Se afișează postările cu eticheta constitutie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta constitutie. Afișați toate postările

vineri, 15 iunie 2012

Praful roşu

Pe la sfârşitul anilor 70, revoluţionara cinematografie a tătucului Fidel oferea ţărilor din prima linie a luptei de clasă o maculatură propagandistică, "Praful roşu", ce se pretindea a fi o nouă cronică a eroismului ortacilor castrişti, singurile replici "memorabile", repetate la fiecare 2 minute, ale peliculei cu pricina fiind "Viva Fidel !" "Viva revolucion!" Probabil, de nu ar fi fost la vârsta găletuşei şi a gropiţei cu nisip, opul cinematografic al supuşilor lui Fidel şi Che ar fi fost îndrăgit până la lacrimi de cei doi pătimaşi admiratori ai teroristului de partid, Che, mânjii, cam tomnatici, ai politichiei autohtone, fruntaşii Mazăre şi Ponta.Ce legături tainice ar fi, exceptând excitaţiile ideologice şi vestimentare ale celor doi necopţi, între naiva cine-plăsmuire şi actuala stare de fapt a vieţii politice dâmboviţene? Păi, mai niciuna, de-ar fi să privim tabloul acestor zile numai de la înălţimea piscului roşu, politico-electoral, de pe care se învârtoşează spre plebeii nepartizani noul cuplu de aur al patriei, Ponta şi Antonescu, şi de unde, ambii, cu frenezia unui fost grevist al foamei scăpat în cămara cu bunătăţi, aruncă  indulgenţe alaiului de amici şi afurisenii foştilor aliaţi politici şi actuali inamici. Între puţinele şi insistentele replici ale revoluţionarilor lui Fidel şi cele emanate, aproape zilnic, de bicefalii dominatori ai râului şi ramului mioritic, se întinde o trainică punte, doar că revoltatele urlete de "viva!" sunt înlocuite de antopontacele stereotipii "Vreau la Bruxelles!" şi "Jos Băsescu!" Ceea ce este mai neliniştitor pentru orice privitor neutru al devălmăşiei guvernării USL o reprezintă faptul că, înarmaţi cu acest bagaj ideologic ultrasărac, în care s-a lăfăit doar "Jos...!", oastea pesedisto-penelistă a reuşit să anestezieze aproape toate simţurile de conservare a unui electorat fezandat, ani de zile, de o propagandă vehementă şi voit distorsionată, precum şi de proteste "spontane" străveziu regizate, plătite "en gros" şi răsplătite cu dregătorii. Mai mult, odată ajunşi la frâiele ţării, cei doi arhangheli ai dreptăţii, coborâţi cu hârzobul taman din vârful blocului Grivco, în locul unei aplecări spre rezolvarea reală, fără picanteriile populismului de partid,a necazurile mulţimii avide de un trai decent, au declanşat viforniţa revedicativă ce a mocnit în frustrările acumulate în anii semi-opoziţiei, politizarea, în numele depolitizării de operetă, tuturor cotloanelor generatoare de un "ce profit", de la vizibilele dregătorii ministeriale, până la slujbele cele mai ferite. Desigur, de ochiul vulturesc şi de spiritul revoluţionar al ambilor crai ai usl-ismului triumfător nu au scăpat nici instituţiile care, potrivit gândirii celor doi lideri, ar fi conferit un iz de potenţă instituţională "inamicului Băsescu", de "furia roja" fiind atinse şi entităţi care erau  tradiţional, încă din primul descălecat iliescean, sub pulpana prezidenţială.  De altfel, dacă se avântă cu prea mult zel în această operă de emasculare prezidenţială, nu ar fi dse mirare ca, în cazul în care, printr-un miracol, ar ajunge în jilţul de la Cotroceni, neostoitul "catindat", Crin Antonescu, ar avea surpriza să constate că va avea doar misia de a da decoraţii şi de a da muştele afară din palat, precedentul creat prin modificarea Constituţiei şi lungirea mandatului prezidenţial pentru un prezidenţiabil, Adrian Năstase, aşteptat, dar neajuns la cea mai înaltă demnitate a ţării, fiind destul de proaspăt şi de apăsător pe umerii junilor revoluţionari de Kiseleff. Aşa încât, înainte de a face tabula rasa prin instituţiile naţiei, până şi Curtea Constituţională unde au robotit distinşi soli ai pesedismului, de la Petre Ninosu, la Ioan Predescu, devenind un par în ochii revanşarzi ai cuplului conducător, şi a proţăpi pălării mult prea mari pe scăfârlii nemeritoase şi obişnuite a-şi privi bombeurile, ei doi copii teribili ai politicii mioritice ar trebui să-şi amintească, destul de des, înţeleapta zicere că, "nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte!" Până atunci, prin praful roşu stârnit de pseudo-revoluţie a bunului simţ, deşi au mijit bine ochii în care le-au intrat ăst praf, poporenii de rând  au reuşit să vadă, pe lângă marşul frenetic al fripturiştilor de partid, oportunistele spălări de toate petele penale a obrăjiorilor rozalii ale noilor virili ai patriei. Doar, democraţia, asezonată cu votul cât mai aburit al unui electorat sleit de forţa numeroaselor aşteptări sterile, suportă orice, inclusiv "despoţi luminaţi" bântuiţi de pubertăţi neconsumate. Bineânţeles, totul în numele şi spiritul luptei pentru înlăturarea "dictaturii portocalii" şi instaurarea noii democraţii roşii în care, dacă vrea muşchiul lor, guvernanţii şi disciplinaţii lor aplaudaci parlamentari pot da şi o lege, pentru mult-iubitul şi înţeleptul Crin, prin care, şi pe plaiurile noastre, să fie instaurată noaptea polară, timp în care, normal, tot liderul doarme. Viva Fidel ! Viva Che!      

marți, 22 mai 2012

Referendum siluit

Ieşiţi din nătânga lor grevă parlamentară, aleşii pesedişti şi penelişti par a fi fost într-o nesfârşită grevă a foamei. O foame de putere şi chiverniseală. Mânată din spate de bătrânii păstori cu obrajii tăbăciţi de mulţimea păcatelor şi relelor trecute şi condusă de un  cârlan nărăvaş şi în călduri, turma pesedisto-penelisto-conservatoare, pe lângă care s-au mai lipit şi câteva potăi de pripas, a dat năvală, behăind de zor, în lanul cu lucernă al obştii.Scăpat din ocolul în care, prin voinţa populară, a zăcut o seamă de ani, cârlanul, ajuns fruntaş şi staroste peste turma sa de mioare flămânde datorită câtorva potăi doritoare de un ciolan mai cilibiu, nu mai conteneşte în a împunge şi de a behăi, cu pretenţii de tenor, imens, intens şi fără sens.Astfel, aproape că nu trece zi în care, cu sau fără motiv, căpetenia turmei să nu-şi etaleze talentele sale vocal-belicoase, principala ţintă fiind baciul suprem căruia i-ar cam vrea să-i fure bâta. Însă, din nefericire pentru votanţii români, toată această baladă mioritico-pesedistă, în care, asemenea variantei originale, baciul iliescean şi cel voiculescian pun la cale scoaterea din joc a baciului băsescian, are un tâlc şi o morală cu mult mai adânci şi mai triste. Mai pe româneşte, trecând peste toate nâzbâtiile şi aberaţiile puse în operă de cârlanul-şef şi noua sa echipă guvernamentală, modificarea legii electorale, pusă la cale de oportunista alianţă parlamentară, încleiată în urma ultrimei moţiuni de cenzură, consfiinţeşte, pe lângă eliminarea pragului electoral, şi aruncarea la coş a voinţei exprimată de peste 80% dintre români prin care aceştia au cerut, imperativ, reducerea numărului de parlamentari la 300 de bucăţi şi intituirea unei singure Camere legiuitoare. Dacă prin eliminarea pragului electoral se vor rupe zăgazurile şi în Parlament vor mişuna tot soiul de partide şi partiduleţe de bloc, în pofida aburelii craiului pontos de Kiseleff care a clamat, solemn şi ţeapăn ca un buştean, că, prin modificarea  legii electorale vor rămâne în Parlament numai partide "importante şi responsabile", prin refuzarea aplicării rezultatului unui referendum, "eminentul" jurist Ponta şi ciracii săi în ale hăhăielii politice încalcă în mod conştient şi abuziv taman Constituţia. Scut şi sabie când sunt strânşi cu uşa sau se consideră "victime ale dictaturii", în opinia, în mintea şi în practica gureşilor "cavaleri ai dreptăţii şi purităţii" din ograda USL-istă, mult-invocata Constituţie se transformă într-un banal petic de hârtie igienică în cazurile în care "mama legilor" le cade greu la lingurică "distinşilor". Concret şi pe înţeleasul, chiar şi a unui jurist nepracticant, precum Ponta,în principala lege a naţiei este consemnată obligaţia guvernanţilor (adică,Victoraş, nu trebuie să ceri voie la tăticu) de a pune în aplicare rezultatele unui referendum validat. Ori, în urma referendumului în discuţie, majoritatea covârşitoare a electoratului, în numele căruia se îmbăţoşează toţi aleşii neamului că vorbesc şi transpiră, a decis modificarea structurii parlamentare.E vorba despre o decizie imperativa, nenegociabilă şi nediscutabilă ce trebuia materializată de clasa politică trimisă să-i reprezinte pe români. Doar că, în loc de un minim respect faţă de electoratul căruia îi cerşeşte votul şi pe banii căruia  mai mult fac grevă parlamentară ori somnoterapie, aleşii naţiei au aruncat plebei votante un dizgraţios sictir. Dar, efemerul jurist din fruntea Executivului, pare-se că, pe lângă bun-simţ, a cam rămas repetent şi la aritmetică deoarece, din socotelile de Pristanda ale premierului, întotdeauna, patru, adică numărul voturilor care l-au urcat în jilţul de premier, este mai mare decât 80%, procentul votanţilor care au cerut modificarea structurii parlamentare, sau decât 5 milioane, numărul românilor care l-au votat pe actualul preşedinte ce se încăpăţânează să nu-l ia şi pe Goe de la Palatul Victoria în "trenul de plăcere" de Bruxelles. Aşa încât, voios,nevoie mare, cârlanul nostru cel zburdalnic şi-a găsit de drum şi, cu surle şi trâmbiţe, şi-a anunţat voiajul de Afganistan. Numai că, "răii" clasei au uitat să-i spună iubitorului de drumeţii şi alte expediţii pionereşti că prin Afganistan nu prea e ca la Monte Carlo, pe unde îl mai scoate la promenadă, doar dacă a fost cuminte, şi-a băut lăpticul, şi-a spus gogomănia zilnică şi înjurătura anti-prezidenţială, "bunicuţa" cea iubitoare.





 

vineri, 18 mai 2012

Fandaxii de Pinocchio


Plămădit dintr-un buştean, Pinocchio avea orgoliul de a fi înzestrat cu toate simţurile şi inteligenţa proprii oamenilor. Asemenea simpaticului personaj lemnos, nici marionetele nu se lasă mai prejos şi, cât timp durează spectacolul şi manipularea lor de către păpuşari, se visează a fi însufleţite de pasiunile şi trăirile omeneşti. Săltat în fotoliul de premier doar în urma unei cacealmale politicianiste bazată pe un fragil şi oportunist careu de voturi, făt-frumosul alianţei liberalo-socialisto-conservatoare, junele Ponta, îşi descarcă zilnic traista frustrărilor, ambiţiilor şi fandaxiilor agonisite în anii când era băiat de mingi prin curtea Opoziţiei.Că, una a clamat din toţi plămânii, mai ales în dulcea şi feerica perioada a chiulului parlamentar, şi alta face din jilţul de mare dregător guvernamental, nu miră pe nimeni,  fariseismul şi demagogia fiind materii de bază la "facultatea Kiseleff", colţ cu ambasada ex-URSS, loc drag şi nostalgic multor fruntaşi pesedişti. Din nefericire, mai ales pentru naivii care încă mai cred în Moş Crăciunul USL, toate "relele" ex-guvernanţilor, ce au fost  înfierate cu mânie proletară de cuplul umoristico-muzical, Crin şi Victoraş, de la politizarea structurilor statale, până la "tendinţe dictatorial-discreţionale" în actul guvernamental, sunt puse în practică, rapid şi cu o frenezie proprie "iepuraşului Duracell", de vremelnicul şef al Executivului şi aliaţii săi. În acest sens, deşi aburcat la Putere prin voinţa a patru aleşi ai neamului, şi nefiind rezultatul unui vot popular,ba, potrivit legislaţiei actuale, având un mandat şi un certificat de valabilitate de numai şase luni, Ponta şi trupeţii săi se comportă cu aerul eternizării şi, eventual, mumificării, în jilţurile guvernamentale. Mai mult, dacă ar fi după mintea şi nerăbdarea pontoasă de a ajunge cât mai repede la cufărul cu merindele preţioase şi săţioase ale Puterii, micul Titulescu, încă "încurcat" de unele legi sau instituţii "inutile şi duşmănoase", gen DNA, Parchet General, Constituţie, Curte Constituţională, şi alte asemenea "bagatele" ce îi strică jocurile şi somnul, atât preţiosului premier, cât, în special, "seniorilor" Adrian Năstase, Voiculescu, Cătălin Voicu, Patriciu şi alţi cavaleri ai "revoluţiei bunului simţ", ar da şi mâine un ucaz prin care le-ar emascula, transformându-le într-o butaforie în care să evolueze nestresaţi toţi actorii şi figuranţii circului politic băştinaş. Însă, chiar dacă zâna măseluţă a politichiei l-ar transforma peste noapte  în buricul pământului pe năzdrăvanul premier, născut din oportunismul a patru traseişti, împlinirea sa nu ar fi supremă din cauza cuiului băsescian ce-i stă în talpă şi pe care, din motive de Constituţie, nu-l poate scoate. Mai nou,încă gâlgâindu-i în vinele sale sângele fierbinte de copilot, liderul de moment al Guvernului freamătă de pasiunea călătoriilor, cât mai europene şi mai cu ştaif, auto-invitându-se şi la sindrofiile unde, potrivit tuturor prevederilor legislative autohtone şi europene, premierul român nu prea are ce căuta neinvitat, unicul musafir aşteptat şi agreat fiind preşedintele ţării, indiferent numele. Şi, cum idolul şi tătuca premierului, mult iubitul şi stimatul nea Nelu, preţ de vreo 3 mandate prezidenţiale, nu a fost prea iute de picior în ceea ce priveşte integrarea României în Uniunea Europeană, "urgia" ocărilor pontoase s-a abătut asupra actualului preşedinte care, în opinia juriştilor cenaclului USL , ar trebui să stea pe acasă şi să-l lase pe unicul mintos al naţiei, Ponta, să-şi etaleze pe la curtea UE nurii de primadonă mioritică pradă bufeurilor electorale. Pe de altă parte, din culise şi feriţi de privirile curioşilor, păpuşarii au grijă să le întreţină pupililor de la Palatul Victoria , cel puţin până în toamnă, fandaxiile de Pinocchio.