie, joacă şeptic, behăie, sparg seminţe şi aşteaptă sfârşitul anului şi mila profesorilor (în acest caz, a votanţilor) să -i treacă, din nou, clasa.           

Revoluţia Caţavencilor

Prin anii când se ridicase,copăcel, până la nivelul de tânără speranţă aspirantă la statutul de sparing-partener prezidenţial, iar viitorul său coleg de Opoziţie se fălea cu dregătoria de purtător de vorbe pentru şeful său de partid şi preşedinte de-o noapte, domnul Antonescu se dorea a fi seducătorul port-drapel al revoluţiei bunului simţ. Livrat publicului, mai ales tânăr, ca imagine a juneţii politice, deşi, în acte, destul de tomnatic, amintitul domn din fruntea liberalilor a reuşit să-şi estompeze  trecutele şi insignifiantele fapte de arme post-decembriste şi să-şi atragă destule simpatii în măsură să se considere,în prezent, unicul şi primul dintre aleşi la fotoliul de preşedinte al ţării. La pachet cu amicul şi aliatul său, domnul Ponta, care, la rândul său, după un mic şi obişnuit puci de partid, a fost aburcat în primul jilţ al social-democraţilor şi programat să fie uns premierul viitorului şi visătorului Guvern USL. Trecut-au anii arizi şi obidiţi ai Opoziţiei şi presiunea cămărilor şi buzunarelor goale îi cam frig la tălpi pe cei doi ante-mergători ai înfometatelor şi nerăbdătoarelor armii social-liberale. Mai ales că, pe la porţile pesediste au început să bată portăreii, iar din "lovituri de presă" cu fese nude ori "manevre geniale" de genul detronării lui Geoană, nu se prea poate trăi decent. Nici dacă, inimosul Capatos se mai sacrifică şi dă un alt filmuleţ porno cu nea Nelu fără bască sau cu Năstase numărându-şi ouăle nesparte de Trofeul Calităţii.De aceea, la indicaţiile preţioase ale sfătuitorilor, domnul Antonescu a lăsat baltă orice revoluţie a bunului simţ, peste care s-a pus colbul uitării, şi a trecut, dezinvolt şi cu voioşia şcolarului scăpat în recreaţie, la o altă formă revoluţionară, a grobianismului verbal, mişcare strategică de pe urma căreia a adunat mai mult bile negre. Spre deosebire de colegul său de Uniune care, cel puţin aparent, a abordat atitudinea mai sobră şi mai cizelată, proprie unei tradiţii pesediste ce nu prea digeră malagambismul politic.Cum vicisitudinile iernii au cam dat peste cap programatele "mişcări spontane" ce au animat pieţele unor localităţi, iar mult-trâmbiţata grevă parlamentară cu banii la teşcherea dă să eşueze într-un ridicol sublim, cei doi lideri ai USL au scos din arsenalul, destul de sărăcăcios, "de criză", al bătăliei anti-tot, textul gavroche-ului politic, ăla cu "mamelor din lumea-ntreagă" , unica idee iţită şi vehiculată până la saţietate fiind că mândra floare a Opoziţiei nu este ascultată, mângâiată pe creştet,ci, doar pusă de către "nemernica Putere" să stea ca mutele asistente din multiplele tele-divertismente ce au invadat piaţa media.Şi, poate că s-ar mai găsi ceva bocete şi lacrimi pentru starea jalnică a celor trei floricele de partid, PSD,PNL,PC, numai că, odată invitate pe la Cotroceni, prin Parlament, să-şi spună părerea, să voteze după cum le dictează ideologia sau gramatica, 'nmealor scot ţâfna la înaintare şi tratează cu refuz orice tentativă de dialog. Ori, când mai consimt la a coborâ din înaltul fuduliei cu ştaif, impun condiţii ce frizează, în cel mai bun caz, infantilism, dar pe care le consideră destul de întemeiate pentru o excursie pârâcioasă până la Bruxelles sau pentru caţavelnice filipice recitate de cei doi lideri ai Opoziţiei şi de trâmbiţaşii de partid. Mai nou, uitând că, de bună voie şi într-o veselie, au boicotat lucrările comisiilor parlamentare ce au audiat membrii actualului Cabinet Ungureanu şi care urmau să acorde un aviz consultativ ,după care şi-au refuzat dreptul de a-şi exprima, prin vot, opinia proprie sau a electoratului care i-a trimis în Parlament,  liderii Opoziţiei, pentru a nu-şi ieşi din mână, s-au dus cu jalba la Curtea Constituţională să reclame legitimitatea actualului Guvern.O nouă manieră "originală", pritocită prin laboratoarele din Kiseleff sau Grivco, de a-şi plânge, ipocrit, de milă şi de a se auto-victimiza, invocând, în hohote de plâns cu lacrimi de crocodil, "boborul". Asta, în condiţiile în care, inclusiv eminenţii cititori în legi, care i-au pus, "doct", pe pesedişti să-l debarce pe Geoană din fruntea Senatului, ştiu "amănuntul" că, potrivit Constituţiei, unicul şi decisivul cuvânt în legitimarea unui Guvern îl are votul plenului parlamentar. Dar,din nefericire, pentru naivii care mai cred în defuncta revoluţie a bunului simţ,
 şefii Opoziţiei şi amicii lor de partid se închină numai la "statua" lui Caţavencu.             

Senatorul "balama"

Refuzul de muncă, botezat,eufemistic, de iniţiatori, grevă parlamentară, dar cu buzunarele pline,i-a ridicat cota şi importanţa ultimului ostracizat al Opoziţiei, fostul şef pesedist şi lider al Senatului, Mircea Geoană.

Pe când căpetenia liberalilor se îmbăţoşa clamând demisia in corpore a parlamentarilor USL, Adrian Năstase, politician cu şcoala făcută temeinic, la zi, l-a tras de mânecă pe efebul penelist argumentându-i că o asemenea gogomănie o întrece pe aceea a colegului său de conducere, Victor Ponta, materializată prin debarcarea lui Mircea Geoană din fruntea Senatului şi punerea pe tava pedelistă a celei de-a doua dregătorii a ţării. Pentru că, în cazul în care parlamentarii USL se luau după îndemnurile şefului PNL şi demisionau din Parlament, potrivit legii, în cele peste 200 de colegii devenite vacante ar fi fost organizate noi alegeri, cu rezultate imprevizibile. Aşa, urmare a demisiilor puse pe masa Robertei Anastase de cele două dive ale politicii autohnone, ambele provenite din lumea pestriţă a media, Teo Trandafir şi Adriana Săftoiu,în viitor vor avea parte de alegeri numai colegiile din Urlaţi şi Sectorul 4. Pe când, în actuala brambureală parlamentară, în care aleşii poporului aflaţi sub stindardul Opoziţiei s-au angrenat într-o formă de protest nerecunoscut  nici măcar de propriul regulament care stipulează noianul de avantaje ale parlamentarilor, unica situaţie mai delicată se înregistrează la Senat unde, pentru întrunirea cvorumului de şedinţă este necesară prezenţa unui număr de 68 de senatori. Or, după ultimile mişcări de trupe produse în grupurile partidelor din componenţa Senatului, respectriv prin transferului pedelistului Mircea Banias la conservatori, fragilul echilibru s-a stricat şi toată speranţa întrunirii cvorumului şi, implicit, desfăşurarea şedinţelor Senatului a căzut taman în cârca pierzătorului Mircea Geoană, senator devenit independent şi de la care, în special, actualul şef al Senatului, Vasile Blaga, precum şi Coaliţia speră să dea măsura seriozităţii sale şi ataşamentului faţă de buna funbcţionare a acestui corp legislativ al naţiei. Doar că, în aceste zile, ex-preşedintele PSD îşi face obişnuitul turneul nord-american de întreţinere ţinându-i pe toţi doritorii de lucru cu sufletul la gură. Oricum, fără să facă niciun efort major, fostul "prostănac iliescean" a devenit, în cazul în care nu dezertează vreun senator grevist spre muncă, piesa cea mai importantă a dominoului senatorial,  un soi de UDMR , ediţie de buzunar, motiv pentru Mircea Geoană de a-şi valorifica la maxim potenţialul său politic revitalizat tocmai de mişcarea grevistă pusă la cale de foştii săi uzurpatori.De altfel, chiar nebăgat în seamă de către tânărul şi năvalnicul actual şef pesedist, bătrânul activist, Iliescu, a mirosit pericolul renaşterii perdantului Geoană acuzându-şi ortacii de angajare într-o formă de luptă improprie şi neeficientă scopurilor unor partide aflate în luptă cu Puterea. Însă, cântecul de sirenă al unui fenomen irepetabil, Piaţa Universităţii 90, într-o ediţie revăzută, adăugită, multiplicată nesemnificativ şi remixată, l-a redeşteptat pe micul Che Guevara,dar a anesteziat instinctele de politician ale micului Titulescu. E drept, o dată, printre revoluţionarii Pieţei a trecut un fantomatic Che, de operetă, gardat de un batalion de blonde apte numai pentru bătăliile bamboo-iste. Aşa încât, graţie unei greve de salon, senatorului-balama, Mircea Geoană, i s-a oferit nesperata şansă de a fi chiar şi cheia de la uşa Senatului.