Dacă,mai ieri, vesela asistenţă de pe caldarâmul universitar a luat sub
aripa lor un pui, mai fraged şi mai speriat, de Lupoi, un soi de domn
Goe înzorzonat în uniformă de ofiţer, iată că, după "marele miting" al
fostelor "caşchete" lăsate la vatră în puterea vârstei cu salarii
compensatorii, solde peste număr şi pensii mai mult decât decente pentru
ce au prestat, în decursul anilor, în "aprigele" bătălii cu alungatul
muştelor din parcuri, "glasul naţiei", reunit într-un "comitet civic"
împănat cu personaje de o veselie tristă, a născut un soi de petiţie pe
care au adresat-o mult-hulitului preşedinte Băsescu. Normal, fiecare
purtător de neuroni, ştiutor de carte, are dreptul să-şi verse necazul
şi să-şi strige durerea. La fel, şi respectivii autori ai petiţiei cu
pricina, o petiţie cu ifose de platformă-program al noii conduceri a
ţării ce salivează precum căţeii lui Pavlov de dorul de a se va aburca
în jilţul de la Cotroceni la finalul operetei în care domnii din
amintitul comitet, asemenea altor manifestanţi, mai mult sau mai puţin
de bună credinţă, sunt, din nefericire pentru ei, doar simpli
figuranţi.Cât priveşte misiva depusă la Cotroceni de către membrii
Comitetului ce se doreşte a fi un falnic exponent al societăţii civile,
pare a fi fost scrisă, între două zavere, de mânuţa şi cu mintea, atât
cât i-a dat-o nenea Iancu, de către Conu Leonida.La câte revendicări
hazos-absurde erau cuprinse în lăcrămaţia "comitangiilor" doritori de a
scăpa de sub jugul "dictatorii", doar "legea de murături" dorită de
Conul Leonida mai lipsea. Dar, băieţi, încă nu-i timplu trecut ! Astfel,
dacă numai primele două puncte ar fi luate în serios, până şi cea mai
emergentă econimie ar falimenta urgent. Păi, vorbind pre limba
petiţionarilor (probabil că intelectualul fin, col. Dogaru a semnat
hârtia pe bordură, la mitingul propriu), respectivii doresc, în anul
2012, într-o ţară civilizată membră UE şi NATO, şi nu prin Mali sau
Burundi, într-o economie preponderent privată, "garantarea, pentru
fiecare cetăţean, a locului de muncă". Dorinţă care ar avea şanse de
reuşită, poate, în Coreea de Nord, un stat strivit de muntele de
democraţie ce-i stă pe cap. Iar, pentru a nu se plictisi în singurătatea
sa, doleanţa cu pricina a fost însoţită de o soră mult mai nătângă care
vrea ca "fiecare cetăţean să-şi aleagă locul de muncă, titlul dorit,
gradul" şi alte asemenea "fineţuri". Adică, spre exemplu, pentru a se
făli în faţa amicilor de bere şi a soacrei, "micul Lupoi" ce s-a
vânturat printre manifestanţi, să poată să-şi aleagă slujba de ministru
al apărării şi gradul de mareşal. Ori, din păcate pentru veritabilii
sărmani care îndură frigul prin pieţe protestând cu gândul că vor ieşi
la un liman al necazului, cu asemenea "comitete şi comiţii" populate de
aventurieri de tarabă şi alţi "chelneri de bacşişuri mici", şi cele mai
nobile idei sunt maculate şi târnosite prin mocirla
politicianist-oportunistă. Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu