Judeţul USL

Pe zi ce trece, troica din fruntea Opoziţiei se ţine tot mai băţoasă, debordând de intoleranţă mai ceva decât fătucile de pe Centură de vulgaritate, la fiece ieşire publică binomul pesedisto-penelist neratând prilejul de a-şi arăta desuurile roase-n genunchi de atâtea ploconeli pe la mesele boierilor. Mai nou, la concurenţă cu şogorii de la UDMR, încă buimăciţi de maniera prin care odorul lor de preţ, pastorul Tokes, a ţinut să serbeze ziua Ungariei, cei doi şefi ai USL şi-au marcat lunga lor vacanţă parlamentară prin gureşe triluri de cintezoi rebegiţi pe craca politichiei mioritice. Mai întâi, gelos pe accesele oratorico-nevricoase ale tovarăşului său liberal de conducere, pesedistul fruntaş, Victor Ponta, s-a gândit că ar fi "cool" să se bage-n seamă cu o nouă aroganţă la adresa "dictatorului". Doar, d-aia e dictatură, să înjure tot natu ! Aşa încât, făr' de veste şi sculat cu faţa la pernă, micului Titulescu i se puse pata pe abilităţile profesionale şi calificările preşedintelui Băsescu decretând  'mnelui că omul în faţa căruia, prin 2008, i-a jurat credinţă, în calitate de ministru PSD, nu are nicio calitate şi, normal, nicio performanţă. Nu-i vorbă, că, spre comparaţie, liderul nostru PSD şi viitor doritor premier colcăie de performanţe şi de calităţi mai ceva decât maidanezul de purici. Doar, dormitul prin metroul parizian şi amuşinarea izmenelor iliescene ori prostănace îţi bagă atâta glagorie în ţeastă, cât ţârul olteanului în mintea  ardeleanului. De altfel, vrând să strălucească precum o tingire lustruită de o gospodină vrednică, junele şef al pesediştilor s-a şi înconjurat de intelighenţii şi alţi mintoşi de mare fală şi preţ: un jurist tobă de carte şi doct în istorii despre holocaust, un medic iubitor de puştoaice, un "guevarist" de opertă, toţi hârşiţi prin "foncţii" de răspundere şi trecuţi prin ciurul şi dârmonul tuturor cluburilor fiţoase. Cât despre celălalt amic de convieţuire opozantă, liberalul domn Antonescu, un alt expert în muncă şi plin de competenţe mai abitir decât Revoluţia de terorişti, acesta, de peste două decenii, este şef peste tot mangalul parlamentar pe care, conştiincios ca o albinuţă, îl târnoseşte în speranţa, cam deşartă, că se vor îndura românii şi-l vor muta, împreună cu mangalul din dotare, la Cotroceni. Până atunci, drăguţii viitori capi ai naţiei şi-au făcut de treabă şi, după ce au mai exclus ceva membri deja plecaţi din partidele lor, s-au jucat de-a alegerile. Astfel, după ce şi-au desenat un judeţ mai mare, cât o ţară, un soi de judeţ USL, pentru a nu fi discuţii, cei doi cârmaci, plus micuţul conservator, au stabilit, cu solemnitatea impusă de crucialul moment, că niciodată, sub nicio formă, nu vor colabora cu duşmanii de clasă, Băsescu şi PDL. Asta ar însemna că, în situaţia în care se vor trezi că au câştigat alegerile parlamentare din toamnă, cei doi domni victorioşi, Ponta şi Antonescu, se vor duce la Palatul Grivco, unde vor fi unşi premier şi preşedinte, după care se vor pune să guverneze în bucăţica lor de ţară-judeţ USL. Nu de alta, dar, le plac ori ba ochii preşedintelui Băsescu, micii revoltaţi tot ar trebui să iubească, dacă se doresc a fi democraţi până-n vârful băştii, Constituţia ţării, o "cărticică" în care se precizează paşii ce trebuie urmaţi  chiar şi de către un politician plin de sine şi de tupeu ţăţesc. Altfel, viaţa ne-a demonstrat că preşedinţii de-o noapte sfârşesc prin a schelălăi a pagubă !        

Respectul repetent

Absorbiţi de mini-mineriada de martie din Valea Jiului, de " măcelarul de la coafor" şi aventurile fiului său ori de perpetua luptă violet-caracaleană cu "ciocoii" naţiei, una dintre vorbele de duh ale liderului PNL, omni-absentul parlamentar, domnul Antonescu, a trecut precum o boare. O scuză ar fi şi aceea că, la cavalcada grobianismelor verbale, unele cu pretenţii de ironii fine, emise, mai ales în ultima perioadă, de cel ce se pretinde viitorul Mesia al românilor, acest ultim derapaj al gândirii sale se pierde în peisaj. Aşa ar fi, numai că, de astă dată, involuntar ori ba, aliatul de nădejde al şefului PSD, a scos pe gură taman esenţa percepţiei sale despre semeni, despre valorile unei societăţi ce se vrea europeană, despre rezervele sale educaţional-morale, expresia sa," nu am respect pentru niciun politician al Puterii", fiind, în fapt, cartea de vizită a liberalului şef. Desigur, nicăieri şi nimeni nu poate impune existenţa vreunui amor politic, mai ales între persoane călăuzite de ideologii diferite însă, este la fel de adevărat că, în toate societăţile civilizate unde contracandidaţii nu sunt trecuţi în categoria duşmanilor sau adversarilor politici, sunt respectate regulile unei convieţuiri decente şi liber-consimţite, chiar dacă, de multe ori, aparente.Nici pe la noi, într-o lume politică născută din erupţia diverselor straturi sociale, fiecare cu zestrea sa, nu ar trebui să se abdice de la aceste minime norme de acceptare a dreptului fiecărui politician la opinie, la admiterea unei toleranţe între politicieni cu atât mai mult cu cât majoritatea au fost, sunt, ori vor fi colegi de partid, migraţia fiind în natura politicului mioritic.Cum-necum, în cei peste 20 de ani de politichie dâmboviţeană, aceste reguli ale decenţei minime au fost respectate, chiar dacă strepezit, de majoritatea covârşitoare a participanţilor la viaţa politică, micile derapaje fiind aproape pitoreşti.  Mai şocant-vitriolante la început, ieşirile la rampă ale actualului co-lider USL,domnul Antonescu, au fost tratate, după caz, cu toleranţa sau admiraţie, de colegii săi de viaţă politică, stilul său, băţos-ironic, fiind considerat un teribilism ori o nouă manieră de oratorie,chiar dacă, deschiolată de ambalajul mai "cool",în  amintita oratorie zăceau cam aceleaşi valori propagate de un CV Tudor sau de copilul teribil al Caracalului şi echipa sa de zgomote otevizate. Văzând stimabilul domn Antonescu  succesul de care se bucură, în diverse medii, mitocănia sa verbală şi fiind, din cauza eternei sale greve parlamentare, şi cam liber de vreo activitate lucrativă, şi-a scormonit prin zestrea acumulată în numeroşii ani de aprofundare a studiilor ce l-au propulsat până la înalta dregătorie de muzeograf tulcean, scoţând la iveală tot soiul de mahalagisme politice vândute la preţ de verdicte, fără drept de apel, despre soarta duşmanilor politici. Şi, poate nici această latură mai coroziv-mitocănească a verbiajului antonescian nu ar fi demn de luat în seamă, cu toată strădania respectivului de a fi importantul naţiei, dacă, şeful liberalilor nu ar fi reclamat, rituos şi cu morga unui ţârcovnic de cartier, să fie respectat, în special, de adversarii săi, obligându-i săi atârne denume apelativul "domn". O cerinţă firească deşi, în principiu, respectul şi domnia se obţin, nu se cerşesc. Doar că, prin sărăcăciosul ghiozdănel al "şcolerului" Antonescu nu prea se găseşte şi învăţătura, din bătrâni, "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!"  Ori, în condiţiile în care îţi proclami public dispreţul şi lipsa de respect faţă de colegii tăi de eşichier politic, lăcrămoasele cereri de dialog lansate de respectabilul domn Antonescu, au aceiaşi valoare cu respectul acordat.          

Preţul fuduliei

În spaţiul nostru carpato-dunăreano-pontic, pe unde vieţuiesc, rumegându-şi în tihnă angoasele şi solemnele ifose, bizonii politichiei,  monotonia şi dinozaurii sunt fenomene de mult apuse, iar fiecare zi este un motiv de veselie tristă născătoare a unor aberaţii cu ştaif. Pierdute printre galanteriile şi celelalte urări ale Mărţişorului, mare fapte de arme şi vorbe de duh ale fruntaşilor naţiei aproape că ar fi trecut cu discreţie feciorelnică, dar vestea împovărării bravului fost soldăţel Gigel din Câmpia Turzii cu o datorie de 5 miliarde de lei a fulgerat "spritele dreptăţii" şi le-a făcut pe toate telenovelistele care nu au mai prins rând la vreo ofertă de tigăi să se emoţioneze şi să lăcrimeze mai ceva decât la soarta sclavei Isaura. În "nemernicia" lor, foştii şefi ai junelui martir al neamului nu s-au mulţumit ca, pentru "bagatela" de a fi încălcat un jurământ şi niscai regulamente militare, doar  să-l arunce din armată pe gavroche-ul satului ca pe o izmană ruptă-n tur,ci, mai "câinoşi", l-au pus să plătească şi contravaloarea celor opt ani pe care actualul civil i-a petrecut, fără folos, prin şcolile militare, nota de plată fiind de "numai" 5 miliarde de lei. De altfel, dat fiind gravitatea gestului său, gigelul naţional tot a avut baftă că nu şi-a găsit momentul să facă pe eroul în vreme de război pentru că, în acel caz, armata, oricare ar fi fost ea, rămânea în pagubă de 5 miliarde lei , plus un glonte. Desigur, aşa cum se întâmplă şi când îi cade unui trecător vreun ţurţure în cap ori cineva leşină pe caldarâm, şi de astă dată, avocaţii de ocazie au răsărit din miriştea datului cu părerea, umărul lefterului Gigel fiind prea firav pentru câte lacrimi i-au curs pe el toţi aceşti apărători omiţând un singur lucru: de la primul pas făcut în liceul militar şi până la cel făcut de fostul locotenent la mitingul din Piaţa Universităţii, totul a fost sub semnul voluntariatului.Mai pe româneşte, în momentul în care a acceptat să intre în şcoala militară, Gigel patriotul, asemenea tuturor celor ce intră pe acest făgaş,nu a fost adus cu arcanul, a ştiut la ce privaţiuni şi obligaţii se înhamă şi a semnat un contract în care sunt stipulate drepturi şi obligaţii. Din acest punct de vedere, Armata şi-a respectat contractul, în sensul în care i-a asigurat "loazei", contra unor cheltuieli făcute din bugetul asigurat din taxele şi impozitele contribuabililor, toate condiţiile de a deveni, dintr-un civil neinstruit, un ofiţer cu un statut foarte clar, însă omul nostru a preferat să se joace de-a  revoluţionarul de Bucureşti, i-a plăcut să fie vedetă pentru o zi, iar asemenea vedetisme şi plăceri se cam plătesc.Asta, spre deosebire de soarta studenţilor civili care, la admiterea în facultate nu încheie niciun contract cu unitatera de învăţământ, după cum, nici aceasta nu prea investeşte în student aceleaşi sume precum Armata, căminul şi cantina fiind suportate financiar de studenţi.Încât, nu ar fi prea nimerit pentru apărătorii buzunarului civilului Gigel să amestece merele cu perele pentru că se ajunge la un gem cam aşa cum, se pare, că, încă este şi în capul rebelului fără cauză ajuns victima propriei fudulii. Cum, tot despre fudulie, dar, de astă dată, despre una cu ştaif se poate discuta şi în cazul amicului domn Antonescu, liderul PNL oferind naţiei doritoare şi nerăbdătoare să-l vadă aburcat în jilţul Cotrocenilor  o nouă mostră de anti-liberalism asezonată cu ignoranţă, ţintele filipicelor antonesciene fiind simbriile unor critici ai măreţelor sale gesturi politice. Astfel, făcând pe niznaiul, boală care se cam ia ca gripa dacă tot stai prin medii moscovite, viitorul prezidenţiabil şi actual şef al unui partid fondat pe temelia doctrinei "prin noi înşine" care încurajează sectorul privat şi nu prea are darul, în esenţa ei, să se uite în buzunarul altuia şi să facă pomeni sociale, precum surata socialistă, s-a răsculat, într-un puseu de mânie proletară, împotriva surselor financiare private ale unor comentatori contestatari ai săi, concluzionând că respectivii nu-şi pot exprima părerile decât năimiţi. O idee destul de jenantă iţită din roboteala neuronilor unui politician ce se pretinde a fi exponentul unei ideologii total opusă celei ce proclamă ameninţătorul slogan: "cine nu e cu noi, e împotriva noastră!" Pe de altă parte, studiosul său tovarăş de Opoziţie, şeful pesedist,Victor Ponta, pare a fi prins drag de scris şi, pentru început, până va ajunge să umple rafturile librăriilor cu tomuri opuri nesfârşite şi insipide, precum marii condeieri ai PSD-ului, Năstase şi Iliescu, ţine să-şi perfecţioneze genul epistolar, "andrisantul" ultimei sale misive fiind premierul Ungureanu.Băiat cu şcoala la timp şi în timp, spre osebire de boemul său coleg liberal, pesedistul Ponta i s-a adresat primului ministru cam aşa cum ar vrea să i se adreseze şi lui, dacă va ajunge în această dregătorie, în tonuri de o compasiune catifelată, uşor adulatoare, total diferite de răstitul , "ba, pe-a mamei dumneavoastră!", folosit în relaţiile cu "inamicii" de la PDL şi, mai ales cu "nemiloasa Roberta", cea care le-a rupt bucata de indemnizaţie de la gura, mereu flămândă, a greviştilor parlamentari.  Este de aşteptat ca, zilele următoare, premierul Ungureanu să-i întoarcă liderului PSD delicateţile epistolare şi, la anunţata întrevedere cu şefii Opoziţiei, să-i roage, cu "binişoru", să pună capăt vodevilului grevist şi să treacă, naibii, odată, la muncă ! Nu de alta, dar, mai e puţin, şi îi prinde  vacanţa de Paşti , pe parlamentarii pesedisto-liberal, în vacanţă de grevă.Şi, vorba unui june liberal: "sună ca dracu!"           

Filantropie ipocrită

De căteva zile, pe toate tonurile, pe toate vocile şi pe toate căile media, fruntaşii greviştilor USL îşi clamează jertfa patriotică de a dona o parte a simbriei diverselor organisme caritabile.O fudulie ipocrite făcută tot pe banii contribuabililor.
"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană", una dintre replicile memorabile din "Filantropica"  strigate personajului întrupat de actualul senator liberal grevist, Mircea Diaconu, ar trebui săpată, spre ştiinţă şi aducere aminte, pe frontonul Casei Poporului, locul pentru care toţi cei aproape 500 de parlamentari au vânat fiecare vot al contribuabilului român. Pentru că, parafrazând replica amintită, aleşii neamului care, de ceva vreme, se obosesc într-o grevă în al cărei rost  mai cred, poate, numai cei doi lideri ai Opoziţiei, dintre care unul, senatorul Antonescu, poate primi şi spor de vechime pentru chiul, "mâna întinsă care nici măcar nu deschide uşa locului de muncă nu primeşte salariu". Indiferent, culoarea politică, fapt anunţat, spre marea mirare şi supărare a protestatarilor, de către mult-hulita şefă a Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase. De altfel, în ceea ce o priveşte pe Roberta, mai ieri, şeful PSD, Victor Ponta, a mărturisit că unica revendicare serioasă a greviştilor o constituie detronarea din fruntea Camerei Deputaţilor a acesteia, deputatul PDL de Prahova fiind unicul şi cel mai acru măr al discordiei parlamentare. Ba, mai înflăcărat decât Ana Ipătescu în dealul Spirii, liderul pesediştilor şi viitorul pretendent la fotoliul de premier a anunţat că, suprem sacrificiu, din cauză de Roberta şi-ar depune şi mandatul de deputat. Oricum, pe măsură ce se apropie toamna şi alegerile parlamentare ca şi adjudecate, umerii tineri şi vânjoşi ai liderului PSD şi proxim prezumtiv premier sunt tot mai apăsaţi de grijile "foncţiei şi ţărişoarei", mandatul de parlamentar fiind, şi aşa, mai cu greva, mai cu o vacanţă, pe sfârşite. De aceea, alături de colegul său din fruntea USL, un alt viitor visător, dar la scaunul de la Cotroceni, liberalul domn Antonescu, poliţistul cel bun (rol dezvăluit că-l joacă în dramoleta "Vrem să fim mari"), Victor Ponta, şi-a anunţat poporul că toată indemnizaţia încasată de la Parlament pentru  glorioasa sa absenţă a fost şi va fi, şi pe viitor, donată în scopuri caritabile.Un gest sublim ce ar merita aplaudat dacă nu ar duhni a ipocrizie. Numai şi pentru simplu fapt că marea dărnicie a micului Titulescu şi a tovarăşilor săi de haiducie parlamentară este incompletă, deoarece în conturile parlamentarilor mai intră şi alte venituri şi sume forfetare,şi pe banii contribuabilor, ştiut fiind că toate cheltuielile cu întreţinerea parlamentarilor naţiei sunt alimentate din multiplele taxe şi impozite plătite, infinit mai conştiincios decât o seamă de nababi, de către alegătorii asupra cărora îşi revarsă absenţii neamului nemărginita lor milostivenie. Mai pe şleau, filantropii cu pricina fac daruri cu banii sărbătoritului. În ceea ce-l priveşte pe alesul domn Antonescu, după ce a anunţat, la debutul protestului, că, băiet sărac fiind şi fără un şfanţ, va apela la mila amicilor, iată că, minunea minunilor, s-a procopsit şi 'mnealui cu o mătuşă Tamara care, din toată sărăcia ei, a reuşit să-l cadorisească pe năbădăiosul nepoţel liberal cu o mândreţe de apartament estimat de "răuvoitori" la vreo 500.000 de euro, prilej pentru doritorul de jilţ prezidenţial să facă pe galantul. Tot pe banii babachii, adică a contribuabilului bun de plată şi de vot.Din nefericire pentru cei peste 200 de grevişti, mai sunt şi unii orfani de mătuşi, aceştia fiind dependenţi de statul de plată al Parlamentului, cărora le cam stă filantropia-n gât şi o înghit cu noduri, ucazul cneazului din Kiseleff fiind că parlamentarul pesedist care va devia de la mila impusă de partid va fi exclus din PSD. Concluzionând, văduvirea greviştilor de banii aşteptaţi şi programaţi pentru a fi donaţi, după o lună de chin, chiul şi grevă, va constitui, în ochii vigilenţi ai celor doi lideri USL, un nou motiv, "temeinic, serios şi profund democratic", de a solicita, în gura mare, "Jos,Roberta!" Până atunci, pentru urmaşii lui Farfuridi şi Brânzovenescu, "trai, neneacă, pe banii babachii !"

Răzmeriţa de la Ploieşti

Recentul protest al junilor liberali prahoveni, luat la preţ de matineu de către şeful suprem al PNL-ului, domnul Antonescu, a degenerat într-o zaveră ploieşteană garnisită cu demisii.
Estompată de zarva naşterii tardivei şi, prin asta, inutilei legi a lustraţiei, dar şi de ungerea, prin vot, a fostului senator liberal de prahova, Teodor Meleşcanu, în fruntea Serviciului de Informaţii Externe, mica revoltă a tinerilor liberali prahoveni, concretizată prin demisiile a peste 200 dintre aceştia, a trecut aproape fantomatic prin agenda zilei de marţi, 28 februarie. De-ar fi să se raporteze la statura şi importanţa celor două evenimente concurente- votarea legii lustraţiei şi a noului şef SIE-gestul de frondă al ploieştenilor ar putea avea anvergura unui fapt divers petrecut într-un oraş de provincie, fie şi de dimensiunea Ploieştilor. Asta, la o privire mai aburit-somnoroasă, asemenea celei afişate de liderul penelist când a dat cu ochii de "urătorii" prahoveni la poarta sediului central al partidului ce-l păstoreşte. Numai că, de astă dată, analizată mult mai profund, mişcarea de protest ce a erupt în organizaţia judeţeană a liberalilor prahoveni are rădăcini adânc înfipte într-un sol cu o soliditate aparentă, însă afânat, în decursul anilor, de multiple seisme şi dureri înăbuşite sub lespedea disciplinei de partid. Iar, atitudinea superior-acuzatoare,faţă de protestul tinerilor, afişată de conducătorul PNL şi preluată, mimetic, de ortacii săi din conducerea interimară ploieşteană, departe de a avea un sâmbure de diplomaţie, mai mult a turnat gaz peste foc, efectul fiind o hemoragie liberală ale cărei consecinţe se vor contabiliza doar la finalul alegerilor locale. Desigur, pentru economia unui partid mândru şi solid precum PNL-ul, exodul celor peste 200 de membri poate fi tratat cu lejeritatea indulgentă a unor viitori guvernanţi,iar demisionarii trecuţi la categoria trădătorilor şi "spionilor Robertei". Ceea ce, luând în calcul toate datele, în special cele legate de specificul judeţului Prahova, ar fi o atitudine mustind de stupizenie şi superficialitate a conducerii liberale, atât centrale, cât şi locale. Astfel, trecând peste "amănuntul" care, poate, a scăpat atenţiei unor liberali mai de "ziua a şaptea", că, încă din pruncia liberalismului autohton, Ploieştii şi Prahova au fost o citadelă şi un leagăn al acestei ideologii, tocmai aceste meleaguri reprezintă,după Capitală, cel mai mare bazin electoral al ţării, motiv pentru care potul prahovean de pe  masa pocherului electoral este pe măsură. În acest sens, miza fiind una suculentă şi pohta politicienilor şi a partidelor care contează şi se respectă este născătoare de abundente salivaţii electorale, în decursul perioadei post-decembriste, personaje cu ştaif ale politichiei noastre, începând cu Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, Adriana Săftoiu, Adina Vălean ori defunctul "părinte al Constituţiei" dedulcindu-se la voturile prahovenilor şi ploieştenilor. Or, translatând, superficial, toată revolta tinerilor liberali în nota, desuet-înfieritoare, dar comodă, a trădărilor de partid denotă, pe lângă o imaturitate politică, o abordare "din avion" a cauzelor care au generat valul demisiilor unor tineri care, aşa cum se obişnuieşte, mai cu seamă în campaniile electorale, constituie un detaşament semnificativ al furnicilor şi alergăreţilor mecanismului de partid. Probabil, se poate întâmpla ca, din simpatie pentru fostul lider judeţean liberal, Adrian Semcu, o parte dintre demisionari să facă un zid în jurul său doar că, respectivul ex-lider, detronat în urma unor tensiuni ivite între patricienii loiali şi noul val antonescian al cărui exponent era tocmai consoarta europralamentară, Adina Vălean, a inventat încă din anul 2008, poate involuntar, un USL local, majoritatea în Consiliul Judeţean, patronat de liderul PSD Prahova, fiind asigurată prin mariajul cu liberalii prahoveni. Ar fi descoperit amicul Semcu aceiaşi "inginerie" şi la nivelul Consiliului Local Ploieşti, însă, din nefericire pentru soarta mezalianţei pesedisto-liberale, majoritatea ploieşteană era asigurată de consilierii PDL şi PNG. Cu toate aceste eforturi şi dovezi de credinţă faţă de noul şef suprem,ambiţiile "coanei Joiţica" în a scăpa de "oamenii lui Patriciu", au fost un argument solid în ochii şefului-consortului, liderul judeţean fiind mazilit după o descălecare fulger a conducătorului PNL , iar echipa sa pusă la colţ pe coji de nucă. După cum, ceva mai elegant, dat fiind rangul şi statutul respectivilor, de o "privire mai distantă" din partea doamnei Vălean, au avut parte şi  Teodor Meleşcanu şi  Adriana Săftoiu ambii, fatalitate, parlamentari de Urlaţi, în aceiaşi zonă electorală ce constituie fieful fostului lider judeţean, Semcu. Altfel spus, în prezent, liberalii prahoveni au pierdut, dintr-un foc şi sub privirea blajină a venerabilului preşedinte de onoare al PNL-ului, stimabilul nonagenar Mircea Ionescu Quintus, un senator şi un deputat, precum şi vreo 200 de membri. Însă, au câştigat noi tensiuni care, în prag de alegeri, fac bine la soliditatea unui partid ce se vrea la guvernare şi din pântecele căruia se doreşte a zămisli un viitor preşedinte de ţară. Nasol moment, mişto colivă!

Mărţişorul otrăvit

Fără veste şi cam grăbit, preşedintele Băsescu le-a făcut o mare surpriză liberalilor şi, în special, şefului acestora, oferindu-le, prin senatorul Teodor Meleşcanu, fotoliul de orchestră al Serviciului de Informaţii Externe, rămas vacant după accederea precedentului conducător, ex-liberalul Mihai Răzvan Ungureanu, în fruntea Guvernului. Însă,ceea ce, în condiţii normale şi pentru orice partid, ar fi fost o şansă nesperată în a puncta, mai ales la capitolul imaginii, pentru liderul Antonescu şi garda sa pretoriană, desemnarea fruntaşului penelist Teodor Meleşcanu la şefia SIE a avut efectul contrar, al unei noi torpile, lansată de comandantul de cursă lungă de la Cotroceni în bărcuţa, şi aşa şubrezită, a opozanţilor liberali. Iar, de la detronarea senatorului Meleşcanu de pe soclul la care meşterii liberali robotiseră , cu lauda şi ipocrizia, atât amar de vreme şi până la aruncarea sa în tagma trădătorilor a fost numai o chestiune de minute, toate meritele nominalizatului la funcţia de şef al SIE metamorfozându-se într-un dispreţ antonescian, motivul profundei supărări fiind persoana celui ce a "îndrăznit" să facă nominalizarea, "inamicul" Băsescu. În opinia nervosului şef al PNL-ului, devenit, în ultimul timp, un partid al Miţelor ofuscate şi isterizate, şeful statului ar fi trebuit ca, pe la prânzul ăl mare, când se scoală boierii, să vine în peţit la tătucul liberalilor şi să-i ceară mâna "fecioarei" Meleşcanu care, pentru că mai ieşea din cuvântul stăpânului, oricum, fusese izgonită din "camera cu gutui" şi aruncată pe la bucutărie. Or, păstrându-şi firea, preşedintelui Băsescu  nici nu i-a trecut prin cap să-i strice siesta unui personaj pentru care dialogul şi negocierea îi sunt noţiuni total paralele prea-plinului  de sine, mizând taman pe viitoarea reacţie, previzibil de nediplomatică, a conducătorului liberal care, flancat de cei doi colegi de USL, şi-a etalat, precum un alt tribun, orator al neamului, tirada trădării. De altfel, devenit liberal prin absorbţie, odată partidul său, ApR, fostul adulat şi, în prezent, hulit senator Meleşcanu, după episodul Ploieşti,când, urmare unor sondaje locale, luase faţa aliatului pesedist,actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma,şi fusese opţiunea liberală pentru şefia CJ la viitoarele alegeri,  intrase în colimatorul şefului PNL şi, mai ales, al colegei sale de organizaţii prahovene, europarlamentarul Adina Vălean, şefa crinului consort.Fără a fi un mare strateg şi specialist în ale politicii, pentru orice novice este evidentă miza bătăliei candidaturilor în judeţului Prahova, un judeţ care, după Capitală, constituie cel mai mare bazin electoral şi unde, potrivit protocolului USL, PSD-ul a primit candidatura pentru şefia Consiliului Judeţean şi a Primăriei Ploieşti.  Efectele momentului cu pricina, jenante pentru liniştea concubinajului pesedisto-penelist prahovean, au fost descăpăţânarea conducerii liberale prahovene sub acuzaţia de "colaboraţionism" cu inamicul pedelist local şi, în special,cu Roberta Anastase, iscarea unui mocnit război între cele două tabere, repudiaţii fiind din garda Patriciu, precum şi detronarea, în favoarea conservatorului Dan Voiculescu, a senatorului Meleşcanu din funcţia de vice-preşedinte a Senatului.  Aşa încât, având în portofoliul său şi apartenenţa la tabăra Patriciu, fostul cap şi finanţator liberal fiind, de mult, în dizgraţia fostului său protejat,ajuns şef penelist şi un important viitor posibil candidat la Cotroceni şi pupil al altui potent, sejurul domnului Meleşcanu prin PNL începuse să fie uşor inconfortabil cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce se lungea starea de beligeranţă parlamentară, se abrutiza şi discursul liberal al conducătorului şi credincioşilor săi.Pe de altă parte, prin nominalizarea sa la conducerea SIE, senatorul Meleşcanu a deblocat şi activitatea Senatului, scorul dintre Putere şi Opoziţie fiind de 68 la 66 de voturi, însă nu a reuşit să-şi scoată foştii colegi liberali de sub vraja somnului parlamentar.Oricum, galant, de 1 Martie, preşedintele Băsescu a atârnat în piepul bombat al urmaşilor Brătienilor un mărţişor otrăvit.                   

Băşcălioşii

Martorii au povestit că, înaintea şedinţei parlamentare în care a fost învestit Cabinetul Ungureanu, co-liderul USL, Victor Ponta, se pregătea sufleteşte să ia în piept ironiile şi alte mojicii ale rivalilor săi politici din Coaliţia guvernamentală motiv pentru care, precaut, şi-a gardat augusta-i persoană cu socrul din dotare, senatorul Ilie Sârbu. Însă, spre mare sa uimire, nu numai că parlamentarii partidelor venite să voteze noul premier nu l-au atins pe emisarul Opoziţiei nici măcar cu răsuflarea, ci, dimpotrivă, după ce i-au ascultat cu toată atenţia mesajul, au mai avut şi eleganţa de a emite păreri dintre cele mai favorabile, considerându-se că, în sfârşit, normalitatea relaţiilor dintre exponenţii diferitelor tabere politice a poposit şi pe meleagurile mioritice,iar grobianismul de partid a fost abandonat. Nimic mai fals! Dovedindu-se, pentru a mia oară, că orice minune dâmboviţeană durează doar trei zile, mult-lăudata şi aşteptata aliniere la standardele şi normele minime ale civilizaţiei europene au fost înglodate în pâcloasa şi pâsloasa maia vulgară din care sunt plămădite multe dintre aşa-zisele figuri ale politichiei băştinaşe şi prestinsele lor valori ideologice. Fie, liderul pesedist este un cavaler al tristei figuri ce se agită în van să se descotorosească de năravurile sleite într-un zaţ mucegăit al unei desuete lupte de clasă sau de  ţăţismele liberale clamate, strident, pe la toate video-şezătoarelor de către un lider ce se doreşte a fi viitorul luceafăr politic al naţiei, fie, un actor de duzină ce ar vrea să amăgească asistenţa încercând să facă un Hamlet, dar pe un text de brigadă de amatori.Asta, pentru că, în vreme ce şeful pesediştilor se joacă de-a poliţistul bun, de-a premiantul, uşor tocilar, care ştie să fie politicos şi să nu scuipe pe covoarele simandicoase ale mătuşii Europa sau unchiului Sam, ortacii săi de partid şi cei din alianţă se întrec în a demonstra, cu fiecare prilej, valabilitatea teoriei darwiene şi faptul că, în pofida ifoselor şi pretenţiilor, etalate mai mult prin costumaţie, guşă sau burtă, nu au depăşit stadiul unui "Ionel", nevricos şi răzgâiat, care încă mai deşartă chiseaua cu dulceaţă în galoşii musafirilor. Desigur, în opinia "distinşilor" exponenţi ai aceste politici, de tip "ba, pe-a mă-tii ", toate asemenea manifestări cu ingrediente mahalagiste sunt expresiile ultimului strigăt în materie de  strategie de luptă politică, în acord cu "moda europeană", iar singurii vinovaţi pentru "neânţelegerea" adevăratelor sensuri şi subtilităţi ale respectivelor tactici de bătălie sunt, evident, toţi cei ce nu sunt în acord total cu amintiţii războinici, în frunte cu "dictatorul Băsescu". Mai concret, un remix al străvechii teorii :  "cine nu-i cu noi, este împotriva noastră".După cum, ofuscaţi de acuzele la adresa mitocăniilor, în gest şi vorbă, emanate, "stilaţii" conglomeratului politic USL se prevalează, cu o superioritate ostentativ afişată faţă de naivul "neiniţiat" în tainele jocului politic, de fineţurile unui umor şi a unor ironii accesibile doar "iniţiaţilor". Din păcate, pentru prestigiul destul de şifonat al multor "cavaleri ai spiritului", de la băşcălia grosieră practicată de "onorabilii" şi până la umorul veritabil este o cale pe care majoritatea "pontoşilor" de cartier nu o vor parcurge niciodată. "Băşcălia este a mitocanului, iar umorul al omului cu spirit", afirma un cult de negăsit, niciodată, prin tagma flecarilor şi a "fluieraşilor" şi alţi "ultras" de partid.   Astfel, îndoctrinaţi şi înarmaţi cu aceste simpluţe şi puţine concepte ale melanjului ideologic socialisto-liberal, vorniceii Uniunii fac febră musculară la fălci în misia lor de a propovădui, pe toate căile şi cu toate ocaziile, valoroasele învăţături cu un puternic damf iliescean şi de a vesti naţiei pogorârea celor doi arhangheli ai democraţiei şi fii ai bunului simţ, liderii Ponta şi Antonescu, însoţiţi de întregul alai al apostolilor dreptăţii, în frunte cu "neprihăniţii" Cătălin Voicu şi Adrian Năstase, precum şi a haitelor de câini cu covrigi în coadă. Iar, până la împlinirea acelor clipe mult-dorite de înfometata şi însetata armie a Opoziţiei, cei mai "vrednici" dintre aleşi, parlamentarii liberali şi pesedişti, îşi conservă preţioasele lor energii, epuizate în lungile şi numeroasele talk-show-uri", într-un  chiul pe banii contribuabililor,. Şi, pentru a nu fi acuzaţi că îşi încasează fără muncă zecile de milioane de lei, greviştii neamului, prin rotaţie, îşi exhibă, din balconul Parlamentului, "talentele" de "ultras" cu ştaif şi, asemenea  şcolarilor repetenţi refugiaţi în fundul clasei, râgâie, joacă şeptic, behăie, sparg seminţe şi aşteaptă sfârşitul anului şi mila profesorilor (în acest caz, a votanţilor) să -i treacă, din nou, clasa.           

Senatorul "balama"

Refuzul de muncă, botezat,eufemistic, de iniţiatori, grevă parlamentară, dar cu buzunarele pline,i-a ridicat cota şi importanţa ultimului ostracizat al Opoziţiei, fostul şef pesedist şi lider al Senatului, Mircea Geoană.

Pe când căpetenia liberalilor se îmbăţoşa clamând demisia in corpore a parlamentarilor USL, Adrian Năstase, politician cu şcoala făcută temeinic, la zi, l-a tras de mânecă pe efebul penelist argumentându-i că o asemenea gogomănie o întrece pe aceea a colegului său de conducere, Victor Ponta, materializată prin debarcarea lui Mircea Geoană din fruntea Senatului şi punerea pe tava pedelistă a celei de-a doua dregătorii a ţării. Pentru că, în cazul în care parlamentarii USL se luau după îndemnurile şefului PNL şi demisionau din Parlament, potrivit legii, în cele peste 200 de colegii devenite vacante ar fi fost organizate noi alegeri, cu rezultate imprevizibile. Aşa, urmare a demisiilor puse pe masa Robertei Anastase de cele două dive ale politicii autohnone, ambele provenite din lumea pestriţă a media, Teo Trandafir şi Adriana Săftoiu,în viitor vor avea parte de alegeri numai colegiile din Urlaţi şi Sectorul 4. Pe când, în actuala brambureală parlamentară, în care aleşii poporului aflaţi sub stindardul Opoziţiei s-au angrenat într-o formă de protest nerecunoscut  nici măcar de propriul regulament care stipulează noianul de avantaje ale parlamentarilor, unica situaţie mai delicată se înregistrează la Senat unde, pentru întrunirea cvorumului de şedinţă este necesară prezenţa unui număr de 68 de senatori. Or, după ultimile mişcări de trupe produse în grupurile partidelor din componenţa Senatului, respectriv prin transferului pedelistului Mircea Banias la conservatori, fragilul echilibru s-a stricat şi toată speranţa întrunirii cvorumului şi, implicit, desfăşurarea şedinţelor Senatului a căzut taman în cârca pierzătorului Mircea Geoană, senator devenit independent şi de la care, în special, actualul şef al Senatului, Vasile Blaga, precum şi Coaliţia speră să dea măsura seriozităţii sale şi ataşamentului faţă de buna funbcţionare a acestui corp legislativ al naţiei. Doar că, în aceste zile, ex-preşedintele PSD îşi face obişnuitul turneul nord-american de întreţinere ţinându-i pe toţi doritorii de lucru cu sufletul la gură. Oricum, fără să facă niciun efort major, fostul "prostănac iliescean" a devenit, în cazul în care nu dezertează vreun senator grevist spre muncă, piesa cea mai importantă a dominoului senatorial,  un soi de UDMR , ediţie de buzunar, motiv pentru Mircea Geoană de a-şi valorifica la maxim potenţialul său politic revitalizat tocmai de mişcarea grevistă pusă la cale de foştii săi uzurpatori.De altfel, chiar nebăgat în seamă de către tânărul şi năvalnicul actual şef pesedist, bătrânul activist, Iliescu, a mirosit pericolul renaşterii perdantului Geoană acuzându-şi ortacii de angajare într-o formă de luptă improprie şi neeficientă scopurilor unor partide aflate în luptă cu Puterea. Însă, cântecul de sirenă al unui fenomen irepetabil, Piaţa Universităţii 90, într-o ediţie revăzută, adăugită, multiplicată nesemnificativ şi remixată, l-a redeşteptat pe micul Che Guevara,dar a anesteziat instinctele de politician ale micului Titulescu. E drept, o dată, printre revoluţionarii Pieţei a trecut un fantomatic Che, de operetă, gardat de un batalion de blonde apte numai pentru bătăliile bamboo-iste. Aşa încât, graţie unei greve de salon, senatorului-balama, Mircea Geoană, i s-a oferit nesperata şansă de a fi chiar şi cheia de la uşa Senatului.