Tabloidizare electorală

Prin definiţie şi prin tradiţie, campania electorală este perioada de vârf a târgului promisiunilor şi , după caz şi "putirinţă", a etalării ultimilor colecţii de minciuni, invective şi alte asemenea "arme" din dotarea politicianului mioritic.Asta, spre deliciul asistenţei şi nedumerirea puţinilor naivi şi neiniţiaţi în tainele "luptelor electorale". Oameni, altminteri, serioşi şi cu pretenţii de onorabilitate, flancaţi de alaiul unor staff-uri de campanie, pe cât de zgomotoase, pe atât de lipsite de originalitate, se lasă purtaţi pe toate coclaurile, îmbăloşaţi de toate pupăturile electorale şi puşu să recite, până la saţietate, aceleaşi ode sălcii şi,în mare parte, mincinoase ale "marilor promisiuni". Astfel, pe măsură ce un candidat are mai puţine şanse de a se instala în mult-visatul fotoliul de primar sau consilier, se umflă şi gogoaşa promisiunilor, precum şi virulenţa atacurilor, mai ales la persoană, asupra "inamicului". Aproape involuntar, dar şi prin contribuţia "specialiştilor" ce foşgăie prin comandourile electorale ale candidaţilor, odată cu trecerea timpului, în loc să capete un iz "subţire",european, campaniile derulate pe malurile dâmboviţene au prins, tot mai mult, gustul rânced al tabloidizării, fenomen răspândit, mai ales în spaţiul video, din cămara doldora de solduri a otevismului caracalean, un soi de centuristă înfierată în public, dar râvnită în intimitate de către "puritanii neamului". În acest fel, în vremea în care freneticii insomniaci ai "domnului Dan" tele-fabulau pe seama vreunei Elodii sau a altor prezicători ori  vindecători de cartier, "lumea bună" a politichiei noastre strâmba din nas la toate "comicăriile" oteviste însă, pe furiş şi, poate, involuntar, îşi îmbogăţeau zestrea "comicăriilor" cu priză la popor ce urmau a fi livrate votanţilor în viitoarele campanii electorale. Iar trecerea de la fabulaţiile oteviste şi până la promisiunile aberante ale unor candidaţi a fost făcută cu lejeritate, popularele găleţi, umbrele, pungi cu alimente ori alte semne ale "mărinimiei" electorale fiind glumiţe pe lângă promisiuni de genul "împroprietăririi" votanţilor "orientaţi" cu câte 25.000 de euro. De altfel, spre exemplu, în campania trecută, din anul 2008, candidatul PSD la şefia Consiliului Judeţean Prahova promitea fiecărui cetăţean al judeţului câte un salariu minim de 300 de euro. Ţeapa a prins,bineânţeles că nimeni, în afara "famigliei" sale, nu a primit niciun şfanţ din salariul promis, omul nostru a câştigat jilţul de şef al judeţului, iar în actuala campanie, acelaşi candidat, la pachet cu tovarăşul său de partid, unul dintre senatorii traseişti ce s-au odihnit în greva parlamentară, candidat la fotoliul de primar ploieştean, a împânzit căsuţele poştale ale locuitorilor cu formulare prin care îi aburesc pe creduli că,în caz de victorie, fiecare va primi câte o pensie de 200 lei. Aşa, de la naşu, fără număr. Şi, lista "filantropilor" de inspiraţie otevistă este destul de lungă. Dacă, de ceva timp, DD îi abureşte pe naivii patriei că îi va îmbogăţi cu câte 20.000 de euro, iar în capul  bucureştenilor curg repartiţii de case, de aceiaşi boală s-a molipsit şi un alt "stilat", candidatul PSD pentru Sectorul 3 care, prin de valul mărinimiei, plusează tot cu repartiţii ştiinţifico-fantastice. Pare-se că, mania împrăştierii repartiţiilor de case fantomatice este contagioasă prin sediul din Kiseleffdeoarece, în zelul său, şi candidatul pesedist la Primăria Ploieşti se făleşte tot cu aseamenea pomeni virtuale. Din fericire, pentru liniştea naţiei, pe 9 iunie,peste primul act al piesei "Mincinoşii" se va lăsa cortina însă, după un relache de o vară, spectacolul electoral se va relua cu actul al doilea. Şi atunci, doritorii de mandate parlamentare vor deborda, prin toţi porii, de generozitate condiţionată. De numărul voturilor.