Lăscăricii măscărici

Stors ca o lămâie, tragicul accident rutier muntenegrean a reuşit să mai ridice, încă o dată,deşi nu mai era nevoie, poalele politicienilor noştri , prilej pentru asistenţa saturată de asemenea exhibiţii,de a mai admira budigăii jegoşi şi rupţi în tur ai dregătorilor mioritici. Picat din senin şi în plină chiolhăneală festivisto-propagandistică, necazul de pe defileul muntenegrean, dacă ar fi să luăm în seamă tele-jurămintele şi bâlbele întîiului baschetbalist al naţiei,  a fost tratat,cu foarte puţine excepţii, de gloata amploaiaţilor cu o lejeritate servilă vecină cu sictirul, motiv pentru care, vestea l-a trăznit în ţeastă pe premier mult după ce, confirmându-şi statutul lor de oameni adevăraţi, muntenegrenii îşi terminaseră misia umanitar-sanitară. Apoi, după obiceiul pământului nostru, strămoşesc, evenimentul a intrat în malaxorul birocratico-propagandistic, tot dregătorul  aflător în treabă, de la tardivul  dar solemnul premier, până la inutilii Jenel şi Mirciulică, pavoazaţi cu moacele de ciocli reciclaţi s-au agitat pe toate ecranele cu frenezia unor bârzoi speriaţi emanând banalităţi cu aerul savanţilor care au pus coada la prună şi moţul la bască. Şi, toată astă vânzoleală, finalizată cu proclamarea unui doliu naţional mustind de ipocrizie, numai din porneala de a demonstra mulţimii contribuabile că ei, supremii bugetari ai patriei, au făcut tumbe şi alte sacrificii în îndeplinirea obişnuitelor îndatoriri pentru care sunt plătiţi. Dar, cum pe la noi,  normalitatea, fiind rara avis, este etalată cu mare zgârcenie, mai ceva decât bijuteriile Coroanei , poporul a fost aburit şi impresionat de zbaterea guvernanţilor, lăfăită precum o matroană din Crucea de Piatră, pe toate canalele media , singurii omişi fiind rudele îndurerate ale victimilor accidentului rutier. Desigur, acum, după decantarea emoţiilor şi trecerea timpului, în jurul dramei din Muntenegru încep să se ţese tot soiul de scenarii,supoziţii ori îndoieli după cum, de sub lespedea tragicului fapt apar, precum gândacii, tâlcuri şi complicităţi cu iz de afaceri de castă şi caschetă ale personajelor implicate în derularea unor nevinovate drumeţii. De astă dată, se pare că măgăreaţa "afacerilor de cumetrie"  şi pe bani publici a căzut pe cele două firme, de turism şi transport însă, dacă vreun organ abilitat are,vreodată, ambiţia şi tupeu de a lua la mână tot raiul acestei branşe sunt şanse destul de serioase ca surprizele să înflorească precum pop cornul. Totuşi, pentru fauna politică băştinaşă uitată prin băncile parlamentare, drama din Muntenegru şi emoţia doliului naţional au picat la ţanc, la umbra acestora, drăgălaşii aleşi ai neamului zburdând cu voioşia mielor neânţărcaţi pe islazul legiuitor.astfel, în vreme ce Lăscăricii premierului forfoteau sterp pe lângă avioane şi "trupuri ale cadavrelor neânsufleţite", Crizuţ şi ai săi ortaci au decretat diminuarea accizelor la băuturi spirtoase, lumea alcoolului fiind un domeniu unde, potrivit grăitorilor de frunte ai guvernanţilor, evaziunea fiscală şi corupţia trăiesc mai ceva decât în sânul lui Avraam, dar şi dreptul augustelor lor carcase umblătoare de a îşi păstra şi pe perioada lungii vacanţe parlamentare odăile de la hotelurile de lux, odăi plătite tot din buzunarul pricăjit al contribuabilului. Iar, dacă tot erau în doliu naţional, liota deputaţilor păstoriţi de eminentul specialist în osii, ace şi macaze,domn Zgonea, au hotărât,ca bomboană pe coliva bugetului "de austeritate", achiziţionarea unei flotile de "numai" 50 de limuzine pentru plimbatul "asistentei", soacrei, odraslelor şi a damigenelor cu zaibăr "din colegiu".  Cât despre morţi, numai de bine! 

Vipia smereniei

Dacă tot suntem în prag de Rusalii şi Sînziene şi ne macină vipia, mi-am permis ca rândurile următoare, fără a avea nicio fărâmă de pretenţii sau cele mai angelice şi fine tangenţe filosofico-religioase, să nareze una dintre cele mai cu tâlc apoftegme ale părinţilor din Pustiu încrustate în paginile Patericului, speranţa sfioasă fiind ca, printr-o minune, tâlcul  slovelor cu pricina să reuşească a fi descifrat de personajele ce populează fauna, în special politică, a mioriticilor plaiuri. Apoftegma-parabolă  ce urmează a fi dezvăluită narează una dintre întâmplările avvei Ioan cel Pitic, călugăr trăitor, prin anii 357, în Sketis, unul dintre vârfurile triunghiului de foc monahal al Egiptului de Jos, părinte ce este întruparea smereniei, inocenţei şi, mai cu seamă, a ascultării. Astfel, povestea ne spune că, la începutul călăgăriei sale,ucenic fiind , retras la Sketis, în pustiu, părinte din Tebaida pe lângă care şedea  Ioan cel Pitic a înfipt un băţ în uscat în pământul arid. "În fiecare zi stropeşte-l cu un ulcior de apă proaspătă, până va rodi" a rostit părintele, iar , zilnic,timp de trei ani, Ioan cel Pitic făcea drumul de la chilia sa până la izvor, aflat la o distanţă mare, Ioan plecând seara şi întorcându-se dimineaţa cu ulciorul plin. După trei ani băţul uscat a prin viaţă şi a rodit, iar bătrănul călugăr a luat un fruct din pomul rodit, l-a dus la biserică spunând fraţilor:"luaţi şi mâncaţi fructul ascultării!" Peste secole, miezul acestei parabole a fost desghiocat de Andrei Tarkovski constituind scheletul filmului său,"Sacrificiul" . Revenind în realitatea noastră şi privind în jurul nostru la toată această faună pestriţă, la chip şiu suflet, care mişună prin lumea noastră politică,media,socială sau a distracţiilor (show-bizz pre limba anglo-păsărească)mai este oare nevoie să ne întrebăm câţi au avut marea şansă şi cinste de a vedea,cel puţin, acest fruct al ascultării ? Atât!     

Pauză de caniculă

Şi de astă dată,canicula noastră mioritică a reuşit să învingă , cu o uşurinţă demnă de o cauză mai nobilă, năvalnicul chef de muncă al "batalionului roşu", la faţă şi glagorie, al luminaţilor aleşi, biciuiţi de elanul robotitor al  întâiului vrednic al ţării, să violeze feciorelnica şi timida noastră "Costituţiune". Astfel, sleiţi de puteri şi goliţi de măreţele idei menite a împodobi mai ceva ca o sorcovă "mama legilor", magnificii croitori, cam stângaci şi rămaşi la moda retro, căzăcească, la primul descălecat al vipiei au lăsat pixurile pe masă şi, zglobii şi bucuroşi precum o ceată de infantili scăpaţi în recreaţia mare, şi-au abandonat misia pentru care şi-au tocit neuronii şi au decretat intrarea într-o lungă şi binemeritată vacanţă. Acum, după mulţimea pocinoagelor şi trăznăilor "constituţionale" ieşite din  nebuloasele şi neânţelesele minţi reunite în pâlcul select al  inginerilor, istoricilor , istericilor şi alţi specialişti în diverse forme de drept, dar , mai puţin, constituţional, poate ar fi fost cu mult mai util, pentru soarta tuturor, ca împricinaţii să fi beneficiat de vacanţă încă din prima clipă a numirii lor în comisia cu pricina. Desigur, raportat la potenţialul muncitoresc al liderului acestui grup de ipingeşti, caţavenci şi alţi brânzoveneşti, volumul de muncă al onorabililor a fost unul "infernal" , având darul să infirme chiar şi proverbiala lentoare, de melc şchiop, a parlamentarului român aşa încât recompensarea efortului depus de distinşii aleşi cu un voiaj de refacere a tonusului prin ceva zone exotice, pe durata vacanţei de vară prospăt instituită, ar fi cadoul cel mai nimerit. Însă, numai în condiţiile achizionării doar a biletelor de dus, întoarcerea putânt fi amânată sine die din raţiuni de criză financiară. Cum,parafrazând, minuni în lumea asta,nu văd a se mai face, din nefericire, mai ales pentru destinul legii de căpătâi  a ţării, "gaşca nebună" a crizuţului naţional nu se va lăsa şi, pe la culesul viilor, va procopsi naţia cu un op mai petriţ decât "almanahele" vangheliene, mai prost decât un film nord-coreean şi mai ticălos decât ultima ipocrită emanaţie orală a "tătucului Ilici " prin care se dezice de fosta sa slugă , Cozma. Mai documentaţi sau mai bine informaţi de "surse", diverşi analişti au purces la tăiatul în patru al firului acestei pauze de muncă întronată în cenaclul penelisto-pesedist patronat de umbra lui Crizuţ la Parlament, considerând că time out-ul respectiv a fost rezultat al unora dintre temele şi temerile puse în braţele "elevului Victor dintr-a 27-a" de către "neinformata" profesoară de limba germană, vacanţa "comisiei Crin" având rolul unui tampon pe vigilenta memorie europeană. După cum, alte voci, la fel de avizate, avansează ideea unui scenariu diabolic pus la cale de cei doi "copii teribili" şi cam puţin perfizi ai politichiei dâmboviţene în lumina căruia relache-ul  ar urmări momentul în care, prin modificarea programată, raportul de forţe al judecătorilor Curţii Constituţionale ar permite transformarea Constituţiei într-o carte de bucate politice sau, mult mai grav, într-un soi de căcărău legislativ cu iz de "Mein Kampf" uselist, dregătorii Puterii şi "aparatul teritorial" având grijă, apoi, ca votul popular să aibă numai un rol decorativ.În ceea ce priveşte, deja desueta şi iritanta, pentru noii arendaşi ai patriei şi trâmbiţaşii lor, temă a voinţei populare, exprimată majoritar, printr-un referendum validat, pentru rărirea numărului camerelor şi a parlamentarilor, aceasta a fost aruncată de mult la coş de respectivii amploiaţi  şi înlocuită cu ipocrita şi demagogica auto-împăunare cu găunosul titlul de "reprezentant al intereselor poporului". Şi, apropos de interese: de la divorţul de PPDD, amicul senator Tudorică, va reprezenta  interesele gorjenilor aburiţi de nurii "domnului Dan" sau ale "ciocoilor" Ponta , Voiculescu şi alţi uselişti, pe care, până ieri i-a muificat, şi în căruţa cărora s-a urcat?   Iar, în ceea ce îi priveşte pe fericiţii şi genialii trupeţi ai Crizuţului, goniţi de pârldalnica de caniculă  din hala facerii Constituţiei într-o lungă , fierbinte şi lălâie vacanţă, poate nu le-ar strica să aprofundeze nişte vorbe, mult mai înţelepte: până la sanda, cizmare!          

REMEMBER

Cooperativa dor de muncă

Amorul ghebos, pe fugă, dar "pe interes", precum al centuristelor, dintre masculii politicii dâmboviţene şi "fecioarele", cam târnosite, ale aşa-zisei societăţi civile a născut o arătare şleampătă, obeză, lălâie şi puţin mintoasă, însă mai fudulă decât un păun năpârlit şi plină de ifose ca un maidanez de purici căreia îi e dragă munca precum măgarului fuga Multiplicată în aproape 600 de firimituri, creatura cu pricina, trecută şi prin ciurul şui al unui sfert de vot popular, s-a trezit proţăpită în jilţurile unor dregătorii parlamentare de unde, în puţinele momente de roboteală, ar trebui să croiască haine legislative pe măsura, nevoile şi la comanda clienţilor care îi plătesc simbria şi toate celelalte necesităţi. Şi, ca orice haplea, nici dihania asta nu suferă de modestie în privinţa dorinţelor şi necesităţilor "vitale", o sumă destul de serioasă din agoniseala plebei fiind tocată temeinic de "gingaşa" solie a doleanţelor alegătorilor în ţinutul parlamentar. Căznindu-se a fi în rând cu tot europeanul, românul nostru, strângând din dinţi şi refuzându-şi unele plăceri, a considerat că merită şi acest Goe o pomadă mai de soi, un costum de firmă sau alte răsfăţuri, mai ales că unica grijă a loazei era să se prezinte la slujbă şi să presteze, în folosul alegătorilor, puţina muncă pentru care era plătit , la timp şi la centimă. Însă, multe dintre cele aproape 600 de părticele ale creaturii s-au dovedit a fi doar hălci de cărnuri umblătoare,  mucegăite, purulente sau duhnind a putregai, ale căror primordiale ţeluri fiind numai mica şi marea învârteală, amuşinarea ciolanului cel mai savuros, trambalarea prin diverse tabere de partid şi somnoterapia. Cum, steaua din fruntea acestui animal parlamentar s-a nimerit a fi multiplul campion al chiulului naţional şi marele amant al dormezei peneliste, acuta lipsă a apetitului pentru muncă de care suferă "drăgălaşul", care, preţ de şase luni, timp în care a fost hrănit, plimbat şi, mai ales, plătit, "s-a spetit" muncind numai vreo lună,  a apărut cu normalitatea prezenţei nisipului în deşert, în clădirea prin care hălăduiesc stafiile celor aproape 600 de fleici umblătoare funcţionând, de fapt, cea mai falimentară şi neproductivă firmă autohtonă, cooperativa  dor de muncă. Totuşi, când îl păleşte cheful ori interesul, de partid,de grup de afaceri sau personal, "grăsuţul" răzgâiat se pune cu burta pe muncă şi, într-o frenezie demnă de o cauză mult mai nobilă, plăsmuieşte tot soiul de schiţe şi snoave legislative de pe urma cărora, de ar fi întrupate, ar suferi mulţimi, dar ar beneficia "băieţii buni". Astfel, profitând de neatenţia "geniilor", absorbite de stoarcerea creieraşelor proprii la naşterea "măreţei" opere naţionale, Costituţia, un minoritar, de grup şi de etnie, cunoscut mai mult sub numele de scenă, Nicky Scorpion, împreună cu un amic şi coleg de-al său, semi minoritar, doar de tată, e pe cale a scoate pe piaţă o lege prin care să se statueze pârnaia la domiciliu, la fără frecvenţă, pe cei doi miloşi lovindu-i în ţeste leuca grijii faţă de aglomeraţia în puşcăriile patriei. Privită din zbor, doleanţa legislativă a celor doi iubitori de libertate ar putea stoarce chiar şi o lacrimă , vărsată pe altarul milei, numai că, de-ar fi materializată, raportat şi la "mercurialul" pedepselor aplicate de judecători unor inculpaţi mai simandicoşi, pe lânga liota de şmenari, şpringari şi plevuşcă infracţională,printre fericiţii beneficiari de ucazul cu pricina  s-ar regăsi un Jiji, poate un motan, poate un Bombonel. Doar viaţa e plină de surprize,surprize, iar "zâna" e, din nou, "liberă şi  ambetată". Concluzionând,într-o notă mai sobră, şi dând un copy paste:" măi, parlamentari! munciţi şi voi, ceva ?"  

Bufeurile pisicilor aristocrate

Cotoială cu vaiete, stuchituri şi miauneli printre antene şi prin târla pisicească a mârtanului alfa, toate "aristocratele" din dotare intrând în călduri de când cel mai moţat şi mai pomădat motan ce sugea la ţâţa supremă a fost luat la scărmănat, pe motiv de ţinut coada băţoasă şi râvnit la castron străin, de "netrebnicii" dulăi ai legii. Cum era la mintea cocoşului, sau a motănelului, toată pisicimea antenistă s-a agăţat cu ghearele de singura pulpană pe care au reuşit să o cunoască, a "tiranului de la Cotroceni" şi "sinistrelor unelte", procurorii, motiv pentru "aristocrate" şi maidanezele de pripas de a se da în stambă mai ceva decât în "vremea brânzei". Desigur, pentru poporul amator de senzaţii tari şi saturat de eternele scandaluri casnice ale siliconaţilor neamului, cât şi pentru guvernanţi, etalarea acestor bufeuri  ale telefelinelor a picat precum cireaşa pe un tost fleşcăit, dar comestibil. Însă, din nefericire, la fel ca "Gigi-show", şi acesta nouă dramoletă, cu un personaj principal fad şi cam necunoscut, dar salvată de prezenţa pitorească a mult mai celebrului, "Mitică, la brutărie!", are menirea de a estompa, până la aruncare în anonimat şi derizoriu, "marile manevre" şi trăznăi puse la cale de politicienii naţiei şi ale căror "roade" le vom culege şi le vom "savura", strepezindu-ne dinţii, şi gângurind, precum toţi păţiţii, "dă-i românului mintea cea de pe urmă". Acum, emoţionată de nefericirile ce-i frământă trăirile încarceratului naţional, Jiji, de "aroganţele",  faptice şi verbale,cu iz mitocănesc ale "locotenentului mimi", de iubirile sparte-n fund ale diverselor starlete neinventate sau prăfuite, asistenţa nu prea dă atenţie la , spre exemplu, ghiduşiile şi tumbele legislative făcute de secretoasa, ecletica şi cam sărăcuţa cu duhul gaşcă veselă, în frunte cu fudulia repetenţilor naţiei, ce s-a pus, precum găina pe grămadă, pe maltratarea Constituţiei şi aducerea la o formă de "arici pogonici legislativ", unul dintre "artizanii" măreţei viitoare "opere" fiind omniprezentul la toate praznicele guvernamentale şi tătuc al aberaţiei legii votului uninominal născătorul celor 600  de aleşi ai neamului, şeful ProDemocraţia, erijată în unica depozitară a intelighenţiei societăţii civile băştinaşe. Dar, masa e mult mai bogată şi, pe lângă această aridă lucrare, parlamentarii noştri dragi au mai plăsmuit o "măreţie" a gândirii lor, o nouă lege a referendumului care revoluţionează "artimetica" elementară şi prevede că minoritatea poate fi mai majoritară decât majoritatea aşa încât, pentru a valida un referendum,indiferent tema, din 10 inşi apţi de vot e destul să se exprime la urne numai 3, iar ceilalţi 7,fiind "în minoritate", după minţile luminate ale tăuraşilor proptiţi în Parlament,sunt obligaţi să înghită "voinţa minorităţii". De altfel, în pofida mult clamatei "victorii zdrobitoare" şi a majorităţii celor 70%, la un calcul mai atent se poate observa, chiar şi de către un "eminent" precum Vanghelie, că, în realitate, având în vedere că au votat numai 40% dintre români, izbânda uselistă a fost adusă doar de un sfert din electorat  adică, numai 1 din 4 cetăţeni cu drept de vot au pus ştampila pe aglomeraţia partidelor useliste. Dar, cum aritmetica nu e de nasul repetenţilor sau a plastografilor, iată că, profitând de nebăgarea de seamă a amatorilor de aventuri bahmuţene şi defilări de fufe pe sub nasul capatosului, au reuşit să sfideze evidenţa şi să nască un mic monstru legislativ. Iar, dacă tot scena telenovelisticii autohtone e ocupată cu personaje bambooiste, nici "omul invizibil" al echipei guvernamentale, ministru marilor speranţe şi al marilor proiecte, nu s-a lăsat mai prejos şi, dintr-un condei, a reuşit "performanţa" să mai facă o gaură de pest 1 miliard de Euro în sacul, şi aşa ciuruit şi sărăcăcios, al bugetului  prin renunţarea la contractul semnat de marele Bombo, prin care Bechtel ar fi trebuit să ne facă peste 400 kilometri de autostradă. Cum, la omul sărac nici boii nu trag, dar cam bagă botul, după aproape un deceniu de "muncă", americanii ne-au procopsit cu o sfoară de vreo 50 de kilometri de şosea mai acătării, iar "tătuca" Adelu a scăpat de grija unui contract aducător de alte posibile dureri de cap. Şi, peste toate, amintindu-şi că, înainte de a fi patron de fotbal şi fotbalişti, pandurul Condescu e lider sindical, de bucurie că , în vreme ce ortacii săi se pregătesc de şomaj, a ajuns vicecampion s-a apucat să o pună de o grevă ,cam  second hand, doar că,în aceste zile, patimile lui Jiji şi ale motănelului antenist sunt mai lacrimogene şi mai rentabile pentru minoritatea majoritară.   

Bruiajul căcărezelor

De o bună bucată de vreme, de când berbecul naţional, metamorfozat într-o banală oiţă, a fost trecut de judecători prin strunga legii şi băgat în ţarc, în rând cu toată turma pătată la blăniţă, dulăii şi căţelandrii, în rând cu mioarele stânei văduviţi, pentru vreo doi ani, de umbra şi răsuflarea priponitului îşi behăie durerea şi nu contenesc în a arunca afurisenii asupra "nemiloşilor" purtători de robă ce au îndrăznit să atenteze la libertatea lânosului şef de târlă. Mai fals, mai răguşit ori cu tupeul semidoct al unicului depozitar de adevăr şi dreptate, cu nebănuite dar ad-hoc descoperite talente şi "serioase" cunoştinţe în tainele ştiinţelor juridice,procedurilor şi altor chiţibuşuri, cete de cetăţeni cu pretenţii, fătuci purtătoare de microfoane şi orfane de neuroni vii, politicieni şi politruci, chibiţi căzuţi din peluză, viitori posibili chiriaşi ai Jilavei, soldaţi, boieri, curteni, femei cu prunci în braţe, dive răsuflate ori trădate în "amoare", toţi se întrec în a behăi, cât mai jalnic şi cu patos, "becaria" lamentării. Ca la orice asemenea "priveghi cu dar" şi bocitoare năimite sau interesate de soarta propriilor suflete, se iţeşte şi câte un zelos "nervos cu nervii" care, ştiindu-se cu scaiul cătuşei aninat de blană sa, behăie cu o patimă şi tărie ce îl fac gelos chiar şi pe placidul măgar al turmei. Poate, în condiţiile unei economii "duduitoare" şi a unei democraţii eliptice de originalitatea proprie meleagurilor noastre dâmboviţene bântuite de duhul peşcheşului de partid, toate aceste vaiete şi suduieli vocale ar fi fost privite, cel mult, cu o doză serioasă de indiferenţă sau de curiozitate, tabloidizarea stării zilnice a unui puşcăriaş fiind tratată, în situaţii fericite, între desert şi cafea, convivii societăţilor sănătoase fiind interesate de lucruri cu mult mai demne de luat în seamă. Însă, pe la noi, prin ţara lui "ce-mi dă", a eminenţilor fără operă, a chivuţelor cu ifose de doamne şi a cleveticilor în ale politichiei, fiecare râgâit, sughiţ ori emanaţie orală a întâiului şi pomădatului încarcerat al neamului, alintat, mai ieri, de "marele său amic",CV Tudor, "boier căcărează", sunt disecate, mestecate pe toate posturile şi pe toate vocile, tălmăcite şi răstălmăcite de tot acest alai al "miloşilor" şi "specialiştilor" în meandrele cele mai obscure ale mersului Justiţiei. Asta, în vreme ce, spre marea lor bucurie că le-a mai aruncat o jucărie şi le-a mai dat o îndeletnicire plebeilor, dregătorii , profitând de lipsa de atenţie şi nebăgarea de seamă a asistenţei, îşi văd liniştiţi de misia lor de a încastra, cât mai temeinic, mecanismul, şi aşa, destul de fragil al instituţiilor democraţiei în chingile oţelite ale unei legislaţii menită a gira toate doleanţele şi trăznăile propovăduite  de "revoluţia binului plac". Astfel, în vreme ce toată suflarea era pusă la curent cu starea izmenelor sau pârţurilor puşcăriaşului Jiji, aleşii poporului votau într-o veselie,printre altele, ciuntirea regulilor unui referendum şi reumplerea conturilor grase ale pensionarilor din oastea dogăreilor. După cum, nici ministeriabilii şi guvernanţii de rang nu pregetau în scoaterea la tarabă, la preţ de mizilic, a unei companii de talia CFR Marfă ori spălarea de păcatele plastografiei a premierului minune care, precum Goe, pentru a nu mai fi furăcios, a fost trimis de mamiţa să se fudulească şi să se tragă în poză la Bruxelles. În acest sens, pentru "granzii" politicii băştinaşe, priponirea berbecuţului piperean a picat mai ceva ca laptele-n păsat,fiind mult mai profitabilă mediatic decât, deja tocitele războaie bahmuţeano-prigonite, încât, deşi s-au repezit în a-l compătimi, verbal şi telegenic, se roagă la toţi sfinţii ca tot acest bocet-bruiaj al căcărezelor să ţină cât mai mult, pentru ca, la umbra sa, "distinşii" să-şi vadă nestingheriţi de micile şi ,mai ales,marile afaceri. Doar, nu s-au "jertfit" de geaba  prin gerul şi nămeţii patriei!