Răzmeriţa de la Ploieşti

Recentul protest al junilor liberali prahoveni, luat la preţ de matineu de către şeful suprem al PNL-ului, domnul Antonescu, a degenerat într-o zaveră ploieşteană garnisită cu demisii.
Estompată de zarva naşterii tardivei şi, prin asta, inutilei legi a lustraţiei, dar şi de ungerea, prin vot, a fostului senator liberal de prahova, Teodor Meleşcanu, în fruntea Serviciului de Informaţii Externe, mica revoltă a tinerilor liberali prahoveni, concretizată prin demisiile a peste 200 dintre aceştia, a trecut aproape fantomatic prin agenda zilei de marţi, 28 februarie. De-ar fi să se raporteze la statura şi importanţa celor două evenimente concurente- votarea legii lustraţiei şi a noului şef SIE-gestul de frondă al ploieştenilor ar putea avea anvergura unui fapt divers petrecut într-un oraş de provincie, fie şi de dimensiunea Ploieştilor. Asta, la o privire mai aburit-somnoroasă, asemenea celei afişate de liderul penelist când a dat cu ochii de "urătorii" prahoveni la poarta sediului central al partidului ce-l păstoreşte. Numai că, de astă dată, analizată mult mai profund, mişcarea de protest ce a erupt în organizaţia judeţeană a liberalilor prahoveni are rădăcini adânc înfipte într-un sol cu o soliditate aparentă, însă afânat, în decursul anilor, de multiple seisme şi dureri înăbuşite sub lespedea disciplinei de partid. Iar, atitudinea superior-acuzatoare,faţă de protestul tinerilor, afişată de conducătorul PNL şi preluată, mimetic, de ortacii săi din conducerea interimară ploieşteană, departe de a avea un sâmbure de diplomaţie, mai mult a turnat gaz peste foc, efectul fiind o hemoragie liberală ale cărei consecinţe se vor contabiliza doar la finalul alegerilor locale. Desigur, pentru economia unui partid mândru şi solid precum PNL-ul, exodul celor peste 200 de membri poate fi tratat cu lejeritatea indulgentă a unor viitori guvernanţi,iar demisionarii trecuţi la categoria trădătorilor şi "spionilor Robertei". Ceea ce, luând în calcul toate datele, în special cele legate de specificul judeţului Prahova, ar fi o atitudine mustind de stupizenie şi superficialitate a conducerii liberale, atât centrale, cât şi locale. Astfel, trecând peste "amănuntul" care, poate, a scăpat atenţiei unor liberali mai de "ziua a şaptea", că, încă din pruncia liberalismului autohton, Ploieştii şi Prahova au fost o citadelă şi un leagăn al acestei ideologii, tocmai aceste meleaguri reprezintă,după Capitală, cel mai mare bazin electoral al ţării, motiv pentru care potul prahovean de pe  masa pocherului electoral este pe măsură. În acest sens, miza fiind una suculentă şi pohta politicienilor şi a partidelor care contează şi se respectă este născătoare de abundente salivaţii electorale, în decursul perioadei post-decembriste, personaje cu ştaif ale politichiei noastre, începând cu Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, Adriana Săftoiu, Adina Vălean ori defunctul "părinte al Constituţiei" dedulcindu-se la voturile prahovenilor şi ploieştenilor. Or, translatând, superficial, toată revolta tinerilor liberali în nota, desuet-înfieritoare, dar comodă, a trădărilor de partid denotă, pe lângă o imaturitate politică, o abordare "din avion" a cauzelor care au generat valul demisiilor unor tineri care, aşa cum se obişnuieşte, mai cu seamă în campaniile electorale, constituie un detaşament semnificativ al furnicilor şi alergăreţilor mecanismului de partid. Probabil, se poate întâmpla ca, din simpatie pentru fostul lider judeţean liberal, Adrian Semcu, o parte dintre demisionari să facă un zid în jurul său doar că, respectivul ex-lider, detronat în urma unor tensiuni ivite între patricienii loiali şi noul val antonescian al cărui exponent era tocmai consoarta europralamentară, Adina Vălean, a inventat încă din anul 2008, poate involuntar, un USL local, majoritatea în Consiliul Judeţean, patronat de liderul PSD Prahova, fiind asigurată prin mariajul cu liberalii prahoveni. Ar fi descoperit amicul Semcu aceiaşi "inginerie" şi la nivelul Consiliului Local Ploieşti, însă, din nefericire pentru soarta mezalianţei pesedisto-liberale, majoritatea ploieşteană era asigurată de consilierii PDL şi PNG. Cu toate aceste eforturi şi dovezi de credinţă faţă de noul şef suprem,ambiţiile "coanei Joiţica" în a scăpa de "oamenii lui Patriciu", au fost un argument solid în ochii şefului-consortului, liderul judeţean fiind mazilit după o descălecare fulger a conducătorului PNL , iar echipa sa pusă la colţ pe coji de nucă. După cum, ceva mai elegant, dat fiind rangul şi statutul respectivilor, de o "privire mai distantă" din partea doamnei Vălean, au avut parte şi  Teodor Meleşcanu şi  Adriana Săftoiu ambii, fatalitate, parlamentari de Urlaţi, în aceiaşi zonă electorală ce constituie fieful fostului lider judeţean, Semcu. Altfel spus, în prezent, liberalii prahoveni au pierdut, dintr-un foc şi sub privirea blajină a venerabilului preşedinte de onoare al PNL-ului, stimabilul nonagenar Mircea Ionescu Quintus, un senator şi un deputat, precum şi vreo 200 de membri. Însă, au câştigat noi tensiuni care, în prag de alegeri, fac bine la soliditatea unui partid ce se vrea la guvernare şi din pântecele căruia se doreşte a zămisli un viitor preşedinte de ţară. Nasol moment, mişto colivă!

Mărţişorul otrăvit

Fără veste şi cam grăbit, preşedintele Băsescu le-a făcut o mare surpriză liberalilor şi, în special, şefului acestora, oferindu-le, prin senatorul Teodor Meleşcanu, fotoliul de orchestră al Serviciului de Informaţii Externe, rămas vacant după accederea precedentului conducător, ex-liberalul Mihai Răzvan Ungureanu, în fruntea Guvernului. Însă,ceea ce, în condiţii normale şi pentru orice partid, ar fi fost o şansă nesperată în a puncta, mai ales la capitolul imaginii, pentru liderul Antonescu şi garda sa pretoriană, desemnarea fruntaşului penelist Teodor Meleşcanu la şefia SIE a avut efectul contrar, al unei noi torpile, lansată de comandantul de cursă lungă de la Cotroceni în bărcuţa, şi aşa şubrezită, a opozanţilor liberali. Iar, de la detronarea senatorului Meleşcanu de pe soclul la care meşterii liberali robotiseră , cu lauda şi ipocrizia, atât amar de vreme şi până la aruncarea sa în tagma trădătorilor a fost numai o chestiune de minute, toate meritele nominalizatului la funcţia de şef al SIE metamorfozându-se într-un dispreţ antonescian, motivul profundei supărări fiind persoana celui ce a "îndrăznit" să facă nominalizarea, "inamicul" Băsescu. În opinia nervosului şef al PNL-ului, devenit, în ultimul timp, un partid al Miţelor ofuscate şi isterizate, şeful statului ar fi trebuit ca, pe la prânzul ăl mare, când se scoală boierii, să vine în peţit la tătucul liberalilor şi să-i ceară mâna "fecioarei" Meleşcanu care, pentru că mai ieşea din cuvântul stăpânului, oricum, fusese izgonită din "camera cu gutui" şi aruncată pe la bucutărie. Or, păstrându-şi firea, preşedintelui Băsescu  nici nu i-a trecut prin cap să-i strice siesta unui personaj pentru care dialogul şi negocierea îi sunt noţiuni total paralele prea-plinului  de sine, mizând taman pe viitoarea reacţie, previzibil de nediplomatică, a conducătorului liberal care, flancat de cei doi colegi de USL, şi-a etalat, precum un alt tribun, orator al neamului, tirada trădării. De altfel, devenit liberal prin absorbţie, odată partidul său, ApR, fostul adulat şi, în prezent, hulit senator Meleşcanu, după episodul Ploieşti,când, urmare unor sondaje locale, luase faţa aliatului pesedist,actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma,şi fusese opţiunea liberală pentru şefia CJ la viitoarele alegeri,  intrase în colimatorul şefului PNL şi, mai ales, al colegei sale de organizaţii prahovene, europarlamentarul Adina Vălean, şefa crinului consort.Fără a fi un mare strateg şi specialist în ale politicii, pentru orice novice este evidentă miza bătăliei candidaturilor în judeţului Prahova, un judeţ care, după Capitală, constituie cel mai mare bazin electoral şi unde, potrivit protocolului USL, PSD-ul a primit candidatura pentru şefia Consiliului Judeţean şi a Primăriei Ploieşti.  Efectele momentului cu pricina, jenante pentru liniştea concubinajului pesedisto-penelist prahovean, au fost descăpăţânarea conducerii liberale prahovene sub acuzaţia de "colaboraţionism" cu inamicul pedelist local şi, în special,cu Roberta Anastase, iscarea unui mocnit război între cele două tabere, repudiaţii fiind din garda Patriciu, precum şi detronarea, în favoarea conservatorului Dan Voiculescu, a senatorului Meleşcanu din funcţia de vice-preşedinte a Senatului.  Aşa încât, având în portofoliul său şi apartenenţa la tabăra Patriciu, fostul cap şi finanţator liberal fiind, de mult, în dizgraţia fostului său protejat,ajuns şef penelist şi un important viitor posibil candidat la Cotroceni şi pupil al altui potent, sejurul domnului Meleşcanu prin PNL începuse să fie uşor inconfortabil cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce se lungea starea de beligeranţă parlamentară, se abrutiza şi discursul liberal al conducătorului şi credincioşilor săi.Pe de altă parte, prin nominalizarea sa la conducerea SIE, senatorul Meleşcanu a deblocat şi activitatea Senatului, scorul dintre Putere şi Opoziţie fiind de 68 la 66 de voturi, însă nu a reuşit să-şi scoată foştii colegi liberali de sub vraja somnului parlamentar.Oricum, galant, de 1 Martie, preşedintele Băsescu a atârnat în piepul bombat al urmaşilor Brătienilor un mărţişor otrăvit.